Skip to main content

Full text of "Pentru Legionari"

See other formats


PENTRU LEGIONARI 



By 



CORNELIU ZELEA CODREANU 





In acest volum este scrisa povestea tinerepi mele, de la 19 la 34 ani, cu simp rile, 
credint;a, gandurile, faptele si greselile ei. 



CORNELIU ZELEA CODREANU 



CUPRINSUL 

Legionari 

PA§IND IN VI ATA 

In padurea Dobrina 

La universitate din Iasi 

Se pregatea revolufia 

Garda Constiinfei Na(ionale 

Constantin Pancu 

Ocuparea Regiei Monopolurile Statului de catre Garda Con§tiinJei Najionale 

Steagul tricolor deasupra Atelierelor de la Nicolina 

Socialismul nat;ional-cre§tin, sindicatele najionale 

Crezul socialismului naJional-cre§tin 

Un tablou fidel al situajiei de la 1919 

Conducatorii muncitorilor romani 

Atitudinea presei jidane§ti 

Primul congres student;esc dupa razboi 

Deschiderea Universitapi din Ia§i in toamna anului 1920 

Anul universitar 1920-1921 

Eliminat pentru totdeauna din Universitatea ie§eana 

Consiliul Facultajii de Drept 

Anul universitar 1921-1922 



Presedinte la Societatea Studenjilor in Drept 

Vizita la Universitatea din Cernauji 

Revista „Apararea Najionala" 

Infiinjarea Asociajiei Studenjilor Crestini 

Angajament de onoare 

La sfarsitul studiilor universitare 

Vara anului 1922 

In Germania 

MI$CAREA STUDENJEASCA 

10 decembrie 1922 

Numerus clausus 

Numarul jidanilor 

Problema pamantului romanesc 

Noi si pamantul nostril 

Problema oraselor 

Problema scolii romanesti 

Problema paturii conducatoare romanesti 

Problema culturii najionale 

Reintoarcerea in t,ara 

La Iasi 

La Bucuresti 

La Cluj 

Adunarea de la Ia§i din 4 martie 1923, Infiint;area Ligii Apararii Naponale Creatine 



4 mar-tie 1923 

Alte organizapi antisemite sau nationalists 

Fascia Najionala Romana si Acjiunea Romaneasca 

Modificare art. 7 din Constitute 

Prima mea arestare 

Vasile Conta, Vasile Alecsandri. Mihail Kogalniceanu, Mihail Eminescu, Ion Heliade 
Radulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Costache Negri. A. D. Xenopol 

Logodna 

Procesul Mot;a-Vlad 

In jurul celor petrecute la gradina 

Intrunirile de protestare contra lui Manciu 

Se ordona ancheta administrativa, memoriul d-lui Maior Ambrozie 

Ziua fatala, 25 octombrie 1 924 

Doua articole in jurul cazului Manciu 

Greva foamei 

Singur la Galata 

Mutarea procesului la Focsani 

La Turnu Severin 

Procesul 

Spre Iasi 

IUNIE 1925 - IUNIE 1927 

Nunta 

Botezul de la Ciorasti 



Dupa un an reincepe munca 

Primejdii care pandesc o mi§care politica 

Critica conducatorului 

Un proces de con§tiinJa 

In Franfa, la carte 

La Grenoble 

Alegeri generale in Jara 

In Munjii Alpi 

La Bucure§ti, Liga Apararii Naponale Creatine s-a rupt in doua 

Ce se intamplase? 

Cum am procedat in faja acestei situajii 

LEGIUNEAARHANGHELULUI MIHAIL 

Legiunea Arhanghelului Mihail 

Materia 

Vasile Conta 

Vasile Alecsandri 

Mihail Kogalniceanu 

Mihail Eminescu 

Ion Heliade Radulescu 

Bogdan Petriceicu Ha§deu 

Costache Negri 

A. D. Xenopol 

Greva generala a studenpmii continua 



Iunie 1923 

Planurile iudaismului 

Planurile mari ale iudaismului faja de pamantul si neamul romanesc 

Planurile iudaismului faja de miscarea studenjeasca 

Argumente si atitudini jidanesti 

Congresul conducatorilor mi§cahlor student;e§ti 

Congresul de la Campulung al L.A.N.C. 

Complotul studen$esc din octombrie 1923 

Afara 

Obolul mojilor 

Ganduri de viaja noua 

Izolarea politicianismului 

Pedepsirea tradarii si procesul 

La Ia§i 

UN AN DE MARI INCERCARI 
MAI 1924 - MAI 1925 

Caminul Cultural Cre§tin 

Prima tabara de munca 

O noua lovire 

Coplesit de lovituri 

Sus, in cabinetul prefectului 

Incercarea de sfaramare a blocului nostru 

Rajiunea 



In contra miseliei 

Primele inceputuri de viaja legionara 

Programul nostru 

Privelisti din viaja publica romaneasca 

Ganduri in faja acestei lumi 

Etapele de dezvoltare ale Legiunii 

Conjinutul primului numar („Pamantul Stramo§esc") 

„Pamantul Stramo§esc" nr.2 

Dezinteresarea in lupta 

Disciplina §i dragostea 

Lupta pentru menjinerea revistei 

Alte nume care se desprind citind primele numere ale revistei 

Cum era privita acjiunea noastra 

Dincolo de forme 

Miscarile najionale si dictatura 

Primele inceputuri de organizare 

Legamantul primilor legionari 

O noua batalie 

Probleme de ordin material 

Vara lui 1928 

In lupta cu mizeria 

Profesorul Gavanescul primeste sacusorul cu Jarana 

3-4 ianuarie 1929 

SPRE MASELE POPULARE 



La moji 

Vara lui 1929 

Hotararea de a pa§i In mase 

15 decembrie 1929 

In Ardeal, la Ludosul de Mures 

In Basarabia 

Din nou in Basarabia 

Framantari in Mara mures 

Marsul in Basarabia 

Atentatul contra Ministrului Anghelescu 

Dizolvarea Legiunii Arhanghelului Mihail §i a Garzii de Fier 

Procesul 

Mi§carea Legionara in primele alegeri 

Lupta de la Neamt; 

DEMOCRAJIA IMPOTRIVA NEAMULUI 

In Parlament 

Cateva observajiuni asupra democrajiei 

Elecjiune, selecjiune si ereditate 

Individ, colectivitate najionala, najiune 

Neamul 

Jelul final al neamului 



Monarhia si legea monarhiei 

Lupta de la Tutova 

A doua dizolvare a Garzii 

Noi alegeri generate 

Pentru a doua oara in Parlament 

Cum se prezenta organizapa legionara in 1932-1933 

OFENSIVA CALOMNIILOR 

„Mi§carea anarhica §i terorista" 

„In slujba strainilor" 

„Suntem in solda hitleri§tilor" 

Fabrica de bancnote false de la Rasinari 

Echipa mortii 

La Teius 

Digul de la Vi§ani 

Camarazi, 



6 Decembrie 1935, 



Carmen Sylva 



LEGIONARI, 

Scriu pentru familia noastra legionara. Pentru toji legionarii: din sat, din fabrica si din 
universitate. 

Nu Jin seama de nici un fel de regula impusa autorilor de carji. N-am timp. Scriu in 
fuga condeiului, de pe campul de lupta, din mijlocul atacurilor. La ora aceasta 
suntem inconjuraji din toate parole. Dusmanii ne izbesc miseleste si tradarea musca 
din noi. 

De doi ani de zile stam legaji cu lanjurile infamei cenzuri. 

De doi ani de zile numele nostril si acela de legionar nu sunt tolerate Tn ziare decat 
pentru a fi insultate. Curge asupra noastra ploaie de miselii in aplauzele 
dusmanilor si in speranjele lor ca vom pieri. Dar acesti cavaleri ai lasitajii, ca si 
stapanii lor, se vor convinge, de altfel, in curand, ca toate atacurile in care si-au 
acumulat nadejdile de nimicire a miscarii legionare, toate framantarile si toate 
sforjarile disperate, raman incercari zadarnice. Legionarii nu mor. Drepji, nemiscaji, 
neinvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvarcolirile urii 
neputincioase. 



Imi este indiferenta parerea pe care ar putea s-o aiba lumea nelegionara si nu ma 
intereseaza efectele pe care ele l-ar avea in acea lume. 

Eu vreau ca voi, soldaji ai unor alte orizonturi romanesti, citind aceste amintiri sa 
recunoasteji in ele propriul vostru trecut si sa va aduceji aminte de luptele voastre. 
Sa retraiji suferinjele indurate si loviturile primite pentru neam. Sa va umpleji inimile 
de foe si de hotarare in lupta grea si dreapta, in care v-aji inclestat si din care avem 
cu tojii porunca de a iesi: biruitori sau morji. La voi ma gandesc cand scriu. La voi, 
acei care veji trebui sa muriji, primind cu seninatatea stramosilor Thraci, botezul 
morjii. Si la voi, acei ce veji trebui sa pasiji peste morji si mormintele lor, ducand in 
mainile voastre steagurile triumfatoare ale Romanilor. 



PA^IND IN VI ATA 



MARTIE 1919 

IN PADUREA DOBRINA 



In primavara anului 1919, iata-ne adunaji intr-o dupa-amiaza in padurea Dobrina 
care sta de straja pe inaljimile din jurul Husului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de 
liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a. 

Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi 
viaja noastra abia inmugurea. Ce facem daca vin bolsevicii peste noi? Parerea mea, 
asupra careia au cazut si ceilalji de acord, era aceasta: daca armata bolsevica va 
trece Nistrul si apoi Prutul ajungand sa incalce si locurile noastre, noi sa nu ne 
supunem, ci sa ne retragem cu tojii in padure inarmaji. Aici sa organizam un centru 
de acjiune si de rezistenja romaneasca, si prin lovituri date cu maiestrie sa 
zdruncinam inamicul, sa menjinem o stare de spirit de neaplecare, si sa intrejinem o 
scanteie de nadejde in mijlocul masei romanesti din sate si orase. Am depus cu tojii 
juramant in mijlocul padurii seculare. Era aceasta padure un colt; al acelui vestit 
codru al Tigheciului, pe cararile caruia, in decursul istoriei Moldovei, mulji dusmani isi 
gasisera moartea. Am hotarat sa ne procuram arme si munijii, sa pastram un secret 
desavarsit, sa facem recunoasteri si exercijii de lupta in padure si sa gasim o forma 
care sa mascheze intenjia noastra. 

Forma am gasit-o usor si in scurt timp am pus-o in practica: o societate cultural- 
najionala a elevilor liceului din Husi, careia i-am dat numele: "Mihail Kogalniceanu". 
Ea a fost aprobata de direcjiunea liceului. Au inceput sezatori si conferinje in oras. In 
public tratam obisnuitele subiecte, darin padure faceam exercijii de lupta. Arme pe 
vremea aceea erau pe toate drumurile incat in vreo doua saptamani ne adunasem 
tot ce ne trebuia. 

*** 

Era in timpul acela o stare de haos in tara, pe care noi desi copii, abia trecuji de 18 
ani, o injelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revolujiei bolsevice care se 
desfasura in toiul ei la cajiva pasi de noi. Jaranimea din instinct se opunea acestui 
val distrugator, dar complect dezorganizata, nu prezenta o posibilitate serioasa de 
rezistenja. Muncitorimea insa aluneca vertiginos spre comunism, intrejinuta 
sistematic in cultul acestor idei, de presa jidaneasca, si in general de toata jidanimea 
oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, in raza sa de 
acjiune, era un agent al acestor idei revolujionare anti-romanesti. Romanii 
intelectuali erau indecisi, aparatul de stat dezorganizat. Din moment in moment, te 
puteai astepta, fie la o izbucnire interna a unor elemente organizate si decise, fie la o 
navalire de peste Nistru. Aceasta acjiune externa coordonata cu aceea a bandelor 
iudeo-comuniste din interior, care, napustindu-se asupra noastra, distrugand 
podurile si aruncand in aer depozitele de munijii, ar fi hotarat de soarta noastra ca 
neam. 

In atari imprejurari, framantaji de ganduri si tremurand de grija viejii si libertajii Jarii 
noastre abia unita, in urma unui greu razboi, a incoljit in mintea noastra de tineri 
ideea unei acjiuni care ne-a adus la juramantul din padurea Dobrinei. 



Facusem cinci ani de liceu militar la Manastirea Dealului, la umbra capului lui Mihai 
Viteazul si sub ochiul cercetator al lui Nicolae Filipescu. Acolo sub comanda Maiorului 
si apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul scolii, a Capitanului Virgil Badulescu, 
a Locotenentului Emil Palangeanu si sub indrumarea profesorilor, mi-am facut o 
severa educate ostaseasca si mi-am capatat o sanatoasa Tncredere in puterile mele. 

De altfel, educajia militara de la Manastirea ma va urmari toata viaja. Ordinea, 
disciplina si ierarhia turnate la o varsta frageda in sangele meu, alaturi de 
sentimentul demnitajii ostasesti, vor forma un fir rosu de-a lungul intregii mele 
activitatji viitoare. 

Tot aici am fost invajat sa vorbesc pujin, fapt care mai tarziu ma va duce la ura 
contra vorbariei si a spiritului retoric. Aici am invajat sa-mi placa transeea si sa 
disprejuiesc salonul. 

Nojiunile de stiinja militara capatate acum ma vor face sa judec mai tarziu totul prin 
prisma acestei stiinje. 

Iar cultul sentimentului demnitajii de om si de ostas, in care m-au crescut ofijerii, imi 
va crea greutaji si ma va expune la suferinje, intr-o lume lipsita adesea si de onoare 
si de simjul demnitajii. 

Vara lui 1916 am petrecut-o acasa la Husi. 

Tatal meu era concentrat de doi ani si plecat cu regimentul in Carpaji. 

intr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plangand si inchinandu-se, mi-a 
spus: "Scoala, ca trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August 1916, Sfanta 
Maria. Am injeles ca s-a decretat mobilizarea si ca in acel moment armata romana a 
trecut munjii. 

Cuprins de emojie, imi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acasa dupa tatal 
meu, impins de dorul de a fi si eu printre luptatorii de pe front. In sfarsit, dupa multe 
peripejii, am ajuns la acelasi regiment in care era si tatal meu comandant de 
companie, Regimentul 25 Infanterie de sub comanda colonelului V. Piperescu, pe 
cand inainta in Ardeal pe valea Oituzului. 

Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavand decat 17 ani, comandantul 
regimentului a refuzat sa ma primeasca voluntar. Totusi am luat parte la inaintarea 
si retragerea din Ardeal, iar la 20 septembrie cand tatal meu a cazut ranit deasupra 
Sovatei pe muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, ajutandu-l in faja inamicului 
care inainta. Desi ranit, a refuzat sa se lase evacuat conducandu-si compania tot 
timpul retragerii si apoi in grelele lupte cari au urmat la Oituz. 

intr-o noapte pe la ora doua, regimentul a primit ordin de inaintare. Ofijerii isi 
inspectau in tacere de mormant trupele masate pe sosea. 

Tatal meu fusese chemat de colonel. Revenind dupa pujin timp imi spune: "N-ar fi 
bine sa te intorci tu acasa? Noi o sa intram in lupte si nu e bine sa murim amandoi 
aici, caci mama ramane acasa cu sase copii mici, fara nici un sprijin. §i Colonelul m-a 
chemat si mi-a spus ca nu vrea sa-si ia raspunderea ramanerii tale pe front". 



Simteam ca e cu sufletul indoit: ezita sa ma lase in miezul nopjii singur, in camp, pe 
drumuri necunoscute, la 40 km. de linia ferata. 

Observand insistent^ lui, am predat carabina si cele doua cartusiere si in timp ce 
coloanele regimentului paseau inainte, pierzandu-se in linistea si intunericul nopjii, 
eu am ramas singur pe marginea unui sanj, luandu-mi apoi drumul catre vechea 
frontiera. 

Mai tarziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat in Scoala Militara de Infanterie, 
de la Botosani, cu acelasi gand de a putea ajunge pe front. Aici mi-am completat 
educajia si cunostinjele militare, de la 1 Septembrie 1917 la 17 Iulie 1918, in 
compania activa a Scolii Militare. Cei patru ofijeri distinsi: Colonelul Slavescu, 
Capitanul Ciurea, Locotenentul Florin Radulescu si Maiorul Steflea, mi-au indrumat 
pasii pe caile luptelor si al sacrificiilor pentru Jara. 

Si acum, dupa un an - 1919 - era pace. Iar noi, copiii cei gata de moarte, eram 
raspandiji pe la casele noastre. 

Tatal meu, profesor de liceu, a fost o viaja intreaga luptator nationalist. Bunicul meu 
a fost padurar, strabunicul tot padurar. Neamul a fost din inceputuri, in vremuri de 
restriste, neamul codrilor si al munjilor. De aceea educajia ostaseasca si sangele din 
vine imprimau acjiunii de la Dobrina - naiva ca manifestare - o nota de seriozitate 
pe care varsta noastra frageda n-ar fi presupus-o. 

In acele momente, noi simjeam in inimi, sfatul si experienja lor, prezenja sirurilor de 
stramosi, care au luptat pentru Moldova pe aceleasi carari nepatrunse de dusmani. 



LA UNIVERSITATEA DIN IASI 
SEPTEMBRIE 1919 



Vara a trecut. In toamna mi-am dat bacalaureatul si grupul nostru s-a desparjit 
indreptandu-se fiecare spre university. 

De la Dobrina nu ne-au ramas decat amintirile de a ne apara Jara in contra valurilor 
de vrajmasie care se ridicau ameninjatoare si dinlauntru si din afara hotarelor. 



Plecam din Husi in momentul acestei raspantii pentru fiecare tanar, inscrierea la 
universitate, mult asteptata inscriere la universitate! Ca pregatire aveam bagajul de 
cunostinje pe care mi-l daduse liceul. Literatura de senzajie, de pervertire 
sufleteasca ce astazi ocupa un loc important in procesul de formajie al elevului de 
liceu - spre nenorocirea lui - eu n-am gustat-o. Pe langa literatura fireasca a 
clasicilor romani citisem toate articolele din "Semanatorul" si "Neamul Romanesc" ale 
lui N. Iorga si A. C. Cuza. Tatal meu le avea in niste lazi, in podul casei. In ceasurile 



libere, ma suiam acolo si ma ocupam cu acest soi de literatura. Esenja acestor 
articole cuprindea manifestarea intr-o forma inalta, a celor trei idealuri de viaja ale 
poporului roman: 

1) Unirea tuturor Romanilor. 

2) Ridicarea Jaranimii prin improprietarire si drepturi politice. 

3) Rezolvarea problemei jidanesti. 

Doua maxime insojeau manseta tuturor publicajiilor najionaliste din acea vreme: 

"Romania Romanilor, numai a Romanilor si a tuturor Romanilor." N.Iorga 

"Najionalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura e puterea creatoare a 
nationalitajii." A. C. Cuza 

Cu mare evlavie ma apropiam de Iasiul pe care nu era roman sa nu-l iubeasca, sa 
nu-l injeleaga sau macar sa nu doreasca a-l vedea. 

Multe orase din Moldova au cate o farama de glorie. Nu putem pronunja numele: 
Hotin, Barlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alba, Soroca, fara ca sa nu ne simjim sufletul 
rascolit. 

Deasupra tuturor insa se ridica Suceava si Iasiul. 

Suceava cetatea lui §tefan eel Mare, Iasiul orasul lui Cuza Voda. 

Orasul unirii de la 1859, care prin Tnfiinjarea Universitajii, devine orasul tinerejii si a 
celor mai curate aspirajii ale ei. 

In Iasi au trait: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion 
Creanga, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, 
Simion Barnujiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion Gavanescul . Aici lumineaza ca un far, la 
catedra de Economie Politica, marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea 
devine o scoala a najionalismului; Iasiul, orasul marilor avanturi romanesti, al 
inaljimilor, al idealurilor, al aspirajiunilor noastre najionale. Mare prin durerile de la 
1917, cand aici si-a gasit refugiul in ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui 
Ferdinand, mare prin destinul de a fi la 1918 orasul unirii tuturor Romanilor; mare 
prin trecutul sau si mare prin tragedia lui prezenta - caci orasul celor patruzeci de 
biserici - moare uitat in fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidaneasca. Iasiul zidit pe 
sapte dealuri, ca Roma, este si ramane cetatea eterna a romanismului. 

Cate amintiri glorioase! 

Aici s-au auzit pentru prima data rasunand acele armonioase versiuni ale lui 
Alecsandri: 

"Hai sa dam mana cu mana, 



Cei cu inima romana" 



Aici, ca nicaieri in alta parte, studentul simte plutind prin vazduh pe deasupra Iasului 
tacut, cu chemari nepatrunse si cu Tndemnurile lor sfinte, duhurile marilor inaintasi. 
Studentul iesean, in linistea nopjii tarzii, aude alergand innebunit de durere pe 
strazile intortocheate si straine ale Iasiului, sufletul lui Mihail Eminescu care canta ca 
o naluca: 

"Cine-a indragit strainii, 

Manca-i-ar inima cainii, 

Manca-i-ar casa pustia 

Si neamul nemernicia..." 

De acest oras ma apropriam, cu adanca evlavie, in toamna lui 1919 atras de marea 
lui aureola, dar si miscat pentru ca ma nascusem aici, cu douazeci de ani in urma. Si 
ca orice copil veneam emojionat sa revad si sa sarut pamantul natal. 

*** 



M-am inscris la Facultatea de Drept. 



Universitatea ieseana, intrerupta in timpul razboiului, se redeschisese de un an. 
Studenjii vechi, intor§i acum de pe front, pastrau linia tradijiei najionaliste a viejii 
studenje§ti dinainte de razboi. Erau impartiti in doua tabere: una sub conducerea lui 
Labusca de la Litere si alta sub aceea a lui Nelu Ionescu, de la Drept. Grupul 
acestora, redus ca numar, era coplesit de masa imensa a studenjilor jidani veniji din 
Basarabia, toji agenji si propagatori ai comunismului. 

Profesorii Universitajii, afara de un grup foarte restrans in frunte cu A. C. Cuza, Ion 
Gavanescul si Corneliu Sumuleanu , erau partasii aceleasi idei de stanga. Profesorul 
Paul Bujor, unul din exponent^ majoritajii, rostise chiar lapidarin plin senat al 
Romaniei: " Lumina vine de la Rasarit", adica de peste Nistru. 

Aceasta atitudine a profesorilor care considerau ca "barbarie" orice idee si nota 
najionalista, a avut ca efect dezorientarea totala a studenjilor. Unii susjineau 
bolsevismul pe faja, aljii - cei mai mulji - spuneau: " Orice s-ar zice, a trecut timpul 
najionalismului, omenirea merge spre stanga". Grupul Labusca a alunecat de-a 
binelea in direcjia aceasta. Grupul Nelu Ionescu, careia ma afiliasem si eu, s-a risipit 
cu timpul in urma unor alegeri din care iesisem infranji. 

Inaintarea acestor idei antiromanesti, susjinuta de o masa compacta de profesori si 
studenji si incurajata de toji dusmanii Romaniei intregite, nu mai gasea in lumea 
studenjeasca nici o rezistenja romaneasca. Cajiva care mai incercam sa ramanem pe 
pozijie eram invaluiji intr-o atmosfera de disprej si dusmanie. Colegii de alte pareri, 



cei cu " libertatea de constiint;a" si cu principiul tuturor libertat;ilor, scuipau in urma 
noastra, cand treceam pe strada sau pe salile facultajilor si devenisera agresivi, din 
ce in ce mai agresivi. Intruniri peste Tntruniri cu mii de studenji, in care se propaga 
bolsevismul, se ataca Armata, Justijia, Biserica, Coroana. O singura societate isi mai 
pastra un caracter romanesc: " Avram Iancu " a Bucovinenilor si Ardelenilor de sub 
conducerea studentului Vasile Iasinschi . 

Universitatea cu tradijie de nationalism de la 1860, devenise un focar de 
antiromanism. 



SE PREGATEA REVOLUJIA 



Dar nu numai in universitate era aceasta situajie. Masa muncitoreasca ieseana, 
cuprinsa aproape in intregimea ei de comunism, statea gata sa izbucneasca in 
revolujie. In fabrici se lucra foarte pujin. Se Jineau ceasuri intregi comitete, consilii, 
adunari. Se facea mai mult politica. Ne gaseam in plina sabotare sistematica, facuta 
cu plan si cu ordin: " sfaramaji, distrugeji masini, creaji starea de mizerie materiala 
generala care duce la izbucnirea revolujiei ". Si intr-adevar, cu cat ordinul se executa 
mai bine, cu atat mizeria se intindea, foamea se proiecta mai ameninjatoare si 
revolta crestea in sufletul muljimilor. 

La fiecare 3-4 zile, pe strazile Iasiului, mari demonstrajii comuniste. Cele 10-15.000 
de lucratori, inflamanziji si manevraji de mana criminala de la Moscova, parcurgeau 
strazile in cantecul Internajionalei, in strigate de: "Jos Armata!", "Jos Regele!", 
purtand placarde pe care se putea citi: "Traiasca revolujia comunista!", "Traiasca 
Rusia Sovietica!". 

Daca ar fi invins acestia? Am fi avut eel pujin o Romanie condusa de un regim 
muncitoresc romanesc? Ar fi devenit muncitorii romani stapanii Jarii? Nu! Ar fi 
devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmudica, jidaneasca. 

Romania Mare, dupa mai pujin de o secunda de viaja, s-arfi prabusit. 

Noi, poporul roman, am fi fost exterminate fara mila, ucisi sau deportaji pe drumurile 
Siberiei: Jarani, muncitori, intelectuali, cu tojii de-a valma. 

Pamantul din Maramures pana la Marea Neagra, rupt din mana romanilor, ar fi fost 
colonizat de mase jidanesti. Aici s-arfi ridicat adevarata Palestina. 

Aveam constiinja clara, ca in acele ceasuri juca balanja viejii si a mortii poporului 
roman. 

Aceeasi constiinja o aveau toji jidanii, care impingeau de la spate pe muncitorii 
romani la revolujie. N-aveau nimic comun cu ingrijorarea, care in acele clipe, Jasnea 
din ochii si din inimile noastre. Erau constienti. NUMAI INTELECTUALI ROMANI ERAU 
INCONSTIENJI. Intelectualii care au invajat carte si care aveau chemarea de a 



lumina calea poporului in clipe grele - caci pentru aceasta erau intelectuali - lipseau 
de la datoria lor. Acesti nevrednici in ceasurile ACELEA HOTARATOARE susjineau cu o 
inconstienja criminala, ca " lumina vine de la Rasarit ". Coloanelor revolujionare, care 
strabateau ameninjatoare strazile tuturor oraselor, cine sa li se opuna? Studenjimea? 
Nu! Polijia? Siguranja? Acestia, cand auzeau ca se aproprie coloanele, intrau in 
panica si dispareau. Nici armata nu le putea sta in cale. Caci nu era vorba de 1.000 
de oameni, ci de 15.000, de 20.000, organizaji si inflamanziji. 



GARDA CONSTIINJEI NAJIONALE 



Intr-o seara ploioasa din toamna lui 1919, in sala de mese a Scolii de Arte si Meserii, 
unde eram pedagog, un prieten imi arata o notija dintr-un ziar. 

" Garda Constiinjei Najionale Jine sedinja asta seara, Joi, ora 9 in Str. Alecsandri Nr. 
3 ". 

Am plecat imediat in goana cu o mare nerabdare de-a cunoaste si a ma inrola in 
randurile acestei organizajii ale carei manifeste de lupta anticomunista le citisem cu 
cateva luni inainte. 

In camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajata cu band de lemn de curand facute, 
am gasit un singur om de vreo 40 de ani. Statea la o masa, posomorat si aspru, 
asteptand sa se adune lumea pentru consfatuire. Un cap mare, niste braje puternice, 
pumni grei, statura mijlocie. Era Constantin Pancu, presedintele Garzii Constiinjei 
Najionale. 

M-am prezentat, spunandu-i ca sunt student si ca doresc sa fiu primit ca soldat in 
Garda. M-a primit. Am asistat la consfatuire. Venisera vreo 20 de persoane: un 
tipograf culegator, Voinescu, un student, vreo 4 mecanici de la R. M. S., vreo doi de 
la calea ferata, cajiva meseriasi si muncitori, avocatul Victor Climescu, un preot. S- 
au discutat cateva chestiuni in legatura cu dezvoltarea si avantul luat de miscarea 
comunista in diverse fabrici si cartiere si apoi probleme de organizare a Garzii. 

Din seara aceea drumul meu se bifurca: jumatate in lupta de la universitate si 
jumatate cu Constantin Pancu, in randurile muncitorimii. Eu m-am legat sufleteste de 
acest om si am ramas cu el, sub conducerea lui, tot timpul pana la desfiinjarea 
organizatjiei. 



CONSTANTIN PANCU 



Constantin Pancu, numele acesta flutura pe acea vreme pe buzele tuturor Iesenilor 
din ambele tabere, rostit cu nadejde de Romani si cu groaza de ceilalji, nu era un 
intelectual. 

Era meserias. Instalator de apa si electricitate. Nu avea mai mult decat patru clase 
primare. Avea o minte clara, asezata, pe care si-o imbogajise singur cu suficiente 
cunostinje. Douazeci de ani se ocupase cu probleme muncitoresti. De mai mulji ani 
era presedintele corporajiei metalurgice. Vorbitor de mana intaia. La tribuna, in faja 
muljimii, impunea. Un suflet si o constiint;a clar romaneasca. Isi iubea tara, armata, 
Regele. Un bun crestin. O musculatura de luptator de circ si o forja in adevar 
herculeana. Iesenii il cunosteau inca demult. 

Inainte de razboiu venise la Iasi un circ cu atleji. Luptau toate najiile: Unguri, Turci, 
Romani, Rusi etc. Intr-una din seri, cand unul singur batuse pe toji ceilalji luptatori, 
din mijlocul muljimii spectatorilor se ridica in cetajean, care cere sa lupte si el cu 
invingatorul. I se admite. Se dezbraca si lupta incepe. In doua minute Ungurul a fost 
trantit la pamant, invins. Romanul care biruise in mijlocul sentimentelor de admirajie 
de admirajie ale muljimii, era Constantin Pancu. 

De aceea cand a aparut pentru prima data pe strazile Iasiului chemarea la lupta a lui 
Pancu, lumea, care are cultul fort;ei, a primit-o cu incredere. 

Acjiunea lui a durat un an. S-a marit in masura primejdiei bolsevice si apoi s-a 
micsorat in masura scaderii ei. 

La inceput consfatuiri, apoi Tntruniri care ajungeau pana la 5-6 si chiar 10000 de 
oameni. Acestea erau, in perioada critica, saptamanale. Aveau loc in sala Principele 
Mircea si uneori chiar in Piaja Unirii. Printre cei care luau cuvantul regulat eram si eu. 
Atunci am invajat sa vorbesc in faja muljimii. Este incontestabil ca Garda Constiinjei 
Najionale a inaljat intr-un moment critic constiinja najionala a Romanilor intr-un 
punct de importanja ca acela al Iasiului si a asezat-o ca o bariera in faja valului 
comunist. 

Activitatea aceasta nu s-a marginit numai la Iasi. Ne-am deplasat si in alte orase. 
Apoi foaia "Constiinja", care aparea regulat, patrunsese cu strigatul ei de alarma 
aproape in toate orasele din Moldova si Basarabia. 

In domeniul acjiunii, ciocnirile intre cele doua tabere, ciocniri inerente, sangeroase, 
erau aproape zilnice. 

Din ele noi ieseam cu mai mulji raniji. Situajia aceasta de incordare a durat pana in 
primavara. Dupa doua mari victorii ale noastre, puterea ofensiva a adversarilor a fost 
cu mult redusa. 



OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE CATRE GARDA CONSTIINJEI 
NAJIONALE 



Era pe la 10 sau 11 Februarie 1920. De doua saptamani se vorbea de greva generala 
in toata £ara. Se apropia batalia decisiva. Pe la ora 12, se zvoneste in oras ca la 
Regie, unde erau circa 1.000 de lucratori, s-a declarat greva, a fost arborat drapelul 
rosu, tablourile Regelui au fost date jos si sfaramate in picioare, iar in locul lor 
asezate fotografiile lui Karl Marx, Trotzki si Racowski. 

Oamenii nostri au fost batuji, mecanicii de la masini, care erau din Garda, raniji. La 
ora 1, suntem la sediu adunaji cam o suta. Ce facem ? Pancu prezideaza discujia. 
Doua pareri. Unii susjineau sa trimitem telegrame guvernului, cerand intervenjia 
armatei. Eu eram de parere sa mergem toji cei prezenji la Regie si cu orice rise sa 
dam steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru si la ora 
1 am pornit cu Pancu in frunte pe Lapusneanu si Pacurari, in mars forjat, cantand 
"Desteapta-te Romane". In apropierea fabricii, in strada, cateva grupuri de comunisti 
sunt date peste cap. 

Intram in curtea fabricii. Patrundem in cladire. Ma urc cu steagul pana la acoperis si 
il infig sus. De acolo incep sa vorbesc. Apare armata si ocupa fabrica. Noi ne 
retragem cantand. Ne reintoarcem la sediu. Ne gandim: Incursiunea noastra rapida a 
fost buna. In oras vestea atitudinii pe care am avut-o se raspandeste ca fulgerul. 
Totusi greva continua. Armata nu poate decat sa pazeasca steagul, ea nu poate pune 
fabrica in miscare. Ce facem ? In mintea noastra incoljeste o idee. Sa cautam in tot 
Iasiul mana de lucru si sa deschidem fabrica. In trei zile, 400 de lucratori noi, 
adunaji din toate coljurile Iasiului, sunt introdusi in fabrica. Aceasta incepe sa 
funcjioneze. Greva a esuat. Peste doua saptamani, jumatate din grevisti cer sa fie 
reprimiji la lucru. Victoria noastra e mare. 

Cel dintai pas catre greva generala este respins. Planurile consorjiului iudeo- 
comunist incep sa fie dejucate. Acjiunea aceasta a avut un rasunet puternic in 
randurile romanesti, ridicandu-le moralul. 



STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR DE LA NICOLINA 



Cel mai puternic centru comunistil formau Atelierele C.F.R. de la Nicolina. Aici erau 
peste 4.000 de lucratori, aproape toji bolsevizaji. Cartierele din jurul acestor ateliere, 
Podul Ros, Socola si Nicolina erau cotropite de un numar considerabil de jidani. De 
aceea conducatorul din Iasi al miscarii comuniste, Doctorul Ghelerter si aghiotantul 
sau, Gheler, isi fixasera aici punctul de rezistenja. 

Nu trecuse o luna de la infrangerea suferita la Regie si ca un semnal de incepere a 
grevei generale si a luptei decisive, apare steagul rosu fluturand pe ateliere. Greva 
este declarata. Miile de lucratori parasesc atelierele. Autoritajile sunt neputincioase. 

Noi convocam pentru a doua zi, prin manifeste, pe toji Romanii la o intrunire in sala 
Principele Mircea. Dupa discursuri, iesim cu steagurile afara si pornim intreaga 
muljime spre Nicolina. In Piaja Unirii, autoritajile ne opresc si ne sfatuiesc sa nu 
mergem, deoarece sunt peste 5.000 de comunisti inarmaji care ne asteapta si vor fi 
mari varsari de sange. 



Noi apucam atunci din Piaja Unirii spre gara. 

Aici arboram drapele pe depou si pe cladirea garii. Apoi ocupam un tren care se afla 
la peron si pornim cu el spre Nicolina. In gara Nicolina cineva schimba macazul si 
patrundem cu tren cu tot in ateliere. Coboram. In ateliere, nimeni. Pe una din cladiri, 
steagul rosu. Eu incep sa ma cajar pe niste trepte de fier prinse in perete luand in 
gura un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru ca era o inaljime mare, ajung 
pana la acoperis. Ma ridic deasupra si ma tarasc pana la varf. Smulg steagul rosu si 
in mijlocul uralelorin adevar de nedescris, care se prelungesc cateva minute, ridic si 
leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comunistii se aduna mereu 
in masa compacta si manifesteaza ameninjator. O muzica infernala. Inauntru urale, 
afara huiduieli si injuraturi. Cobor incet pana jos. Pancu da ordin de plecare. La 
poarta insa comunistii masaji bareaza iesirea si striga: "Sa vina Pancu si 
Codreanu !". Trecem 30 de metri inaintea muljimii si pornim spre poarta. La mijloc, 
Pancu, in dreapta un meserias, Margarint si in stanga eu. Toji trei cu mainile in 
buzunare pe revolvere inaintam fara sa vorbim nimic. Cei din poarta ne privesc tacuji 
si nemiscaji. Iata-ne la cajiva pasi. Ma astept la un Jiuit de glonj pe la ureche. Pasim 
inainte drepji si hotaraji. Totusi un moment sufletesc neobisnuit. Suntem la doi pasi. 
Comunistii se dau intr-o parte si alta lasandu-ne loc liber. Pe o distanja de aproape 
zece metri, trecem intr-o tacere mormantala, prin mijlocul lor. Nu ne uitam nici la 
dreapta nici la stanga. Nu se aude nimic, nici macar rasuflarea omeneasca. 

Din urma vin ai nostri. Tree si ei, dar nu se mai pastreaza tacerea. Incep injuraturi, 
ameninjari de ambele parti. Nici o incaierare. Ne indreptam compacji pe linia ferata 
spre gara Iasi. Pe deasupra atelierelor bate vantul in panza tricolorului biruitor. 

Efectul moral al acestei acjiuni este incomparabil. Iasiul huieste. Pe strada nu se 
vorbeste decat de Garda Constiinjei Najionale. Un curent de redesteptare 
romaneasca pluteste prin aer. Trenurile due mai departe, spre cele patru parti ale 
tarii, reinvierea. 

Ne dam seama, ca bolsevismul va fi invins, pentru ca in fata lui, la dreapta, la stanga 
s-a ridicat o bariera de constiinta care nu-i va mai permite sa se extinda. 

Toate drumurile de inaintare ii sunt inchise. De acum va trebui sa dea inapoi. 

Nu mult dupa aceasta a intervenit si actiunea intreprinsa de guvernul Generalului 
Averescu care a taiat orice perspectiva acestei miscari. 



SOCIALISMUL NAJIONAL-CRESTIN. SINDICATELE NAJIONALE 



Garda Constiintei Nationale a fost o organizatie de lupta, de daramare a 
adversarului. 

De multe ori vorbeam cu Pancu in serile lui 1919, caci necontenit eram impreuna si 
aproape regulat la masa sa. Si-i spuneam: 



- Nu-i de-ajuns sa invingem comunismul. Trebuie sa si luptam pentru dreptatea 
muncitorilor. Au dreptul la paine si dreptul la onoare. Trebuie sa luptam in contra 
partidelor oligarhice, creand organizajii muncitoresti najionale care sa-si poata 
castiga dreptatea in cadrul statului, nu in contra statului. 

Nu admitem nimanui ca sa caute si sa ridice pe pamantul romanesc alt steag decat 
acela al istoriei noastre najionale. Oricata dreptate ar putea avea clasa muncitoare, 
nu-i admitem ca sa se ridice peste si impotriva hotarelor Jarii. Nu va admite nimeni 
ca pentru painea ta sa pustiesti si sa dai pe mana unei najii straine de bancheri si 
camatari, tot ce a agonisit truda de doua ori milenara a unui neam de muncitori si de 
viteji. Dreptatea ta, in cadrul dreptajii neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta 
sa sfarmi in bucaji dreptatea istorica a najiei careia aparjii. 

Dar nici nu vom admite ca la adapostul formulelor tricolore, sa se instaleze o clasa 
oligarhica si tiranica, pe spatele muncitorilor de toate categoriile si sa-i jupoaie 
literalmente de piele, fluturand prin vazduh necontenit: Patrie - pe care n-o iubesc - 
Dumnezeu - in care nu cred, - Biserica - in care nu intra niciodata, - si Armata - pe 
care o trimit la razboi cu brajele goale. 

Acestea sunt realitaji, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politica in mana 
unor scamatori imorali. 

Am inceput apoi organizarea muncitorilor in sindicate najionale si chiar a unui partid 
politic: "Socialismul najional-crestin" (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler si 
de Najional-Socialismul german.)- Pancu a scris atunci: 



CREZUL SOCIALISMULUI NAJIONAL-CRE§TIN 



"Cred intr-unul si nedesparjit Stat Roman de la Nistru la Tisa, cuprinzatorul tuturor 
Romanilor si numai al Romanilor, iubitor de munca, cinste si in frica lui Dumnezeu cu 
durere de Jara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la barbaji si 
femei. Protector a I familiei, salariind funcjionarii si muncitorii pe baza numarului de 
copii si pe baza muncii depuse, injelegand cantitatea si calitatea, si intr-unul Stat 
sprijinitor al armoniei sociale prin restrangerea numarului de grade; iar pe deasupra 
salariului socializand fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pamantul distribuit 
tuturor plugarilor. 

Repartizarea beneficiilor intre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul 
(particular) pe langa salarierea muncii sale va primi un procent descrescand 
proportional cu marimea capitalului. Si intr-unul Stat asigurator al muncitorilor prin 
"fondul riscurilor". Intemeietor de depozite de hrana si imbracaminte pentru 
muncitori si funcjionari care organizaji in sindicate najionale vor avea reprezentanji 
in comitetele administrative de pe langa diferite institute industriale, agricole si 
comerciale. 

Si intr-unul mare si puternic "parinte al muncitorilor" si Rege al Jaranilor, "Ferdinand 
I-iu", care pentru fericirea Romaniei totul a jertfit si care pentru mantuirea noastra 



una cu poporul s-a facut. Care in fruntea ostilor de la Marasti si Marasesti a biruit, si 
care din nou cu dragoste si Tncredere se uita catre ostasii ce-i datoreaza credinja, si 
care vor gasi in cazarmi o adevarata scoala a najiunii, pe care sa o treaca in 
termenul de un an. 

Intr-un tricolor inconjurat cu razele Socialismului Najional-Crestin, simbol de armonie 
intre frajii si surorile Romaniei Mari. 

Intr-una Sfanta Biserica Crestina cu Preoji traind din Evanghelie si care sa se 
jertfeasca apostoleste pentru luminarea celor mulji. 

Marturisesc alegerea ministrilor de catre Camera, suprimarea Senatului, organizarea 
polijiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agriculture! si meserii la sate, 
"cercusoare" pentru gospodine si adulji, azile pentru invalizi si batrani, case 
najionale, cercetarea paternitajii, aducerea legilor efectiv la cunostinja tuturor, 
incurajarea inijiativei particulare in interesul Neamului si dezvoltarea industriei 
casnice Jaranesti. 

Astept invierea constiinjei najionale la eel din urma pastor si coborarea celor luminaji 
in mijlocul celor trudiji spre a-i intari si ajuta in adevarata frajie, temelia Romaniei de 
maine. Amin! 

"Garda Constiinjei Najionale" 

Ziarul "Constiinja", Luni 9 Februarie 1920. 

Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor najionale. 

lata un proces-verbal de constituire a unui sindicat. II public pentru a scoate in relief 
constiinja muncitorimii iesene in acele ceasuri: 

"Proces-verbal 

Subsemnajii meseriasi, muncitori si funcjionari ai Fabricii de tutun R.M.S., intruniji 
aseara, Luni 2 Februarie 1920 in localul "Garzii Constiinjei Najionale" Str. V. 
Alecsandri No. 3, sub presedinjia D-lui C. Pancu, presedinte activ al Garzii, faja cu 
tendinjele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decat acelea ale 
Neamului lor si faja cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi si in bunul mers al 
acestei institute Ji in existenja noastra a acelor care muncim de o viaja intreaga 
pentru bucajica de paine, care e si singura hrana a noastra si a copiilor nostri, noi 
muncitori romani cinstiji si legali care injelegem sa mergem sub steagul Jarii noastre, 
si care injelegem sa mergem pe drumul pe care il dicteaza interesele supreme ale 
neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei institute, pentru a face sa se 
inceteze odata propaganda dusmanului printre randurile noastre, am hotarat sa ne 
constituim intr-un sindicat national profesional, pentru care am ales urmatorul 
comitet si un delegat al "Garzii Constiinjei Najionale". 

Urmeaza 183 de semnaturi. 

"Constiinta" 9 Februarie 1920. Nr.17 si 18. 



UN TABLOU FIDEL AL SITUAJIEI LA 1919 



Incerc sa redau momentul de la 1919-20, luand din ziare si manifeste ceea ce cred a 
fi semnificativ. 

Primul manifest lansat de Constantin Pancu in Iasi in August 1919, lipit pe toate 
zidurile Iasiului, Tntr-un moment de dezorientare generala, este semnalul de lupta al 
Iasiului muncitoresc romanesc: 

"APEL CATRE MESERIASI, MUNCITORI, SOLDAJI §1 JARANI ROMANI 

Frajilor, 

Dupa ani de groaznice lupte lumea sarbatoreste pacea intre oameni, conducatorii 
luminaji din toate Jarile civilizate se silesc sa inlature razboiul prin intemeierea unei 
legi pentru unei vietjuiri pasnice in viitor. 

Dar iata ca din rasarit se aud glasuri de ura care vadesc nazuinja dusmanilor nostri 
de a ne sfasia, prin invrajbire si neinjelegerile dintre noi. Din Rusia, stapanita de 
intunericul invajaturilor gresite, pornesc Tndemnuri de lupta la foe si la uciderea 
frajilor de acelasi sange. 

Din Ungaria, care-si plange marirea de altadata, se aud aceleasi Tndemnuri. Dusmanii 
din rasarit s-au unit cu cei din apus ca sa tulbure linistea noastra pentru ca apoi sa 
ne poata cotropi. 

Strainii de peste hotare incearca sa imparta paharul cu otrava intre noi, prin 
instrainajii care traiesc la sanul Jarii noastre. Ei au cutezanja sa spuna ca indemnurile 
lor le fac in numele pacii, in numele dreptajii si al libertajii, in numele muncitorilor. 
Cuvantul lor e minciuna, indemnul lor e venin omorator, caci: 

Ei zic ca voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omorand pe cei mai vrednici. 

Cer libertatea, dar cu ameninjari de moarte, silesc lumea sa li se supuna. 

Doresc infrajirea, dar ei seamana ura, nedreptatea si desfraul in mijlocul popoarelor. 

Mai mult inca: ei zic ca voiesc desfiinjarea capitalului castigat prin sudoarea frunjii. 

Ne spun ca nu voiesc razboiul dar ei se razboiesc. 

Cer desfiinjarea armatei, dar ei se inarmeaza. Ne indeamna sa aruncam steagul 
tricolor, dar voiesc sa ridice in locul lui steagul rosu al urii. Sa nu daji crezare 
manifestelor si indemnurilor lor precum n-aji dat crezare manifestelor dusmane cand 
luptaji la Oituz, Marasti si Marasesti. 



Datoria oricarui bun Roman este de a se ingriji ca si pe viitor samanja neinjelegerii, 
pe care o incearca sa o arunce intre noi, sa nu prinda radacini. 

Desavarsiji lucrul inceput prin munca si cinstea voastra. Dusmanii vostri sunt: lenea, 
ura si necinstea care domnesc peste hotare si care ne ameninja si pe noi. 

Fiji cu luare aminte! Pastraji-va sufletul curat, nu uitaji ca mantuirea noastra este 
munca, unirea si cinstea. 

Fraji soldaji, 

Cu credinja in Dumnezeu a£i infrant puterea vrajmasului. Cu armele voastre a£i tras 
pentru vesnicie hotarele Jarii. 

Cu sangele vostru a£i desavarsit si pecetluit jertfele voastre. 

De aceea nu ingaduiji ca maini straine si nelegiuite sa strice ceea ce voi a£i savarsit. 
Pastraji mai departe iubirea de £ara si credinja catre Rege. AJi jurat ca veji apara cu 
ultima picatura de sange hotarele Patriei. Paziji-le in luare aminte, contra relelor 
porniri ale vrajmasilor, caci asa au facut parinjii si strabunii nostri. 

Fraji Jarani, 

Dumnezeul parinjilor nostri s-a induiosat de suferinjele noastre si ne-a dat un an 
imbelsugat cum rar s-a vazut. Fiji recunoscatori faja de bunul Dumnezeu prin munca 
si credinja voastra. Innoiji-va puterile de munca, strangeji cu sarguinja roadele 
pamantului. Fiji linistiji caci pamantul din Tisa, Dunare si Marea Neagra, l-aji castigat 
in intregime. 

Pastraji-I cu sfinjenie, aparaji bogajia lui prin munca si iubirea voastra. 

Fraji romani, 

In voi sta nadejdea si puterea acestei Jari. Voi sunteji si fericirea zilei de maine. Iar 
voi sa nu va agonisiji blesteme, ci binecuvantari. 

Dusmanii ne ataca la Nistru si la Tisa. Ei incearca sa tulbure si pacea inauntru Jarii. 

Mantuirea noastra e munca, cinstea, iubirea de neam si credinja in Dumnezeu. 

Fiji cu luare aminte, chemaji la calea adevarata si pe cei care s-au ratacit si au trecut 
in randurile celor fara neam si credinja. Stransi in jurul tronului si uniji sub umbra 
steagului tricolor vegheaji la linistea Jarii. 

Spuneji strainilor si instrainajilor care incearca sa ne tulbure, ca in jurul nostru s-a 
format o garda najionala care vegheaza si va lupta contra celor ce voiesc sa semene 
neinjelegeri intre noi. 

Romani de pretutindeni, muncitori, meseriasi, soldaji si Jarani, fiji vrednici de 
stramosii nostri si de inaljimea vremurilor pe care le traim. 



(ss) Cercul roman al imeseriasilor, Sindicatul tracjiunii C.F.R., Sindicatul profesional 
C.F.R., Societatea invalizilor de razboi, Breasla fierarilor etc." 

"Constiinta" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919. 



CONDUCATORII MUNCITORILOR ROMANI 

Conducatorii muncitorilor romani comunisti, nu erau nici romani si nici muncitori. 

La Iasi: Dr. Ghelerter, jidan; Gheler, jidan; Spiegler, jidan; Schreiber, jidan etc. 

La Bucuresti: Hie Moscovici, jidan; Pauker, jidan etc. 

In jurul lor o serie de muncitori romani rataciji. 

In caz de reusita a revolujiei, presedinte de republica, ce ar fi uzurpat locul maritului 
Rege Ferdinand, trebuia sa fie Hie Moscovici. 

in parlamentul Romaniei Mari la 1919, in timp ce toji deputajii si senatorii tuturor 
Jinuturilor romanesti unite, infioraji de marele act al Unirii, se ridicasera in picioare si 
aplaudau pe Marele Rege intregitor, acest domn Hie Moscovici a refuzat sa se ridice, 
stand jos ostentativ. 

ATITUDINEA PRESET JIDAN ESTI 



Este necesar de subliniat atitudinea presei jidanesti in acele momente de mare 
primejdie pentru neamul romanesc. Ori de cate ori najia romaneasca a fost 
ameninjata in existenja ei, aceasta presa a susjinut tezele care conveneau mai bine 
dusmanilor nostri. 

Dupa cum, urmarind evenimentele, usor se poate vedea ca aceleasi teze au fost 
combatute cu inversunare ori de cate ori ele erau in favoarea unei miscari de 
renastere romaneasca. 

ingrijorarile noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost 
pentru ei zile de doliu. 



LIBERTATEA 



Libertatea asa de mult contestata azi miscarii najionale, era atunci ridicata la rangul 
de dogma, intru cat ea trebuia sa serveasca cauza nimicirii noastre. 

lata de pilda ce scria "Adevarul" din 28 Decembrie 1919 sub semnatura lui Emil D. 
Fagure (Honigmann): 

"...Acordandu-se dreptul de libera manifestare partidului socialist, nu se poate 
susjine ca se acorda un privilegiu acestui partid. Oricare arfi partidul care ar voi sa 
manifesteze, va trebui sa se respecte acest drept...". 



URA 



In aceeasi foaie putem citi: 

"Ura trebuie sa fie vesnic calauza contra partidului de ucigasi care a domnit in cap cu 
Ion Bratianu". 

Ura iudaica impotriva Romanilor e binecuvantata. E susjinuta; se face apel la ea. Nu 
e o crima. Nu e o rusine medievala. 

Cand e vorba insa ca Romanii sa-si apere drepturile lor incalcate, acjiunea lor este 
etichetata drept ura si ura devine un semn al barbariei, un sentiment injositor pe 
care nimic nu se poate cladi. 



ORDINEA LEGALA 
("ADEVARUL" 5 OCT. 1919) 



"S-a ispravit! Prin <<!naltul>> decret lege, pe timpul perioadei electorale se instituie 
un nou regim mult mai aspru ca inainte, al starii de asediu si al cenzurii, opozijia si 
Jara intreaga este scoasa in afara de lege. 

Este pur si simplu regimul dictaturii militare in care singura coroana este atot- 
puternica. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor doua voinje este 

guvernul de generali astfel decretul lege ne interzice atacurile contra coroanei. 

Daca va fi luat ca un atac spunerea adevarului ca coroana si-a asumat greaua 
sarcina de a conduce singura si cu partidul liberal tara, acest atac va trebui totusi sa- 
I dam. 



Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvernamant, daca prin aceasta 
se Tnjelege ca nu avem dreptul sa protestam cu toata vehement^ contra guvernului 
actual care este rezultatul voinjei neconstitujionale a doua persoane, noi vom 
protesta... 

Daca alta cale nu este deschisa impotriva acestei stari de lucruri, daca am sti ca 
incitarea la revolta sau contra ordinii asa zise legale, ar avea un efect, ceea ce din 
nenorocire nu este n-am ezita un singur moment sa o facem, caci contra unui regim 
dictatorial si de teroare nu exista alt mijloc de lupta. 

...Ne socotim in faja unei bande inarmate care se pune in afara de legi si uzeaza de 
fort;e brutale... 

Cu toate acestea vom flutura acest steag si cazand vom striga totusi: jos tirania; 
traiasca libertatea". 

lata presa jidaneasca de la 1919. 

Deci: incitarea la revolta contra Coroanei, contra formei de guvernamant si ordinii 
legale. 



INCITAREA LA REVOLTA 
("ADEVARUL" din 11 OCT. 1919) 

"Nebunii! Unde sunt nebunii?" 

"Cum am zis, avem prea mulji oameni cuminji si nici un nebun. Ori nebuni ne 
trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni si au dezradacinat regimul boieresc de atunci... 

Ne trebuie si noua nebuni. Cu oameni cuminji care despica un par in 14 si tot nu se 
hotarasc, nu este nimic de facut. Ne trebuie eel pujin un nebun, daca nu mai mulji 
nebuni. Ce va face nebunul asta, de unde vreji sa stiu eu?... 

...Se cere dar un nebun. Sa vina dar nebunii. 

Pana si socialistii s-au cuminjit. Ei au realmente un partid in dosul lor si oameni care 
n-ar trebui sa aiba frica de nimeni. Frica vad ca n-au. Dar sunt si cuminji. Ca si 
altadata, I. Nadejde, se Jin grapis de starea legala. Cei de la putere civili si militari 
vor sa-i scoata. Inutila incercare. Tactica lor e starea legala. Chiar cand sunt 
impuscaji ca la 13 Decembrie 1918, cand sunt snopiji in batai, cand Frimu este 
coborat in mormant de zbirii sai, socialistii protesteaza, ce-i drept, cu multa 
demnitate, dar nu se abat de la calea legilor. 

In orice caz, ne trebuie nebuni. 



Sa iasa nebunii care sa inceapa acjiunea ilegala sau in contra legii, Tmpotriva starii de 
lucruri de astazi. 



COROANA 



Coroana a constituit intotdeauna pentru Romani un patrimoniu scump. Ea fiind 
garanjia unitajii si a rezistenjei noastre in faja oricaror primejdii, jidanii n-au 
pregetat de a o ataca, de a o insulta si de a o compromite prin orice mijloace. 

lata, de pilda, cum trateaza „Dimineat;a" din 16 Noiembrie 1919, pe Regele 
Ferdinand: 



,Din cauza unei gre§eli' 



„Un animal are nevoie de preocupari marginite, insa mintea lui ajunge ca sa le 
satisfaca. Rareori, foarte rareori, animalul se inseala. Si astfel, tot inteligenja lui, 
oricat de mica, Tl impiedica de a cadea in greseli grosolane. 

Nu tot astfel se Tntampla cu Regele. 

Voiesc sa vorbesc de regele creajiunii. 

Regele creajiunii este mult mai inteligent decat un cane, un cal, un magar. E cert. 
Dar pe cand nici unul din aceste trei animale n-ar calca pe marginea unei prapastii, 
nu s-ararunca pe valurile apei spre a se ineca ori n-arincerca o miscare 
vatamatoare, regele creajiunii savarseste in fiecare zi greseli de neiertat. 



Injelepciunea cere ca Regele sa nu se lase prizonier in mana unui singur om si a unui 
singur partid. 

Cu tot respectul sunt dator sa spun Majestajii Sale ca a gresit. Situajia atat de 
neclara este opera Majestajii Sale. Fiindca Majestatea Sa cedand unor obsesiuni 
vinovate si interesate, a fugit de solujiunile firesti pe care le poruncea situajia 
interna. 

Daca nici astazi coroana nu se va hotari sa intre pe caile firesti care sunt desparjite 
de interesele viitoare, natura isi va lua drepturile ei cu inca si mai mare hotarire. 

Regele creajiunii este avizat". 



BISERICA CRESTINA 

(„OPINIA" DIN 10 AUGUST 1919) 



„Na£ionalistii din Iasi incep sa se agite: sunt insa prea pujini si prea bicisnici, de 
aceea agitata lor care altadata revolta, astazi este pur si simplu ridicola. 

Najionalistii au format o Garda a Con§tiint;ei Naponale. S-au lansat manifeste. Se Jin 
Tntruniri... Au fost chemaji si studenjii sovini. Au venit si preoji de rigoare... Cand 
pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se sterg deosebirile intre nationality, 
la noi najionalistii vor sa accentueze aceste deosebiri... si mai ales in momentul cand 
conferinja pacii vrea sa ne impuna in tratat controlul minoritarilor... 

Cand pretutindeni Biserica se desparte de stat, ramanand o afacere particulara a 
fiecaruia, la noi najionalistii fac apel la cler pentru propaganda religioasa organizata 
si cu caracter de principii... 

Atunci intervine preotul: cu duhul blandejii, el isi implanta mana in chica poporului pe 
care il bate cu fruntea de lespezile Bisericii pana cand il amejeste. Poporul in Biserica 
invaja umilinja si resemnarea. Asa a dat Dumnezeu. 

Minciunile acum nu mai amagesc pe nimeni. In zadar najionalistii isi anina benzi 
tricolore la maneca, in zadar asmuja vulgul intelectual impotriva evreilor, in zadar 
pun preojii in biserici sa ne afuriseasca. Nu se mai teme nimeni astazi de afuriseala 
Dumnealor. 

...propovaduim dragostea intre oameni. Si dam cu piciorul in usa templelor care 
adapostesc ura si razbunarea". 



Iscalit: M. Sevastos 

PROCESIUNEA 

COPINIA" DIN 26 OCTOMBRIE 1919) 



„La apelul „Garzii Constiinjei Najionale", onoratul cler si-a pus la dispozijia 
manifestanjilor barbile, odajdiile si praporii... 



Luxul insa de avea la dispozijie un Dumnezeu cu un intreg stat major ar trebui platit. 
Noi preferam ca in birul nostril sa se tocmeasca un profesor, nu un preot. Dorim deci 
separajia Bisericii de stat. Caci nu admitem sa se incurajeze - prin contribujia 
noastra forjata - obscurantismul, renunjarea si spiritul de resemnare care menjin 
regimurile polijiste... 

Indarat spre Evul mediu? Spre inchizijie? Suntem exasperaji de teroarea in sacou si 
in tunica, nu mai putem suporta si teroarea in rasa... Cu durere privim manifestable 
de pe strazi cu sfori si cu epolete - si nu vrem sa mai asistam la defilarea mitrelor si 
a basmalelor rosii... 

De ajuns. 

Boljile Bisericilor apasa pe umeri neamul omenesc - metaniile il atrag la pamant. 

Va fi o procesiune fada. Vor trece pe strazi odajdii de muzeu, sceptre cu briliante, 
mitre... Vor trece cruci si patrafire. 

Vor trece barbi. Oratori cu gesturi crancene isi vor desface pieptul aratand muljimii 
coasta lor insangerata - vor suge intre dinji bureji cu ojet..." 



Iscalit: M. Sevastos 



Este clar. De aici si pana la atacarea ofijerilor pentru ruperea epolejilor nu mai este 
decat un pas. §i tot numai un pas pana la daramarea bisericilor cu tarnacoapele sau 
pana la transformarea lor in grajduri sau localuri de petrecere sadica pentru jidanasii 
de la „Opinia", „Adevarul", „Dimineata" si neamul lor. 

Am vazut in coloanele acestor ziare, intr-un ceas de grea cumpana romaneasca, 
toata ura si vicleana uneltire a unei najii vrajmase, asezata si tolerata aici din mila si 
numai din mila Romanilor. Lipsa de respect pentru gloria armatei romane si pentru 
sutele de mii de mort;i in uniforma ei sfinjita; lipsa de respect pentru credinja 
crestina a unui popor intreg. 

Nu era zi sa nu se arunce pe fiecare pagina venin in inimile noastre. 

Din lectura acelor ziare care mi-au crispat sufletul, am cunoscut adevaratele 
sentimente ale acestor venetici pe care s le-au dezvaluit, fara nici un fel de rejinere, 
in momente in care ne-au crezut doboraji la pamant. 

intr-un an de zile am invajat atata antisemitism ca sa-mi ajunga pe trei vieji de om. 
Caci nu poji sa izbesti in credinjele sfinte ale unui popor, in ceea ce inima lui iubeste 



si respecta, fara ca sa nu ranesti in adancuri si fara ca din rana facuta sa nu picure 
sange. Sunt 17 ani de atunci si rana sangereaza mereu. 

*** 

Sa-mi fie ingaduit inca odata a-mi indeplini o datorie sacra, amintind aici de acest 
erou, atlet al muncitorimii crestine, meseriasul Constantin Pancu, sub a carui 
comanda am fost si alaturi de care am stat pana cand „Bestia rosie", asa cum ii 
spunea el, a fost infranta. 

Acestui om - curajului si pieptului lui - se datoreaza salvarea Iasiului de la nimicire. 

Sapte ani mai tarziu, acest urias slabit de suferinja si de saracie, umbla ca o umbra 
pe strazile Iasiului, cerand ajutor pentru a merge sa se caute de o boala de inima. 

A murit bolnav si sarac, uitat si neajutat, in mijlocul unei Jari nepasatoare si a unui 
oras pe care l-a aparat cu pieptul sau, in ceasurile cele mai grele. 



PRIMUL CONGRES STUDENJESC DUPA RAZBOI 
CLUJ, 4, 5, 6 SEPTEMBRIE 1920 



Congresul acesta a avut loc in sala Teatrului National din Cluj, intr-o atmosfera de 
mare entuziasm, datorita unirii neamului romanesc prin forja armelor si jertfelor lui. 
Era cea dintai intalnire a tinerilor intelectuali ai unui popor razlejit in cele patru 
vanturi de soarta si de nenoroc. Doua mii de ani si de nedreptaji si suferinje se 
incheiau acum. 

Cat entuziasm, cate emojii sfinte, cate lacrimi n-am varsat cu tojii! 

Dar pe cat era de mare entuziasmul care ne coplesea inimile prim marejia lui, pe atat 
era de mare dezorientarea faja de linia viitorului. De aceasta dezorientare a cautat 
sa profite puterea iudaica. Ea a sugerat si pana la sfarsit a facut presiuni la minister, 
prin masonerie si oameni politici, ca la ordinea de zi a congresului sa se puna 
intrarea studenjilor evrei in centrele studenjesti. 

Cu alte cuvinte se incerca transformarea unor centre romanesti in centre mixte 
romano-jidanesti.. Primejdia era mare: cu bolsevismul batand la usa si cu 
perspectiva de a fi coplesiji ca numar de elemente iudeo-comuniste in propriile 
noastre centre. Cel pujin in doua dintre ele, Iasi si Cernauji, situajia era tragica. 

Cu toate acestea, conducatorii congresului, Labusca, presedintele Iasiului, cu intreg 
comitetul, Nazarie, presedintele Bucurestiului, cu intreg comitetul si cu toate 
societajile, Puscasu, presedintele Clujului, erau castigaji de aceste idei. Tinerii 
studenji sunt foarte influenjabili, mai ales cand le lipseste o credinja. Ei se lasa 



amagiji nu atat prin avantajele materiale imediate care li s-ar oferi, cat mai ales prin 
magulirile ce li se aduc si prin perspectives de mare viitor ce li se ofera. 

Tanarul insa va trebui sa stie ca in orice post va fi, este o santinela in slujba 
neamului si ca a se lasa cumparat, flatat, ademenit, Tnseamna o parasire de post, 
poate insemna o dezertare sau chiar o tradare. 

Micul nostru grup de la Iasi, invincibil prin hotararea sa, unit cu grupul bucovinenilor, 
s-a luptat cu indarjire timp de doua zile. pana al sfarsit a invins. Congresul a admis 
mojiunea propusa de mine, prin vot nominal, Tmpotriva mojiunii susjinuta de 
intreaga conducere studenjeasca. Votul acesta cred ca nu l-a dat congresul din 
convingere, ci mai mult impresionat de hotararea si disperarea cu care a fost dusa 
lupta. 

Studenjimea cernaujeana, care nu trecea de 60 la numar, s-a purtat admirabil. Micul 
nostru grup al iesenilor, nu trecea de 20, de asemenea. Daca mai adaugam inca 20, 
grupul Ciochina, tot de la Iasi, lupta de 2 zile a fost de 100 contra 5.000. 

Victoria noastra de atunci a fost hotaratoare. Centrele studenjesti, daca punctul 
nostru de vedere ar fi cazut, si-ar fi pierdut caracterul lor romanesc si, in contact cu 
jidanii, ar fi apucat pe calea bolsevismului. Studenjimea romana a fost la o mare 
raspantie. 

Iar eel mai tarziu, la 1922, n-am mai fi avut o izbucnire a unei miscari studenjesti 
romanesti, ci poate o izbucnire a revolujiei comuniste. 



DESCHIDEREA UNIVERSITAJII DIN IA§I IN TOAMNA ANULUI 1920 



La celelalte centre universitare, liniste. Noi eram insa condamnaji la razboire. 

Pentru prima oara in istoria Universitajii iesene, senatul universitar anunja 
deschiderea cursurilor fara preoji si fara serviciul religios. Pentru a injelege cineva 
durerea noastra, trebuie sa stie ca aceasta solemnitate era, neintrerupt, de o 
jumatate de veac, cea mai frumoasa sarbatoare a universitajii. Veneau: tot senatul 
universitar, toji profesorii, toji studenjii si cei nou inscrisi; era prezenta elita 
intelectuala a Iasiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba in aula, 
binecuvantand inceputul muncii pentru cultura poporului roman. Dar acum 
universitatea noastra se dezbraca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba 
tradijiei ei semiseculare. 

Mai grav: universitatea Iasiului crestin, cea mai inalta scoala romaneasca, proclama 
in ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din 
scoala, din institute, din Jara. 

Profesorii Universitajii din Iasi, afara de cei 4-5 cunoscuji, au primit cu mare 
satisfacjie hotararea pagana a senatului, acest pas inainte, care va scoate „stiinja 



romaneasca" din „barbarie" si din „prejudecat;ile medievale". Studenjii comunisti 
jubilau, jidanimea triumfa, iar noi, cajiva, ne intrebam cu durere: oare cat mai este 
pana cand vor fi daramate bisericile iar preojii in odajdii rastigniji in altare? 

Un numar de vreo opt studenji nat;ionalisti, care ne aflam in Iasi, am umblat zadarnic 
pe la usile multor profesori, incercand sa-i convingem a reveni asupra masurilor 
luate. Repetatele noastre intervenjii n-au dus la nici un rezultat. 

§i atunci, in ajun, am hotarat un lucru grav: sa ne opunem cu forja la deschiderea 
universitatjii. 

Ne-am culcat cu tojii in str. Suhupan nr.4, sediul acjiunii noastre, pentru a ramane 
grupaji. La 6 dimineaja eu am plecat inainte cu Vladimir Frimu, urmand ca ceilalji sa 
vina dupa noi. Am inchis si baricadat usa din dos a universitajii, lasandu-l pe Frimu 
acolo. 

Eu am facut un afis scris cu creionul rosu, pe care l-am lipit pe usa cea mare de la 
intrare: „Aduc la cunostinja domnilor studenji precum si a domnilor profesori, ca 
aceasta universitate nu se deschide decat in urma slujbei religioase tradijionale". 

Restul camarazilor n-a venit decat tarziu, prea tarziu. 

De la ora 8 au inceput sa vina studenjii. Eu am rezistat singur la usa pana la ora 9 si 
jumatate, cand in faja universitajii se adunasera peste 300 de studenji. 

In momentul cand profesorul Muller de la matematici voia sa intre cu forja, i-am 
spus: „Cand aji intrat profesor la universitate aji jurat pe cruce. Pentru ce va ridicaji 
cum impotriva crucii? Sunteji un sperjur, pentru ca aji jurat intr-un lucru in care nu 
aji crezut, iar acum va calcaji juramantul. 

Atunci studenjii, peste 300, in frunte cu Marin, seful comunistilor, cu Hrijcu, cu 
Ionescu de la Botosani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis usa 
de la universitate, m-au introdus in sala pasilor pierduji, unde m-au purtat ca intr-un 
vartej de la un capat la celalalt al salii timp de aproape o jumatate de ora, dandu-mi 
cu bastoanele si cu pumnii in cap. Nici o aparare si nici o riposta nu mai era posibila, 
deoarece eram prins la mijloc si impins din toate parjile primind lovituri de 
pretutindeni. 

In sfarsit am fost lasat. Pe cand stateam intr-un colt; si ma gandeam la nenorocul 
infrangerii mele, au sosit si cei sase. Biruinja adversarilor n-a durat insa mult pentru 
ca peste pujin timp secretarul universitajii s-a coborat de la rectorat si a afisat 
urmatoarele: „Se aduce la cunostinja tuturora ca rectoratul a hotarat ca 
universitatea sa ramana inchisa pana Miercuri, cand se va deschide cu serviciul 
religios". Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusa. 

Miercuri dimineaja, peste doua zile, in sala arhiplina de lume din intreg orasul s-a 
oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toji. A vorbit neintrecut de frumos 
profesorul A. C. Cuza. 

De atunci mi s-a inradacinat credinja care nu ma va parasi, ca eel care lupta, chiar 
singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata. 



In opinia publica a Iasiului, aceste lupte, in special cele de la Regie si Ateliere si 
acum in urma cea de la Universitate au avut un puternic rasunet. Adversarii au 
inceput sa-si dea seama ca bolsevismul nu poate inainta fara obstacole serioase, 
chiar atunci cand de partea lui sunt aproape toji profesorii universitajii, toata presa, 
toata jidanimea, marea majoritate a muncitorilor, iar de cealalta parte numai un 
minim grup de tineri care nu opun altceva acestor valuri uriase decat uriasa lor 
credinja in viitorul Jarii. Tinerii acestia prezentau rezistenja unor voinje infipte in 
pamant ca niste stand peste care lumea usor putea vedea, nu numai ca nu se poate 
pasi fara pericol, dar ca nu se poate pasi niciodata. 

Adversarilor le era teama, nu de noi, ci de hotararea noastra. 

Lumea cealalta, Iasiul crestin si romanesc, ne incuraja si ne urmarea cu simpatie. 



ANUL UNIVERSITAR 1920-1921 



inceput in condijiunile aratate mai sus, anul acesta a fost un sir neintrerupt de lupte 
si ciocniri. Noi, studenjii luptatori, nea-m organizat in jurul cercului studenjesc 
„§tefan Voda" al carui presedinte eram. De aici ne-am atacat adversarii, biruindu-i 
rand pe rand. 

Disprejuitori faja de cultura romaneasca, acestia ne priveau de sus universitatea si 
tot ce aveam noi in Jara aceasta, cu pretenjii de savanji si indrumatori, ca niste 
oameni sosiji dintr-o mare Jara pe un pacatos si inapoiat pamant romanesc. 

Or fi avut ei dreptate in unele privinje, dar in curand aveau sa se izbeasca in mica 
noastra Jara de un mare bun simt; romanesc secular, pe care acolo, in marea lor 
imparajie de peste Nistru, s-a dovedit a nu-l fi avut de loc. 

La universitate intrunirile devenisera imposibile. Nici o hotarare nu se mai putea lua. 
Marea majoritate a studenjilor era formata din comunisti si simpatizanji de-ai lor. 
Dar nu putea face nici un pas inainte deoarece grupul nostru, care nu trecea de 40, 
era totdeauna prezent. El ataca si nu mai permite vanturarea ideilor si practicilor 
comuniste. 

Greva generala incercata in Universitatea ieseana, cu ocazia arestarii studentului 
comunist Spiegler, esueaza dupa o zi, deoarece grupul nostru ocupa cantina si 
interzice intrarea la masa a grevistilor, bazandu-se pe principiul: „Cine nu munceste, 
nu mananca". Toate intervenjiile rectorului si ale profesorilor de a ne convinge ca 
acesti studenji sa fie lasaji la masa, raman zadarnice. 



Peste pujin timp, grupul nostru va castiga o alta victorie: schimbarea uniformei. 



Studenjii comunisti purtau sepci rusesti. Nu pentru ca nu aveau altceva, ci 
ostentativ, ca sa afirme bolsevismul. Cu ocazia unei incaierari la universitate, aceste 
sepci au fost luate si arse in Piaja Unirii. Apoi, in fiecare zi, la universitate, pe strazi, 
prin localuri, incepe vanatoarea. Toate sepcile sunt arse. Dupa o saptamana au 
disparut complet si pentru totdeauna. 

*** 

Grupul nostru trece mai departe. Se ia la lupta cu presa iudeo-comunista. El insa n- 
are presa ca sa se lupte pe calea scrisului. In urma unor articole necuviincioase la 
adresa Regelui, Armatei si Bisericii, grupul nostru scos din rabdari patrunde la 
redacjiile si tipografiile ziarului „Lumea", condus de jidanul Hefter, si „Opinia" si 
sfarma tiparnijele care imprastiau otrava si insulta. 

Provocam dezordini, fara indoiala, dar acele dezordini vor opri marea dezordine, 
ireparabila dezordine pe care o pregateau in Jara aceasta simbriasii revolujiei 
comuniste. 



Toate acestea insa ma vor fixa in obiectivul razbunarilor. 

Presa jidaneasca ne ataca. Eu voi riposta violent. 

Intalnind pe strada redactorii „Opiniei", in urma unui schimb de cuvinte, dupa ce le 
cer socoteala pentru ofensele aduse, ne incaieram. Adversarii mei sunt batuji bine. 

A doua zi insa toate ziarele din Iasi fac front contra mea: „Opinia", „Lumea", 
„Miscarea". 



ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN UNIVERSITATEA IE§EANA 



Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine senatul universitar, se intruneste si, 
fara a ma audia, ma elimina pentru totdeauna din Universitatea ieseana. 

In sfarsit Universitatea si Iasiul vor scapa de tulburatorul ordinii publice, care timp de 
doi ani a stricat pacea iudeo-comunistilor si s-a opus la toate incercarile acestora de 
a dezlanjui revolujia pentru detronarea regelui, arderea bisericilor, impuscarea 
ofijerilor si masacrarea a sute de mii de romani. 

Oamenii ordinii si legalitajii sunt, pentru senatul universitar, comunistii. Eu, sunt 
tulburatorul acestei ordini. 



CONSILIUL FACULTAJII DE DREPT 



Dar planul lor se sfarma. Pentru ca intervine un fapt intr-adevar unic, in manifestable 
obisnuite ale viejii noastre universitare. Consiliul Facultajii de Drept se sesizeaza de 
eliminarea pronunjata de senat si, avand in frunte pe profesorii Cuza, decan, Matei 
Cantacuzino si Dimitrie Alexandrescu se opune acestei eliminari. 

Incercarile consiliului de a tempera furia senatului universitar dau gres. Senatul nu 
renunja la pedeapsa data. 

Atunci Facultatea de Drept isi retrage reprezentantul din senat, nu se supune 
hotararii acesteia si se declara independent^. 

Pe mine facultatea ma anunja ca ma pot prezenta la cursuri, deoarece consiliul 
profesoral refuza sa recunoasca hotararea senatului universitar. 

A ramas astfel pe mai departe, student al Universitajii din Iasi. 

In urma acestui fapt, timp de trei ani, consiliul Facultajii de Drept nu si-a mai trimis 
reprezentant in senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar dupa plecare mea din 
universitate. 

Mai tarziu, cand mi-am luat licenja, rectoratul a refuzat sa-mi elibereze diploma. Nu 
mi-a eliberat-o nici pana in ziua de azi. Pentru inscrierea in barou si pentru 
continuarea cursurilorin strainatate m-am servit numai de certificatul eliberat de 
facultate. 



ANUL UNIVERSITAR 1921-1922 



Noul an universitar s-a deschis in condijii normale. Cu serviciu religios. Din nou 
universitatea si Iasiul sunt in sarbatoare. 

In Bucuresti, acest mare eveniment trece aproape neobservat. 

Acolo, muljimea studenjilor, masa studenjeasca se pierde in muljimea sutelor de mii 
de oameni, a zgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La Iasi, 
cand pleaca studenjii, e melancolie generala, ca la plecare cocorilor si a pasarilor, 
toamna; cand vin studenjii, vine tinerejea, vine viaja. E zi de sarbatoare. La 
Bucuresti studentul se simte singur in mijlocul unei lumi imense care nu-l vede, nu-l 
apreciaza, nu-l mustra, nu se intereseaza de el, nu-l iubeste. 

Educajia studentului la Iasi este incomparabila, pentru ca el se dezvolta ca si un copil 
sub iubirea mamei sale, la adapostul dragostei romanilor. Aici neamul isi creste 
studenjii. Eu insumi datorez acestui Iasi o parte insemnata de recunostinja pentru 
tot ce am putut sa fac. Am simjit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet 



al Iasiului, am simjit raza iubirii lui, i-am simjit mustrarea, incurajarea, indemnul, 
chemarea la lupta. 

Pe noi, studenjii de la Iasi, ne urmaresc acestea si acum si ne vor urmari pana la 
sfarsitul viejii, ca amintirea indemnurilor si dragostei mereu prezenta a mamei. 

Din toate generajiile studenjesti care s-au perindat prin Iasi, pe caji nu i-a urmarit 
toata viaja indemnul, chemarea la lupta a Iasiului! Pe caji nu i-a urmarit, pana in 
mormant, pe caji nu-i urmareste si astazi, mustrarea lui!... 

*** 

De la inceputul anului se observa ca iudeo-comunismul dadea inapoi dezorientat si cu 
moralul aproape pierdut. Nici o incercare de rezistenja. 

Noul val de studenji, acum inscrisi, auzisera cu tojii de luptele noastre si de mult 
asteptau sa vina alaturi de noi. Ajunsi aici, au intrat in randuri. 



PRE$EDINTE LA SOCIETATEA STUDENJILOR IN DREPT 



In toamna aceea am fost ales presedinte as Societajii Studenjilor in Drept. Senatul 
universitar n-a voit sa ma valideze sub pretext ca sunt eliminat din universitate. M- 
am validat singur. 

Societatea Studenjilor in Drept, ca si toate celelalte societaji pe facultaji, avea ca 
scop activitatea stiinjifica de completare si aprofundare a studiilorin domeniul 
respectiv. 

Asa bunaoara, sub presedinjia lui Nelu Ionescu, cu doi ani inainte de mine, 
Societatea Studenjilor in Drept tinea sedinje aproape saptamanal. Un student citea o 
carte de drept sau in legatura cu dreptul, o rezuma in sedinja, o critica si apoi urmau 
discujii contradictorii. 

Eu am pastrat norma generala, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucrari si 
referate nu se puteau face decat avand ca obiect problema jidaneasca in lumina 
stiinjei. 

Se citeau lucrari asupra acestei probleme in Romania si in strainatate, asupra puterii 
iudaice internajionale, asupra istoricului acestei probleme la noi si aiurea. Studiam 
mijloacele de lupta intrebuinjate in contra noastra, spiritul si mentalitatea iudaica si 
preconizam mijloace de lupta si de aparare. 

Urmau, dupa fiecare expunere, discujii, completari si la urma formularea adevarului 
stabilit pentru ca fiecare sa poata pleca lamurit. Apoi, in continuare, cautam in 
aceleasi sedinje, sa realizam: 



a. identificarea la fiecare pas a acestui spirit si mentalitat;i iudaice infiltrate pe 
nesimjite in felul de a cugeta si a simji al unei insemnate parji dintre romani; 

b. dezintoxicarea noastra, eliminarea iudaismului introdus in cugetarea noastra, 
prin carji de scoala, de literatura, prin profesori, prin conferinje, prin teatru, 
prin cinematografie; 

c. injelegerea si demascarea planurilor jidanesti mascate sub atatea forme. Caci 
avem partide politice, conduse de romani, prin care vorbeste iudaismul; ziare 
romanesti, scrise de romani, prin care vorbeste jidanul cu interesele lui; 
conferenjiari romani, autori romani, gandind, scriind si vorbind jidaneste in 
limba romana. 

Am inceput sa ne dam seama, studiind toate acestea, ca pentru prima data in istorie, 
poporul roman a venit in contact cu un neam care intrebuinjeaza ca arme de lupta si 
distrugere, ca arma najionala, viclenia si perfidia. 

Romanul n-a cunoscut decat lupta dreapta. In faja noilor mijloace jidanesti, el s-a 
gasit dezarmat. Ne-am dat seama ca totul se reduce la cunoasterea inamicilor si ca 
in momentul in care noi, romanii, ii vom cunoaste, ii vom invinge. 

*** 

§edin£ele noastre au urmat regulat timp de un an de zile. 

Ele atrageau studenji de la toate facultajile in numar din ce in ce mai mare, incat 
centrul studenjesc isi pierduse aproape fiinja. Intreaga studenjime gravita in jurul 
activitajii Societajii Studenjilor in Drept. 

Amfiteatrul devenise neincapator pentru muljimea de studenji care venise sa ia parte 
la aceste sedinje. 

In numar din ce in ce mai mare participau studenjii basarabeni. O jumatate de an de 
activitate ne aduce un adevarat miracol: trei sferturi dintre studenjii basarabeni 
crestini se trezesc, se simt chemaji la o viaja noua, se lumineaza la faja. 

In scurt timp, ei vor deveni cei mai credinciosi soldaji ai luptei noastre, ajungand prin 
credinja, devotament, curajenie sufleteasca si spirit de jertfa in fruntea miscarii care 
incepuse a se infiripa. Momentul acesta de infrajire intre noi, in aceeasi lumina si de 
legamant de lupta pentru Jara crestina in contra hoardelor iudaice inselatoare, nu-l 
vom uita niciodata. Cei ce ne razboisem pana ieri, acum ne imbrajisam. 



Indreptarele de orientare la aceste sedinje erau scrierile geniilor noastre najionale, 
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., si 
mai cu seama, scrierile si prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului 
Paulescu, lecjiile de educate najionala ale profesorului Gavanescul. 

Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o data citite, ci de trei-patru ori citite si 
studiate. in special cursurile sale de economie-politica ce tratau, de la inaljimea 
catedrei, in chip stralucit, chestiunea jidaneasca, chemand pe romani la injelegerea 
celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost calauza in fiecare moment in 



sforjarile pentru cunoasterea ei. Cel mai mare noroc al nostril si deci al romanilor a 
fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai straluciji cunoscatori ai problemei jidanesti 
din lume, caruia ii datoram puterea noastra de a ne orienta faja de toate manoperele 
jidanesti. 

Cursurile lui, de o mare inaljime academica, erau urmarite de toji studenjii cu o 
nemaiintalnita atenjie. Amfiteatrul Facultajii de Drept era totdeauna neincapator. 
Inca multa vreme de acum Tncolo, Universitatea ieseana nu va mai avea un profesor 
ale carui predici de nationalism sa trezeasca un interes asemanator. 

*** 

In acest timp, viaja multora dintre noi Tncepe sa-si gaseasca un rost unic pe 
deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduitin 
existenja sa. 



VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERNAUJI 



La celelalte university, liniste. La Cernauji, inca din primavara anului 1921, au 
inceput miscari pe tema romanizarii teatrului. O lupta apriga de cateva zile s-a sfarsit 
cu victoria studenjilor. Acum, in primavara anului 1922, am organizat cu Societatea 
Studenjilor in Drept o vizita a iesenilor la Cernauji. Am fost bine primiji de profesori 
si studenji. Cei peste 100 de vizitatori, in timpul celor trei zile cat am stat acolo, n- 
am facut alta, decat sa impartasim si colegilor cernaujeni credinja cea noua care se 
infiripase in sufletul nostru. 

N-a fost greu. Pentru ca Cernaujii, ca si Iasiul si mai mult inca gemea, cu strazile lui 
intregi, cu comerjul lui, cu bisericile lui paraginite, cu pamantul si cu romanii lui, sub 
cotropirea jidaneasca. In scurt, s-a faurit intre noi o stransa legatura sufleteasca, 
bazata pe dorul si visul comun de a ne vedea odata neamul trezit la constiinja 
demnitajii, puterii si drepturilor lui de stapan pe soarta si pe Jara sa. Aceasta 
legatura s-a intarit apoi prin vizita pe care ne-au intors-o cernaujenii o luna mai 
tarziu. Acum l-am cunoscut pe Tudose Popescu, acea figura frumoasa de tanar 
luptator, cu chip de pandur, care a fost mai tarziu unul dintre conducatorii miscarii 
studenjesti si care astazi doarme intr-un cimitir sarac, sub o biata cruce uitata. 



REVISTA „APARAREA NAJIONALA" 



La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunara „Apararea Najionala", sub conducerea 
profesorilor Cuza si N. C. Paulescu. Oricine isi poate da seama ce a insemnat pentru 
noi, in mijlocul gandurilor si framantarilor noastre, aparijia acestei reviste. 



In ea gaseam tot ce ne trebuia pentru o perfecta lamurire si inarmare a noastra. 
Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul si 
aveau pretutindeni in randurile studenjilor, si la Bucuresti si la Cluj, un mare rasunet. 

La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevarate 
transporturi de munijii prin care noi invingeam argumentarile presei jidanesti. 

Cred nimerit sa dau aici cateva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu aparute in 
acea vreme. 



Spiritul divin al adevarului va apar in veci omenirea 

In rezumat, Talmudul - legislapa politico- religioasa a ovreilor - in loc sa combata, ca 
Evangheliile, patimile de proprietate si de dominate, el Impinge din contra aceste 
vicii la o culme nemaipomenita, pentru ca sa realizeze visul lui Iuda de a fi, in acelasi 
timp, si proprietarul intregului pamant si stapanul intregii omeniri. 

Dar, - pe cand apostolii crestini predicara idealul lor in fata cerului, - Talmudul se 
ascunde: lata cele doua apendice ale sale, Cahalul si Francmasoneria, sunt inca si 
mai vizibile ca dansul. 

Tus-trei intrebuint;eaza, pentru a ramane in intuneric, un mijloc scarbos si blestemat, 
adica minciuna. 

Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, caruia i se poate zice: „vorbesti, deci 
minfi. 

Dar minciuna are un dusman pe care-l uraste de moarte, anume adevarul. 

Or, adevarul este trasatura distinctiva a Crestinismului. Hristos a zis: „Eu sunt 
adevarul" si de aceea doctrina lui este in execrape inaintea lui Israel. 

Minciuna, din contra, caracterizeaza ceea ce se numeste „Spiritul raului" sau 
Diavolului. Astfel Iisus, adresandu-se ovreilor, le zise: 

„Voi din tatal vostru Diavolul suntep si poftele tatalui vostru voip sa facep. Acela 
ucigator de oameni a fost dintru inceput si intru adevar n-a statut, caci nu este 
adevar Intru dansul". 

Cand graieste minciuna, dintre ale sale graieste, caci mincinos este si tatal ei. 

Parasind lumea, Hristos a trimis ucenicilor sai o arma invincibila, adica Duhul Sau. 
Spiritul divin al Adevarului, care va apara in veci omenirea, in contra spiritului 
diavolesc al minciunii. 

inaintea acestui Spirit al Adevarului ma inchin, strigand din adancul sufletului: CRED 

In duhul sfanti 



(Prof. Dr. N. C. Paulescu, din Fiziologia Filozofica. Talmudul, Cahalul, Franc- 
Masoneria, vol.11, Buc. 1913, pag. 300-301) 



§tiint;a antisemitismului 

Inca o imperechere de vorbe, oribila: stiinfa antisemitismului. Cum poate fi 
antisemitismul, stiint;a? Se vorintreba indignap savanpi cu „rocele", savanpi cu 
Jocele", savanpi cu „ixele", savanpi cu „sufixele", savanpi cu fixele lor pretinse „idei" 
de cultural 

Antisemitismul? Pentru savanpi acestia e doar numai o salbaticie: manifestable oarba 
de instincte brutale, ramasips ale unor timpuri preistorice. rusine in mijlocul 
civilizapei noastre, pe care o condamna deopotriva stiinpa si constiinpa luminata a 
omului liber de prejudecap si patimi. 

Aceasta este „atmosfera" pe care au creat-o, mai cu deosebire jidanii - si pe care o 
intrepn jidanipi - in jurul antisemitismului, prostind pe naivi sau exploatand 
naivitatea celor prosti, cu pretenpi: de a fi si ei „la inalpmea civilizapei moderne". §i 
cine nu voieste sa fie? 

De pilda, e un caz interesant al unui jidanit, de origine el insusi jumatate jidan, 
vorbind cu capva ani mai inainte, cu aere de strasnic savant despre antisemitismul 
nostru, care era si pe vremea aceea ceea ce este acum, neschimbat. 

§i lata ce ne spune acest autor, nomen-odiosum - tradator atunci al gandirii 
naponale, precum a fost mai pe urma, tradator al acpunii naponale, in timpul 
razboiului - in revista „Via(a Romaneasca" , anul II, nr.ll, din Noiembrie 1907 (pag. 
186, 204-207). 

Vreau sa vorbesc despre chestiunea evreiasca... cu desavarsire denaturata de 
iudofagia vulgara si feroce a antisemiplor nostri, care astfel... ne compromit In fata 
lumii civilizate... 

Cu armele ruginite, scoase din arsenal ul prigonirilor medievale cu propaganda de 
ura, cu patimasa afafare la excese, cu rascolirea in masele populare a instinctelor 
bestiale... se poate numai compromite o cauza dreapta, - care nu este numai cauza 
antisemitismului. . . 

A da, insa acestui conflict... un aer fals de prigonire a unei rase, de prigonire 
religioasa, de antisemitism intr-un cuvant, poate servi numai cauza adversarilor, 
bucurosi sa exploateze divagarile catorva maniaci... scandalagii antisemip, provoaca 
punerea la ordinea zilei a intregii chestiuni prematur... 

Nici un popor, cu atat mai pupn al nostru, nu se poate ingradi pana la infinit, fara 
pedeapsa, impotriva ideilor moderne si nici impotriva acpunii politice din afara... 
(Puncte. Punctele de la urma sunt ale autorului). Asadar nu suspensive, ci 
ameniniatoare, parand a cuprinde o strasnica prevedere politica, n.r.) 



A pune, deci, chestiunea noastra pe terenul antisemitismului, pe al urii de rasa, 
inseamna a ne due e la o infrangere rusinoasa si fatala pentru noi... Porniri asiatice... 
demagogie violenta, agitapune nesanatoasa... incercare de a specula asupra 
patimilor intunecate... (Puncte. Punctele de la urma sunt iar ale autorului, cuprinzand 
aceeasi ameninfare: pentru asemenea oribile crime, ale antisemitismului nostru, 
n.r.) 

Am reprodus aceasta conceppe tipica a tuturor jidaniplor. §i se vede la ce se reduce: 
clisee (lumea civilizata, ideile moderne), dar mai cu deosebire injurii (iudofagia 
vulgara si feroce, arme ruginite, instincte bestiale, divagarile catorva maniaci, 
scandalagii antisemip, porniri asiatice, patimi intunecate). 

Asemenea „aprecieri", le gasim nu numai la jidanipi vulgar!, ci uneori chiar la unii 
reprezentanp de altfel distinsi ai culturii, in alte domenii. Astfel, de pilda, eminentul 
jurisconsult, profesor universitar, orator, om politic, fost ministru al instrucpei 
publice, d. C. Arion, mi-a servit din cauza antisemitismului meu, in plina adunare a 
deputaplor, apostrofa - putem zice celebra, venind de la un barbat ca acesta - 
numindu-ma: omul cavernelor. 

Cat pentru jidani - explicafia pe care o dau ei antisemitismului este inca si mai 
caracteristica. Pe langa obisnuitul cliseu, cu salbaticie si ura - fireste, fara motiv, 
caci nu le convine sa discute motivele - antisemitismul este dupa dansii: o nebunie, 
o degenerare intelectuala, o boala a spiritului. In modul acesta considera unul dintre 
Jntelectualii" modern! cei mai distinsi ai jidanilor, Dr. K. Lippe, de ilustra origine, ca 
stranepot al vestitului comentator al Talmudului, Rasi, din veacul de mijloc - eel cu 
„tob sebegoim harog", pe eel mai bun dintre goimi, omoara-l. 

Med. Dr. K. Lippe, pripasit la noi din Galifia si stabilit la Iasi - unde a fost inchis, 
omorand prin avort o crestina - a publicat chiar o scriere speciala cu titlul: 
„Simptome ale boalei mintale antisemite" („Simptome der Antisemitischen Geistes 
Krankheit", Iassy 1887). 

§i ca o dovada ca argumentele de care se servesc jidanii parazip, impotriva 
antisemitismului, sunt de o extrema saracie - ca si ale jidaniplor si pururea aceleasi 
- lata ce spune, chiar acum in urma, Curierul Israelit, oficialul organ el Uniunii 
Evreilor pamanteni, in articolul de fond al numarului sau de Vineri, 15 Septembrie 
1 922, sub titlul injurios pentru noi, care scriem la APARAREA NAJIONALA, numindu- 
ne o banda de misei: 

„Este la antisemip o stare de degenerare intelectuala ajunsa la perversitatea 
simturilor, un fel de sadism mental, de care cei lovip sunt impinsi la minciuna si 
calomnie". 

Cum vedep, este o explicate foarte simpla dar si extrem de naiva: tot ce se spune 
contra jidanilor este minciuna si calomnie, datorita unor degenerari intelectuale 
specifice. 

Definipa antisemitismului - de catre jidanip si jidani - se rezuma, dar, in aceste 
doua cuvinte: salbaticie si nebunie: se int;elege: ale antisemiplor. Cat pentru jidani - 
ca fenomen social - ei nici nu intra in explicapa aceasta. Ca si cum nu ar fi. 



„Salbaticia" si „nebunia" au facut ca toate popoarele, in toate timpuhle, egiptenii, 
persii, grecii, romanii, arabii precum si napile moderne pana in ultimul timp, sa 
considere pe jidani ca un pericol national si sa ia masuri impotriva lor. 

„Salbaticia" si „nebunia" au intunecat inpslegerea celor mai stralucip reprezentanp ai 
culturii tuturor napilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, Mohamed, Martin Luther, Giordano 
Bruno, Friederich eel Mare, Voltaire, Napoleon I, Goethe, Herder, Immanuel Kant, 
Fichte, Schopenhauer, Cherles Fournier, Ludwig Feuerbach, Richard Wagner, 
Bismarck, Rudolf Virchow, Theodor Billroth, Eugen Duhring, si alpi nenumarap, in 
toate domeniile, ca sa se pronunps contra jidanilor. 

„Salbaticia" si „nebunia", in sfarsit, explica antisemitismul celor mai alesi 
reprezentanp ai culturii noastre, ca Simeon Barnup B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, 
Vasile Conta, Mihail Eminescu. 

Salbatici si nebuni: top acestia. Civilizap si cuminp: jidanipi. Iarjidanii: inexistenp. 

Asemenea aberapi se sfarma de la sine. Cu toate acestea, pentru a confuziona 
spiritul maselor, ele se produc necontenit. De aceea tocmai si pentru ca asemenea 
„teorie" - vrednica de caput jidanilor si de imbecilitatea si venalitatea jidaniplor - nu 
este capabila sa inpsleaga antisemitismul, ca fenomen social, noi fi vom spune 
„teoria antisemita". 

Dupa aceasta teorie, a noastra, in alcatuirea antisemitismului trebuie sa deosebim 
trei momente: instinctul, constiinpa, stiinpa. 

Instinctul a facut ca intotdeauna mulpmea, care se preocupa in primul rand de 
interesele sale materiale imediate, sa se impotriveasca parazitismului jidanilor, prin 
miscari populare, adeseori sangeroase, si generate, precum a fost intre altele multe, 
pretutindeni, teribila miscare a cazacilor, din Ucraina, condusa de Bogdan 
Hmelnischy si in care au pierit peste 250.000 de jidani in 1649. 

Constiinpa pericolului jidovesc se trezeste treptat, mai intai in clasele culte, si apoi se 
intinde la tot mai mulp, care se unesc cu mulpmea, sprijinind revendicarile ei, ele 
insele devenind constiente. 

Stiinpa incepe cu cercetari parpale, pana cand ajunge - abia in zilele noastre - la 
determinarea obiectului ei, cercetand iudaismul ca fenomen social, desparpt de 
mediul in care cauta sa se confunde si constatand ca el este o problema umana, si 
cea mai mare, a carei solupe trebuie gasita. 

Cercetarile parpale, prin rezultatele la care ajung, am putut zice ca formeaza 
antisemitismul stiinpai. Aceasta este baza, care nu se confunda insa, cu stiinpa 
antisemitismului. Ceea ce le deosebeste este obiectul lor diferit. Si lata definipa - 
prin determinarea obiectului - a acestei stiinps, care se vede ca este o adevarata 
stiinpa cu domeniul ei propriu: „Stiinpa antisemitismului are ca obiect iudaismul ca 
problema sociala, fiind astfel, in mod necesar, sinteza tuturor stiinpslor care pot 
contribui la solupa ei". 



Care sunt aceste stiinps, care prin cercetarile lor parpale contribuie la cunoasterea 
iudaismului, am vazut. §i lata in ce fel stiinpa antisemitismului se foloseste de 
rezultatele lor, pentru a indruma solupa el. 

Istoria: constata ca de la inceput jidanii sunt un popor ratacitor printre celelalte 
popoare, nomad, fara patrie. §tiinpa antisemitismului stabileste ca acest nomadism 
este contrar existenpsi popoarelor sedentare agricole si nu poate fi tolerat. 

Antropologia: constata ca jidanii sunt un amestec de rase diferite intre dansele, 
neinrudite, ca semipi, arianii. negrii, mongolii. §tiinpa antisemitismului explica 
sterilitatea napei jidanesti in domeniul culturii, ca un efect al acestei corciri si arata 
ca aceasta corcitura nu poate servi cu nimic cultura celorlalte napi, pe care numai o 
falsifica, denaturand caracterele ei. 

Teologia: constata ca religia jidaneasca este o religie particularista, bazata pe 
legamantul special incheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu jidanii, considerap ca popor 
ales, ca popor sfant (am codes), desparpt de celelalte popoare. 

§tiinpa antisemitismului deduce cu rigurozitate ca o asemenea conceppe exclude 
posibilitatea oricarei conlucrari pasnice si a oricarei asimilari cu jidanii. 

Political constata ca pretutindeni, in mijlocul celorlalte napi, jidanii au organizapa lor 
sociala deosebita, constituind stat in stat. §tiinpa antisemitismului conchide ca jidanii 
sunt un element anarhic, periculos existenpsi tuturor statelor. 

Economia political constata ca jidanii au trait in toate timpurile, chiar in Palestina, ca 
popor suprapus celorlalte napi, exploatand munca lor, fara ca ei sa fie direct 
producatori. §tiinpa antisemitismului zice ca orice nape are dreptul sa-si apere 
munca sa productiva de exploatarea jidanilor, care nu pot fi tolerap a trai ca parazip, 
compromipand existenpa popoarelor. 

Filosofia: constata ca conceppa iudaismului despre viapa este un anacronism contrar 
propasirii umane. §tiinpa antisemitismului impune , ca o datorie catre civilizape, ca 
aceasta monstruozitate culturala sa fie inlaturata prin silinpsle unite ale tuturor 
napilor. 

Pe constatarile objective ale diferitelor stiinps speciale - deosebite de dansa, stiinpa 
antisemitismului - isi bazeaza concluziile ei, care toate due, cu necesitate, la aceeasi 
solupe: eliminare jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punand capat existenpsi lor 
nefiresti, parazitare, datorate unor conceppi anacronice, contrara civilizapei si linistii 
tuturor napilor si pe care ele nu o mai pot tolera. 

Aceasta teorie antisemita difera, cum se vede, de teoria jidaneasca si a jidaniplor, 
care reduce explicapa antisemitismului la cele doua manifestapi sufletesti, 
individuate, si care de indata ce se manifests in masa, sunt ele insasi o problema 
sociala: salbaticie si ura. §i o explica numai pe aceasta. 

Instinctul antisemitismului: poate fi insopt uneori de salbaticie si ura. Pentru ca 
instinctul e orb - cum se zice - desi e asa de sigur in apararea viepi. 



Constiint;a antisemitismului se adauga, insa, instinctului, intarind pornirile lui, oricat 
ar fi de „salbatice". Caci pentru a fi „civilizat", trebuie mai intai sa existi. 

Stiinfa antisemitismului: vine, in sfarsit, si explica fenomenul, luminand tot mai 
multe constiinfa mulpmii si dand satisfacpe deplina instinctului ei, cu izbucnirile lui 
violente, pe care le legitimeaza, dezvaluind cauza lor, in parazitismul jidanilor. Astfel, 
ea ne da formula solupei stiinfifice, a problemei iudaismului - pe care nu ne mai 
ramane decat s-o punem in funcpe, pentru a o realiza. 

Antisemitismul modern intruneste dar toate energiile: energia instinctului, energia 
constiint;ei, energia stiint;ei, a adevarului deplin dovedit, formand o formidabila 
putere sociala, capabila desigur sa rezolve cea mai mare problema a civilizat;iei 
timpului nostru care este problema jidaneasca. §i cu ce se apara jidanii si jidanit;ii 
impotriva acestei puteri uriase, cautand sa prelungeasca existenfa condamnata a 
parazitismului lor? Am vazut: clisee, injurii si mofturi. 

Iudeofagia vulgara si feroce a antisemiplor nostri... ne compromit in fat;a lumii 
civilizate... arme ruginite scoase din arsenalul prigonirilor medievale... Rascolirea in 
masele populare a instinctelor bestiale... porniri asiatice... Nebunie... Sadism mental... 

Acestea sunt toate argumentele - caci altele nu au - pe care le opun 
antisemitismului nostru, crezand a-l inlatura cu prostii. 

Pe cand in sanul tuturor napilor, revoltate impotriva parazitismului Iudei nomade, 
clocotesc energiile razbunatoare... 

A. C. Cuza, Apararea Naponala, nr.16, 15 Nov. 1922, an I) 



INFIINJAREA ASOCIAJIEI STUDENJILOR CRE§TINI 



La 20 Mai 1922, Tntr-o adunare restransa am declarat desfiinjat Centrul Studenjesc 
Ia§i, care se afla Tnca in mainile unei ramasije de adversari susjinuji de rectorat si 
am infi i njat „Asociapa Student;ilor Crestini", care traieste si astazi. Pornisem un grup 
restrans, infiinjasem un cere studenjesc, trecusem la Societatea Studenjilor in Drept, 
iar spre sfarsit, se nastea din truda noastra adevaratul Centru Studenjesc sub 
denumirea de ASOCIAJIA STUDENJILOR CRESTINI, catre care bateau acum toate 
inimile studenjimii iesene. Alta insa, decat cea de la 1919. 



De acum ma apropiam, cu pujina melancolie in suflet, dupa trei ani de lupte si de 
scumpe legaturi calite in focul atator incercari, de ziua desparjirii mele de 
universitate, de viaja de student, de camarazii mei de lupta. Mai aveam o luna pana 
la examenul de licenja si nu ma puteam de prinde cu ideea ca va trebui sa plec, ca 
noi, seria de la 1919, asa strans inchegaji sufleteste, vom pleca si ne vom raspandi 
fiecare, cine stie in ce colt; de Jara. 



De aceea, dupa ce am aranjat succesori in locul meu la Drept pe Sava Margineanu, 
iar la Asociajia Studenjilor Crestini pe Hie Garneat;a , am facut un juramant cu 26 de 
camarazi, care ne simjeam mai legaji, in scopul de a lupta pe oriunde vom fi pentru 
crezul ce ne-a legat pe bancile universitajii. Legamantul acesta l-am iscalit cu tojii, I- 
am pus intr-o sticla si l-am ingropat in pamant. 

Dupa ce mi-am trecut examenele de licenja, am facut un alt legamant cu un al doilea 
grup mai nou in lupta, in numar de 46. 

Acestia au fost invitajii mei la Husi, unde timp de patru zile am Jinut sedinje, 
lamurindu-ne in cele mai mici amanunte asupra activitajii noastre viitoare. Aici, tatal 
meu a vorbit camarazilor in mai multe randuri, indemnandu-i la lupta. 

Dupa aceasta ne-am desparjit purtand fiecare in suflet dorul unor zile mai bune si 
mai drepte pentru neamul nostru. 



ANGAJAMENT DE ONOARE 



Subsemnapi studenp ai Universitapi din Iasi, vazand situapa grea in care se gase§te 
poporul roman, amenint;at in existen(a sa de catre un neam strain, care ne-a 
acaparat mosia si tinde sa puna mana pe conducerea (arii; pentru ca urmasii nostri 
sa nu pribegeasca prin (ah straine, alungap de saracie si mizerie din t;ara lor si 
pentru ca neamul nostru sa nu sangereze sub tirania unui neam strain, ne ridicam 
hotarap imprejurul unui nou si sfant ideal, acela al apararii patriei noastre In contra 
co tropirii jido ves ti. 

In jurul acestui ideal am format Asociapa Studenplor Romani Crestini de la 
Universitatea din Iasi. 

Cu acest ideal plecam in suflet cei care parasim astazi bancile scolii. 

A lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastra, pentru viat;a amenint;ata a 
neamului, socotim a fi cea dintai a noastra datorie de onoare. 

De aceea, intrunip astazi Sambata 27 Mai 1 922, ne luam un angajament comun ca, 
imprastiindu-ne in toate colt,urile (arii, sa ducem cu noi pretutindeni din focul care 
ne-a insuflept in vremurile tinerepi si sa aprindem in sufletele necajite faclia 
adevarului, a dreptului de viafa libera a neamului nostru pe aceste meleaguri. 

Vom pastra cea mai stransa legatura cu asociap pe care azi o parasim si in care 
ramanem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va uni mereu in 
lupta noastra. Ne vom intalni peste 8 ani, adica in anul 1930, 1/14 Mai la 
Universitatea din Iasi. Comitetul asociapei va avea grija sa anunpa pe top membrii cu 
doua luni inainte de aceasta zi si sa pregateasca primirea lor. 



Lasam cuvantul nostru tuturor generapilor de studenp care vor trece prin aceasta 
asociape §i care vor int;elege sa-§i inchine munca lor pe altarul patriei sa se 
intruneasca in acela§i an §i in aceea§i zi cu not la Universitatea din Ia§i. 

27 Mai 1922 

Corneliu Zelea Codreanu - Hu§i 

N. Nadejde, str. Universitajii 21 - Ia§i 

Grig. Ghica, str. Carol 23 - Ia§i 

L.Sarbu, Oficiul Attachi, com. Rudi, jud. Soroca 

Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rusa, jud. Cetatea Alba, com. Caragiani 

Hie Garneaja, str. Muzelor 40 - Ia§i 

Alexandru P. Hagiu, Chetre§ti - Vaslui 

loan Blanaru, str. Tabacari 35 - Hu§i 

Constantin C. Zotta, Maior Teleman 13 - Hu§i 

A..Ibraileanu, str. Ghica Voda 3 - Galaji 

M. Berthet, com. Purcari, jud. Cetatea Alba 

Iacob I. Filipescu, Tg, Falciu, jud. Falciu 

Leonid Bondac, Soroca - str. I. Heliade Radulescu 5 

C. Madarjac, str. Apostol 71 - Galaji 

I.. Miclescu, Portului 165 - Galaji 

Ionel I. Teodorescu, Muzelor - Galaji 

Lascu Nicolae, Chi§inau - str. Sinadino 22 

Bobov Mihail, Chi§inau, str. Podolskaia 85 

Mihail V. Sarbul, com, Ma§cauji, jud, Orhei 

Nicolae B. Ionescu - R. Sarat, str. Costantin Brancoveanu 59 

Pavel Epure - Cetatea Alba, Catedrala 

Gh. Boca, Balaceanca, jud. Suceava - Bucovina 



Vasile Nicolau, str. Lascar Catargiu 61 - Husi 

Andronic Zaharia, Partestii de Sus p.u. Cacica - Bucovina 

Vasile N. Popa, com. Paunesti, Putna 

Vasile Corniciuc, Putrauji, Suceava - Bucovina 

Nicolae N. Aurite, Tereblecea, Sirete - Bucovina 

Gr. Mihuja, Scheia, Suceava - Bucovina 

Ciobanu Stefan - Suceava, str. Sturza 9, Bucovina 

Eugen Cardeiu, com. Bilca, jud. Radauji, Bucovina 

Eug. N. Manoilescu, Epureni, Falciu 

Vladimir Frimu, com, Calmajui, jud. Cahul 

Gh. Zarojeanu - Iasi, str. Muzelor 40 

Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Radauji 

Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Radauji 

Constantin Dane, Horodnicul de Sus, jud. Radauji 

Pascaru loan a Stefan. Tereblecea, jud. Siret 

Mihail I. Babor, Balaceana, Suceava - Bucovina 

Sava Margineanu, Stroesti, Suceava - Bucovina 

Jaranu Traian, Stroesti, Suceava - Bucovina 

Al. Pistuga, com. Tarnauca, jud, Dorohoi 

Dragomir Lazarescu, Tarnauca, jud. Dorohoi 

Constantin C. Campeanu, Scheia, jud. Suceava - Bucovina 

D. Porosnicu, Gurmezoaia, Falciu 

N. Gh. Ursu, Malusteni, Covurlui 

C. Ghica, str. Carol 23 - Iasi 



LA SFAR$ITUL STUDIILOR UNIVERSITARE 



Ramas acasa, imi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecuji in universitate si 
ma intrebam: cum am putut noi razbi peste atatea obstacole, cum am putut infringe 
mentalitatea, voinja a mii de oameni, cum am invins senate universitare si cum am 
muiat cutezanja unei intregi prese vrajmase? Am avut noi bani sa platim mercenari, 
sa ne scoata foi, sa facem deplasari, sa intrejinem acest adevarat razboi? N-am avut 
nimic. 

Cand m-am aruncat in cea dintai lupta, n-am facut-o in urma vreunui indemn din 
partea cuiva. Nici in urma vreunei consfatuiri, a vreunei hotarari prealabile cu 
executarea careia as fi fost eu insarcinat. Nici macar sub impulsul unei mari si 
indelungi framantari interioare sau cugetari adanci, in care sa-mi fi pus aceasta 
problema. 

Nimic din toate acestea. N-as putea sa definesc cum am intrat in lupta. Poate ca un 
om care, mergand pe strada cu grijile, nevoile si gandurile lui, surprins de focul care 
mistuieste o casa, isi arunca haina si sare in ajutorul celor cuprinsi de flacari. 

Eu, cu mintea unui tanar de 19-20 de ani, am injeles numai atat din toate cele ce 
vedeam: ca ne pierdem tara, ca n-o sa mai avem tara; ca prin concursul inconstient 
al biejilor muncitori romani saraciji si exploataji, va veni peste noi stapanitoare si 
pustiitoare hoarda jidaneasca. 

Am pornit din porunca inimii, dintr-un instinct de aparare pe care il are eel din urma 
vierme tarator, nu din instinctul de conservare personala, ci din acela de aparare a 
neamului din care faceam parte. 

De aceea, tot timpul, aveam senzajia ca in spatele nostru sta neamul tot, cu viii, cu 
alaiul de morji pentru tara, cu tot viitorul lui. Ca neamul lupta si vorbeste prin noi, ca 
muljimea vrajmasa, oricat de mare, in faja acestei entitaji istorice, nu-i decat un 
pumn de faramituri omenesti pe care le vom imprastia si le vom invinge. 

Pentru aceasta au cazut cu tojii, in frunte cu necugetatele senate universitare, care 
crezand ca lupta cu noi, o mana de tineri nebuni, luptau in realitate cu propriul lor 
neam. 

Exista o lege a firii, care aseaza pe fiecare la locul sau; razvratijii in contra firii, de la 
Lucifer si pana azi, toji razvratijii acestia, de multe ori foarte inteligenji, dar 
totdeauna lipsiji de injelepciune, au cazut strafulgeraji. 

In cadrul acestei legi a firii, acestei injelepte asezari, oricine poate lupta, are dreptul, 
are datoria sa lupte pentru mai bine. In afara, in contra, peste aceasta asezare 
nimeni nu poate activa nepedepsit si neinfrant. 

Globula de sange trebuie sa ramana in cadrul si in slujba organismului omenesc. 



O razvratire ar fi cand nu s-ar ridica in contra organismului, ci mai pujin: cand ar sta 
in propria ei slujba, cand nu s-ar satisface decat pe ea insasi, cand n-ar avea alta 
menire si alt ideal in afara de ea, cand ar deveni propriul ei Dumnezeu. 

Individul in cadrul si in slujba neamului sau. 

Neamul in cadrul si in slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii. 

Cine va injelege aceste lucruri va invinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va 
injelege, va cadea invins. Sub imperiul acestor ganduri imi terminam eel de-al treilea 
an universitar. 



Din punctul de vedere al organizarii ne statornicisem pe ideea de sef si de disciplina. 
Democrajia era inlaturata, nu din calcule si nici din convingerea nascuta pe cale de 
teorie. 

Antidemocrajia noi o traisem din primul moment. Eu am condus mereu. O singura 
data in trei ani am fost ales: presedinte la Societatea Studenjilor in Drept. Tot restul 
timpului nu ma-u ales pe mine sef luptatorii, ci eu mi i-am ales. 

Niciodata n-am avut comitete si n-am pus la vot propuneri. Totdeauna insa, cand am 
simjit nevoia, m-am sfatuit cu toji, dar pe a mea raspundere, am luat singur 
hotararea. De aceea, grupul nostru mic era intotdeauna o unitate nezdruncinata. 
Tabere cu pareri imparjite, majoritaji si minoritaji, ciocnindu-se intre ele pe chestiuni 
de acjiune sau de teorie, n-au existat. 

Le toji ceilalji era exact contrariu. De aceea au si cazut invinsi. 

O mare credinja, ca o flacara care ardea necontenit in inimile noastre, luminandu-ne 
calea, o mare si neuitata iubire intre noi, o mare disciplina, o deciziune in timpul 
luptei si o cumpanita pregatire a plenului de lupta; acestea, binecuvantarea Patriei si 
a lui Dumnezeu, ne-au asigurat biruinjele in cei trei ani. 



VARA ANULUI 1922 



Vara anului 1922 n-a trecut in liniste. Pe scena teatrelor najionale romanesti sau 
comunale din orasele moldovene incep sa se joace in idis piese jidanesti de catre 
trupa Kanapof. Tineretul nostru a considerat aceasta ca o primejdie, pentru ca a 
vazut un inceput de instrainare a acestei institute menite sa faca educate najionala 
si morala poporului roman. Expropriaji in comerj, expropriate in industrie, expropriaji 
in bogajiile solului si subsolului romanesc, expropriate in presa, ne vom vedea intr-o 
buna zi expropriate §i de pe scena teatrelor najionale. Teatrul, alaturi si scoala si de 
biserica, poate inalja o najie decazuta, la constiinja drepturilor si misiunii ei istorice. 
El poate pregati si inalja la lupta dezrobitoare o najie. De acum ni se va lua si 



aceasta reduta. Teatrele noastre ridicate din truda si banul romanului vorsluji 
jidanimii pentru pregatirea si intarirea forjelor ei in lupta contra noastra. Iar, pe de 
alta parte, de pe aceste scene romanesti, ne vor servi ca hrana sufleteasca noua, 
romanilor, tot ce va contribui la demoralizarea, la decaderea si la nimicirea noastra 
najionala si morala. 

Era de datoria altora, a guvernului, a oricarei autoritaji, a profesorilor, sa ia atitudine 
in fat;a acestui nou atac antiromanesc. Absenja totala. Numai tineretul, riscand 
lovituri, acoperindu-se de nenumarate insulte si negasind nicaieri nici un sprijin, a 
reacjionat asa cum a putut. 

Aceasta lupta a fost continuata in toate orasele: la Husi, Vaslui, Barlad, Botosani, 
Pascani etc., de grupul studenjilor ieseni ajutaji pretutindeni de elevii de liceu. Ei 
patrundeau in salile pline de jidani, aruncand peste artistii satanei cu tot ce le cadea 
in mana si alungandu-i astfel de pe scena romaneasca. 

Poate necivilizat, vor zice unii. Poate, zic si eu. Da intrucat este civilizat ca o najie 
straina sa ma deposedeze rand pe rand de toate bunurile Jarii mele? intrucat este 
civilizat ca aceeasi najie sa-mi otraveasca cultura si sa mi-o serveasca apoi pe scena 
pentru a ma ucide? 

intrucat au fost civilizate mijloacele intrebuinjate in Rusia de jidanime? intrucat e 
civilizat sa casapesti milioane de oameni fara judecata? intrucat e civilizat sa dai foe 
bisericilor sau sa le transformi in cabarete? 

Eu, in saracia si dupa slabele mele puteri, ma aparin contra atacului cum pot. Cu 
presa, daca am. Cu autoritajile, daca mai sunt romanesti. Cu cuvantul, daca ma 
asculta cineva. Cu forja, daca nu mai am cu ce si daca toji tac. E las si nedemn acela 
care din vanzare sau din lasitate nu-si apara Jara. §i nu reacjioneaza in nici un fel. 

Oricum, era un protest aceasta lupta, era singurul protest in mijlocul unei lase si 
ingrozitoare taceri. A doua zi se intorceau camarazii, plini de lovituri si de rani, caci 
nu era pujin lucru ca un grup de 15 tineri sa intre intr-un teatru cu 3-4000 de jidani. 
§i mai ales se intorceau plini de ocara si de batjocura din partea romanilor nostri. 

De multe ori ma intreb: ce ne-a menjinut pe noi, un grup asa de mic, in faja atator 
lovituri, a atator ocari venite de pretutindeni in jurul nostru? N-am gasit nici un 
sprijin nicaieri. in aceasta lupta cu toata lumea, singurul sprijin l-am gasit in noi. in 
credinja noastra ca suntem pe marea linie a istoriei noastre najionale, alaturi de toji 
cei care au luptat, suferit si murit, ca martin, pentru pamantul si neamul nostru. 



IN GERMANIA 



In toamna anului 1922, m-am intors la Iasi. Acolo am impartasit camarazilor un 
vechi gand al meu, de a ma duce in Germania, pentru a-mi continua studiile de 
Economie Politica si in acelasi timp a incerca sa realizez cat de pujin gandul de a 
duce ideile si credinjele noastre peste hotare. Noi ne dadeam bine seama, din studiile 



pe care le facusem, ca problema jidoveasca are un caracter international si ca 
reacjiunea nu poate fi decat tot pe plan international; ca o rezolvare totala a acestei 
probleme nu se poate objine decat printr-o acjiune a tuturor neamurilor creatine 
trezite la constiinje primejdiei jidanesti. 

Nu aveam insa nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine si au imprumutat 
suma de 8.000 lei de la inginerul Grigore Beian, pe care urmau s-o plateasca lunar, 
contribuind fiecare dupa puteri. Cu aceasta suma am plecat la Berlin, condus la gara 
de toji acei de care ma desparjeam si care ramaneau sa lupte mai departe acasa. 

Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studenji si ei, Balan si C. 
Zotta. M-am Tnscris la Universitate. 

In ziua inscrierii m-am imbracat in costum national si m-am prezentat la acea 
frumoasa solemnitate, cand rectorul dupa un stravechi obicei, strange mana fiecarui 
nou Tnscris. Pe salile Universitajii am fost obiectul curiozitajii generale din cauza 
costumului meu romanesc. 



Pe cititorul acestor randuri l-ar interesa cu deosebire doua chestiuni din Germania de 
la 1922. O privire asupra situajiei generale si stadiul miscarilor antisemite. 

Ranile lasate de razboiul care se terminase de curand si de infrangere, sangerau. 
Mizeria materiala se intindea peste Berlin si peste restul tarii, deopotriva. In ultimul 
timp fusese ocupata si Valea Ruhrului, un insemnat centru de bogajie. Asistam la 
prabusirea vertiginoasa si catastrofala a march. Lipsa de paine, lipsa de alimente, 
lipsa de lucru prin cartierele muncitoresti. Sute de copii acostau lumea pe strada, 
cerand ajutor. Caderea marcii arunca in aceeasi mizerie si aristocrajia germana. 
Oameni care avusesera bani, in cateva zile nu mai aveau nimic. Cei cu pamanturi si 
imobile care si le vandusera atrasi de mirajul unui mare prej, numai in cateva 
saptamani ramaneau saraci. Capitalurile jidanesti din Jara si strainatate faceau 
afaceri colosale. Cu cateva sute de dolari, dejinatorii de valuta forte deveneau 
proprietari ai unor imobile uriase de cate 50 de apartamente. Samsarii misunau pe 
toate strazile, dand lovituri formidabile. 

Partasi ai acestei mari mizerii erau si cajiva straini, printre care ma numaram si eu: 
fiindca n-aveam nici un ban. Cei 8.000 de lei ai mei cu care venisem ii terminasem. 
Atunci a inceput foamea. Darin mijlocul unei suferinje generale, viaja ta e mai 
usoara. Fiind o fire care nu ma incovoi in faja greutajilor, nu m-am supus mizeriei, ci 
am incercat sa lupt cu ea. Am studiat toate posibilitajile si m-am hotarat sa ma apuc 
de comerj. Imi trebuia un capital foarte mic, pentru ca sa procur produse alimentare 
din provincie, pe care apoi sa le aduc si sa le revand la Berlin la restaurante. Acest 
fapt m-a determinat sa ma mut in ajunul sarbatorilor la Jena, unde viaja era mai 
ieftina. M-a impresionat acolo, in mijlocul acestei mizerii in care se zbatea poporul 
german, spiritul de disciplina, puterea lui de munca, simjul datoriei, corectitudinea, 
puterea de rezistenja si credinja in zile mai bune. Era un popor sanatos si vedeam ca 
nu se va lasa doborat la pamant si ca va invia cu puteri nebanuite de sub piatra 
tuturor greutajilor care-l apasau. 

Mi§carea antisemita. Existau in Germania mai multe organizajii politice si doctrinare 
antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate insa subrede. Studenjimea 



de la Berlin si cea de le Jena era imparjita in societaji si numara foarte pujini 
antisemiji. Masa studenjeasca cunostea vag problema. De o acjiune studenjeasca 
antisemita sau macar de o orientare doctrinara similara celei de la Iasi nu putea fi 
vorba. Am avut multe discujii cu studenjii de la Berlin, in 1922, care desigur astazi 
sunt hitleristi si ma mandresc sa le fi fost eu profesorul in antisemitism, ducandu-le 
acolo din adevarurile invajate la Iasi. 

De Adolf Hitler am auzit pentru prima data pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Ma 
dusesem in Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici" si cu care legasem 
bune relajiuni. Numele sau era Strumpf si locuia in Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi- 
a spus: „se aude de o miscare antisemita pornita la Munchen de un tanar pictor de 
36 de ani, Hitler. Mi se pare ca acesta este acela pe care il asteptam noi, gerimanii". 
Viziunea acestui muncitor s-a implinit. Eu am ramas cu admirajie pentru puterea lui 
de intuijie datorita careia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de 
oameni si fara sa-l cunoasca, cu zece ani inainte, pe acela care va birui in 1932, 
unind sub o singura mare comanda intreg poporul german. 

*** 

Tot acolo la Berlin si cam in acelasi timp, am auzit vestea uriasei izbucniri fasciste: 
marsul asupra Romei si victoria lui Mussolini. M-am bucurat ca de victoria Jarii mele. 
Exista o legatura de simpatie intre toji aceia care, in diferite parti ale pamantului, isi 
servesc neamul, dupa cum exista o legatura de simpatie intre toji aceia care lucreaza 
la nimicirea neamurilor. 

Mussolini, viteazul care calca balaurul in picioare, era din lumea noastra, de aceea 
toate capetele de balaur se napusteau asupra lui jurandu-i moarte. Pentru noi 
ceilalji, el va fi un luceafar luminos care ne va da speranje; ne va fi dovada vie ca 
hidra poate fi invinsa. O dovada a posibilitajilor noastre de biruinja. 

Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba va bucuraji, soptea presa jidoveasca la 
urechile noastre. 

Nu e vorba de ce ne bucuram noi; e vorba de ce va suparaji D-voastra de victoria lui, 
daca nu e antisemit. Care e rajiunea atacurilor mondiale ale presei jidanesti in contra 
lui? 

In Italia sunt ataji jidani caji ceangai in Romania pe Valea Siretului. O miscare 
antisemita in Italia ar fi, ca si cum noi romanii, am porni o miscare contra ceangailor. 
Dar daca Mussolini ar fi trait in Romania, n-ar fi putut fi decat antisemit, pentru ca 
fascism inseamna, in primul rand, apararea najiei tale impotriva primejdiilor care o 
pandesc. inseamna desfiinjarea acelor primejdii si deschidere de drum liber catre 
viaja si marire pentru najiunea ta. 

in Romania, fascismul nu putea sa insemne decat inlaturarea primejdiilor care 
ameninja poporul roman, adica inlaturarea primejdiei jidanesti si deschidere de drum 
liber catre viaja si marirea la care au dreptul sa aspire romanii. 

Iudaismul a ajuns la stapanire in lume prin masonerie si in Rusia prin comunism. 
Mussolini a distrus la el acasa aceste doua capete iudaice, care ameninjau Italia cu 
moartea: comunismul si masoneria. Acolo, iudaismul a fost desfiinjat prin ce a avut 



el. La noi, va trebui desfiinjat prin ce are: jidanii, comunistii si masonii. Aceste 
ganduri le opuneam noi, tinerii romani, in general, incercarilor iudaice de a ne 
desparji de bucuria biruinjei lui Mussolini. 



MI$CAREA STUDENJEASCA 



10 DECEMBRIE 1922 



Eram inca la Jena cand, intr-o buna zi, am fost surprins de vestea ca Tntreaga 
studenjime romana, de la toate universitajile, s-a ridicat la lupta. Aceasta nebanuita 
de nimeni manifestare colectiva a tinerejii romanesti a fost o izbucnire vulcanica 
pornita din adancurile najiei. Ea s-a manifestat mai intai la Cluj, in inima acelui 
Ardeal care a luat pozijie ori de cate ori neamul s-a gasit in impas, pentru ca aproape 
concomitent sa irumpa violent in toate celelalte centre universitare. 

Intr-adevar, la 3-4 decembrie, la Bucuresti, Iasi, Cernauji, sunt mari manifestajii de 
strada. intreaga studenjime romana este in picioare, ca intr-un ceas de mare 
raspantie. Pentru a mia oara, rasa aceasta, a pamantului, ameninjata de atatea ori in 
decursul veacurilor, isi arunca tineretul in faja primejdiei pentru a-si salva fiinja. Un 
mare moment de electrizare colectiva, fara pregatire prealabila, fara discujii pro si 
contra, fara decizii luate in comitete, fara ca eel pujin cei din Cluj sa se cunoasca cu 
cei din Iasi, Cernauji, Bucuresti. Un mare moment de iluminajie colectiva ca lumina 
unui fulger in mijlocul unei nopji intunecoase, in care o tinerime intreaga isi vede 
linia de viaja a ei si a neamului. 

Aceasta linie trece luminoasa de-a lungul intregii noastre istorii najionale si continua 
virtual de-a lungul intregului nostru viitor romanesc, indicand calea de viaja si de 
onoare pe care va trebui sa mergem si noi si stranepojii nostri, daca voim viaja si 
onoare pentru neamul nostru. 

Generajiile se pot aseza pe aceasta linie, se pot apropia sau indeparta de ea. Avand 
putinja deci, de a da pentru neam de la maximum de viaja si onoare, pana la 
maximum de dezonoare si rusine. 

Cateodata pe aceasta linie se ridica numai indivizi izolaji parasiji de generajiile lor. In 
momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc in numele lui. Cu ei sunt toate milioanele 
de morji si de martin ai trecutului si viaja de maine a neamului. 

Aici nu intereseaza majoritatea, fie ea de 99%, cu parerile ei. 



Nu parerile majoritajii determina aceasta linie de viaja a neamului. Ele, majoritajile, 
se pot numai apropia sau indeparta de ea, dupa starea lor de constiint;a si virtute sau 
de inconstienja si decadere. 

Neamul nostru n-a trait prin milioanele de robi care si-au pus gatul in jugul strainilor, 
ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toji haiducii, car in 
fat;a jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta in spate si s-au ridicat pe potecile 
munjilor, ducand cu ei onoarea si scanteia libertajii. Prin ei a vorbit atunci neamul 
nostru, iar nu prin „majoritat;ile" lase si „cumint;i". Ei inving sau mor: indiferent. 
Pentru ca atunci cand mor, neamul traieste intreg din moartea lor si se onoreaza din 
onoarea lor. Ei stralucesc in istorie ca niste chipuri de aur care, fiind pe inaljimi, sunt 
batute in amurg de lumina soarelui, in timp ce peste intinderile cele de jos, fie ele cat 
de mari si cat de numeroase, se asterne intunericul uitarii si al morjii. Aparjine 
istoriei natjionale nu acela care va trai sau va invinge - cu sacrificarea liniei vie£ii 
neamului - ci acela care, indiferent daca va invinge sau nu, se va menjine pe 
aceasta linie. 

Ea este predeterminata in injelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost vazuta in ziua de 10 
decembrie, de studenjii romani. Si in aceasta sta valoarea zilei: o intreaga tinerime 
romaneasca a vazut lumina. 

La 10 decembrie, delegate din toate centrele se aduna la Bucuresti, isi fixeaza in zece 
puncte ceea ce au crezut ca formeaza esenja miscarii lor si se declara greva generala 
pentru toate universitajile, cerandu-se realizarea acestor puncte. Nu este 10 
decembrie mare prin valoarea formularii care s-a facut atunci, dupa cat au putut 
delegajii formula din esenja adevarului care framanta sufletul intreg al studenjimii 
romane. Este mare prin miracolul trezirii acestei tinerimi la lumina pe care a vazut-o 
sufletul ei. Este insemnata ca zi a hotararii. A hotararii la acjiune, a declararii 
razboiului sfant, care va cere acestei tinerimi romane atata tarie de suflet, atata 
eroism, atata maturitate, atatea jertfe cunoscute si necunoscute, atatea morminte! 
10 decembrie 1922 cheama tineretul pamantului acesta la un mare examen. 

Nici cei din Bucuresti si nici eu care eram departe si nici aljii, care poate erau copii 
prin liceu, dar care astazi lancezesc adanc in inchisori sau dorm sub pamant, n-am 
crezut ca ziua aceasta ne va purta prin atatea primejdii si ne va aduce atatea lovituri 
si atatea rani in lupte pentru apararea Jarii noastre. 

La Bucuresti, Cluj, Iasi si Cernauji, izbucniri formidabile ale maselor studenjesti, 
care, conduse de puterea lor de intuijie, - accentuez: nu de conducatori - se 
indreapta spre dusman. Ele vizeaza in primul rand presa jidaneasca: „Adevarul", 
„Dimineata", „Mantuirea", „Opinia", „Lumea", focare de infecjie morala, de otravire si 
zapacire a romanilor. 

Se indreapta pentru a le distruge, dar si pentru a arata poporului roman primejdia 
primei linii inamice, faja de care el va trebui sa fie in garda. Manifestajia contra 
presei inseamna: declararea ei de du§mana a intereselor nat;ionale si prin aceasta 
atragerea luarii aminte a romanilor de a nu se lasa indusi in eroare., orbiji sau 
condusi de presa scrisa de jidani sau de romanii jidaniji. 

Presa aceasta ataca ideea religioasa la romani, slabindu-le astfel rezistenja morala si 
rupandu-le contactul cu Dumnezeu. 



Presa aceasta imprastie teorii antinajionale, slabindu-le credinja in najiune si 
rupandu-i de pamantul tarii, de dragostea pentru el, pamant care in toate timpurile a 
fostindemn la lupta si sacrificiu. 

Presa aceasta prezinta fals interesele noastre romanesti, dezorientand si indreptand 
pe romani pe linii opuse intereselor najionale. 

Presa aceasta inalja mediocritajile si oamenii capabili de corupjie pentru ca strainul 
sa-si poata satisface interesele lui si coboara valorile morale care nu se vor preta a 
face servicii iudaismului si intereselor acestuia. 

Presa aceasta otraveste sufletul neamului, dand zilnic si sistematic publicitate 
crimelor senzajionale, legaturilor imorale, avorturilor, aventurilor. 

Presa aceasta omoara adevarul si slujeste minciuna cu perseverenja diabolica, 
intrebuinjeaza calomnia ca arma de distrugere a luptatorilor romani. 

De aceea un roman trebuie sa fie atent cand citeste o foaie jidaneasca, stand in 
garda faja de fiecare cuvant care nu e la intamplare aruncat si cautand a descifra 
planul iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor chestiuni voieste miscarea 
studenjeasca sa atraga luarea aminte a tuturor romanilor, atunci cand ea se 
indreapta catre redacjiile jidanesti, declarandu-le vrajmase ale poporului roman. 

Am accentuat ca izbucnirile formidabile ale maselor studenjesti erau conduse de 
puterea lor de intuijie si nu de conducatori. Pentru ca e usor ca cineva sa indrepte 
cajiva indivizi catre casa cuiva, pentru a-i face manifestajie ostila. Cand insa marile 
muljimi se indreapta cu ostilitate, din porunca instinctului lor, catre cineva, acela 
este condamnat fara apel ca vrajmas national. 



NUMERUS CLAUSUS 



In timpul luptelor studenjesti trece din gura in gura formula „numerus clausus". Dar 
nu ca o formula salvatoare, caci masele nu dau formule, ci indica primejdii. 

„Numerus clausus" insemneaza ca marea primejdie jidaneasca sta in numar, mai cu 
seama in numar, pe care nu-l mai putem suporta nici in scoli, nici in comerj, nici in 
industrie, nici in profesiunile libere. „AtenJie la numar", voieste sa spuna „numerus 
clausus", caci el trece peste puterile noastre de rezistenja najionala si daca nu luam 
masuri, murim ca neam. 

Atata valoare are aceasta formula. Sau, daca voiji, ca masura salvatoare, are 
valoarea unei formule de urgenja, de prima ingrijire necesara, dar cu totul 
insuficienta pentru vindecarea boalei. „Numerus clausus", in sine, insemneaza: 
limitarea numarului jidanilor in scoli, profesiuni libere etc. Pana la ce numar limitare? 
Pana la proporjia dintre numarul tuturor jidanilor faja de acela al romanilor in 
cuprinsul Romaniei. Adica, daca in Romania sunt 15 milioane de romani si 3 milioane 



de jidani, proporjia este de 20%. Dupa formula „numerus clausus" jidanii urmeaza sa 
fie admisi in scoli, medicina, barou etc., in proporjie de 20%. 

„Numerus clausus" insemneaza limitarea numarului jidanilor pana la proporjia dintre 
numarul lor si numarul total al romanilor. 

„Numerus clausus" este numai o formula de repartijie a jidanilor in sanul najiilor, dar 
nu o formula de rezolvare a problemei. 

Aceasta formula nu rezolva aproape nimic, caci ea se ocupa de respectarea 
proporjiilor, dar nu ataca proporjia in sine. Daca jidanii sunt 3 milioane, ii lasa 3 
milioane. Mai ales nu se ocupa din cauza acestei proporjii si nu arata mijloacele prin 
care s-ar putea micsora aceasta proporjie, adica nu cuprinde in sine mijloacele de 
rezolvare a problemei jidanesti. 



PROBLEMA JIDANEASCA 



NUMARUL JIDANILOR 



Numarul mare al jidanilor ridica o serie de probleme: 

1. Problema pamantului romanesc; 

2. Problema oraselor; 

3. Problema scolii romanesti si a clasei conducatoare; 

4. Problema culturii najionale. 

Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A. C. Cuza in scrierile sale: 
„PoporaJia", „Nat;ionalitatea in arta", „Articole", „Discursuri parlamentare", „Curs de 
economie politica". Cele ce susjin mai jos aparjin in esenja gandirii profesorului 
Cuza. 

Numarul jidanilor din Romania nu se cunoaste exact. Pentru ca statisticile incercate 
au fost facute cu cea mai mar lipsa de interes de catre politicienii romani, pentru a-si 
ascunde opera de tradare najionala si pentru ca jidanii de pretutindeni fug de 
adevarul statisticii. Un proverb spune: „Jidanul traieste din minciuna si moare in 
contact cu adevarul". De altfel, multa vreme, Directorul Statisticii Statului din 
Ministerul de Finanja era Leon Colescu = Leon Coler. 

Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru ca romanii pusi in faja numarului 
exact al populajiei jidanesti, si-ar da seama ca se afla in faja unei adevarate 
primejdii najionale si s-ar ridica pentru a-si apara patria. Deci, in faja adevarului 
statisticii, puterea iudaica se stinge, moare. Ea nu poate trai decat din ascunderea 
adevarului, din falsificarea lui, din minciuna. 



Noi credem ca sunt in Romania intre 2-2 1/2 milioane de jidani. Dar chiar daca ar fi 
numai un milion - asa cum susjin ei - poporul roman s-ar gasi in fata unui pericol de 
moarte. Pentru ca nu intereseaza numai numarul in sine, cantitatea, ci si calitatea 
celor care il reprezinta si mai ales intereseaza pozijiile pe care le ocupa jidanii in 
structura functional^ a unui stat in viaja, sub toate formele, a unei najiuni. 

Pamantul nostru a fost pamantul navalitorilor. El insa n-a cunoscut niciodata in 
decursul istoriei ca vreo armata sa fi ajuns la formidabilul numar al jidanilor de azi. 
Navalirile treceau peste noi mai departe: navalitorii de azi nu mai pleaca. Se 
stabilesc aici, pe pamantul nostru, intr-un numar neintalnit pana astazi si se prind ca 
raia de trupul pamantului si al najiei. 

Cand incepe navalirea jidanilor? In jurul anului 1800 gasim un numar de abia cateva 
mii in toata Moldova. La 1821, in Bucuresti, se aflau 120 de familii. 

Aceasta tarzie asezare pe pamantul nostru de datoreste faptului ca jidanii s-au 
ocupat totdeauna cu comertul. Ori comerjul, pentru a se putea dezvolta, cere: 
libertate si siguranja la exercitarea lui. 

Pe pamantul romanesc aceste doua condijii lipseau, lipsea libertatea de exploatare a 
solului romanesc, deci perspectivele unui comerj mai mare, si lipsea mai cu seama 
siguranja. Pamantul romanesc a fost eel mai nesigur pamant din lume. N-avea 
{aranul roman siguranja casei lui, a vitelor, a muncii, a recoltei sale de un an. Loc de 
navalire si de lupte, teatru de razboi de secole nesfarsite, iar dupa ele de multe ori 
dominajie straina cu biruri sangeroase. 

Ce sa caute jidanimea pe acest pamant? Sa se bata cu hunii, cu tatarii, cu turcii? 

Navalirea jidaneasca incepe abia acum 100 de ani. In urma pacii de la Adrianopol 
1829, se capata libertatea de comerj si in acelasi timp incep sa se arate zarile unei 
vieji mai linistite. 

De acum incepe navala care va creste an cu an peste capul nostru, al romanilor si in 
special al moldovenilor, secatuindu-ne de averi, nimicindu-ne moraliceste si 
ameninjandu-ne cu pieirea. 

La 1848 comercianjii si industriasii moldoveni incep sa se planga domnului Mihail 
Sturza, cerand masuri impotriva comercianjilor jidani si a concurenjei neloiale 
practicata de ei. 

De atunci navala creste mereu. Poate nu e bine zis navala, caci aceasta presupune 
ideea de violenja, de curaj moral si fizic. Infiltrajia iudaica este termenul eel mai 
potrivit, pentru ca cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimjite. strecurare 
lasa si perfida. Caci nu e pujin lucru ca sa rapesti pamantul si avujiile unui neam, 
fara ca macar sa-Ji justifici prin lupta, prin infruntarea riscului, printr-o mare jertfa, 
cucerirea facuta. 

Ei au acaparat incetul cu incetul comertul mic si industria mica romaneasca, apoi au 
atacat prin aceleasi manopere frauduloase comertul si industria mare si astfel au pus 
stapanire pe orasele din jumatatea de nord a Jarii . 



Atacul asupra clasei de mijloc romanesti a fost dat cu precizia pe care o intalnim 
numai la unele insecte de prada care, pentru a-si paraliza adversarul, il impung cu 
acul in sira spinarii. 

Nu se putea un loc mai bine ales. 

Clasa de mijloc atacata cu succes, insemneaza spargerea in doua a neamului 
romanesc. 

E singura clasa care are un dublu contact: in jos cu cea Jaraneasca pe care sta 
suprapusa, exercitand asupra ei o putere de autoritate si prin starea economica mai 
buna si prin aceea de cultura; in sus, cu ce conducatoare, pe care o susjine pe umerii 
ei. 

Atacul reusit asupra clasei de mijloc, adica nimicirea ei, atrage dupa sine, ca o 
consecinja fatala, fara efort din partea atacatorului: 

a. naruirea clasei conducatoare (aceasta clasa conducatoare va 
termina prin a se prabusi); 

b. imposibilitatea refacerii ei; 

c. zapacirea si indobitocirea, infrangerea si robirea clasei 
Jaranesti. 

In ultima analiza, atacul iudaic asupra clasei de mijloc romanesti aici tinde: moartea, 
pieirea poporului roman nu insemneaza moartea celui din urma roman, dupa cum isi 
imagineaza unii. Moartea aceasta insemneaza viaja in sclavie. Reducerea la stare de 
viaja de rob a catorva milioane de Jarani romani, care sa munceasca pentru 
jidanime. 

lata constatarile prof. Nicolae Iorga cu privire la numarul jidanilor si la data asezarii 
lor la noi. Profesorul Iorga in „Istoria Evreilorin Jarile noastre", comunicare facuta la 
Academia Romana in sedinja de la 13 septembrie 1913, expunand aceasta 
chestiune, printre altele precizeaza: 

„La NeamJ, cajiva evrei se aseaza unul langa altul pe pamanturile Manastirii intre 
1764-1766" (pag. 18). 

„La Botosani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pomeneste pe evrei intre 
ceilalji locuitori ai orasului" (pag. 17). 

„Cate un evreu apare la Suceava ca orandar pe locul Mitropoliei si aljii ca mici 
negustori, la Ocna, la Harlau, la Siretiu, la Galaji, la Barlad (era vreme cand despre 
barladenii crestini se putea scrie ca se indeletnicesc cu negojul mai mult decat cu 
orice alta munca) (pag. 10), apoi la Roman unde la 1741 nu se stia decat de 
moldoveni si armeni, la Targul Frumos unde in 1755 se pomenesc doua carciumi si 
oranda jidoveasca ce sunt acolo in targ" (pag. 17-18). 

In Bucovina in jurul anexarii de la 1775: 



„In aceste Jinuturi ale Cernaujiului si Campulungului la care se adausesera parti ale 
Hotinului si Sucevei (in toate aceste Jinuturi) nu erau decat 206 familii jidovesti 
inaintea stapanirii imparatesti. 

La 1775 ajunsesera a fi prin scurgere din Galijia 780-800 familii. 

Cel dintai guvernator al Jarii, generalul Enzenberg, constata ca ei se indeletnicesc in 
randul intai cu carciumaritul, cu vin, holerca (rachiu) si bere... 

Sunt, spune generalul, neamul eel mai de-a dreptul stricat, dedat trandaviei, se 
hraneste fara a fi prea mult suparat, din sudoarea crestinilor muncitori. 

O comisiune care funcjiona la 1781 arata ca: 

Aici in tjara, evreii obisnuiesc a cumpara tjaranului dinainte puiul in ou, mierea in 
floare si mielul in pantecele mamei la un prej mic si prin aceasta camata, a-i suge cu 
totul pe locuitori si a-i aduce la saracie, asa incat Jaranii impovaraji astfel de datorii 
si pentru viitor nu afla alt mijloc de mantuire decat sa fuga din Jara. 

Vedem pe divanul acestei Jari (Moldova) apoi pe domni, mai ales pe Constantin 
Moruzi aparandu-se cu disperare impotriva lor. 

...cum i se ofera lui Enzenberg de cahaluri, in scris, 5.000 de galbeni pe an pentru a 
tolera vechea stare de lucruri, se incearca si coruperea Domnului, dar acesta 
respinse BANII mai bine decat sa expuie Jara pieirii totale" (pag. 20). 

Si mai tarziu, pe la 1840-48, iata ce constata profesorul Iorga: 

„Cu zecile se numara aceste asezari de exploatare si depravajie, carciuma langa 
carciuma, cu sticle de rachiu de cartofi si alte otravuri, in tot cuprinsul Moldovei, 
istovind o rasa pentru hranirea viciilor civilizate ale clasei dominante" (pag. 34). 

Si scrie mai departe profesorul Iorga: 

„Totusi intervenjiile straine hranite de elementele evreiesti din tara, nu se oprira. In 
1878 ele pusera condijii recunoasterii independenjei, castigate cu jertfe de sange a 
Jarii si gramadira umilinje asupra Romaniei independente, care nu se putea sinucide 
dand politiceste jumatate din ea in puterea evreilor moldoveni... Si precum 
Kogalniceanu aparase satele de alcoolul si camata evreiasca, dl. Maiorescu apara 
demnitatea Romaniei de insulta primirii strainilor, prin voinja strainilor" (pag. 39). 



Am dat acestea aici pentru ca sa stabilesc dupa o mare, recunoscuta si necontestata 
autoritate stiinjifica, inceputurile asezarii jidanilor pe pamantul romanesc. 



PROBLEMA PAMANTULUI ROMANESC 



Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de salbatici, sa nu-si 
puna cu durere sfasietoare problema pamantului sau, in faja unei navaliri straine. 
Toate neamurile din lume, de la inceputul istoriei pana astazi, si-au aparat pamantul 
patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca si istoria noastra romaneasca, e plina de lupte 
pentru apararea pamantului. Sa fie oare o anomalie, o stare bolnavicioasa a noastra, 
a tineretului romanesc, faptul de a ne ridica sa ne aparam pamantul ameninjat? Sau 
anomalie, a nu ni-l apara atunci cand ni-l vedem primejduit? Anomalie este a nu ne 
apara, adica a nu face ce toate neamurile au facut si fac. Anomalie si stare 
bolnavicioasa este a ne pune in contradicjie cu toata lumea si cu intreaga noastra 
istorie. 

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se lupta si se vor lupta necontenit pentru 
apararea pamantului lor? 

Pamantul este baza de existenfa a najiei. Najiunea sta, ca un pom, cu radacinile ei 
infipte in pamantul tarii, de unde isi trage hrana si viaja. Nu exista neam care sa 
poata trai fara pamant, dupa cum nu exista pom care sa traiasca atarnat in aer. O 
najie care nu are pamantul sau nu poate trai, decat daca se aseaza sau pe pamantul 
unei alte najii, sau pe trupul acesteia, sugandu-i viaja. 

Sunt legi facute de Dumnezeu, care oranduiesc viaja popoarelor. Una din aceste legi 
este legea teritoriului. Dumnezeu a lasat un teritoriu determinat fiecarui popor ca sa 
traiasca, sa creasca, sa se dezvolte si sa-si creeze pe el cultura sa proprie. 

Problema jidaneasca in Romania ca si aiurea consta in incalcare de catre jidani a 
acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au incalcat teritoriul nostru. Ei sunt 
infractorii, si nu eu, popor roman, sunt chemat sa suport consecinjele infracjiunii lor. 
Logica elementara ne spune: infractorul trebuie sa suporte consecinjele infracjiunii 
savarsite. Va suferi? Nare decat sa sufere. Toji infractorii sufera. Nici o logica din 
lume nu-mi va spune sa mor eu pentru infracjiunea savarsita de aljii. 

Deci problema jidaneasca nu naste din „ura de rasa". Ea naste dintr-un delict 
savarsit de jidani faja de legile si ordinea naturala in care traiesc toate popoarele 
lumii. 

Rezolvare problemei jidanesti? 

Iat-o: reintoarcerea delincvenjilor in aceasta ordine naturala universale! si 
respectarea legalitajii naturale. 

Dar si legile Jarii opresc invazia jidaneasca. Art. 3 din constitute spune: „Teritoriul 
Romaniei nu se poate coloniza cu populate d ginta straina". 

Ce insemneaza, daca nu colonizare, faptul instalarii a doua milioane de jidani pe 
teritoriul romanesc? 

Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabila §i imprescriptibila a poporului 
roman. Si dupa cum scria cineva, poporul roman, nu dupa 50 de ani, nu dupa 100 de 
ani, ci chiar si dupa mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra acestui pamant, 



dupa cum ne-am recucerit pamantul Ardealului, dupa 100 de ani de stapanire 
maghiara. 



NOI §1 PAMANTUL NOSTRU 



Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva si s-au asezat pe pamantul pe 
care traiesc. Istoria ne da date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor 
etc. Un singur neam n-a venit de nicaieri. Acela suntem noi. Ne-am nascut din 
negura vremii pe acest pamant odata cu stejarii si cu brazii. De el suntem legaji nu 
numai prin painea si existenja care ne-o da muncindu-l din greu, dar si prin toate 
oasele stramosilor care dorm in Jarana lui. Toji parinjii nostri sunt aici. Toate 
amintirile noastre, toata gloria noastra razboinica, Tntreaga noastra istorie aici, in 
acest pamant sta ingropata. 

Aici e Sarmisegetuza cu Jarana regelui Decebal, eel nemuritor, pentru ca cine stie sa 
moara ca Decebal, nu moare niciodata. 

Aici odihnesc Musatinii si Basarabii, aici la Podul Inalt, la Razboieni, la Suceava, la 
Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la Cetatea Alba, la Chilia, dorm romanii cazuji in 
lupte, boieri si Jarani, mulji ca frunza si ca iarba. 

La Posada, la Calugareni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda, in munjii nefericijilor si 
uitajilor moji din Vidra, pana in Huedin si pana la Alba Iulia, locul de tortura al lui 
Horia si frajilor lui de arme, sunt numai urme de lupte si morminte de viteji. 

In Carpajii toji, din munjii oltenesti la Dragoslave si la Predeal, de la Oituz la Vatra 
Dornei, pe varfuri si in fund de vai, pretutindeni a curs sangele romanesc in valuri. 

In miezuri de noapte, in ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul pamantului 
romanesc, care ne indeamna la lupte. 

intreb si astept raspuns: pe ce drept voiesc jidanii sa ne ia acest pamant? 

Pe ce urma istorica isi intemeiaza pretenjiile si mai ales indrazneala cu care ne 
infrunta pe noi, romanii, aici, acasa la noi? Suntem legaji de acest pamant prin 
milioane de morminte si prin milioane de fire nevazute pe care numai sufletul nostru 
le simte si rau de aceia ce vorincerca sa ne smulga de pe el. 



PROBLEMA ORASELOR 



In cadrul acestui pamant romanesc jidanii insa, nu s-au asezat oriunde, la 
intamplare. Ei s-au plasat in orase, formand in ele adevarate insule de populate 
jidaneasca compacta. 

La inceput au fost invadate si cucerite orasele si targurile din nordul Moldovei: 
Cernauji, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botosani, Soroca, Burdujeni, Iscani, Briceni, 
Secureni etc. 

In fat;a lor au disparut negustorul si meseriasul roman. Azi o strada, maine alta, 
poimaine un cartier, in mai pujin de 100 de ani centrele romanesti de un vechi 
renume si-au pierdut cu totul caracterul lor romanesc, luand infajisare de adevarate 
cetaji jidanesti. Repede au cazut si celelalte orase moldovenesti: Roman, Piatra, 
Falticeni, Bacau, Vaslui, Barlad, Husi, Tecuci, Galaji si Iasi, a doua capitala a 
Moldovei, dupa ce prima si stravechea noastra Suceava a fost transformata pur si 
simplu intr-un murdar cuib jidanesc, care inconjoara bietele ruine glorioase ale cetajii 
lui Stefan eel Mare. 

La Iasi, parcurgand strazi si cartiere intregi nu mai intalnesti nici un roman, nici o 
casa romaneasca, nici un magazin romanesc. Trece lume pe langa mari biserici in 
ruina si saracie: biserica Talpalari, facuta de breasla talpalarilor romani, biserica 
Curelari, facuta de aceea a curelarilor romani. Tot se darama. Nu mai este in Iasiul 
acela mare nici un talpalar roman, nici un curelar roman. Biserica Sfantul Nicolae eel 
Sarac, a vechii boierimi moldovenesti s-a daramat pana la temelie, iar peste 
mormintele din jurul ei, bodegile jidanesti arunca si astazi laturile, gunoaiele si 
murdariile. 

Biserica din Piaja Mare, unde este cea mai mare aglomerajie de oameni, inchisa din 
lipsa de enoria§i. Aglomerajia de oameni o constituieste numai populajia jidaneasca. 

Pe strada Lapusneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza-Voda, 
transformat in banca jidaneasca. In fosta lui gradina se ridica teatru jidanesc in stil 
Palestinian. Strainul ne calca in picioare tot ce avem mai sfant. 

Geme inima in noi de durere. Ne intrebam, noi copii, sfasiaji sufleteste, cum de s-au 
gasit romani care sa se poarte cu atata vrajmasie faja de neamul lor? Cum de s-au 
gasit asa de mulji tradatori? Cum de n-au fost pusi la zid cu tojii sau arsi de vii in 
clipa tradarii lor? Cum de sta toata lumea? Cum de stam noi? Sunt probleme de 
constiinja care ne apasa, care nelinistesc sufletul nostru, care ne tulbura viaja. Stim 
ca in nici un fel nu ne vom putea gasi linistea, decat in lupte, in suferinja sau in 
morminte. Tacerea noastra ne acopera de lasitate si orice minut de intarziere pare ca 
ne omoara. 

Nu mai vorbim de orasele si targurile Basarabiei, care stau ca niste plagi deschise pe 
trupul istovit si stors al Jarii. 

Nu mai vorbim de Maramures, unde romanii, ajunsi in stare de robie, mor in fiecare 
zi. Nu sunt cuvinte care sa poata descrie marea tragedie a Maramuresului. 

Dar boala s-a intins ca un cancer; ea a atins Ramnicul-Sarat, a atins Buzaul, a atins 
Ploiestii si a patruns in capitala Jarii. 



In 15 ani de zile au cazut Vacarestii, vechi cartier romanesc, au cazut in Tntregime 
Dudestii, au cazut negustorii romani de pe Calea Grivijei. Morinlocuiji de jidani 
vestijii comercianji din Obor, a cazut Calea Victoriei. Ea nu mai este astazi decat o 
adevarata cale a „infrangerii" romanesti; caci 3/4 din proprietajile de pe Calea 
Victoriei sunt proprietaji jidanesti. De 10 ani au patruns in Oltenia si au intrat in 
Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat in Ramnicu Valcea, au intrat in Severin, sub 
protecjia politicienilor romani, care, bine platiji, pretind ca nu exista problema 
jidaneasca. Acestor politicieni, a caror tradare faja de neam este asa de ingrozitoare, 
daca sunt vii, neamul va trebui sa le scoata ochii; daca sunt morji, va trebui sa-i 
scoata din morminte si sa le dea foe ciolanelor, in piejele publice. Pe copiii si nepojii 
lor, neamul va trebui sa-i urmareasca in averi, confiscandu-le si sa-i stigmatizeze cu 
epitetul de „copii de tradatori". 

Pierderea oraselor noastre romanesti are consecinje nimicitoare pentru noi, caci 
orasele sunt centrele economice ale unei najiuni. In ele se acumuleaza toata bogajia 
najiei. incat cine este stapan pe orase, acela este stapan pe mijloacele de 
subzistenja, pe bogajia najiunii. 

Sa ne fie noua, romanilor, oare indiferent cine sunt stapanii bogajiei najionale? Noi 
sau jidanii? Nici unui neam din lume nu-i poate fi indiferent acest lucru. Pentru ca o 
popora$ie se inmult;este si se dezvolta in limita mijloacelor de subzistent;a de care 
dispune. Cu cat aceste mijloace sunt mai pujine, cu atat mai pujine vor fi 
posibilitajile de crestere si de dezvoltare ale populajiei respective si invers (aceste 
adevaruri asupra legii poporajiei au fost cercetate de toji economistii si formulate 
inegalabil de profesorul Cuza). 

Trecerea bogajiilor din mainile romanilor in mainile jidanilor nu insemneaza numai 
aservirea economica a romanilor si nu numai aservirea politica, - pentru ca cine nu 
are libertate economica nu are libertate politica - ci insemneaza mult mai mult: o 
primejdie nat;ionala care macina insasi puterea noastra ca numar. In masura in care 
ne dispar mijloacele de subzistenja, in aceeasi masura, noi, romanii, ne vom stinge 
de pe pamantul nostru, lasand locurile noastre in mainile populajiei jidanesti, al carei 
numar creste pe zi ce merge si din cauza navalirii din afara si din aceea a acapararii 
mijloacelor noastre de subzistenja, a bogajiilor noastre. 

Orasele sunt, in al doilea rand, centrele culturale ale unei najiuni (Vezi A. C. Cuza, 
„Apararea Najionala", no. 3, 1 Mai 1922). Aici in orase sunt plasate scolile, 
bibliotecile, teatrele, salile de conferinje, toate la indemana orasenilor. O familie 
jidaneasca isi poate usor intrejine toji cei 5-6 copii la carte. O familie a unui Jaran 
roman, din cine stie ce fundatura de sat, departe de oras, rar isi poate intrejine un 
singur copil la scoli pana la sfarsit. Si in acest caz este complet sleita de puteri si 
avere, incat pericliteaza existenja celorlalji 4 sau 5 copii ramasi acasa. Deci cine 
stapaneste orasele, stapaneste posibilitajile de a se adapa la cultura. 

Dar nu numai atat, in orase si in scoli, o najie isi implineste misiunea ei culturala in 
lume. Cum este posibil ca romanii sa-si poata implini misiunea lor culturala prin 
glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minji jidanesti? 

In sfarsit, orasele sunt centrele politice ale unei na(ii. Din orase se conduc najiile. 
Cine stapaneste orasele, are direct sau indirect conducerea politica a Jarii. 



Ce mai ramane din Jara - in afara de orase? O gloata de cateva milioane de Jarani, 
fara mijloace de existenja omeneasca, supji si saraciji; fara cultura, otraviji de 
bautura si condusi de jidanii imbogat;it;i, deveniji stapanii oraselor romanesti, sau de 
romanii (prefect^, primari, polijai, jandarmi, ministri) care numai de forma conduc, 
pentru ca nu sunt altceva decat executorii umili ai planurilor jidanesti. Pe acestia, 
puterea economica iudaica ii susjine, ii linguseste, le face cadouri, ii coopteaza in 
consilii de administrate, ii plateste cu luna (lui Iuda i s-a platit o singura data; aici se 
plateste lunar), le excita poftele de bani indemnandu-i spre lux si viciu, iar cand nu 
se supun directivelor si vederilor jidanesti, sunt daji pur si simplu afara, chiar daca 
sunt ministri, Ii se taie subvenjiile si plajile, Ii se dau pe faja hojiile si afacerile 
necorecte facute cu ei impreuna, pentru a-i compromite. lata ce a mai ramas din 
aceasta patrie romaneasca in momentul in care ne-am pierdut orasele; o clasa 
conducatoare, fara onoare, un popor de Jarani, fara libertate si toji copiii de romani, 
fara Jara si fara viitor. 



PROBLEMA §COLII ROMANE§TI 

Cine stapaneste orasele, stapaneste scolile si cine stapaneste scolile, maine 
stapaneste Jara. 

lata cateva statistici din anul 1920: 

Situafia la Universitatea din Cernaup 
Facultatea de Filosofie, semestrul de vara: 
Romani: 174 
Evrei: 574 

La Drept, in acela§i ora§, semestrul de vara: 

Dupa religie 

Ortodocsi 237 (Romani si Ruteni) 

Catolici 98 

Luterani 26 

Alte religii 31 



Mozaici 506 

(Din „Situat;ia demografica a Romaniei", de Em. Vasiliu-Cluj, pag.84) 

In Basarabia 

Invatamantul primar rural: 

Baieji: 72.289 Romani 1.974 straini crestini 1.281 Evrei 

Fete: 27.555 „ 1.302 „ 2.147 „ 

Invatamantul primar urban: 

Baieji: 6.385 Romani 2.435 straini din care 1.351 Evrei 

Fete: 5.501 „ 2.435 „ 2.492 „ 

§coli secundare si profesionale: 
1.535 ortodocsi, 6.302 mozaici 

§coli secundare mixte: 

690 ortodocsi, 1.341 mozaici 

(op. cit. pag. 84-85) 

In Vechiul Regat 

Liceul din Bacau Romani: 363 Evrei: 198 

,, ,, Botosani ,, 229 ,, 127 

,, de fete, Botosani ,, 155 ,, 173 

,, din Dorohoi ,, 177 ,, 167 



,, din Falticeni ,, 152 ,, 100 

„ National, Ia§i „ 292 „ 201 

Gimn. Alex, eel Bun, Ia§i ,, 93 ,, 215 

„ §tefan eel Mare, Ia§i „ 94 „ 120 

Liceul din Roman ,, 256 ,, 157 

„ din Piatra Neamt „ 347 „ 179 

§coli particulars 

Bucure§ti Romani: 441 Evrei: 781 

Ia§i „ 37 „ 108 

Galati „ 190 „ 199 

(Opera cit. pag. 85-87) 

Situaiia la Universitatea din Ia§i 

Facultatea de Medicina Romani: 546 Evrei: 831 

,, Farmacie ,, 97 ,, 299 

„ Litere „ 351 „ 100 

,, §tiinje ,, 722 ,, 321 

„ Drept „ 1.743 „ 370 

(Op. cit. pag. 87-88) 



§coala romaneasca, distrusa in modul acesta prin numarul mare al jidanilor, na§te 
doua probleme grave: 

I. - Problema paturii conducatoare romane§ti, pentru ca §coala 
creaza pe conducatorii de maine ai neamului, nu numai pe 
conducatorii politici, ci §i pe toji conducatorii din toate 
domeniile de activitate. 



II. - Problema culturii nap'onale, pentru ca scoala este laboratorul 
in care se pregateste cultura unui popor. 

Pentru a sublinia tragedia acestei scoli romanesti coplesita de jidani, gasesc ca e 
deosebit de important sa citez mai jos dureroasele constatari facute de unul dintre 
cei mai straluciji pedagogi ai najiei noastre, prof. Ion Gavanescul de la Universitatea 
din Iasi: 

„Nu vrem sa mai vedem spectacolul ce-l ofera Liceul National din Iasi, unde 
majoritatea zdrobitoare a elevilor o alcatuieste elementul evreiesc. Pujinii elevi 
romani se simt straini: in pauzele dintre ore stau retrasi, stingheriji si jenaji prin 
coljuri. Sunt minoritatea tolerata. 

Majoritarii traiesc aparte, vorbesc intre ei de preocuparile lor, de jocurile lor, de 
societajile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc., de sezatorile si conferinjele lor, de 
sporturile lor, de planurile lor de lucru si petrecere. Si cand vor sa se fereasca de 
indiscrejia romanilor, minoritarii-majoritari soptesc intre ei ori o dau de-a dreptul 
prin idis... 

Biejii profesori romani, in faja unor astfel de suflete de elevi! Te gandesti involuntar 
la gaina care a clocit oua de raja. Uite-o cum sta ciocanind, speriata pe marginea 
lacului, cum isi cheama cu disperare bobocii, puii ei de alta spet;a, care au sarit in 
apa si aluneca zburdand sa treaca pe Jarmul celalalt, unde ea nu-i poate urmari. 

Ce scoala de nationalism sa faci cu astfel de auditori? Poji sa vorbesti, daca simji in 
tine flacara patriotismului, de aspirajiile si idealul romanesc? Poji macar sa deschizi 
gura? Ji se inclesteaza falcile, iji ingheaja cuvintele pe buze. 

Marele Kogalniceanu, in faja unor astfel de band cu scolari straini... ar fi putut 
pronunja el celebrul discurs de introducere in istoria Romanilor pe care l-a rostit 
tocmai pe acele locuri unde azi liceul „Nat;ional" romanesc a devenit un liceul 
„Nat;ional" evreiesc? 

I-arfi pierit inspirajia care-si trage puterea din simpatia ochilor sclipitori de 
inselegere si credinja." 

Ion Gavanescul, „Imperativul momentului istoric", pag. 67 



Si mai departe: 

„Unde s-a vazut vreodata in Anglia, in Franja, in Italia, vreo scoala de orice grad, ca 
sa ne marginim la o singura latura a viejii najionale, in care numarul preponderent al 
scolarilor sa aparjina altui neam decat neamului ce alcatuieste populajia de bastina a 
Jarii si care a intemeiat Statul National respectiv? 

Se poate inchipui bunaoara, ca la o Facultate de Drept a vreunei Universitaji din 
Anglia sa fie 547 evrei si 234 de englezi, proporjia dintre evrei si romani de la 
Facultatea de Drept din Cernauji, in anul 1920? 



Sau la o Facultate de Filosofie din Italia, sa fie 574 evrei si 174 italieni, proportia 
dintre evrei si romani la aceeasi Universitate din Cernauji? 

Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozitaji de biologie etnica, 
inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de inconstienja criminala pentru patura 
conducatoare responsabila a neamului romanesc?" 

Ion Gavanescul, op. cit. 



PROBLEMA PATURII CONDUCATOARE ROMANESTI 



Dar cine sunt elevii si studenjii de astazi? Elevii si studenjii de azi sunt profesorii de 
maine, medicii de maine, inginerii de maine, magistrate de maine, avocajii de maine, 
prefect^ de maine, deputajii de maine, ministrii de maine, cu un cuvant, conducatorii 
de maine ai neamului in toate domeniile de activitate. 

Daca elevii de astazi sunt 50%, 60%, 70% jidani, maine in mod logic vom avea 
50%, 60%, 70% conducatori jidani ai acestui neam romanesc. 

Se mai poate pune problema daca un neam are dreptul sa-si limiteze numarul 
strainilor la universitajile sale? 

lata ce raspunde acestei intrebari, in Buletinul Universitajii din Harvard, citat de 
profesorul Cuza in „Numerus clausus", pag.ll, Morris Gray, fost student al acestei 
universitaji (promojia 1906), studiind problema jidaneasca de acolo. 

Morris Gray incepe prin a formula problema in principiu, intrebandu-se: 

„Mai intai, care este funcjia unei universitaji? Care sunt datoriile ei? 

Daca datoria ei este o datorie catre individ, admiterea trebuie sa fie bazata in mod 
franc si manifest, pe principiul democratic: orice candidat trebuie sa fie admis cu 
condijia sa-si treaca examenele de intrare si de a plati primul termen al redevenjelor 
scolare. Si aceasta fara ancheta serioasa asupra personalitajii candidatului, nici 
asupra posibilitajilor latente de progres, de eminenja, de folos pentru el insusi sau 
pentru ceilalji. 

Daca insa, datoria Universitajii e datorie catre o nat;ie, atitudinea ei in ce priveste 
admiterea studenjilor trebuie sa fie bazata in chip firesc pe un principiu deosebit. 

Dupa parerea mea, datoria unei universitaji este de a forma oameni in diferite 
domenii ale gandirii, in asa fel, incat o parte din ei eel pujin, sa poata deveni sefi in 
domeniile lor respective si sa faca servicii najiunii." 

Va sa zica, iata un principiu bine stabilit, adauga profesorul Cuza. 



„Datoria universitap'lor este catre napa lor, pentru care trebuie sa pregateasca 
conducatori in toate domeniile si care nu pot fi decat naponali. 

Caci doar nu se va admite ca o najie sa-si formeze conducatori strain! in 
universitajile sale." 

Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problema a clasei conducatoare 
romanesti de maine. 

Ramane un adevar stabilit: Romania trebuie sa fie condusa de romani. 

Este cineva care susjine ca Romania trebuie condusa de jidani? 

Daca nu, atunci trebuie sa admita ca studenjimea romana are dreptate si ca toate 
campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate ajajarile, toate uneltirile, toate 
nedreptajile care se arunca si se vor arunca asupra acestui tineret romanesc, isi 
gasesc justificarea in razboiul pe care jidanimea il duce pentru exterminare romanilor 
si a celor mai buni luptatori ai lor. 



PROBLEMA CULTURII NAJIONALE 



Un neam, punandu-si aceasta problema, cea mai grava dintre toate, este ca si cu un 
pom si-ar pune problema fructelor sale. 

Cand s-ar vedea, ca din cauza cople§irii omizilor, el nu-si mai poate implini rostul sau 
pe lume, nu mai poate rodi, atunci si-ar pune cea mai trista problema, mai mare 
decat problema insasi a viejii, pentru ca, vazandu-si desfiinjat scopul viejii, ar fi mai 
dureros pentru el decat daca i s-ar desfiinja viaja insasi. Cele mai mari dureri sunt 
ale sforjarilor inutile, fiindca sunt durerile care rezulta din constiinja ingrozitoare a 
inutilitap'i viepi. 

*** 

E ingrozitor! Noi, poporul roman, sa nu mai putem da roadele noastre? Sa nu avem o 
cultura romaneasca, a noastra, a neamului, a sangelui nostru, care sa straluceasca in 
lume alaturi de roadele altor neamuri? Sa fim noi condamnaji astazi de a ne prezenta 
in fat;a lumii intregi cu produse de esenja jidaneasca? 

Astazi, in ultimul moment, cand lumea asteapta ca poporul roman sa apara cu rodul 
sangelui si geniului sau national, noi sa ne prezentam cu o infecjie de caricatura 
culturala iudaica? 

Cu inima stransa de durere, privim aceasta problema si nu va fi roman, care 
vazandu-si periclitata o intreaga istorie, sa nu puna mana pe armele sale, pentru a 
se apara. 



Extrag din „Imperativul momentului istoric", al profesorului Gavanescul, aceste 
nemuritoare randuri: 

„Grija de capetenie a neamului romanesc tot asa de hotaratoare pentru fiinja lui ca si 
conservarea fizica este afirmarea lui in sfera viejii ideale a omenirii. 

Crearea unei culturi cu caracter propriu romanesc. 

Nu se poate ca o cultura romaneasca sa creasca dintr-o scoala, organizajie politica 
sau economica de caracter strain. 

O institute ca funcjiune a viejii najionale poarta caracter romanesc atunci cand 
factorul uman ce-i da fiinja este romanesc." 

In fat;a situajiei nenorocite, in faja numarului invadatorilor care ne coplesesc, 
profesorul Gavanescul se intreaba plin de ingrijorare, punand problema scolii si a 
culturii najionale: 

„Unde sa se refugieze sufletele romanesti? Unde sa scape de penibila impresie 
obsedanta a starii de exil in propria lor patrie? 

Afara de biserica, unde intra sa se reculeaga in tihna, sub ocrotirea crucii 
mantuitoare, singurul lor azil ramane scoala. 

§coala este cuibul ideal in care geniul national isi aduna progenitura, ca sa o 
hraneasca, sa o creasca, sa o inveje a zbura, sa-i arate drumul inaljimilor, pe care 
numai el le cunoaste, ca sa ajunga acolo unde numai lui ii este dat sa ajunga. 

§coala este locul de refugiu unde se acordeaza, se pregatesc strunele si organele 
sufletesti ale neamului, ca sa intoneze o noua simfonie, nemaiauzita in lume, prima 
simfonie a darurilor lui naturale, prescrise fiinjei lui si numai fiinjei lui. 

§coala este sanctuarul unde se savarseste marea taina a viejii unui popor, unde 
sufletul etnic isi distileaza, in picaturi de lumina, esenja lui nemuritoare, ca sa fie 
turnata in forma ideala predestinata lui si numai lui, de gandul creator al lumilor 

Nu pot instrumentele melodice ale altor suflete etnice ca sa participe armonic la 
simfonia culturii noastre. Ele nu cunosc din felul construcpei lor, si nu stiu sa sune 
decat nota neamului lor. 

Ce simfonie romaneasca vei scoate din ele? 

Nu poate esenja geniului national al altor suflete etnice sa cristalizeze in alta forma, 
decat cea hotaratoare lor de zamislirea popoarelor. Sa scoateji chip de neam 
romanesc de esenja najionala ebraica, maghiara, germana?" 

Ion Gavanescul, „Imperativul momentului istoric", pag. 64-68 



Dar nu numai ca nu vor putea sa creeze cultura romaneasca, ci jidanii vor falsifica-o 
si pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otravita. 

§coala romaneasca fiind masacrata in modul acesta, noi suntem pusi in situajia de a 
renunt;a la misiunea noastra de neam, de a renunja la crearea unui culturi romanesti 
si de pieri otraviji. 



REINTOARCEREA IN JARA 



Acestea toate, noi, studenjii ieseni, spre deosebire de colegii nostri de la celelalte 
university, le cunosteam inainte de inceperea miscarii studenjesti, de la catedra 
profesorului Cuza, din scrierile prof. Paulescu si Gavanescul, din studiile si cercetarile 
facute de noi la Societatea Studenjilor in Drept si din ceea ce vazusem cu proprii 
nostri ochi si simjiseram in sufletul nostru. 

Era o problema de mare constiinja care nu se punea. Fiecare zi ne aducea cate o 
dovada in plus: vedeam perfidia presei jidanesti, vedeam reaua ei credinja in toate 
imprejurarile, vedeam ajajarile ei in tot ce era antiromanesc, vedeam opera de 
lingusire si de ridicare a oamenilor politici, a funcjionarilor, a autoritajilor, a 
scriitorilor, a preojilor crestini care se pretau a face jocul intereselor jidanesti; 
vedeam batjocura de care se invredniceau toji cei ce aveau o atitudine romaneasca, 
corecta, demna sau care indrazneau sa demaste primejdia jidaneasca; vedeam 
necuviinja cu care eram trataji, noi, in propria noastra casa, ca si cum ei ar fi fost 
aici stapani de mii de ani; vedeam cu indignare crescanda amestecul indraznej al 
acestor musafiri nepoftiji in cele mai intime probleme de viaja romaneasca: religie, 
cultura, arta, politica, cautand ei a trasa liniile pe care sa se miste destinul neamului 
nostru. 

Pe mine, cu mintea mea de tanar, aproape copil, multa vreme m-au chinuit aceste 
ganduri, in cautarea unor solujii. 

Elementele care mau impresionat mai mult, care m-au determinat apoi la lupta si 
care m-au mangaiat si intarit in ceasuri de suferinja au fost: 

1. Constiinja primejdiei de moarte in care se afla neamul nostru si 
viitorul lui. 

2. Dragostea pentru pamant si mila pentru orice loc glorios si 
sfant, batjocorit si pangarit astazi de jidani. 

3. Mila de oasele celor care au murit pentru Jara. 

4. Sentimentul de revolta faja de ofensele, de batjocura si de 
calcarea in picioare de catre strainul dusman, a demnitajii 
noastre de oameni si de romani. 

De aceea, cand in decembrie 1922 am auzit vestea cea mare, vulcanica izbucnire a 
miscarii studenjesti, m-am hotarat sa ma intorc in tara, pentru ca sa lupt si eu 
alaturi de camarazii mei. 



Peste pujin timp trenul ma ducea spre casa. De la Cracovia am dat o telegrama 
studenjilor din Cernauji, care m-au asteptat la gara. Aici am stat doua zile. 
Universitatea era inchisa. Studenjii care o strajuiau pareau niste soldaji in slujba Jarii 
lor, cu sufletul luminat de Dumnezeu, Nici un pic de interes personal nu adumbrea 
frumoasa si sfanta lor acjiune. Cauza pentru care se infrajisera si luptau Tntru singur 
suflet era cu mult deasupra lor, cu mult deasupra nesfarsitelor lor lipsuri si nevoi. 

Fruntasii luptatori de la Cernauji erau: Tudose Popescu, fiul batranului preot din 
Mircesti, Dambovija, student in al treilea an la Teologie, apoi Danileanu, Pavelescu, 
Carsteanu etc. 

M-am informat asupra planului lor de lupta. Era greva generala pana la victorie, 
adica pana la rezolvarea de catre guvern a punctelor din mojiunea de la 10 
decembrie in frunte cu „numerus clausus". 

Nu mi s-a parut bun. 

In capul meu a incoljit planul urmator: 

a. Miscarea studenjeasca trebuie sa se extinda asupra intregului 
popor roman. Miscarea studenjeasca marginita in cadrul 
Universitajii sa se transforme in miscare najionala a romanilor, 
pentru ca, pe de o parte, problema jidaneasca nu este o 
problema numai a Universitajii, ci a najiei romanesti, si, pe de 
alta parte, Universitatea singura nu o poate rezolva. 

b. Aceasta miscare najionala trebuie incadrata intr-o organizajie 
sub o singura comanda. 

c. Scopul acestei organizajii trebuie sa fie lupta pentru aducerea 
la guvernare a miscarii najionale, care va rezolva si „numerus 
clausus" si toate celelalte probleme, deoarece nici un guvern al 
partidelor politice din afara acestei miscari nu va rezolva 
problema najionala. 

d. In vederea acestora, studenjimea sa pregateasca o mare 
adunare najionala a romanilor din toate straturile sociale, care 
sa insemneze si inceputul noii organizajii. 

e. Pentru executarea adunarii, fiecare universitate sa faca atatea 
steaguri cate judeje are provincia respectiva. Panza acestor 
steaguri sa fie dusa si predata de catre o delegare de studenji, 
unui cunoscut nationalist pe care delegajia il va socoti ca eel 
mai apt pentru acest lucru. Acesta isi va aduna in jurul lui un 
grup de fruntasi din oras si intreg judejul si la primirea 
telegramei, care urma sa anunje cu o saptamana inainte data si 
locul adunarii, sa porneasca cu panza steagului si cu toji 
oamenii sai spre locul indicat. 

f. Pentru ca adunarea sa nu fie impiedicata de guvern, toate 
pregatirile se vor face in tacere, pastrandu-se discrejia asupra 
datei. 

intr-o sala a caminului, am expus acest plan in faja unui numar de 50 de luptatori. 

Ei l-au gasit bun. Atunci s-au strans bani de la toji, s-a cumparat panza necesara si 
pe loc, in acea sala, studentele au facut steaguri pentru judejele Bucovinei. 



LA IA§I 



La Iasi m-am intalnit cu toji fostii mei camarazi. 

Le-am expus si lor planul. S-au facut si aici steagurile, in prima zi, de catre studente, 
pentru toate orasele din Moldova si Basarabia. 

Pe profesorul Cuza nu l-am gasit. Era plecat la Bucuresti cu profesorul §umuleanu si 
cu tatal meu, in vederea unei adunari in capitala. 



LA BUCURE§TI 



A doua zi am plecat la Bucuresti. Aici m-am prezentat profesorului Cuza, prof. 
§umuleanu si tatalui meu, care de peste un sfert de veac luptau impreuna in contra 
primejdiei jidanesti, fiind coplesiji de batjocuri, de lovituri si chiar de rani, si care 
astazi traiau marea satisfacjie de a vedea tot tineretul cult al tarii, in numar de peste 
30.000, inaljand steaguri de lupta pentru credinja pe care ei o viaja intreaga o 
slujisera. 

La Bucuresti insa, gandurile mele n-au fost primite cu acelasi entuziasm. Intai, 
pentru ca am gasit oarece rezistenja la profesorul Cuza. Expunandu-i planul, dupa 
care urma sa cream o miscare najionala si sa-l proclamam sef al acestei miscari, in 
adunarea ce urma sa se Jina, profesorul Cuza a gasit ca planul nu era bun, deoarece, 
spunea el: 

- Noi n-avem nevoie de organizare, miscarea noastra se bazeaza pe un formidabil 
curent de mase. 

Eu am insistat, comparand o miscare de mase cu un put; de petrol, care, nefiind 
captat intr-un sistem organizat, chiar daca izbucneste, nu e de nici un folos, 
deoarece petrolul se va imprastia in toate parjile. Am plecat insa fara rezultat. A 
doua zi, profesorul §umuleanu si cu tatal meu l-au convins. 

Dar ma izbeam de o greutate la care nu ma asteptam. Era pe la inceputul lunii 
februarie. Masa mare a studenjilor sa gasea in plina vigoare sufleteasca. Desi i se 
inchisese toate cantinele, desi i se inchisese porjile tuturor caminelor, studenjimea 
ramanand pe drumuri fara masa si casa in miezul iernii, totusi se afla in plin avant 
sub protecjia admirabila a romanilor din capitala, care, de a doua zi, si-au deschis 
larg porjile caselor, gazduind si dand masa la peste 8.000 de studenji luptatori. Era 



in aceasta o aprobare, un indemn la lupta, o solidarizare, o mangaiere pentru cei ce 
primeau rani. 

Eu insa, nu aveam nici o legatura cu aceasta masa. Nu cunosteam pe nimeni. Prin 
studentul Fanica Anastasescu, care era administratorul revistei „Apararea Najionala", 
am inceput a cunoaste pe cate cineva. Conducatorii miscarii studenjesti din 
Bucuresti, aveam impresia ca nu erau suficient de oriental, pentru ca, desi elemente 
de elita, cu distinse calitaji intelectuale, fapt verificat prin locurile pe care le-au 
ocupat mai tarziu in societate, s-au gasit pe neasteptate in fruntea unei miscari, la 
care nu se gandisera pana atunci. De altfel, fiind mulji, fiecare avea cate o parere 
deosebita. Printre elementele valoroase de la conducere figurau in prima linie: Creju, 
Danulescu, Simionescu, Rapeanu, Rovenja si aljii. Masa era razboinica, o parte din 
conducatori insa, credeau ca-i mai cuminte sa potoleasca spiritele. 

Pe de alta parte si lipsa lor de pregatire in aceasta direcjie, si contactul nepotrivit cu 
oamenii politici ii facusera sa incerce intr-o oarecare masura, eel pujin pe unii dintre 
ei, transpunerea miscarii pe plan material, lucru neadmisibil, dupa parerea mea. Caci 
aceasta ar fi fost ca si cum cineva ar spune: 

1. Luptam pentru a cuceri Jara din mainile jidanilor; 

2. Luptam pentru ca sa ni se dea o paine alba la masa; 

3. Luptam pentru doua feluri de mancare; 

4. Luptam pentru un pat bun; 

5. Lucram pentru aparate de laboratorii, pentru instrumente de disecjii etc.; 

6. Luptam pentru camine; 

pentru ca la urma sa se spuna, cu voce tare, de catre autoritaji: 

- Cererile studenjilor au fost satisfacute, guvernul a recunoscut starea de plans a 
studenjimii si marea ei mizerie etc. Din cele sase puncte cerute de studenji, cinci au 
fost admise si anume: aparate pentru disecjii, aparate pentru laboratorii, cate doua 
paini albe pe fiecare zi, cate doua feluri de mancare, trei camine studenjesti cu paturi 
bune etc. 

Iar despre punctul intai: salvarea (arii din mainile jidanimii, sa nu se spuna nimic, 
motivandu-se, ca au fost admise de guvern cinci puncte din sase. 

De la inceputul miscarii studenjesti, intreaga presa jidaneasca a cautat sa transpuna 
miscarea pe acest pan material. 

Obiectivul miscarii sa fie „o paine". 

Pentru ca adevaratul obiectiv - jidanul - sa scape neobservat. De altfel, cine va reciti 
foile, va putea observa ca si politicienii romani puneau problema la fel: - trebuie sa Ii 
se dea studenjilor camine, hrana etc. 



Dupa cum am mai spus, o parte din conducerea de la Bucuresti, inclina pe aceasta 
panta, pe care daca ar fi apucat studenjimea, s-ar fi abatut de la adevarata ei 
misiune. 

Parerea mea a fost totdeauna contrara acestui punct de vedere. Contrara oricarui 
amestec de ordin material in doleanjele formulate de studenjime. 

Pentru ca, ziceam eu, si zic si astazi, nu nevoile, nu lipsurile ii impinsesera la marea 
miscare pe studentji, ci dimpotriva, parasirea grijii oricaror nevoi si oricaror lipsuri, 
oricaror interese, oricaror suferinje personale sau chiar familiale, uitarea acestora de 
catre studenjii romani si integrarea lor cu toata fiinja in grijile, nevoile §i aspirapunile 
neamului lor. Aceasta si numai aceasta le dadea lumina sfanta din ochi. 

Miscarea studenjeasca n-a fost o miscare de revendicari materiale. Ea se ridica 
dincolo de nevoile unei generajii, impletindu-se cu liniile mari ale neamului. 

Pe de alta parte, aici, la Bucuresti, predomina ideea: miscarea studenjeasca trebuie 
sa se menjina in cadrul universitajii, sa ramana o miscare academica, sa nu se 
transforme intr-o miscare cu caracter politic. Aceasta opiniune insa era complet 
gresita, caci coincidea cu interesele jidanilor si ale partidelor, care aveau tot interesul 
sa localizeze chestiunea numai la universitate, si acolo, printr-un mijloc oarecare, s-o 
stinga. 

Parerea noastra era ca noi nu facem miscare pentru miscare, ci miscare pentru 
victorie. Or forjele studenjesti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne trebuie forjele 
studenjilor, unite cu ale celorlalji romani. 

Conducatorii bucuresteni mai erau impotriva proclamarii profesorului Cuza ca 
presedinte al unei eventuate organizajii. Ei susjineau ca nu e profesorul Cuza bun 
pentru asemenea acjiune. Eu susjineam ca trebuie sa-l ajutam, asa cum este. 

In sfarsit, cei de la Bucuresti aveau o foarte mare rezerva faja de mine. Ma durea, 
caci eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat si mai sfant in inima lui, cu 
dorinja vie de a conlucra pe calea dea mai buna pentru iara. Poate ca necunoscandu- 
ma, erau indreptajiji sa fie rezervaji. 

Pentru aceste motive, la Bucuresti, am intampinat rezistenja. De aceea, am inceput 
sa lucrez in afara comitetului si nu am facut decat trei-patru steaguri. 



LA CLUJ 



La Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul dintre cei trei copii ai doamnei Constanta 
Ghica din Iasi, stranepoji de domnitor si care, in tot timpul miscarii studenjesti, s-au 
purtat impecabil. 



La presedinjia centrului studenjesc era Alexa, un element cumpatat si bun. M-a 
intampinat cu aceleasi argumentari si in privinja orientarii studenjimii si cu privire la 
proclamare profesorului Cuza ca presedinte al noii miscari. Masa studenjeasca era 
darza si plina de avant. Atunci am cunoscut pe Moja: un tanar ager si de talent. Avea 
aceleasi pareri ca Alexa. Am Tncercat sa-l conving pe el, dar fara rezultat. Imi era 
tare greu. Nu cunosteam pe nimeni. Totusi, am gasit cajiva studenji: Corneliu 
Georqescu , student in Farmacie, Isac Mocanu de la Litere, Crasmaru de la Medicina, 
Iustin Iliesu etc. Am facut un steag si in casa la capitanul giancu , care din primul 
moment s-a alaturat cu dragoste acjiunii noastre; am jurat cu tojii pe acest steag. 



ADUNAREA DE LA IA§I DIN 4 MARTIE 1923 
INFIINJARE LIGII APARARII NAJIONALE CREATINE 

Reintors de la Iasi, aveam in faja doua drumuri pe care trebuia sa activez paralel: 

I. Pregatirea adunarii pentru care se facusera steagurile in toate 

universitajile. 
II. Continuarea miscarii studenjesti, menjinerea grevei generale. 

La primul punct, cea mai mare dificultate nu era nici lipsa de oameni, nici lipsa de 
organizare, nici masurile guvernului. Cea mai mare dificultate o aveam de data 
aceasta, nu in dezaprobarea acestui plan, ci in lipsa de entuziasm pentru el a 
profesorului Cuza. 

Profesorul Cuza nu era suficient convins de necesitatea organizarii, iar pe de alta 
parte nu credea in posibilitatea reusitei adunarii care urma sa aiba loc. 

La punctul II aveam dificultaji serioase in conducerea centrelor studenjesti din 
Bucuresti si Cluj, care dificultaji impiedicau existenja unui punct de vedere unitar, ca 
plan de lupta in jurul caruia sa se poata realiza o unitate perfecta a acestei lumi noi, 
ridicata cu toate puterile ei ca sa infrunte si vrajmasul si toate pacatele noastre 
trecute. 

Nici conducatorii si nici masa acestor centre: 

a. nu cunosteau problema jidaneasca si mai ales nu cunosteau pe 
jidani. Nu cunosteau puterea iudaica, modul ei de a gandi si de 
acjiona. Pornisem la razboi si nu ne cunosteam adversarul; 

b. credeau ca guvernul de atunci, liberal sau eventual un altul, 
care ar veni dupa el si caruia noi i-am promite sprijinul nostru 
ne-ar satisface doleanjele cerute. 

De aceea, ei se asezau mai mult pe terenul diplomajiei. Credeau ca pana la sfarsit 
vor putea convinge pe oamenii politici de dreptatea cauzei studenjesti. Cred ca nimic 
nu e mai penibil decat sa discuji o problema cu oameni care nu cunosc nici cele mai 



elementare linii ale ei. Faja de aceasta situajie de la punctul II am luat urmatoarele 
masuri: 

1. Cajiva delegate buni ai centrului Iasi sa ia parte regulat la 
sedinjele comitetului central de la Bucuresti (sedinjele acestui 
comitet se Jineau regulat de doua si de trei ori pe saptamana. 
Incepeau pe la noua seara si continuau pana la trei noaptea, 
patru, cinci si chiar sapte dimineaja, discutandu-se in 
contradictoriu. Pentru mulji dintre participants de atunci, 
singurele amintiri despre miscarea studenjeasca au ramas 
aceste sedinje si luptele retorice din sanul comitetului). 

2. Crearea la Bucuresti si Cluj a cate unui grup din cei mai buni 
luptatori din masa studenjeasca, care sa lucreze in afara de 
directivele centrului respectiv. 

La Cluj si la Bucuresti, aceste grupuri s-au constituit foarte repede. La Bucuresti 
existau chiar in comitet, unde conducerea se izbea la fiecare sedinja de o ferma 
opozijie. LA Bucuresti, Ibraileanu, delegatul Iasiului, a fost de un real folos. De 
asemeni, atitudinea darza a lui Simionescu, conducatorul medicinistilor, a menjinut 
studenjimea in spiritul eel adevarat. 

In chestiunea pregatirii adunarii, situajia era aceasta, dupa vestile primite de la Iasi: 

in doua saptamani se imparjisera peste 40 de steaguri in 40 de judeje, la oameni de 
incredere. Era si natural ca dupa doua luni de miscare studenjeasca, de greva 
generala la toate universitajile, sufletul romanilor sa clocoteasca si ei sa se ridice de 
pretutindeni, asteptand un cuvant de ordine. Steagurile si vestea adunarii sosiera la 
timp. 

Profesorul Cuza vroia sa fixeze data adunarii prin luna mai, ca fiind primavara sa vina 
mai multa lume. Parerea mea insa era ca adunarea sa se faca cat mai repede pentru 
urmatoarele rajiuni: 

1. Toata lumea, ridicata in jurul miscarii studenjesti astepta un 
semnal de comanda, pentru a se putea inchega, a se lamuri si 
pentru a putea acjiona dupa un plan stabilit. 

2. Imi era teama ca jidanimea si masoneria, dandu-si seama de 
situajie, sa nu porneasca inijiativa unei organizajii pseudo- 
najionaliste, pentru a capta elementele si a indruma astfel 
miscarea pe o linie moarta. In orice caz, aceasta ar fi nascut o 
confuzie in minjile romanilor, fapt care nu era deloc dorit. 

3. Era necesara insasi menjinerea frontului miscarii studenjesti, 
pentru ca razboiul nu era usor de purtat: lovituri din partea 
guvernului, lovituri din partea autoritatjilor, lovituri din partea 
parinjilor, lovituri din partea profesorilor, saracie, foame, frig. O 
ridicare de mase romanesti, care sa ia apararea cauzei lor, care 
sa le trimita un cuvant de bine, de indemn, de imbarbatare, ar 
fi inviorat intreg frontul acestei miscari. 

4. In sfarsit, pentru ca mii de studenji stateau si nu stiau ce sa 
faca; facusera o manifestajie, doua, trei; o intrunire, doua, 
trei... Dar sunt doua luni. Lumea aceasta trebuie sa aiba ceva 
de facut. Odata nascuta noua organizajie, pentru toata aceasta 



multime, ajunsa la epuizarea mijloacelor ei de acjiune, se va 
deschide larg camp de activitate. 

Ea va avea de a doua zi de lucru, indreptandu-se asupra satelor, spre a le organiza si 
spre a le insufla credinja cea noua. 



4 MARTIE 1923 



Profesorul Cuza fixeaza ziua de duminica, 4 martie. Locul adunarii, la Iasi. 

Fusesem invitat la masa de profesor. Acolo s-a pus problema numelui organizajiei 
care trebuia sa ia fiinja. Capitanul Lefter spune: Partidul Apararii Naponale, ca in 
Franja. Mie mi s-a parut frumos. Profesorul Cuza adaugat: 

- Nu partid, liga: „Liga Apararii Najionale Crestine". 

Asa a ramas. 

Eu am dat atunci telegrame la Cernauji si Cluj, cu urmatorul conjinut: „Nunta la Iasi, 
4 martie". 

Apoi m-am ocupat pana in cele mai mici amanunte cu pregatirea adunarii. Planul a 
fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul §umuleanu si fatal meu: la 
Mitropolie, rugaciune; la Universitate, omagiu pentru Simion Barnujiu si Gh. 
Marzescu; in sala Bejan, intrunire publica. 

S-au facut afise, anunjandu-se marea adunare najionala. Vestea unei mari adunari 
romanesti la Iasi, in scopul infiinjarii unei organizaji de lupta a mers ca fulgerul 
printre studenjii celor patru universitaji si de acolo in mijlocul romanilor. 

Inca din seara de 3 martie au inceput sa soseasca vagoane intregi cu grupuri, avand 
in frunte pe conducatori care aduceau panza steagurilor. 

Pana dimineaja, sosisera 42 de grupuri, cu 42 de stegari. Panza acestor steaguri era 
neagra in semn de doliu; la mijloc o pata alba rotunda semnificand nadejdile noastre 
incercuite de intunericul pe care ele vor trebui sa-l invinga; in mijlocul albului o 
zvastica, semnul luiptei antisemite din intreaga lume, iar de jur-imprejurul steagului, 
tricolorul romanesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucuresti si forma acestor steaguri. 
Acum le-am prins de prajini, le-am invelit in jurnale si am plecat cu tojii la Mitropolie, 
unde s-a oficiat serviciu religios in faja a peste 10.000 de oameni. 

In momentul in care urma sa fie sfinjite, s-au desfasurat cele 42 de steaguri negre in 
fat;a altarului. Odata sfinjite, ele vor pleca pe tot intinsul Jarii, in jurul fiecarui steag 
ridicandu-se o adevarata cetate de suflete romanesti. Aceste steaguri aruncate in 
fiecare judej vor fi cheaguri care vor aduna laolalta pe toji cei de un gand si de o 



simjire. Cu sfinjenia lor sarbatoreasca, infajisarea lor impresionanta si cu fixarea lor 
in fiecare judej, o mare problema de organizare si de orientare populara se rezolva. 

De la Mitropolie, mii de oameni in cortegii cu steaguri desfasurate s-au indreptat prin 
Piaja Unirii, Lapusneanu si Carol, spre Universitate. Aici s-au pus coroane de omagiu 
si de venerajie pentru Mihail Kogalniceanu, Simion Barnujiu si Gh. Marzescu, acesta 
din urma aparator al art. 7 din Constitute din 1979, tatal ministrului liberal, George 
Marzescu, aparator al jidanilor. 

Aici, in Aula Universitajii s-a iscalit actul de infiinjare al „Ligii Apararii Najionale 
Crestine". 

Dupa masa, a avut loc intrunirea in sala Bejan, prezidata de Generalul Ion Tarnoschi. 
Multa lume care nu avusese loc in sala astepta in strada. Cu mare insuflejire, 
profesorul Cuza a fost proclamat presedinte al „Ligii Apararii Najionale Crestine". Au 
vorbit: profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu, General Tarnoschi, tatal meu, 
reprezentanjii tuturor judejelor, ai centrelor studenjesti: Tudose Popescu, 
Prelipceanu, Alex. Ventonic, Donca Manea, Novijchi, §ofron Robota. Printre acestia si 
eu. La urma, dupa citirea mojiunii, profesorul Cuza, drept incheiere mi-a incredinjat 
o misiune, spunand: 

- Insarcinez cu organizarea L.A.N.C. pe intreaga tara, sub directa mea conducere, pe 
tanarul avocat C.Z. Codreanu. 

Apoi a fixat pe sefii de judeje. Adunarea s-a terminat intr-o ordine desavarsita si 
intr-un mare entuziasm. 



ALTE ORGANIZAJII ANTISEMITE SAU NATIONALISE 



Mici organizajii antisemite cu caracter politic si economic au mai fost si inainte de 
1900 si dupa. Erau slabe incercari de-ale oamenilor cu prevedere si iubire de tara, de 
a se opune navalirii iudaice, mereu crescande. Cea mai serioasa organizajie 
antisemita a fost in sa „Partidul najionalist-democrat", infiinjat la 23 aprilie 1910, sub 
conducerea profesorilor: N. Iorga si A. C. Cuza. Acest partid avea un intreg program 
de guvernamant. In art. 45 se dadea solujia problemei jidanesti: 

„Solutia problemei jidanesti prin eliminare jidanilor, dezvoltand puterile productive 
ale romanilor si proteguind intreprinderile lor". 

La urma acestor puncte de program era urmatoarea declarajie solemna: 

„Acest program il vom pastra, raspandi si apara cu toata puterea si statornicia 
noastra, privind aceasta ca intaia noastra datorie de cinste". 

A. C. Cuza N. Iorga 



Aceasta organizajie adunase in ea pe toji luptatorii care se formasera in decursul 
timpului de la 1900 si apoi pe cei care i-a creat de la 1910 incoace. Printre fruntasi 
se numarau: prof, universitar Sumuleanu, prof. Ion Zelea Codreanu, Bujureanu la 
Dorohoi, Joni la Galaji, C. N. Ifrim si apoi mai tarziu Stefan Petrovici, C. C. Coroiu 
s.a. 

Acestia toji, la 1914, se aflau in fruntea miscarii care cerea intrare romanilor in 
razboiul pentru cucerirea si dezrobirea Ardealului; iar la 1916 majoritatea au fost pe 
linia intaia a frontului, facandu-si datoria in chip stralucit. 

Inca de la 1910-1911 Dorohoiul sub conducerea avocatului Bujureanu, Iasii sub 
aceea a prof. Cuza si Suceava sub conducerea tatalui meu, devenisera cetaji de 
renastere romaneasca. 

La 1912, curentul era asa de puternic in aceste judeje, incat in alegeri, regimul nu s- 
a putut feri de o mare infrangere, decat intrebuinjand teroarea. Cu aceasta 
imprejurare, tatal meu a fost grav ranit. 



Imediat dupa razboi, cand Jaranimea se intorcea de pe front cu dor si hotarare de 
viaja noua, in primele alegeri a intrat in Parlament prof. Cuza la Iasi si tatal meu la 
Suceava. Aici au dat o apriga lupta parlamentara, in aplauzele Jarii intregi. Lupta se 
dadea in special impotriva pacii care incerca sa ni se impuna de catre germani, ale 
caror armate dusmane ne incalcasera Jara. 

Rasunetul acestor lupte, in adevar frumoase, au strans in jurul Partidului Nationalist 
Democrat nadejdile tarii, incat la alegerile care au urmat s-au putut vedea biruinji in 
adevar formidabile. La Suceava, biruinja a fost fara seaman. Din sapte deputaji, 
guvernul a luat unul, celelalte grupari nimic, iar lista tatalui meu sase. La Dorohoi, la 
Iasi, aproape in aceeasi masura. Trenurile duceau spre Bucuresti un numar de 34 
deputaji najionalisti. 

Dar spre nenorocul neamului romanesc, intreaga aceasta oaste, care se ridica din 
toate parjile Jarii sfarseste printr-o mare infrangere. Aceasta cade ca un trasnet 
peste capetele romanilor. Forjele iudeo-masonice reusesc sa desparta pe cei doi sefi 
ai partidului, pe profesorul Nicolae Iorga de A. C. Cuza. Nicolae Iorga nu combate 
tratatul care ne impunea „clauza minoritajilor" si se declara pentru iscalirea lui. 
Profesorul Cuza, pe baricada cealalta, arata ca aceasta clauza a minoritajilor este o 
sfidare pentru tot sangele varsat de romani, un amestec nepermis in treburile 
noastre interne si un inceput de nenorocire pentru noi. Ni se impunea acordarea 
drepturilor politice in masa jidanilor. 

De catva timp N. Iorga nu mai este antisemit. 

Se injelege, ruptura s-a facut ireparabila. 

Si amaratul acesta de neam si-a frant din nou in inimi nadejdile lui de mantuire. 
Majoritatea membrilor si parlamentarilor au plecat cu profesorul Nicolae Iorga, 
crezand ca atitudinea prof. Cuza ii departeaza de perspectivele puterii. Cu prof. Cuza 
n-a mai ramas decat prof. Sumuleanu si tatal meu. 



FASCIA NAJIONALA ROMANA SI ACJIUNEA ROMANEASCA 



La 1923, in timpul miscarii studenjesti, sub impulsul curentului nationalist, apar la 
Bucuresti „Fascia Naponala Romana", sub conducerea d-lor Vifor, Lungulescu, 
Bagulescu iar la Cluj „Acpunea Romaneasca" cu profesorii universitari: Catuneanu , 
Ciortea, Iuliu Hajiegan, avocatul M. Vasiliu-Cluj si un grup de studenji in frunte cu 
Ion Mo£a. 

Cei dintai scot foaia saptamanala „Fascismul" , bine scrisa, cu suflet. Sunt insa 
necunoscatori ai problemei jidanesti. Cei din randul al doilea scot revista bilunara 
„Ac£iunea Romaneasca" si apoi „Infrat;irea Romaneasca", de asemeni foarte bine 
scrisa, dar se marginesc numai la atat. Nu pot determina o acjiune si nu pot crea o 
organizajie temeinica. 

In acest timp, studentul Ion Moja traduce din limba franceza „Protocoalele" , care 
sunt comentate de profesorul Catuneanu si M. Vasiliu-Cluj si publicate in volum. Tot 
in acea vreme, M. Vasiliu-Cluj isi publica lucrarea sa „Situapa Demografica a 
Romaniei", in care arata cu date statistice starea ingrozitoare a oraselor romanesti. 

Aceste doua organizajii n-au ici puterea de acjiune, nici cea de organizare si ici cea 
de doctrina a „Ligii Apararii Najionale", si vor sfarsi la 1925 in a se contopi cu 
aceasta. 

*** 

Dupa infiinjarea „Ligii Apararii Najionale Crestine", activitatea mea avea sa mearga 
pe doua linii: pe aceea a miscarii studenjesti, care ramanea o unitate aparte, cu 
organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele si luptele proprii, in 
care era angajata de trei luni; si pe aceea a L.A.N.C. in care, capatasem funcjiunea 
de organizator sub conducerea prof. Cuza. 

Pe latura studenjeasca, aveam a lupta pentru: 

a. Menjinerea pozijiei pe linia grevei generale, in care studenjimea 
romana era angajata cu onoarea ei, lucru destul de greu in faja 
atacurilor, loviturilor, presiunilor, ademenirilor, care curgeau 
peste capul studenjilor de pretutindeni. Pe deasupra mai erau si 
grupuri de studenji defetisti, partizani ai credinjei in infrangere, 
care trebuiau Jinuji in respect. 

b. Intrebuinjarea sistematica a elementelor studenjesti disponibile 
pentru largirea miscarii in toate masele romanesti si 
organizarea ei intr-o singura armata: L.A.N.C. 

Pe latura L.A.N.C. aveam sefi si steaguri in circa 40 judeje. Ne trebuia: 

1. Completarea lor in restul judejelor. 



2. O cat mai stransa legatura cu sefii respectivi. 

3. Crearea neintarziata a unor norme precise de orientare in 
materie de organizare, care nu existau si pe care toji sefii 
judejeni le cereau, nestiind cum sa lucreze. 

In rezumat: defensiva pe linia studenjeasca, ofensiva pe linia L.A.N.C. 

Marea masa studenjeasca mergea calauzita de instinctul sanatos al rasei si de 
umbrele morjilor. Mergea pe linia ei glorioasa, infrangand nenumarate greutaji. 

Cu „Liga", problemele se puneau ceva mai greu. 

Sefii de judeje creau lamuriri si norme de organizare. Oamenii ridicaji de curent 
trebuiau intariji in credinja lor, indoctrinate, lamuriji deplin asupra organizarii si 
obiectivelor pe care aveau sa le atinga in lupta lor. Trebuia sa li se faca scoala 
disciplinei si a increderii in sef. 

Noi nu dadeam nastere acum unei miscari, ci aveam gata o miscare pe care trebuia 
sa o incadram, sa o disciplinary s-o indoctrinam si s-o conducem in lupta. 

Cand ma duceam la profesorul Cuza cu scrisorile si cererile sosite, el se gasea 
dezarmat in faja acestor cereri, care-l introduceau intr-o lume straina lui. Stralucitor 
ca un soare si de necombatut pe inaljimile din lumea teoriei, coborat pe teren, pe 
campul de lupta, devenea neputincios: 

- N-avem nevoie de nici un regulament. Sa se organizeze singuri. 
Sau: 

- N-avem nevoie de disciplina, caci nu suntem la cazarma - ne spunea adeseori. 

Atunci m-am apucat si am facut singur un regulament pana in cele mai mici 
amanunjimi. Dandu-mi seama insa, ca pentru varsta mea era o problema grea, m- 
am dus cu el la tatal meu si in cateva zile de lucru i-am adus modificarile de forma si 
fond necesare. 

Sistemul de organizare era simplu, dar deosebit de al partidelor politice de pana 
acum. Deosebirea consta in aceea, ca in afara de organizarea politica propriu-zisa, 
bazata pe comitete judejene, comunale si membri, formasem un corp al tineretului, 
aparte organizat in decurii si centurii. Aceasta nu existase pana acum in organizajiile 
noastre politice. Mai tarziu si l-au insusit si ele sub forma de tineret liberal, Jaranist 
etc. 

Cand l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de adevarat 
razboi. El nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Atunci s-a incins o discujie de cateva 
ore, penibila, intre prof. Cuza si tatal meu, discujie care m-a inlemnit si, banuind ca 
va duce iar la cine stie ce nenorocit de conflict, regretam ca am provocat aceasta 
discujie. Tatal meu, un om violent si aspru, aluat regulamentul si a plecat la 
tipografie sa-l tipareasca, fara aprobarea profesorului Cuza. 



Acesta insa, cu mai mult tact, mai calm i pe cat de indaratnic in unele privinje, pe 
atat de maleabil in cazuri de acestea, a stiut sa Tmpace lucrurile. L-a chemat Tnapoi, 
spunandu-i: 

- Ei, sa-l tiparim, dar sa-l cercetez si eu. 

L-a corectat, i-a refacut forma, i-a adaugat partea doctrinara, chemari, manifeste si 
l-a dat la tipar. Acesta a constituit „Calauza Bunului Roman" si apoi a L.A.N.C, 
cartea de baza a „Ligii", tot timpul pana la 1935. 

Eu am ramas muljumit ca s-a putut face intr-adevar ceva bun si absolut necesar 
pentru organizajie, dar in sufletul meu Tmi spuneam: „Greu vor merge lucrurile daca 
pentru asemenea chestiuni elementare trebuie atata discujie. Intr-o organizajie nu 
sunt bune nici nelamuririle sefului, nici discujiile". 



MODIFICAREA ART. 7 DIN CONSTITUJIE 

MARTIE 1923 

ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILOR 



De multa vreme se zvonea ca Parlamentul liberal, care era Adunare Constituanta, 
avand deci misiunea de a modifica Constitujia, are intenjia sa modifice art. 7 din 
Constitute, in sensul de a acorda „ceta$enia §i drepturi politice tuturor jidanilor 
aflatori in Romania". 

Pana acum, acest articol din vechea Constitute oprea incetajenirea strainilor si 
constituia astfel o adevarata pavaza de ocrotire a Jarii impotriva navalirii si 
amestecului jidanilor in conducerea propriilor noastre destine romanesti. Acordarea 
acestui drept de amestec in treburile publice ale Romaniei a unui numar de doua 
milioane de jidani, acordarea unui drept de egalitate a jidanului pripasit la noi de 
curand, cu romanul infipt de milenii in acest pamant, era totodata o nedreptate 
strigatoare la cer si o mare primejdie najionala, care nu putea sa nu ingrijoreze si sa 
nu cutremure pe orice roman cu iubire pentru tjara lui. 

Profesorul Cuza, in faja acestei situajii, a scris o serie de articole nemuritoare, 
aratand primejdia care ameninja viitorul acestei najii, iar„Liga"a raspandit in Jara 
liste pentru a fi iscalite de romani, prin care se cerea menjinerea art. 7 din 
Constitute. Listele au fost acoperite de sute de mii de iscalituri si au fost inaintate 
Adunarii Constituante. 

Eu am cugetat ca noi, studenjii, in timpul dezbaterii acestei grave chestiuni, sa 
plecam din toate centrele la Bucuresti si acolo, impreuna cu studenjimea 
bucuresteana si cu populajia sa manifestam si sa oprim atacul care avea sa ne 
robeasca viitorul nostru. Am plecat la Cernauji, Cluj si Bucuresti. 



Studenjii au primit propunerea si au inceput organizarea in vederea plecarii. Pentru 
momentul acesta trebuia sa trimit o telegrama conventional^. 

Planul insa a cazut. Pentru ca noi ne asteptam ca dezbaterile in jurul acestei 
chestiuni sa dureze eel pujin trei zile, in care timp ne-am fi putut deplasa la 
Bucuresti. 

Or, la 26 martie, dezbaterile n-au durat nici o jumatate de ora. Guvernul liberal, ca si 
Adunarea - pare-se constienji de actul de mare rusine pe care-l faceau - au cautat 
sa-l ascunda, trecandu-l cat mai neobservat. 

A doua zi dupa acest mare act de tradare najionala, presa asa-zisa romaneasca, ca si 
cea jidaneasca, trecea sub tacere actul infam. „DimineaJa", „Lupta", „Adevarul", 
publicau in fiecare zi pagini intregi cu litere groase, conflictul dintre proprietari §i 
chiria§i la Bucuresti si intr-un colt; cateva vorbe prin care anunjau simplu si perfid: 
art. 7 din vechea Constitute a fost inlocuit prin art. 133. 

Partidul liberal si ticaloasa adunare de la 1923 au pus si pecetluit astfel piatra de 
mormant peste viitorul acestui neam. 

Nici un blestem al copiilor, al mamelor, al batranilor, al tuturor romanilor in suferinja 
pe acest pamant, acum si in veacul ceacului, nu va fi suficient pentru a rasplati pe 
acesti tradatori de neam. 

Astfel, in tacere si intr-o atmosfera de lasitate generala se consuma marele act de 
tradare najionala. 

Numai glasul profesorului Cuza, personalitatea care predomina cum peste toata najia 
romaneasca, se auzea: 

„Romani, 

Constitujia de la 28 martie 1923 trebuie desfiinjata imediat. Protestaji in contra 
votului ei. Cereji alegeri libere. Organizaji-va pentru a va asigura biruinja. O noua 
constitujie trebuie sa garanteze drepturile de intaietate ale najiei romanesti, ca najie 
dominanta in Stat." 

Cand am auzit la Iasi, m-a podidit plansul. Si mi-am zis: 

- Nu se poate! Cel pujin trebuie sa se stie ca am protestat. Caci neamul caruia i se 
pune asemenea jug pe grumaji si nici macar nu protesteaza, este un neam de 
imbecili. 

Am facut atunci un manifest catre ieseni, chemand pe toji romanii la o adunare de 
protestare in Universitate. Vestea acordarii drepturilor la jidani s-a imprastiat in toate 
casele ca fulgerul. Orasul clocotea. 

Autoritajile, din ordinul guvernului, au scos armata, jandarmii, polijia; au inceput 
provocarile si interdicjia de circulajie. Atunci planul s-a schimbat. Adunarea nu s-a 
mai facut la Universitate, ci in 14 puncte ale orasului. Aici au inceput manifestable si 
ciocnirile care au durat toata noaptea. 



Autoritajile, armata si forjele polijienesti au fost complet derutate prin schimbarea 
brusca a planului de lupta, a locului de adunare si prin purtarea lor in fuga de la un 
capat al orasului la celalalt, dupa cum erau anunjaji de agenji despre aparijia 
manifestanjilor, care aparau din jumatate in jumatate de ora in puncte contrarii. 

Grupul de sub comanda mea s-a intrunit la punctul greu: Podul Rosu (Socola) si Tg. 
Cucului; acolo unde obraznicia jidaneasca susjinea ca niciodata nu va putea intra 
vreun manifestant antisemit nepedepsit cu moartea. 

Pe acolo nu locuieste nici un roman. Mii de jidani s-au trezit si forfoteau ca un cuib 
de viermi. Cand am fost primiji cu focuri de arma, am raspuns cu focuri de arma. 

Noi nea-m facut datoria dand peste cap tot ce ne statea in cale si aratand jidanimii 
ca Iasiul, stravechea capitala a Moldovei, este inca romaneasca si ca acolo e brajul 
nostru care stapaneste, care poate ingadui sau nu, care dejine pacea sau razboiul, 
care pedepseste sau iarta. 

A doua zi a sosit la Iasi in ajutorul celor doua regimente, al polijiei, jandarmeriei si 
jidanimei, cavaleria din Barlad, iar foile din capitala au a pa rut in edijie speciala: 
„Iasiul a trait o noapte si o zi de revolujie". 

Atat am putut face noi, niste copii. Atat ne-am priceput in momentul in care ni s-a 
pus jugul pe umeri. Nu l-am primit cu seninatate, cu resemnare de iobag, cu lasitate. 
Atat si juramantul sacru pentru toata viaja de a sfarama acest jug, oricate lupte si 
jertfe ni s-ar cere. 

A doua zi m-am dus la Prefectura de Polijie sa due mancare la cei arestaji. Acolo, 
tocmai era interogat si rejinut Iulian Sarbu, pentru motivul de a fi fost autorul 
manifestului. Vazand aceasta, m-am prezentat anchetatorului si i-am spus: 

- Nu e Sarbu autorul manifestului; eu sunt. 



PRIMA MEA ARESTARE 

La polijie mi s-a spus: 

- Domnule Codreanu, trebuie sa mergi pana la tribunal cu agentul. 

- De ce cu agentul? Am ripostat. Merg singur. Era prima data cand mi se punea 
cuvantul la indoiala. Ma simjeam ofensat. 

- Nu, eu cu agentul nu merg. N-are decat sa mearga la 20 metri in urma mea. Eu 
ma due singur. Cuvantul meu face mai mult decat 20 de agenji de polijie. 

Ajung la Tribunal. Agentul intra si ma introduce si pe mine in faja domnului judecator 
de instrucjie Cajichi. Domnul judecator imi spune: 



- Esti arestat si trebuie sa te trimit la penitenciar. 

Cand am auzit mi s-a facut negru inaintea ochilor. Pe acea vreme „arestat", era ceva 
infamant. Nimeni dintre ieseni nu mai fusese arestat si nu se auzise ca un student 
nationalist sa fie arestat. Dar eu cu trecutul meu de luptator! 

M-am apropiat de masa judecatorului de instrucjie si i-am spus: 

- Domnule judecator, eu nu primesc sa fiu arestat si nimeni nu va putea sa ma ridice 
pentru a ma duce la penitenciar. 

Bietul om, pentru a nu mai provoca discujie, a dat ordin agentului sa ma duca la 
penitenciar si m-a sfatuit sa nu ma opun. Apoi a plecat. Agentul a incercat sa ma 
duca. I-am spus: 

- Du-te acasa omule si lasa-ma in plata Domnului, ca nu ma poji dumneata duce de 
aici. Au venit si aljii. Eu am ramas acolo de la ora 11 ziua pana seara la ora 8. Toate 
intervenjiile de a ma scoate au fost zadarnice. 

Eu ma gandeam: 

- Nu sunt vinovat cu nimic. Mi-am facut datoria catre neamul meu. Daca e cineva 
vinovat care trebuie arestat, sunt aceia care au facut rau neamului meu: Parlamentul 
care a acordat drepturi politice jidanilor. 

In sfarsit, au plecat toji funcjionarii de la tribunal, rand pe rand, pana la usieri. Eu 
am ramas cu agenjii langa mine. 

Pe la ora 8 sosesc trei ofijeri. 

- Domnule Codreanu, avem ordin sa evacuam acest tribunal. 

- Bine, domnilor ofijeri, voi iesi afara. 

Am coborat scarile si am iesit. Spre surprinderea mea, acolo vad o companie de 
jandarmi in semicerc, procurori, judecatori si police. 

Atunci, eu merg drept inainte si ma asez jos, in mijlocul curjii. Vin autoritajile si imi 
spun: 

- Trebuie sa mergi la penitenciar. 

- Nu merg. 

M-au ridicat pe sus, m-au pus intr-o trasura si ma-u dus la penitenciar, la pas, cu 
compania de jandarmi dupa mine. In ultimul moment cand intram pe poarta, baiejii 
s-au repezit sa ma scoata, dar revolverele agenjilor i-au oprit. 

Era p protestare contra legilor? Nu. Era contra jugului nedreptajilor. 



Pare ca aceasta protestare a mea de a intra pe linia arestarilor era un presentiment 
ca multa suferinja va trebui sa indur, odata intrat pe aceasta cale, intre zidurile reci 
ale inch isori lor. 

Am ramas o saptamana acolo, pana in ajunul Pastilor. Primele mele zile de 
inchisoare! Le-am suportat foarte greu moraliceste, pentru ca nu puteam injelege ca 
cineva sa fie arestat atunci cand lupta pentru neamul sau si din ordinul acelora care 
lupta contra neamului. 

La iesire am plecat acasa. Mulji romani mi-au iesit inainte prin gari, facandu-mi 
manifestable de simpatie si indemnandu-ma sa due lupta mai departe, caci este a 
neamului si neamul pana la sfarsit va invinge. 



Neamul intreg, in tot ce avea el mai bun, de la Jaran si pana la intelectual, a primit 
cu nespusa durere trista veste a modificarii art. 7; dar nu pute face nimic, caci s-a 
trezit vandut si tradat de conducatorii lui. Oare ce blestem pe capul nostru si ce 
pacate ne-au condamnat pe noi, romanii, ca sa avem parte de asemenea canalii de 
conducatori? 



lata fat;a in faja: doua momente istorice, in doua Romanii deosebite, cu doua randuri 
de oameni si cu aceeasi problema. 

Constituanta de la 1879, din Romania Mica, mica de tot, care avea curajul sa suporte 
presiune Europei si Constituanta de la 1923, din Romania Mare, inaljata din jertfa 
sangelui nostru, care din slugarnicie interesata, sub presiunea aceleiasi Europe, nu 
pregeta sa umileasca si sa puna in pericol viaja unei najiuni intregi. 



VASILE CONTA, VASILE ALECSANDRI, MIHAIL KOGALNICEANU, MIHAIL EMINESCU, 
ION HELIADE RADULESCU, BOGDAN PETRICEICU HA§DEU, COSTACHE NEGRI, A. D. 
XENOPOL 



In paginile care urmeaza, cititorii acestei carp vor fntalni cu oarecare surprindere, o 
serie de extrase din opera catorva din culmile de gandire, de simt;ire §i de caracter 
ale neamului nostru, care la 1879 au luptat cu indarjire pentru drepturile la viat;a ale 
poporului roman, infruntand cu barbape fulgerele amenintatoare ale unei Intregi 
Europe. 

Desi intercalarea acestor fragmente ingreuneaza si complica planul de dezvoltare 
normala al volumului de fata, calcand regulile impuse in aceasta materie, am redat 
aceste extrase, nu atat din dorin(a de a le intrebuinfa ca argumente istorice, ci mai 



ales pentru considerentul de a scoate din nou la lumina aceste perle de cugetare si 
de exprimare ale acelor stralucip inaintasi pe care conspirapa ocultei iudeo-masonice 
i-a prigonit, inchizandu-i cu pecep grele, sub lespezi de uitare, tocmai pentru ca au 
scris, au cugetat si au luptat ca niste adevarap uriasi ai romanismului. 

Generapa noastra, sarind peste 50 de abdicare practicata de politicieni in fata 
primejdiei jidanesti, se regaseste pe aceeasi linie de credinpa, de simpre si de 
caracter, cu cei de la 1879 si in momentul acestei sfinte intalniri se inchina cu 
recunostinpa si evlavie in fata marilor lor umbre. 



VASILE CONTA 



lata atitudinea pe care a avut-o in Camera de la 1879 marele Vasile Conta. 

Cu 50 de ani inainte, filosoful roman demonstra cu argumente stiinjifice de 
nezdruncinat, intr-un sistem de logica impecabila, temeinicia adevarurilor rasei care 
trebuie sa stea la baza statului national. Teoria adaptata dupa 50 de ani de acelasi 
Berlin care la 1879 ne impunea acordarea drepturilor la jidani. 

De aici se poate vedea subrezenia argumentelor acelora care ataca miscarea 
najionala ca fiind inspirata de noua ideologie germana, cand in realitate, dupa atajia 
zeci de ani, Berlinul este acela care intra pe linia lui Vasile Conta, Mihail Eminescu si 
ceilalji. 

„Noi, daca nu vom lupta in contra elementului jidovesc, vom pieri ca najiune. 

Este recunoscut, de catre chiar aceia care ne ataca azi, ca cea dintai condijie pentru 
ca un Stat sa poata exista si prospera este ca cetajenii acelui stat sa fie din aceeasi 
rasa, din acelasi sange si aceasta este usor de injeles. Mai intai, indivizii de aceeasi 
rasa se casatoresc obisnuit numai intre dansii; caci numai prin casatorie intre dansii 
se menjine unitatea de rasa pentru toji acei indivizi; apoi casatoria da nastere la 
sentimentele de familie, care sunt legaturile cele mai puternice si cele mai durabile 
din cate leaga vreodata pe indivizi intre dansii; si cand tinea seama ca aceste legaturi 
de familie se intind de la individ la individ pana cand cuprind intregul popor al unui 
Stat, vedem ca toji cetajenii care constituiesc Statul sunt atrasi unul catre altul 
printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeste simpatia de rasa. Mai 
mult de cat atat. Daca Jineam seama ca acelasi sange curge in vinele tuturor 
membrilor unui popor, injelegem ca toji acesti membri vor avea, prin efectul 
ereditajii, cam aceleasi sentimente, cam aceleasi tendinje si chiar cam aceleasi idei; 
asa incat, la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate in acelasi fel, 
mintea tuturor va adopta aceeasi opinie, acjiunea tuturor va urmari acelasi scop; cu 
alte cuvinte, najiune care va fi de o singura rasa, va avea un singur centru de 
gravitate; si Statul care va fi format dintr-o astfel de najiune, acela si numai acela va 
fi in cele mai bune condijii de tarie, de trainicie si de progres. Prin urmare, dupa 
cerinjele chiar ale fiinjei, cea dintai condipune pentru existenpa unui Stat este ca 
poporul sa fie din aceeasi rasa. Ei bine, acest adevar este acela pe care se bazeaza 
principiul najionalitatilor, de care se face atata vorba in lumea civilizata. Acest 



principiu al nationalitajilor, se injelege ca nu se raporteaza decat la rasa si nicidecum 
la ceea ce se numeste supusii aceluiasi Stat, fara deosebire de rasa, caci atunci 
principiul n-ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este atat de adanc 
inradacinat astazi in constiinja tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli 
cetajeni, meat astazi toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se mai fac 
in lumea civilizata decat dupa principiul na£ionalitat;ilor. Apoi sa nu se mai zica atunci 
de catre publicistii evrei, sau evreofili ca baza Statului ar fi numai simplul interes 
material comun al cetajenilor, fiindca vedem din contra ca tocmai veacul nostru este 
acela care a dat nastere principiului naponalitat;ilor, tocmai principiul acesta 
prevaleaza astazi din ce in ce mai mult... 

Este adevarat ca aceasta nu impiedica admiterea strainilor la cetajenia unui Stat, dar 
cu o condijiune: ca acei straini sa se contopeasca in najiunea dominanta; cu alte 
cuvinte, sa se amestece cu totul, asa incat, la urma urmei, sa ramana in stat tot unul 
si acelasi sange. 

Acestea sunt singurele principii stiinjifice ale naturalizajiunii. Asadar, pentru ca 
naturalizarea sa fie folositoare, rajionala si conforma cu stiinja, ea nu trebuie 
acordata decat acelor straini care se contopesc, care se dispun a se contopi, prin 
casatorie cu indigeni. Altminterea, injelegeji bine ca daca s-ar acorda cetajenia la 
indivizi care nu au aplicare si nici nu o pot avea. de a se contopi in sangele rasei 
dominante, atunci ar fi a expune acea Jara la o lupta perpetua intre tendinje 
contra re. 

"Nu zic ca nu se poate ca diferite rase ce ar exista intr-o Jara sa aiba cate o data un 
interes comun, ca tendinjele ereditare ale uneia sa fie deopotriva favorizate, ca si 
tendinjele ereditare ale alteia de aceleasi imprejurari. Cat timp aceasta stare de 
lucruri ar dura, impamanteniji si pamanteni ar trai negresit in pace. Dar imprejurarile 
se schimba si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase; si daca nu astazi, 
maine; daca nu maine, poimaine, tendinfele impamantenit;ilor se vor gasi in conflict 
cu tendin(ele pamantenilor si atunci interesul unora nu se va mai impaca cu interesul 
celorlalji, si atunci interesele unora nu vor putea fi satisfacute fara sacrificiile 
intereselor celorlalji; si atunci va fi lupta de existenta Intre o rasa si alta, vor fi lupte 
inversunate, care nu vor putea fi terminate decat sau prin dizolvarea completa a 
Statului sau cand una din rase va fi zdrobita cu totul pentru a ramane iarasi o 
singura rasa dominanta in Stat... Ei bine, istoria noastra najionala si experience de 
toata ziua ne-au dovedit si ne dovedesc ca dintre toji strainii care vin la noi, turcii si 
mai cu seama jidanii sunt aceia care nu se amesteca niciodata cu noi prin casatorie, 
pe cand ceilalji straini: rusi, greci, italieni, germani, se amesteca cu noi prin casatorie 
si se contopesc cu noi, daca nu la intaia generajiune, la a doua sau la a treia, arin 
fine vine un timp cand nu mai este nici o deosebire intre acesti straini si noi, nici in 
privinja sangelui, nici a iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii... 

Oricum s-ar pune chestiunea, oricum s-ar interpreta, noi, daca nu vom lupta contra 
elementului jidovesc, vom pieri ca napune". 

(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitute, Jinut la Camera Deputajilor, 
sesiunea extraordinara, sedinja de la 4 septembrie 1879 si publicat in Monitorul 
Oficial cu nr. 201 cu data de miercuri 5 (17) septembrie 1879, paginile 5755 si 5756) 



VASILE ALECSANDRI 



In timp ce in Camera, Vasile Conta tinea discursul de mai sus, la Senat, poetul Unirii, 
Vasile Alecsandri, exprima sentimentul romanilor in felul urmator: 

„Astazi Romania se prezinta noua cu istoria sa in mana pentru ca noi sa inscriem pe 
paginile sale sau umilirea si pierderea neamului nostru sau demnitatea si salvarea 
lui... 

In prezenja acestei situajii, fara seaman in analele istorice ale lumii, trebuie sa stim 
a ne ridica cu inima si cu cugetul la inaljimea datoriei noastre, fara patimi, fara 
violence, dar cu spirit linistit, cu patriotism luminat si cu nobilul curaj ce se cere de la 
oameni chemaji a decide soarta Jarii lor... 

Ce este aceasta noua cumpana? Ce este aceasta noua navalire? Cine sunt navalitorii, 
de unde vin, ce vreau? Si cine este noul Moise, care-i conduce la noul pamant al 
fagaduinjei, asezat de asta data pe malurile Dunarii? 

Ce sunt navalitorii? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit intru indeplinirea 
misiunii sale; sunt adepjii celui mai orb fanatism religios; cei mai exclusivisti din toji 
locuitorii pamantului, cei mai neasmilabili cu celelalte popoare ale lumii... 

Ce vor ei de la noi? 

Sa devie proprietari ai pamantului acestui popor, iar din vechii stapani ai Jarii sa faca 
niste iloji, precum sunt astazi Jaranii din Galijia si din o parte a Bucovinei. 

Jara e frumoasa, imbelsugata; ea are orase mari, drumuri de fier, institute 
dezvoltate si un popor cam neprevazator, ca toate popoarele de vija latina... Ce este 
mai usor, decat sa substitui locuitorii acestei Jari si de a face din Jara intreaga o 
proprietate israelita? 

Daca este acesta planul navalitorilor de astazi, precum totul ne induce a o crede, el 
probeaza inca o data spiritul intreprinzator al neamului israelit si departe de a merita 
un blam, el e de natura a-i atrage lauda si admirarea oamenilor practici. 

Blamul s-ar cuveni noua, romanilor, daca prin nepasarea noastra sau prin aplicarea 
unorfatale si absurde teorii umanitare, am da insine o mana de ajutor la realizarea 
acestui plan. Blamul ar cadea pe capul nostru, daca inselaji de aceleasi teorii, 
injelese pe dos, sau dominap de o spaima imaginara sub influenza unor amenint;ari 
imaginate, am uita ca patria romaneasca este un depozit sacru incredinjat noua de 
parinjii nostri, pentru ca sa-l transmitem intreg si nepatat copiilor nostri... 

Ce ar zice dar Jara intreaga, daca i-am crea o asemenea situajie in istorie? Ce ar zice 
romanul care s-a luptat voios pentru independent^ mosiei stramosesti? 

Jara si-ar intoarce ochii cu durere de la noi. 



Romanul ar zice: nu-mi mai cereji de astazi inainte sangele meu, daca acel sange 
varsat nu slujeste decat la trunchierea Jarii si la Tnjosirea demnitajii najionale. 

Pentru aceste considerente, cand astazi Romania vine cu istoria sa in mana pentru 
ca noi sa inscriem pe paginile sale al nostru veto, eu unul rup pagina destinata 
pentru inscrierea umilirii (arii, iar pe cealalta pagina scriu cu inima mea: demnitatea 
si salvarea ei!" 

(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitute, rostit in Senatul Romaniei, 
sesiunea extraordinara, sedinja de la 10 octombrie 1879 si publicatin Monitorul 
Oficial nr. 230 de joi 11/23 octombrie 1879, paginile 6552 pana la 6558) 



MIHAIL KOGALNICEANU 



lata pozijia de mandra Jinuta najionala pe care injelegea sa se aseze in raport cu 
problema jidaneasca si cu presiunile exercitate din afara, ministrul de interne Mihail 
Kogalniceanu, titular al aceluiasi departament, care astazi a de venit locul de unde 
pornesc ordinele de tortura impotriva celor care mai luptam ca sa ne aparam 
neamul: 

„To£i cei ce poarta un interes viu pentru Jara lor s-au preocupat a opri exploatarea 
poporului prin jidovi. 

In Romania, chestiunea jidovilor nu este o chestiune religioasa; ea este o chestiune 
naponala si totodata o chestiune economica. 

In Romania jidovii nu constituiesc numai o comunitate religioasa deosebita; ei 
constituiesc in toata putere cuvantului o nat,ionalitate , straina de romani prin origine, 
prin limba, prin port, prin moravuri si chiar prin sentimente. 

Nu este, prin urmare, la mijloc persecujiune religioasa; caci, de ar fi asa, israelijii ar 
intampina interdicjiunea sau restricjiunea in exercijiul cultului lor, ceea ce nu este. 
Sinagogile lor nu s-ar ridica libere alaturea cu bisericile crestine. invajamantul lor 
religios, publicarea lor de cult, asemenea nu ar fi invoite. 

Toji acei care au vizitat principatele, si indeosebi Moldova, s-au inspaimantat de 
aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l infajiseaza israelii polonezi care 
impoporeaza orasele noastre. Cand ei au cercetate mai in fond comerjul, industria si 
mediile de conviejuire a acestei muljimi, acesti calatori s-au spaimantat si mai mult, 
caci au vazut ca jidovii sunt consumatori fara a fi producatori . §i ca marea, si pot 
zice, singura lor industrie, este debitul bauturilor... 

Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul sau pe simplul cuvant ca dupa toate 
legile tarii, israelijii din Romania nu au drept de domiciliu la sate, precum acesta este 
cazul si in Serbia. 



Eu am marginit inchirierea pe viitor de carciume si accisuri la israelii, si mai in 
special, al cei ce se numesc galijiani si podoliani. Masura aceasta este intemeiata pe 
regulamentul organic si pe legea votata de adunarea generala si sancjionata de 
Domnul Mihai Sturza si pe care nici o lege posterioara n-a desfiinjat-o pana astazi, 
ba chiar toji ministrii de interne si Tnainte si in urma conviejuirii, au ordonat si 
menjinut aplicarea ei. Dovada sunt ordinele predecesorilor mei si anume: din 17 si 
28 iunie 1861, din timpul ministrului Costa Foru, din 5 februarie 1866, subscris de 
generalul Florescu, din 11 martie si 11 aprilie 1866 catre Prefectura de Ramnicul- 
Sarat, subscris de Principele Dimitrie Ghica etc. 

In aceasta situajiune nu un ministru, ci zece ministri, succedandu-se la putere, unul 
dupa altul, n-ar putea face altfel decat ceea ce am facut eu si predecesorii mei. 

Ministri ai Romaniei, ai unei Jari cu un regim constitutional, noi nu putem guverna 
decat cu voinja najiunii. 

Suntem datori a Jine seama de trebuinjele, de pasurile, si pana la un oarecare punct 
si chiar si de prejudiciile ei... 

Aceasta dovedeste marea iritajiune din partea populajiunilor romane, provenita din 
grele suferinje si de o legitima ingrijire, caci este vocea unei napuni ce se simte 
ameninfata in naponalitatea sa si in interesele sale economice. Aceasta voce strainii 
o pot inabusi, dar nu este permis nici unui ministru roman, de orice partid ar fi, de a 
nu o asculta. 

De aceea, nu de astazi, ci de pururea, in tot timpul si sub toate regimele, toji domnii, 
toji barbajii de stat ai Romaniei, top acei ce poarta un interes viu pentru (ara lor, s- 
au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului roman printr-un alt 
popor strain lui, prin jidovi". 

(Din comunicarea Ministrului de Interne, Mihail Kogalniceanu catre Ministerul de 
Externe, in iunie 1869, privitor la chestiunea jidoveasca. Publicata in „ColecJiunea de 
legiuirile Romaniei vechi si noi cate s-au promulgat pana la finele anului 1870", de 
loan M. Bujoreanu, Bucuresti, 1873, Noua tipografie a laboratorilor romani, partea F. 
Titlul, dispozijiuni si circulare, capitolul X, paginile 813-816). 



MIHAIL EMINESCU 



„Daca astazi, cand n-au plenitudinea drepturilor civile si nici pe cele politice, au pus 
mana pe tot negojul si pe toata industria mica din Moldova, daca astazi se lafaiesc 
inspaimantator asupra sesului romanesc, daca astazi se incuiba in vatra harnicilor 
olteni, ce va fi oare maine, cand vor avea drepturi egale, cand vor avea putinja de a- 
si zice romani, cand vor avea inscris in legi dreptul formal ca patria aceasta este a lor 
tot deopotriva cu noi!" 

(Opere complete, Chestiunea israelita, pag. 489, Iasi, libraria romaneasca Ionescu- 
Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum) 



„Prin ce munca sau sacrificii si-au castigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetajenii 
romani! Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii si ungurii? lor le-au pus turcii, cand au 
infrant tratatele vechi capul in poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei £ari, s-a 
dezgropat din invaluirile trecutului aceasta limba? Prin unul din ei si-a castigat 
neamul romanesc dreptul la soare?" 

(Op. cit., pag. 481) 



ION HELIADE RADULESCU 



„Nu vedeji dumneavoastra ca tartanii din Englitera si Franja nu cer drepturi de 
cetajeni in Romania, ci privilegii, supremajia; vor fonda o aristocrajie a banilor, a 
vitjelului de aur? 

Cer aceea ce noi nu putem da pana la ultimul roman. 

Cred oare tartanii din Englitera si Franja, credeji oare si dumneavoastra dimpreuna 
cu dansii, ca romanii se vor uita cu sange rece la a se stabili intre dansii cea mai 
sordida si imunda, cea mai badarana dintre aristocrat^, dominajia de marjafoi, de 
jidani, de rusiani ai lui Mamona? 

Pe ce cuvant insa, si pe ce drept se va putea stabili o asemenea abominabila 
dominate inaintea atriului, inaintea porjilor secolului douazeci, unde umanitatea 
intreaga, afara de fiii pieirii, se va prezenta ca o mireasa inaintea divinului sau mire? 

Vin tartanii din Englitera si Franja cu dreptul omului bazat de egalitate sa pretinda 
numai ei privilegiile si supremajie? 

§i fiindca nu pot invoca dreptul acesta, cuteaza, dupa cum le-a plesnit in cap 
paradoxul de roman de ritul israelit, sa-si impinga cutezanja si mai jidaneasca de a 
ne ameninja cu numele suveranilor EuropeM... 

Cu ce oare ne vor cuceri jidanii? Cu cantitatea, cu numarul, cu forja? 

Pentru binele ce le-am dorit si le dorim, in numele regenerarii popoarelor si insusi a 
evreilor pe pamantul Palestinei, ii plangem de pietate si le dam tot sfatul ce le poate 
da un crestin, - gelos de mantuirea umanitajii intregi, prin ranile lui Christ ce din 
inaljimea crucii ierta pe insisi calaii sai, - sa nu cumva sa incerce la una ca aceasta si 
nici sa cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva in aceasta epoca de agitajiune 
provocata de ingerii satanei ce i-a indus in tentajiune, sa nu cerce la una ca aceasta 
ca Dumnezeu stie unde vor ajunge romanii in legitima lor si cea mai sacra din toate 
urgiile, aparandu-si drepturile lor ca orice najiune ce isi are instinctul de conservare!" 



(Din „Echilibrul intre antithese sau spiritul si materia", de I. Heliade Radulescu, 
Bucuresti, publicat de la 1859 pana la 1869, partea III, titlul „Israelit;ii si Jidanii", 
capitolul X, pag. 380-383) 



BOGDAN PETRICEICU HASDEU 

„Asa dara, Talmudul prevede pentru jidani doua cai de purtare in privinja noastra: 

Daca sunteji mai puternici decat crestinii, exterminaji-i. 

Daca sunteji mai slabi decat crestinii, lingusit;i-i... 

Insa un om mai slab decat mine, pentru ca sa poata ajunge odata a fi mai tare decat 
mine, trebuie mai intai sa treaca prin o treapta de mijloc, in care sa fie egal cu mine. 

Acum injelegeji oare ce va sa zica a acorda jidanilor drepturile asa numite politice?" 

(Din „Studii asupra iudaismului". Talmudul ca profesiune de credinja a poporului 
israelit, de B. P. Hasdeu, Directorul „Arhivei Istorice a Romaniei", presedintele 
secjiunii stiinjelor morale si politice a Atheneului Roman, Bucuresti. Tipografia 
Theodor Vaidescu, Casa Bossel, nr.34, 1866; pag. 30, 31). 

CO STAC HE NEGRI 



„Jidovimea, adica 1/7 parte din poporajiunea noastra totala, este cea mai trista lepra 
cu care ne-au osandit slabiciunea, neprevederea si venalitatea noastra. 

(Din scrisoarea catre Lupascu trimisa din Ocna, cu data de 12 Ianuarie 1869 si 
publicata in vol. C. Negri, „Versuri, proza, scrisori", cu un studiu asupra viejii si 
scrierilor sale de E. Garleanu, Editura „Minerva". B-dul Academiei 3, Bucuresti, 1909, 
pag. 116) 



A. D. XENOPOL 



Ne permitem a introduce in aceeasi culegere de citate, parerea aceluia care a fost 
marele istoric A. D. Xenopol, profesor la Universitatea din Iasi, aceasta, avand in 



vedere necontestata autoritate stiint;ifica a savantului care a trait si a vazut cu proprii 
sai ochi dureroasele realitaji pe care la constata. 

„Daca un roman s-ar hotari sa deschida o pravalie, nici un jidan nu-i va trece pragul, 
fiind astfel ocolit de o clientela numeroasa, in timp ce romanii nu se opresc deloc de 
la a cumpara de la jidani. Se injelege dar ca chiar fara cartelarea prejurilor, 
rezistenja negustorului si meseriasului roman poate fi infranta. 

Niciodata un jidan nu va primi in intreprinderea sa un roman daca acesta din urma ar 
putea sa inveje de la el cate ceva; caci romanii nu sunt primiji in casele jidovesti 
decat ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persista cu toata puterea. Nu 
se afla, in nenumaratele ateliere sau pravalii ale jidanilor care au injasat Moldova de 
la un capat la altul, nici un singur crestin sau roman ca ucenic, lucrator, contra- 
maistru, contabil, easier, vanzator. 

Jidanii practica deci faja de romani exclusivismul economic eel mai riguros si nu pot 
renunja la el caci le este prescris in insasi religia lor". 

(Din „La question israelite en Roumanie" par A. D. Xenopol, studiu a pa rut in „La 
renaissance latine", Rue Boissy-d'Anglas 25, Paris, 1902, pag. 17) 



GREVA GENERALA A STUDENJIMII CONTINUA 



Dupa Pasti lupta reincepe. 

Pe frontul L.A.N.C, profesorul Cuza continua acjiunea prin presa, iar noi ceilalji ne 
ocupam de organizare. Incepe seria intrunirilor prin orase si sate. 

Pe frontul studenjesc, modificarea art. 7 din Constitute aduce schimbari. 
Conducatorii de la Bucuresti si Cluj, care crezusera ca pana la capat o miscare 
studenjeasca va putea convinge guvernul sa recunoasca cererile drepte ale 
studenjimii, vazand ca acesta nu numai ca nu recunoaste nimic, dar ca acorda 
drepturi politice jidanilor, se descurajeaza amaraji si incep sa fluture tot mai mult 
ideea capitularii. 

La Cluj, chiar presedintele convoaca o adunare unde susjine teza intrarii la cursuri. 
Masa studenjeasca respinge propunerea si declara ca ea lupta pentru onoare si ca 
lupta va trebui dusa pana la limita cea de pe urma a rezistenjei. Susjinatorii acestei 
teze sunt: Ion Moja, Corneliu Georgescu, Isac Mocanu, impreuna cu tot grupul 
nostru. 

Alexa isi da demisia si este ales in locul lui presedinte al centrului studenjesc „Petru 
Maior", Ion Moja cu un comitet nou. 



Asaltul guvernului pentru a determina pe studenji sa intre la cursuri cade si de asta 
data, dar cu sacrificarea conducatorilor. Ion Moja si inca sase sunt eliminate pentru 
totdeauna din toate universitajile pentru Jinuta lor darza. 

La Bucuresti, un grup in frunte cu Simionescu si Danulescu, incepe sa ia locul 
conducerii din ce in ce mai nehotarate si mai slabe. Nici aici guvernul nu reuseste sa 
deschida cursurile dupa Pasti. 



IUNIE 1923 



Au trecut inca doua luni de rezistenja eroica, de mizerie, de presiuni. Studenjimea 
era epuizata. La Bucuresti se fixeaza deschiderea Universitajii in vederea 
examenelor, fie chiar numai pentru studenjii jidani si pentru renegaji. In ziua 
deschiderii, in Universitate se introduce armata. Slabele ciocniri din faja Universitajii 
nu mai pot determina inchiderea acesteia. 

Planul guvernului era sa le deschida pe rand, lasand Iasiul la urma si punandu-l in 
faja a trei university deschise. Peste o saptamana, la Cluj, si inca peste cateva zile 
la Cernauji, universitajile se deschid cu armata, in aceleasi condijii ca la Bucuresti. 
Peste o alta saptamana venea si ceasul greu al Iasiului, care, izolat prin masurile 
guvernului, ramasese singurcu puterile mult scazute. 

In ajunul deschiderii, stiind ca a doua zi dimineaja armata va intra in Universitate, 
am facut planul de a o ocupa noi, in timpul nopjii. 

De cu ziua, am trimis un student de incredere care a intrat in sala pasilor pierduji si 
a desfacut zavoarele la doua geamuri mari, fara ca sa se observe, in asa fel incat 
numai impinse din strada ele sa se deschida. Fara a comunica planul, am convocat, 
la ora 9, o suta de studenji in sala Bejan. La ora 10, Universitatea a fost ocupata de 
noi. Pe frontispiciul ei se arborase steagul cu zvastica. 

Peste pujin a sosit si rectorul Universitajii, profesorul Simionescu, caruia i-am 
deschis. El ne-a vorbit, indemnandu-ne sa parasim Universitatea. Noi i-am raspuns, 
explicandu-i cauza noastra. Peste cateva ore a plecat. Ne-am organizat pentru paza 
si am ramas toata noaptea de veghe acolo. 

A doua zi dimineaja, studenjii au sosit la Universitate in numar mare. Invioraji, au 
hotarat in unanimitate continuarea luptei. 

Ziarele jidanesti ne-au atacat furibund. 

Peste doua zile, Clujul, intr-o lupta, incearca reluarea Universitajii din mainile 
jandarmilor. Peste alte doua zile, Bucurestii si Cernaujii. Aceste lupte due din nou la 
ridicarea studenjimii si la inchiderea din nou a tuturor universitajilor. Anul scolar se 
terminase. Tineretul romanesc daduse un examen unic de rezistenja, de caracter si 
de solidaritate. 



Onoare studenjimii care pentru credinja ei, infruntand atatea lovituri, a dat un 
exemplu de voinja colectiva nemaiintalnit in istoria universitajilor din intreaga lume. 
In nici o Jara nu s-a vazut ca studenjimea, unita Tntr-un singur suflet, asumandu-si 
toate responsabilitajile si toate riscurile, sa poata menjine greva generala timp de un 
an de zile, pentru a-si impune credinjele, urmarind prin demonstrate ei trezirea la 
constiint;a a najiei intregi, faja de cea mai grea problema a existenjei sale. 

Este o pagina frumoasa, o pagina eroica scrisa cu suferinja acestei tinerimi in cartea 
neamului romanesc. 



PLANURILE IUDAISMULUI 

PLANURILE FAJA DE PAMANTUL §1 NEAMUL ROMANESC. 

PLANURILE FAJA DE MISCAREA STUDENJEASCA 



Cine isi inchipuie ca jidanii sunt niste bieji nenorociji, veniji aici la intamplare, manaji 
de vant, adusi de soarta etc., se Tnseala. Toji jidanii de pe faja pamantului formeaza 
o mare colectivitate legata prin sange si prin religia talmudica. Ei sunt incadraji Tntr- 
un adevarat stat foarte sever, avand legi, planuri si conducatori care formeaza 
aceste planuri si-i conduc. La baza, au Cahalul. Asa ca noi nu ne gasim in faja unor 
jidani izolaji, ci in faja unei puteri constituite, comunitatea jidaneasca. 

In fiecare oras sau targ, unde se strange un numar de jidani, se formeaza imediat 
Cahalul sau comunitatea jidaneasca. Acest Cahal isi are conducatorii lui, justice 
separata, impozite etc. si Jine strans unita in jurul lui intreaga populate jidaneasca 
din localitate. 

Aici in acest Cahal marunt, de targ sau de oras, se fac toate planurile: cum sa 
capteze pe oamenii politici locali; cum sa capteze autoritajile; cum sa se strecoare in 
diverse cercuri unde arfi interesaji, ca de pilda printre magistraji, ofijeri, funcjionari 
superiori; ce planuri sa intrebuinjeze pentru a cuceri cutare ramura a comerjului din 
mainile unui roman; cum ar putea rapune pe un antisemit local; cum ar putea 
distruge pe un reprezentant corect al unei autoritaji care s-ar opune intereselor 
iudaice; ce planuri sa aplice cand, stoarsa, populajia se revolta si izbucneste in 
miscari antisemite. 

Nu vom aprofunda aici aceste planuri. in general se intrebuinjeaza urmatoarele 
sisteme: 

I. Pentru captarea oamenilor politici locali; 

1. Cadouri; 

2. servicii personale; 



3. finanjarea organizajiei politice pentru propaganda, tiparire de 
manifeste, deplasari cu automobile etc. Daca in localitate sunt 
mai mulji bancheri sau bogatasi jidani, ei se impart la toate 
partidele politice. 

II. Pentru captarea autorita$ilor: 

1. corupjiunea, mituirea. Un polijai din eel mai mic oras din 
Moldova, in afara de leafa lui de la stat, mai primeste lunar inca 
o leafa sau doua. Odata ce a primit mita, devine robul jidanilor, 
pentru ca altfel se intrebuinjeaza a doua arma; 

2. santajul; daca nu se supune, ii da pe faja mituirea; 

3. a treia arma este distrugerea. Daca vad ca nu te pot indupleca 
si supune, atunci vorincerca sa te distruga. Cercetandu-Ji bine 
slabiciunile: daca bei, vor cauta prilejul sa te compromita prin 
aceasta; daca esti afemeiat, i£i vor trimite o femeie care te va 
compromite sau te la lovi in inima, distrugandu-Ji familia; daca 
esti violent, i£i vor trimite in cale pe un alt violent, care te va 
omori sau il vei omori si vei intra la inchisoare. Daca nu vei 
avea aceste defecte atunci vor intrebuinja: minciuna, calomnia 
la ureche sau prin presa, para faja de sefi. 

In targurile si orasele invadate de jidani, nu exista autoritate decat in stare de 
mituire, in stare de santaj sau in stare de distrugere. 



III. Pentru a se strecura in diferite cercuri sau in jurul unor oameni de frunte 
folosesc: 

1. slugarnicia; 

2. consilii de adminstrajie; 

3. servicii personale josnice; 

4. lingusiri. 

Astfel toji oamenii politici au secretari jidani, pentru ca: aduc din piaja, fac ghetele, 
leagana copiii, Jin geanta etc., lingusesc, se insinueaza. 

Romanul nu va fi asa bun, pentru ca este mai pujin rafinat, nu e parfid, e venit de la 
plug si mai ales pentru ca vrea sa fie un soldat credincios, bucurandu-se de onoare, 
dar nu sluga. 

IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant roman: 

1. flancarea romanului cu un comerciant jidan sau incadrarea lui 
intre doi comercianji jidani; 

2. vanzarea marfurilor sub prejul de cost, pierderea acoperindu-se 
cu sume speciale date de Cahal. 

Asa au cazut rapusi comercianjii romani, unul dupa altul. 



Daca la acestea mai adaugam: 

a. superioritatea comerciala a jidanului, rezultand dintr-o practica 
comerciala cu mult mai indelungata decat aceea a romanului; 

b. superioritatea jidanului luptand sub protecfia Cahalului, 
romanul neavand nici o protectee din partea statului romanesc, 
ci numai mizerii din partea autoritajilor corupte de jidani. 
Romanul nu lupta cu jidanul de alaturi, ci cu Cahalul si de aceea 
se injelege ca individul va fi rapus in lupta cu coalipa. Romanul 
n-are pe nimeni, n-are un stat parinte, care sa-l creasca, sa-l 
indrume, sa-l ajute. El este lasat singur, in voia sorjii, in faja 
coalijiei jidanesti. 

E usor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache: 
„Romanul sa se faca comerciant". Sa ne arate insa acesti oameni politici romani un 
singur comerciant roman ajutat de statul roman, o singura scoala facuta de el care 
sa creeze cu adevarat comercianji, iar nu funcjionari de banca sau de birouri. Sa nu 
se arate o singura institujiune facuta de ei care sa fi ajutat cu un mic capital si sa fi 
indrumat pe tanarul absolvent de scoala comerciala pe calea comerjului. 

Nu romanul a dezertat de pe linia comerjului, ci acesti oameni politici au dezertat de 
la datoria lor de conducatori si indrumatori ai najiei. 

Romanul, parasit de conducatorii lui, a ramas singur in faja coalijiei organizate 
jidanesti, a manoperelor frauduloase si a concurenjei neloiale si a cazut infrant. Va 
veni insa un ceas in care acesti conducatori vortrebui sa raspunda. 



PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI FAJA DE PAMANTUL SI NEAMUL ROMANESC 



Deci, inca odata: nu ne aflam in faja unor bieji indivizi veniji la intamplare, de capul 
lor, dupa adapost aici la noi. 

Ne aflam in faja unui stat judaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de 
cucerire. Miscarile de populate jidanesti sunt impinse spre Romania dupa un plan 
bine stabilit. Probabil, marele stat iudaic urmareste crearea unei noi Palestine, pe o 
porjiune de pamant care pleaca de la Marea Baltica, cuprinde o parte din Polonia si 
din Cehoslovacia, jumatate din Romania pana la Marea Neagra, de unde usor ar 
putea avea legatura pe apa cu cealalta Palestina. Cine este naivul care sa creada ca 
miscarile de populate ale maselor jidanesti se fac la voia intamplarii? 

Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al infruntarii riscului, al sangelui varsat, 
ca macar acestea sa le creeze o baza de drept ep acest pamant. 



De unde cunoastem aceste planuri? Le cunoastem sigur, tragand concluzii din 
miscarile adversarului. Orice comandant de trupa, urmarind cu atenjie acjiunea 
adversarului, isi da seama de planurile pe care acesta le urmareste. Este un lucru 
elemental-. In toate razboaiele lumii a fost vreun conducator care a cunoscut 
planurile adversarului pentru ca arfi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect 
din miscarile adversarului sau. 



Pentru ca poporul roman sa-si franga orice putere de rezistenja, jidanii vor aplica un 
plan unic si intr-adevar diabolic. 

1. Vor cauta sa rupa legaturile sufletesti ale neamului cu cerul si 
cu pamantul. 

Pentru ruperea legaturilor cu cerul, vor intrebuinja imprastierea, pe scara intinsa, a 
teoriilor ateiste, pentru a face din poporul roman, sau macar numai din conducatorii 
lui, un popor desparjit de Dumnezeu; desparjit de Dumnezeu si de morjii lui, pentru 
a-l omori, nu cu sabia, ci taindu-i radacinile de viaja spirituala. 

Pentru ruperea legaturilor cu pamantul, izvorul material de existenja al unui neam, 
vor ataca naponalismul ca o idee invechita si tot ce se leaga de ideea de patrie si 
pamant, pentru ca sa rupa firul iubirii care uneste poporul roman de brazda lui. 

2. Pentru ca acestea sa reuseasca, vor cauta sa puna mana pe 
presa. 

3. Vor intrebuinja orice prilej, pentru ca in tabara poporului roman 
sa fie dezbinare, neinjelegeri si cearta si, daca e posibil, chiaril 
vorimparji in mai multe tabere, care sa se lupte intre ele. 

4. Vor cauta sa acapareze cat mai mult din mijloacele de existenja 
ale romanilor. 

5. Ii vorindemna sistematic pe calea desfraului, nimicindu-le 
familia si puterea morala. 

6. Ii vor otravi si ameji cu tot felul de bauturi si otravuri. 

Oricine va voi sa omoare si sa cucereasca un neam va putea sa o faca intrebuinjand 
acest sistem: ruperea legaturilor lui cu cerul si cu pamantul, introducerea certurilor si 
luptelor fratricide, introducerea imoralitajii si a desfraului, constrangerea materiala 
prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenja, otravire fizica, bejie. Toate 
acestea nimicesc o najie mai rau decat daca ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de 
aeroplane. 

Sa priveasca pujin in urma romanii si sa vada daca in contra lor nu s-au intrebuinjat 
cu precizie si cu tenacitate acest sistem, in adevar ucigator. 

Sa deschida romanii ochii si sa citeasca presa de 40 de ani incoace, de cand sta sub 
conducere jidaneasca. Sa reciteasca: „Adevarul", „Dimineat;a", „Lupta", „Opinia", 
„Lumea" etc. si sa vada daca din fiecare pagina nu Jasneste fara intrerupere acest 
plan. 



Sa deschida romanii ochii si sa si-i arunce asupra viejii publice romanesti dezbinate, 
sa-i deschida si sa vada bine. 

Aceste planuri sunt insa ca si gazele de razboi. Sa le intrebuinjezi pentru adversar, 
dar sa nu se atinga de tine. Propovaduiesc ateismul pentru romani, dar ei nu sunt 
atei, ci Jin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor sa 
dezlege pe romani de dragostea pamantului lor, dar ei acapareaza pamanturi. Se 
ridica impotriva ideii najionale, dar ei raman nationalist sovini. 



PLANURILE IUDAISMULUI FAJA DE MISCAREA STUDENJEASCA 

Cine crede ca forjele puterii iudaice au ramas fara plan in faja miscarii studenjesti, 
se inseala. 

Pentru un moment jidanimea, lovita in directivele ei de pana acum, ramane 
dezorientata. Incearca sa opuna studenjilor pe muncitorii din miscarea comunista, 
adica tot pe romani, dar fara rezultat, caci, pe de o parte, muncitorii erau sleiji de 
puteri, iar pe de alta, incepusera sa vada si ei ca noi luptam si suferim pentru 
drepturile lor si ale neamului. Mulji dintre dansii erau alaturi de noi cu sufletul. 

Vazand ca nu pot reusi sa ne puna in faja pe muncitori, ridica in faja studenjimii 
guvernul si intregul politicianism. 

Prin ce mijloace? 

Partidele au nevoie de bani, de imprumuturi in strainatate cand sunt la guvern, de 
voturi si de presa buna in opozijie. 

Jidanii vor ameninja cu taierea subvenjiilor necesare propagandei electorale a 
partidului respectiv. Cor ameninja cu finanja internajionala-jidaneasca, 
nemaiacordand imprumuturi. Vor specula cu jocul unei mari mase de voturi prin care 
pot determina victoria sau infrangerea, in sistemul democratic, avand acum drepturi 
politice. Vor ameninja cu presa pe care o stapanesc aproape in intregime si fara de 
care un partid sau un guvern poate cadea infrant. 

Banii, presa si voturile hotarasc viaja sau moartea in democrajie. Jidanii le au pe 
toate si prin acestea, partidele politice romanesti devin simple unelte in mainile 
puterii iudaice. 

Incat noi, care incepusem lupta impotriva jidanilor, ne vedem la un moment dat 
luptandu-ne cu guvernul, partidele, autoritajile, armata, iar jidanii stand linistiji la o 
parte. 



ARGUMENTE SI ATITUDINI JIDANESTI 



Ce va zice strainatatea de miscarea antisemita din Romania care s-a intors la 
barbarie? Ce vor zice oamenii de stiint;a, ce va zice civilizajia? 

Oamenii nostri politici ne vor repeta noua la fiecare pas argumentul jidanesc, tiparit 
in toate foile si in fiecare zi. Cand in sfarsit, dupa 8 ani de zile, Germania, cu toata 
civilizajia si cultura ei, se ridica impotriva jidanimii si biruieste hidra prin Adolf Hitler, 
argumentul cade. Atunci apare altul: „Sunte£i in slujba Germaniei, platiji de germani 
ca sa faceji antisemitism. De unde aveji fonduri?" 

§i iarasi politicienii romani fara suflet, fara caracter si fara onoare, repeta dupa presa 
jidaneasca: „De unde bani? Sunteji in solda Germaniei". 

La 1919, 20, 21, intreaga presa jidaneasca dadea asalt statului roman, dezlanjuind 
pretutindeni dezordinea si indemnand la violenja in contra regimului, a formei de 
guvernamant, a bisericii, a ordinii romanesti, a ideii najionale, a patriotismului". 

Acum, ca prin farmec, aceeasi presa, condusa exact de aceiasi oameni, s-a 
transformat in aparatoarea ordinii de stat, a legilor; se declara in contra violenjei, iar 
noi am devenit: „dusmanii Jarii", „extremisti de dreapta", „in solda si serviciul 
dusmanilor romanismului" etc. §i pana la sfarsit vom auzi-o si pe aceasta: suntem 
subvenjionaji chiar de jidani. 

Oare cand va veni ziua aceea in care tot romanul sa injeleaga argumentarile 
mincinoase si perfide ale jidanilor si sa le respinga ca pe ceva de origine satanica? 
Oare cand va veni momentul ca sa injeleaga murdara construcjie sufleteasca a 
acestei najii? 

lata acum un exemplu de modul in care erau trataji trei profesori universitari 
romani: A. C. Cuza, Paulescu si §umuleanu. 

„Curierul Israelit", organ al Uniunii evreilor pamanteni, din 23 aprilie 1922, publica in 
articolul de fond sub titlul „Strigoii", urmatoarele: 

„0 tagma de mascarici si de insultatori publici s-au strans sa formeze o banda de 
facatori de rele. §i spre rusinea Jarii in aceasta tagma se afla trei profesori de la 
universitajile noastre. 

§i acesti ipochimeni, acesti strigoi intarziaji vor sa reinvie antisemitismul... si au sa 
reuseasca sa o faca niste caraghiosi intarziaji, acum cand antisemitismul oficial 
dispare si cand votul universal va aduce fatal dupa sine si democratizarea viejii 
noastre publice si sociale. Nu! E munca zadarnica, strigoii nu vor opri omenirea in 
mersul ei inainte, nici nu va fi nevoie sa le bata cate un par in piept, ii va sfarsi 
definitiv ridicolul ticalosiei lor... 

Ne-am ocupat de acjiunea salbatica, pornita de asa zisa Uniune Najionala Crestina, 
compusa din vreo 5 caraghiosi si jumatate pentru ca sa-i fixam odata in infama lor 
postura si pentru a atrage atenjia evreilor ca mai sunt facatori de rele impotriva 
carora vor trebui sa se apere". 

Asadar: tagma de mascarici, insultatori publici, banda de facatori de rele, 
ipochimeni, strigoi intarziap, ticalosie, acpune salbatica, infama postura; lata ce sunt 



profesorii romanismului: Cuza, Paulescu si §umuleanu, si iata ce este acjiunea lor 
mantuitoare de neam. 



*** 



Primim peste obraz si peste sufletele noastre romanesti batjocura peste batjocura, 
palme peste palme, pana la aceea de a ne vedea cu adevaratin grozava situajie: 
jidanii, aparatorii romanismului, la adapost de orice neajuns, traind in liniste si 
belsug, iar noi, romanii, dusmanii romanismului, cu libertatea si viaja in pericol, 
urmariji ca niste caini turbaji de toate autoritajile romanesti. 

Eu am vazut cu ochii si am trait aceste ceasuri, amarat pana in adancul sufletului. Sa 
pornesti la lupta pentru £ara ta, curat la suflet la lacrima ochilor si sa lupji ani de-a 
randul intr-o saraci e si foame ascunsa, dar sfasietoare, pentru ca sa te vezi la un 
moment dat declarat in randul dusmanilor (arii, urmarit de romani si spunandu-Ji-se 
ca lupp pentru ca esti platit de strain!, iar alaturi sa vezi intreaga jidanime stapana 
pe Jara ta, erijata in purtatoare de grija a romanismului si a statului roman 
ameninjat de tine, tineret al Jarii. este ceva ingrozitor. 

Nopji de-a randul ne munceau aceste ganduri si in unele ceasuri, in care eram 
scarbiji si rusinaji peste masura, ne cuprindea jalea si ne gandeam, daca nu ar fi mai 
bine sa plecam in lume, sau daca nu ar fi mai nimerit sa provocam o razbunare in 
care sa ne gasim cu tojii moartea; si noi si romanii cei ticalosi si capetele hidrei 
iudaice. 



CONGRESUL CONDUCATORILOR MI§CARII STUDENJE§TI 
IA§I, 22-25 AUGUST 1923 



Intr-un comitet restrans la Bucuresti, se fixeaza Jinerea celui dintai congres al 
conducatorilor si delegajilor miscarii studenjesti dupa un an de lupta. 

Acest congres urma sa aiba loc la Cluj, in zilele de 22, 23, 24 si 25 august 1923. 
Moja, presedintele cercului „Petru Maior", ne comunica printr-o adresa ca autoritajile 
i-au pus in vedere ordinul de interzicere a acestui congres. Noi, Iasiul, a, raspuns 
Clujului, precum si celorlalte centre, ca ne luam raspunderea ca acest congres sa se 
Jina la Iasi, chiar daca guvernul va voi sa-l interzica. Centrele au aprobat, iar noi ne- 
am facut datoria de a ingriji de incartiruirea celor 40 de delegate anunjaji. 

In dimineaja zilei de 22, am primit la gara pe rand delegajia Clujului, in frunte cu Ion 
Moja, a Cernaujilor, in frunte cu Tudose Popescu si Carsteanu, a Bucurestilor, in 
frunte cu Napoleon Creju, Simionescu si Rapeanu. 

La ora 10, am plecat in corpore la Mitropolie pentru a face o rugaciune si un parastas 
in amintirea studenjilor cazuji in razboi, printre care era si capitanul Stefan Petrovici, 
fost presedinte al Centrului Studenjesc Iasi. 



Spre marea noastra mahnire, am gasit insa porfile Mitropoliei legate cu lanjuri si 
pazite de jandarmi. 

Intre timp soseste si batranul profesor Gavanescul. Atunci ne asezam cu tojii in 
genunchi si descoperiji, ne facem rugaciunea in mijlocul strazii, in faja bisericii, pe 
care nici turcii n-au inchis-o celor ce vroiau sa se roage. Sosind din intamplare, 
preotul Stiubei si vazandu-ne ingenuncheaji, a venit si ne-a citit rugaciuni. 

Apoi, descoperiji, tacuji si plini de durere, am parcurs prin mijlocul strazii drumul 
pana la Universitate sub privirile jidanimii, care ni se pareau ca niste sageji aruncate 
din usile si ferestrele pravaliilor. 

Pe scarile Universitajii se aflau autoritajile, flancate de numeroase forje polijienesti, 
care ne-au anunjat ca Ministerul de Interne a interzis congresul. Procurorul ne-a 
oprit, somandu-ne sa ne imprastiem. Enervat, am spus: 

- Domnule procuror, eu stiu ca suntem intr-o Jara condusa de legi. Constitute ne 
garanteaza dreptul de intrunire si Dv. stiji mai bine decat mine ca un ministru nu 
poate abroga drepturile garantate noua de catre Constitute. De aceea, in numele 
legii pe care nu noi, ci D-voastra o calcaji, va somam sa va daji la o parte. 

Indarjiji de sacrilegiul care fusese comis cu o ora inainte, cand ni se inchisesera cu 
lanjuri usile bisericii, rapindu-ne dreptul de a ne inchina, vazandu-ne acum in faja 
unei a doua incercari nedrepte, provocatoare si umilitoare, aceea de a ni se fereca 
intrarea in propria noastra casa, Universitatea si dandu-ne seama ca aceste masuri 
constituiau o sfruntata calcare a legii, am rasturnat tot ce ni se opunea in cale si in 
urma unei lupte, am ocupat prin forja Universitatea. 

Regimentul 13, aparut un moment mai tarziu, inconjoara Universitatea. Noi ne-am 
baricadat aparand intrarile. In dreptul fiecarui geam sunt postaji trei soldaji cu 
baionetele la arme. 

In aceasta situajie, intr-o atmosfera apasatoare, adunarea se deschide in amfiteatrul 
Facultajii de Drept, al ora 12. Congresistii, palizi de enervare si muji de durerea celor 
petrecute la Mitropolie si aici, raspandesc in jurul salii pustii un aer de adanca 
tristeje. Domneste in toji ingrijorarea atacului armatei, a intrarii ei in Universitate, 
peste noi si a consecinjelor care vor urma. 

Nu Jinem discursuri, dar congresul injelege tragedia situajiei si presimte ca se vor 
intampla lucruri grave. 

Pentru prima zi sunt ales presedinte eu. Se incepe cu infierarea celor petrecute. 
Cajiva cer cuvantul si protesteaza. Apoi se incep discujii asupra miscarii. 

Ce atitudine adoptam la inceputul anului care se deschide? Capitulam? Greu! Un an 
de lupta fara nici un rezultat. Din contra, rusinaji, umiliji, batuji. Mergem inainte? 
Iarasi greu! Studenjii sunt sleiji de puteri.; ei nu mai pot incepe un al doilea an de 
lupta. 



Totusi Mo£a, Tudose Popescu, Simionescu si eu susjinem teza luptei mai departe. 
Pentru jertfa. Din capitularea noastra nu va iesi nimic decat rusine si umilinja. Din 
jertfa noastra nu se poate sa nu rodeasca ceva mai bun pentru neamul nostru. 

Pe la ora 8, se inserase. Auzim larma si zgomot in strada. Constantin Pancu, vechiul 
luptator de la 1919, inconjurat de studenjii ramasi afara, de un mare numar de 
cetajeni, se adunasera la Tufli, cu faclii aprinse in maini si incercau sa inainteze in 
sus spre Universitate, pentru a ne aduce cajiva saci cu paine. 

Noi sarim cu toji le geamuri si privim. Manifestanjii rup cordonul de la Tufli si urea in 
pas alergator la deal. Al doilea cordon din dreptul strazii Coroiu este rupt intr-o lupta 
grea. Auzim izbucniri de urale. Al treilea cordon este de asemenea rupt. Noi ne 
pregatim sa asaltam dinauntru, sa iesim, dar la al patrulea cordon, ai nostri nu mai 
pot razbi. Se aude glasul lui Pancu, care sta cu sacul de paine la picioare: 

- Sunt copiii nostri. 

Noua ce curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta luptam noi si al nu ne lasa. 

La ora 9, incep tratativele intre noi si autoritaji, prin Napoleon Creju. Acestea promit 
imediata eliberare a tuturor studenjilor incercuiji in Universitate, cu condijia ca ei sa 
ma predea pe mine. Studenjii refuza. Pe la ora 11, ne trimit vorba ca se admite 
eliberarea in grupuri de cate trei. Desigur, cu intenjia de a ma prinde pe mine la 
iesire. Noi primim. 

Din cinci in cinci minute, ies grupuri de cate trei. La usa sunt observaji cu atenjie de 
4 comisari si agenji. Eu ma dezbrac la repezeala de hainele mele najionale, le dau 
unui camarad si ma imbrac cu ale lui. Ies cu Simionescu si cu un altul. La 
deschiderea usii, scap din buzunar cajiva lei. La zgomotul lor, toji comisarii se uita in 
jos si intreaba: 

- Ce aji pierdut, d-lor? 

Noi toji cu capetele aplecate, cautand impreuna cu ei, raspundem: 

- Niste bani. 

Simionescu mai ramane de vorba cu ei, cautand si aprinzand chibrituri, iar eu scap. 

*** 

In eel mai mare secret fixam continuarea congresului a doua zi, afara din oras, la 
Manastirea Cetajuia. 

Ma strecor pana acolo imbracat in hainele unui fochist si a norocul sa nu ma 
cunoasca nici congresistii. Prezideaza Ion Moja. Cu observatori plasaji in locuri bune, 
lucram in liniste, pentru ca din deal, orice apropiere de om se observ de la 2 km. 
Stam acolo pana seara tarziu. Se fac propuneri si se iau hotarari. 

Tot in aceasta sedinja se proclama ziua de 10 decembrie ca sarbatoare najionala a 
studenjimii romane. 



A treia zi, congresul continua intr-o padurice din dealul Galatei. In majoritate, se 
decide continuarea luptei. Se alege nu comitet de acjiune de cinci care sa dea 
directive de acjiune Tntregii miscari studenjesti de la toate universitajile. Comitetul e 
compus din: Ion Moja - Cluj, Tudose Popescu - Cernauji, Hie Garneaja - Iasi, 
Simionescu - Bucuresti si eu. 

Prin infiinjarea acestui comitet, vechea conducere studenjeasca de la Bucuresti, 
insuficient lamurita si decisa, cade pentru totdeauna. Ramane ca forma, dar nu mai 
conduce. 

Acum se hotaraste oficial, pentru prima data, o noua orientare: lupta impotriva 
partidelor politice, socotite ca instrainate de neam si credinja intr-o noua miscare 
romaneasca pe care studenjimea trebuie s-o ajute oficial pentru a birui: „Liga 
Apararii Najionale Crestine". 

A patra zi, congresul isi incheie lucrarile in casele d-nei Ghica din str. Carol. 

Seara, studenjii pleaca fiecare pe la centrele lor, iar eu plec la Campulung pentru a 
organiza congresul L.A.N.C. din Bucovina, la care va lua parte prof. Cuza cu toji 
fruntasii miscarii. Ma strecor cu greu, deoarece mi se lansase mandat de arestare. 

Pe drum, ma bucuram de toate hotararile acestui congres care era in spiritul 
vederilor noastre, dar mai ales pentru ca in grupul nostru castigasem un om: pe Ion 
Moja, presedintele centrului „Pentru Maior" din Cluj. 



CONGRESUL DE LA CAMPULUNG AL L.A.N.C. 



Congresul de la Campulung a avut loc in ziua de luni, 17 septembrie 1923. 

S-a putut Jine numai dupa o lupta grea, deoarece guvernul l-a interzis si a trimis 
pentru impiedicarea lui trupe din Cernauji sub comanda unui colonel. La toate 
intrarile au fost postate puternice cordoane. 

Noi am concentrat toate fortele noastre la bariera dinspre apus a orasului, Sadova, 
Pojorata. Acolo am rupt cordoanele datorita arcasilor din Vatra Dornei si Candreni, 
asigurand timp de o ora trecerea intregului convoi, compus din mai multe sute de 
caruje. 

Congresul s-a Jinut in curtea bisericii din oras. Au vorbit: profesorul Cuza, tatal meu, 
Dr. Catalin - presedintele Bucovinei, Tudose Popescu, frajii Octav si Valerian 
Danieleanu, care, cu sufletul prin de credinja au organizat, alaturi de Dr. Catalin, 
acest impunator congres. 



Jaranii aceia mandri din munte, cu plete mari, imbracat;i in camasi albe si sumane, s- 
au adunat la sunetele buciumului din munji, in orasul lor, mulji la numar si vijeliosi 
ca niciodata. 

Credeau ca a sosit ceasul, de veacuri asteptat, ca romanul sa calce in picioare hidra 
care-i suge si sa se inalje in drepturile de stapan al tarii, al munjilor, al apelor, al 
oraselor sale. 

Razboiul l-au purtat din greu. Jertfa lor de sange de pe toate fronturile a creat 
Romania mare. Dar spre marea lor durere si dezamagire, Romania Mare nu le-a adus 
tot ceea ce asteptau. Pentru ca Romania Mare a refuzat sa le rupa lanjurile robii 
jidanesti, care-i chinuise atata amar de vreme. 

Romania Mare i-a dat pe mai departe in exploatare la jidani si le-a adus pe cap 
politicianismul, care-i va bate cu biciul si-i va trimitem in temnije, cand vor incerca 
sa-si reclame istoricele drepturi furate. 

Toate padurile din Bucovina, toji munjii aceia incarcaji de brazi, aparjinand Bisericii 
Ortodoxe, politicianizata si instrainata si ea, sunt daji in exploatare jidanului Anhauh 
cu prejul nemaipomenit de 10 lei m.c, in timp ce Jaranul roman il platea cu 350 lei. 

Cad padurile de pe munji sub nemiloasa secure jidaneasca. Se intinde saracia si jale 
peste satele romanesti, raman munjii numai stanca goala, si cara mereu, cara fara 
odihna geamantane pline cu aur peste hotare, Anhauh si cu toate neamurile lui. 

Si din acest fabulos castig se infrupta politicianul roman, tovaras cu jidovul in 
exploatarea mizeriei miilor de Jarani. 

*** 

Adunarea deleaga un numar de 30 Jarani fruntasi care sa mearga la Bucuresti sub 
conducerea d-rului Catalin si Valer Danieleanu, pentru a se prezenta primului- 
ministru, spre a-l ruga sa ia masuri in contra pustiiri munjilor, reziliind contractul 
Anhauh - Fondul Bisericesc, iar pe de alta parte, spre a-i cere „numerus clausus"in 
scoli, pentru ca in modul acesta sa-si arate dragostea si recunostinja faja de tineretul 
care i-a trezit la lupta. 

Adunarea ne-a ales si pe noi, pe Tudose Popescu si pe mine, sa mergem la Bucuresti 
alaturi de ceilalji 30 de Jarani, ca reprezentanji ai lor. 

Eu am plecat mai inainte, pentru a face ca acesti Jarani, care veneau pentru prima 
oara in capitala Jarii lor, cu atata curajenie in suflete, cu atata durere si cu atatea 
nadejdi, care veneau si pentru noi, studenjii, facand cheltuieli uriase faja de punga 
lor saraca, sa fie bine primiji de studenjimea romana. 

In ziua sosirii, pe peronul garii din Bucuresti, studenjimea i-a primit regeste - pe 
acesti regi din toate timpurile ai pamantului romanesc - iar ei coborau din vagoane 
cu ochii plini de lacrimi in sfanta lor capitala. 

In dosul garii astepta procurorul Rascanu, comisari de polijie si cordoane de 
jandarmi, care opreau trecerea. Se da ordin jandarmilor si comisarilor sa loveasca. 



Paturi de arma si cauciucuri se astern unul dupa altul peste pletele albe ale Jaranilor 
si peste fejele lor blajine. Noi, studenjimea, bagam la mijloc pe batrani si rupem 
primul cordon. La Politehnica sfaramam pe al doilea, apoi pe al treilea si scapam in 
Piaja Matache Macelaru. Jaranii plang. Unul cuprins de o indignare pe care nu si-o 
poate stapani, isi rupe camasa de pe el. 

A doua zi, ne ducem cu tojii sa ne primeasca primul-ministru la Consiliul de Ministri 
din str. Gogu Cantacuzino. Ne amana pentru a doua zi; in sfarsit, suntem anunjaji ca 
vom fi primiji a trei zi. Venim. 

Intram intr-o sala si asteptam. Asteptam vreo ora, tacuji, vorbind in soapta si 
umbland in varful degetelor. Apare seful de cabinet: 

- Domnilor, plecaji, ca dl. prim-ministru nu va poate primi. Intra acum in Consiliul de 
Ministri. 

- Dar suntem de departe - incercam noi sa spunem. Ni se inchide usa. Ma gandesc: 
fiecare om a cheltuit cate 1.000 lei numai pentru tren. Sa ne intoarcem inapoi fara 
rezultat? Ei nu mai pot sta. 

Apuc usa cu amandoua mainile si incep sa o zgaljaiesc din toate puterile si strig cat 
pot de tare: 

- Daji drumul ca sparg usa si intru cu forja. Izbesc cu piciorul in usa. Jaranii incep sa 
vocifereze si pun umarul la usa. 

Se deschide usa si aparvreo zece insi speriaji cu parul valvoi si galbeni la faja. Cred 
ca erau ziaristi. 

- Ce vreji domnilor?, intreaba ei. 

- Spuneji primului-ministru ca daca nu ne da drumul inauntru, spargem tot de aici si 
intram cu fortja. 

Peste cateva minute si se deschid usile larg si intram. Ne suim pe o scara, ajungem 
sus. Acolo, intr-o sala, in picioare, inalt si drept ca o linie, Ion Bratianu; in spatele 
lui, ministrul Angelescu, Florescu, Constantinescu, Vintila Bratianu si aljii. 

- Ce vreji, oameni buni?, intreaba el. 

Noi eram inca stapaniji de revolta si am fi voit sa aparem mai darji, dand nota reala 
starii de spirit, dar Jaranii, pasind cu opincile pe scarile de marmura si covoarele fine, 
se muiasera. 

- Maria-Voastra, domnule prim-ministru, va sarutam mainile si stam plecaji la 
picioarele Mariei-Voastre; ce sa vrem? Vrem dreptate, ca ne-au napadit jidanii. Ei 
care lemnele cu sutele de vagoane, iar pe noi ne ploua in case, caci nu avem nici 
macar dranija cu ce sa le acoperim. 

- Nu mai putem sa ne Jinem copiii la scoli. Ei ne-au umplut si scolile, iar copiii nostri 
vor ajunge slugi la ei. Au mai vorbit apoi si alji Jarani. 



Ionel Bratianu a ascultat, n-a facut nici o aluzie la razmerija noastra anterioara 
audienjei si la urma, dupa ce Jaranii au adaugat: 

- Cerem si pentru studenji, copiii nostri, sa si se faca asa cum au cerut ei: „numerus 
clausus". 

Ionel Bratianu, a raspuns: 

- Duceji-va acasa si aveji rabdare, caci am sa pun sa se cerceteze chestiunea 
padurilor: cat priveste „numerus clausus", nu se poate. Arataji-mi un singur stat din 
Europa care a introdus masura aceasta si o voi introduce si eu. 



Dar Europa se va trezi abia peste 10 ani si va introduce „numerus clausus", dand 
dreptate credinjei noastre, insa Ionel Bratianu nu va mai fi, ca sa se poata Jine de 
cuvant, iar urmasii lui se vor fi transformat in niste slugi ordinare ale iudaismului, 
care-si vor ridica pumnul sa ne loveasca si ne vor omori din ordinul stapanilor straini. 



Am plecat cu tojii fara nici o nadejde. Nu se va face nimic. 

Ca rezultat imediat al audienjei, peste cateva ore au fost arestaji Dr. Catalin, seful 
delegajiei si Valer Danieleanu. 

Un grup de studenji am facut seara o manifestable ostila in faja casei ministrului de 
interne. 

A fost prins studentul Vladimir Frimu si incarcerat la Vacaresti. 

Am plecat apoi la Campulung. 



COMPLOTUL STUDENJESC DIN OCTOMBRIE 1923 

O INCERCARE DE RAZBUNARE CARE SA SERVEASCA DREPT PILDA VEACURILOR 
VIITOARE 



La Campulung a venit Moja ca sa mergem la schitul de pe Rarau al lui Petru Rares, 
muntele pe care il iubesc eu cu deosebire. Urcand Raraul, Moja incepe sa-mi spuna 
framantarile lui sufletesti: 

- Studenji nu mai pot rezista pana la toamna si decat o capitulare rusinoasa, a 
noastra a tuturora, dupa un an de lupta, mai bine sa-i indemnam sa intre la cursuri, 
iar noi, care i-am condus, sa terminam frumos miscarea sacrificandu-ne, dar facand 
sa cada alaturi de noi toji acei pe care ii vom gasi mai vinovaji de tradarea 



intereselor romanesti. Sa ne procuram revolvere si sa tragem in ei, dand un exemplu 
groaznic care sa ramana de-a lungul istoriei noastre romanesti. Ce se va alege dupa 
aceasta de noi, vom muri sau vom ramane toata viaja in inchisoare, nu mai 
intereseaza. 

Eu am fost de acord, ca actul final al luptei noastre sa fie, cu insusi prejul prabusirii 
noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertand de la posturile de mare 
raspundere pe care le dejineau, au umilit si au expus tuturor primejdiilor najia 
romaneasca. 

Si am simjit in momentul acela clocotind in noi sangele care cerea razbunarea 
nedreptajilor si a lungului lant; de umiliri suportate de neamul nostril. 

In scurt timp dupa aceea, ne gaseam adunaji la Iasi, in casele d-lui Butnaru din str. 
Savescu 12, urmatorii: Ion Moja, Corneliu Georgescu si Vernichescu de la Cluj, Hie 
Garneaja, Radu Mironovici , Leonida Bandac si eu de la Iasi, Tudose Popescu de la 
Cernauji. 

Cea dintai problema care ni se punea era aceasta: cine trebuie sa raspunda mai 
intai? Cine sunt mai vinovaji pentru starea de nenorocire in care se zbate Jara: 
romanii sau jidanii? Am cazut unanim de acord, ca cei dintai si mai mari vinovaji sunt 
romanii ticalosi, care pentru arginjii iudei si-au tradat neamul. Jidanii ne sunt 
dusmani si in aceasta calitate ne urasc, ne otravesc, ne extermina. Conducatorii 
romani care se aseaza pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult decat dusmani: sunt 
tradatori. Pedeapsa cea dintai si cea mai crunta se cuvine in primul rand tradatorului 
si in al doilea rand dusmanului. 

Daca as avea un singur glonj, iarin faja mea un dusman si un tradator, glonjul l-as 
trimite in tradator. 

Ne-am pus de acord asupra catorva elemente aflate pe linia tradarii si am ales sase 
ministri in frunte cu George Marzescu. In sfarsit, venea si acel ceas in care, cei cu 
atitudini de canalie, care niciodata nu si-au imaginat ca vor raspunde pentru faptele 
lor, intr-o Jara in care se considerau stapani absoluji, peste un popor incapabil de 
orice reacjiune, aveau sa raspunda cu viatja lor. 

De data aceasta najia isi trimitea, prin firele nevazute ale sufletului, razbunatorii. 

Am trecut apoi la a doua categorie: jidanii. Pe care sa-i luam din cele doua milioane? 

Am stat, ne-am gandit, am discutat si la sfarsit am gasit ca adevarajii comandanji ai 
atacului iudaic asupra Romaniei sunt rabinii, toji rabinii din toate targurile si orasele. 
Ei conduc masa jidaneasca la atac si oriunde cade un roman, n-a cazut la intamplare. 
El cade ochit de rabinul respectiv. In dosul fiecarui om politic cumparat, exista un 
cap de rabin care a studiat si a ordonat Cahalului sau bancherului jidan respectiv, sa 
plateasca. In dosul fiecarui ziar jidanesc si a fiecarei metode: calomnia, minciuna, 
ajajarea, exista planul unui rabin. 

Noi eram insa pujini si i-am luat numai pe cei mari din Bucuresti. Daca am fi avut 
insa posibilitatea numerica, i-am fi luat absolut pe toji. 



Apoi am luat bancherii: Aristide si Maurijiu Blank, care au corupt toate partidele si 
toji oamenii politici romani, punandu-i membri in consiliile de administrate si 
coplesindu-i cu bani: Bercovici, care finanjeaza partidul liberal (Blank luase asupra sa 
cu deosebire pe na£ional-t;aranisti, dar se simjea in stare sa cumpere si pe liberali). 

Apoi, pe jidanii din presa. Pe cei mai obraznici. Pe otravitorii de suflete: Rosenthal, 
Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: „Dimineat;a", „Adevarul", „Lupta", 
toji acesti dusmani ai romanismului. 

Am plecat in grupuri spre Bucuresti, luandu-ne ramas bun pentru totdeauna de la 
Iasi. eu am lasat o scrisoare studenjilor prin care le explicam gestul nostru, imi luam 
ramas bun de la ei si-i indemnam sa intre la cursuri, dar sa pastreze credinja intacta 
pana la victoria finala. Fiecare am lasat scrisori catre parinji si catre camarazii de 
lupta. 

La Bucuresti ne-am intalnit din nou. Ne-am dus la Danulescu pe care-l cunosteam de 
catava vreme si care ne facuse o impresie buna. El nu intra in aceasta echipa, dar I- 
am rugat sa ne adaposteasca, lucru pe care l-a facut cu multa bunavoinja. 

De la Danulescu am plecat pe la ora 8 seara acasa la Dragos, in str. 13 Decembrie 
41, unde urma sa precizam unele lucruri ramase nelamurite si sa discutam asupra 
stabilirii datei la care urma sa pornim acjiunea. 

Abia ne adunasem, cand Dragos intra palid pe usa spunand: 

- Frajilor, polijia a inconjurat casa. 

Era in seara zilei de 8 octombrie 1923 pe la orele 9. 

O secunda de nelamurire, in care n-am mai avut timp nici macar sa vorbim. Ne-am 
incrucisat privirile, uitandu-ne fiecare in ochii celorlalji. 

In a doua secunda, eu am iesit in sala si prin geamul usii am vazut figura generalului 
Nicoleanu si a comisarilor care forjau usa. In a treia secunda, usile s-au deschis si 
casa s-a umplut de comisari. Generalul Nicoleanu striga: 

- Mainile sus! 

Dar n-am mai avut vreme, pentru ca am fost prinsi fiecare de cate doi comisari si 
asezaji in linie: la flancul drept eram eu, apoi Moja, Corneliu Georgescu, Tudose 
Popescu, Radu Mironovici, Vernichescu, Dragos. 

- Scoateji revolverele! 

- Nu avem, am raspuns noi. Avea numai Moja un Browning 6,35 si Vernichescu. 

Apoi ne-au scos rand pe rand din casa, Jinuji de brat; de cate 2 comisari si am fost 
pusi fiecare in cate o masina care astepta in strada. 

Din casa se auzea cum plange batrana mama a lui Dragos. 



Masinile pornesc. Oare unde ne due? Nu vorbim nici un cuvant, nu intrebam nimic pe 
cei carora le suntem prizonieri. Nici el nu ne intreaba. Dupa ce strabatem mai multe 
strazi, intram la Prefectura Polijiei. Suntem coboraji, apoi introdusi intr-o camera. 
Acolo suntem cautaji prin buzunare. Ni se ia tot ce aveam asupra noastra, plus guler 
si cravata. Aceasta cautare prin buzunare, aceasta despuiere de gulere, acest 
tratament de pungasi de buzunare ne umileste pana la ultima expresie. Dar suntem 
abia la inceputul acestui drum al umilinjei. Pusi apoi in picioare cu faja la perete, fara 
a avea dreptul sa intoarcem capul si Jinuji mai multa vreme in situajia aceasta ne 
gandeam: oameni de acum cateva ceasuri, liberi, mandri si hotaraji de a sfarama 
lanjurile neamului nostru, iata ce am ajuns: niste bieji neputinciosi, stand cu fejele la 
perete nemiscaji, la porunca unor nenorociji de agenji de polijie, cautaji prin 
buzunare ca pungasii, despuiaji de gulere, cravate, batiste, inele. 

De acum va veni marea noastra suferinja, care incetul cu incetul ne va sfasia inima. 
Ea incepea prin umilirea noastra. 

Cred ca nu exista suferinja mai mare pentru un luptator, care traieste din mandrie si 
din onoare, decat dezarmarea si apoi umilirea lui. Totdeauna, moartea e mult mai 
dulce decat aceasta. 

Suntem introdusi apoi intr-o camera cu band si asezaji la cate 5 metri cu agenji 
langa noi, fara voie de a ne uita unul la altul. Asa am stat ore intregi pana la inceput 
sa ne cheme la interogator. Partasi ai acestor ore lungi, apasatoare, eram: Moja, 
Tudose Popescu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Dragos si eu. 

Dupa un timp am fost chemaji cate unul la interogator. Acesta se facea intr-o 
camera mare in prezenja procurorului, judecatorului de instrucjie, a generalului 
Nicoleanu si a unor reprezentanji ai ministrilor. Mie mi-a venit randul spre dimineaja. 
Acolo mi s-au pus in faja niste scrisori ale mele si doua cosuri in care erau toate 
revolverele noastre pe care le ascunsesem intr-un loc bun. Si nu stiam cum de 
ajunsesera acolo. Injelegeam: pe noi ne-au prins, dar cine a spus unde sunt 
revolverele? 

Incepe interogatoriul meu. Eu nu stiam ce au declarat ceilalji si nici nu avusesem 
vreo injelegere anterioara intre noi, ce sa declaram, deoarece nu ne-am imaginat ca 
am putea ajunge intr-o asemenea situate. De aceea am judecat singur situajia si am 
luat hotararea pe care am crezut-o eu cea mai buna. 

Un minut de raspantie. 

Cand mi s-a pus prima intrebare, desi trecusera peste 3 minute de la intrarea mea in 
sala, inca nu convenisem sa judec situajia in care ma aflam si sa pot lua vreo 
hotarare. Eram coplesit de oboseala si zbuciumat sufleteste. 

De aceea cand mi s-a cerut sa raspund, am zis: 

- Domnilor! Va rog sa-mi daji un minut de gandire inainte de a raspunde. 

Se punea problema: a nega sau a nu nega. In acel minut mi-am incordat toate 
puterile minjii si ale sufletului si am ajuns la hotararea de a nu nega. De a afirma 
adevarul. Si nu cu timiditate si cu regrete, ci de a sarja cu el. 



- Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut sa impuscam pe ministri, pe rabini 
si pe marii bancheri jidani. 

M-au intrebat numele acestora. 

Cand am inceput sa le spun numele, incepand cu Alex. Constantinescu si terminand 
cu bancherii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toji cei de faja isi holbau ochii 
din ce in ce mai mari, ingroziji. De aceea am banuit ca ceilalji camarazi, ascultaji 
pana la mine, negasera. 

- Dar pentru ce, Domnule, sa-i omorap? 

- Pe cei dintai pentru ca si-au vandut £ara. pe cei de ai doilea ca dusmani si 
corupatori. 

- §i nu regretaji? 

- Nu regretam... Daca am cazut noi, nu e nimic; in urma noastra mai sunt zeci de mii 
care gandesc ca noi! 

Spunand acestea, parca ma eliberam de sub pietroiul umilirii, sub care atitudinea de 
negare m-ar fi cufundat mai mult. Acum stateam pe credinja mea, care ma adusese 
aici si infruntam cu mandrie si soarta grea care ma astepta si pe acei care pareau 
stapanii mei pe viaja si pe moarte. 

Pe tema negarii trebuia sa stau in defensiva, sa ma apar de acuzajiile care mi le 
aduceau, sa cer indulgenja, sa captez bunavoinja lor. La procesul care ar fi urmat, 
pe baza probelor sense pe care ei le posedau, ar fi trebuit sa trecem printr-o 
dureroasa si rusinoasa situajie, negandu-ne propriul nostru sen's si propria noastra 
credinja, negand adevarul. Ceea ce era in contra constiinjei noastre si in contra 
onoarei intregii noastre miscari. Reprezentanji ai unei mari miscari studenjesti, sa nu 
avem curajul raspunderii faptelor si credinjelor noastre? 

Iar pe deasupra, ai nostri si Jara nu ne-arfi stiut gandurile, ori singurul rod al 
suferinjei noastre, oricat de lunga ar fi fost, acesta era: o Jara nelamurita sa-si 
cunoasca macar bine dusmanii ei. 

Pe urma am fost pus sa scriu aceste declarajii cu mana mea. Le-am scris. 

La sfarsit insa, am adaugat: termenul nu era fixat. Pe noi ne-a prins in discujie, eu 
susjineam fixarea datei peste o saptamana sau doua, atunci anchetatorii s-au oprit, 
insistand din ce in ce mai mult sa ma faca sa renunt; la aceasta precizare. 

Mai tarziu mi-am dat seama de ce insistau. Pentru ca aceasta ultima fraza desfiinja 
valoare juridica a intregii acuzajii si forma punctul nostru de aparare, deoarece un 
complot cere patru lucruri: 1. o asociere in acest scop; 2. fixarea persoanelor; 3. 
adunarea armelor; 4. fixarea datei acjiunii. Noi nu aveam data fixata si ne aflam in 
faza discujiei. 



Termenul era de o importanja capitala, caci in doua saptamani se putea intampla; ori 
sa ne imbolnavim noi, ori sa moara persoanele fixate de noi, ori sa cada guvernul, ori 
sa cedeze etc. 

Intreaga noastra aparare juridica se va baza pe acest punct. 

*** 

Dupa aceasta declarajie am fost condus de agenji intr-un beci, bagat acolo intr-o 
celula singur si inchis cu lacat pe dinafara. In celulele vecine am Tnjeles ca sunt 
camarazii mei. Am batut cu pumnul in perete si am intrebat cine mai este. Am auzit 
prin zid raspunzand: Moja. M-am asezat pe scanduri sa adorm, fiindca eram distrus 
de oboseala, dar, neavand palton, m-a apucat frigul si am inceput sa tremur. Apoi au 
inceput sa ma manance paduchii. Misunau cu zecile. Am intors scandurile pe partea 
cealalta; ei se ridicau deasupra. Am facut de mai multe ori aceasta operate pana ce 
am injeles ca s-a facut ziua. 

Am auzit zgomot la usa. S-a deschis si am fost scosi toji afara, apoi condusi separat 
si asezaji in cate o masina, insojiji fiecare de cate doi jandarmi si doi comisari. 
Masinile au pornit una dupa alta. Si aceeasi intrebare: oare unde mergem? 

Am strabatut mai multe strazi necunoscute, cu oameni curiosi care se uitau dupa noi. 
Iesim afara din capitala si masinile se opresc in faja unor porji mari, deasupra carora 
era scris: „Inchisoarea Vacaresti". 

Suntem daji jos si pusi intre baionete, la distanja de 10 m. unul de altul. Se aude un 
uruit de lacate si de lanjuri si porjile mari se deschid. Unul cate unul ne facem cruce 
si pasim inauntru. Condusi sus la direcjie, nu se dau mandatele de arestare. Ne dam 
seama ca suntem arestaji pentru complot contra siguranjei statului, cu pedeapsa 
prevazuta: munca silnica. 

Am fost introdusi intr-o alta curte, in mijlocul careia stapaneste o biserica inalta. De 
jur-imprejur sunt ziduri si pe langa ele celule si incaperi. Am fost bagat intr-o celula 
din fund, lata de 1 m si lunga de 2 m si inchis pe dinafara cu lacate. inauntru este 
numai un pat de scanduri, langa usa, o mica ferestruica cu gratii de fier. Ma intreb 
unde or fi ceilalji. Ma culc apoi cu capul pe scanduri si adorm. Dupa vreo doua ore 
ma trezesc tremurand. Era frig in celula si nu intra nici o raza de soare. Privesc 
buimacit in jurul meu si nu-mi vine sa cred unde sunt. Ma uit bine si vad mizeria de 
langa mine. Imi zic: in grea situajie am ajuns. un val de durere mi se coboara in 
inima. Dar ma mangai singur: 

- E pentru neamul nostru. 

Apoi incep sa fac miscari de gimnastica cu brajele, pentru a ma incalzi. 

Pe la ora 11, aud pasi. Un gardian imi deschide usa. Ma uit la el. Poate sa-l fi 
cunoscut vreodata in viaja. E un om strain si ursuz. Se uita la mine cu ochi rai. Imi 
da o paine neagra si o strachina cu bors. II intreb: 

- Domnule gardian, nu cumva ai sa-mi dai o Jigara? 



- N-am! 

Ma inchide din nou cu lacatul si pleaca. Eu rup din painea neagra si sorb cateva 
linguri din strachina de bors. Le asez apoi jos pe cimentul din celula si incep sa-mi 
adun gandurile. Nu puteam sa ma lamuresc cum de ne-a prin polijia. A spus vreunul 
dintre noi din greseala cuiva? Ne-a tradat cineva? Cum de au gasit revolverele? 

Iar aud pasi. Ma uit pe ferestruica. Un preot si mai mulji domni se apropie de usa 
mea si incep sa-mi spuna: 

- Bine Domnilor, se poate Dvs. tineri culji sa faceji una ca aceasta? 

- Daca se poate ca acest popor roman sa piara invadat de jidanime si coplesit de 
vanzarea, desfraul si batjocura conducatorilor lui, se poate si ceea ce am facut noi. 

- Dar aveji atatea cai legale! 

- Am batut noi toate caile legale pana cand am ajuns aici. §i daca ni se deschidea 
vreuna, poate nu ajungeam nici noi in aceste celule. 

- §i acum e bine? Va trebui sa suferiji pentru ceea ce aji facut! 

- Poate din suferinja noastra va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta. 

Au plecat. 

Pe la ora 4 a venit un gardian si mi-a adus o patura roasa de vremi si un sac mare 
plin cu paie in loc de saltea. Mi le-am asezat cat am putut mai bine. Am mai mancat 
pujina paine si m-am culcat. 

Ma gandeam la discujia cu preotul si-mi spuneam: din petrecerile si din traiul tihnit al 
fiilor lui, un neam nu a castigat niciodata nimic. Din suferinja totdeauna a iesit ceva 
mai bun pentru el. 

Izbutisem sa gasesc un rost al suferinjei noastre si in acelasi timp un suport moral 
pentru aceste ceasuri triste. 

M-am sculat atunci, m-a pus in genunchi si m-am rugat: 

- Doamne! Ne luam asupra noastra toate pacatele neamului acestuia. Primeste-ne 
suferinja de acum. Fa ca din aceasta suferinja sa rodeasca o zi mai buna pentru el. 

M-am gandit apoi la mama mea si la cei de acasa, care poate vor fi auzit de soarta 
mea si se gandesc la mine. M-am rugat pentru ei si m-am culcat. 

Desi m-am culcat imbracat si m-am invelit cu patura, mi-a fost frig si am dormit rau 
din cauza saltelei de paie. M-am trezit la ora opt cand imi deschidea un gardian usa, 
intrebandu-ma daca nu vreau sa ies cateva minute afara. Am iesit si am inceput sa 
fac gimnastica pentru a ma incalzi. 



Randul meu de celule era mai ridicat si vedeam toata curtea. La un moment dat vad 
pe cineva imbracatin costum national plimbandu-se printre hoji. Era tatal meu. Dar 
nu-mi venea sa cred. Ce sa caute el aici? L-or fi arestat si pe el? Fac cateva semne si 
ma vede. Gardianul ma opreste: 

- Domnule, nu ai voie sa faci nici un semn! 

- E tatal meu, ii raspund eu. 

- Poate sa fie, dar nu ai voie sa faci semne. 
Ma uit la el si ii spun: 

- Camarade, lasa-ne in plata lui Dumnezeu cu suferinja pe care ne-a dat-o El; nu 
mai pune si tu deasupra. 

§i am intrat in celula. 

Dupa masa m-au scos din nou. M-au luat intre baionete si m-au condus afara din 
inchisoare. Acolo, in drum, erau asezaji toji in flanc cate unul, la cate 10 metri 
distanja, fiecare intre doua baionete. In cap era tatal meu, intre doi soldaji cu 
baioneta la arma. Mai venisera cajiva noi: Traian Breazu de la Cluj, Leonida Bandac 
de la Iasi, Danulescu. N-aveam voie sa ne intoarcem capul sau sa ne facem semne 
unul altuia. O secunda doar am putut sa prind cu privirea fejele slabite ale biejilor 
mei camarazi de suferinja. 

Ceea ce imi rodea inima, era situajia nedreapta in care era pus tatal meu. Nu era 
vinovat cu nimic. Luptator de o viaja pentru neamul acesta, profesor de liceu, maior, 
fost comandant de batalion pe linia I-a a frontului tot timpul razboiului, de mai multe 
ori parlamentar si nu dintre cei obscuri, era purtat acum intre baionete pe strazile 
capitalei. 

Am plecat astfel incolonaji spre tribunal. Romanii se uitau la noi nepasatori. Cand am 
ajuns insa in cartierul jidanesc, jidanii au iesit cu tojii la usi si la geamuri. Unii de 
aruncau priviri batjocoritoare si radeau; aljii faceau comentarii in gura mare, aljii 
scuipau. 

Noi am plecat capul in pamant si am mers asa tot timpul cu inima incarcata de 
dure re. 

Tribunalul ne-a confirmat mandatele. Am fost aparaji de D-l avocat Paul Iliescu care 
s-a oferit eel dintai sa pledeze pentru noi. 

Am fost trimisi inapoi la in aceeasi formajie si pe acelasi drum. Pe la chioscuri 
vedeam anunjurile ziarului „DimineaJa" si a celorlalte foi jidanesti scrise cu litera 
mare: „Complotul studenjesc", „Arestarea complotistilor". 

§i iarasi am ajuns in celula mea. Timp de doua saptamani am stat acolo in frig, fara 
ca sa mai stiu nimic de ceilalji si fara ca sa mai am vreo veste de afara. 



Dupa doua saptamani, lungi ca doua veacuri, am fost scosi din celula si am fost pusi 
in camere cu sobe, cate trei in fiecare. Ni s-a ingaduit sa ne facem de mancare in 
comun si sa luam masa impreuna. 

Cand ne-am revazut a fost o adevarata sarbatoare. 

Eu am fost pus in aceeasi camera cu Dragos si Danulescu. Intre timp se predase si 
Garneaja, presedintele Asociajiei Studenjilor Crestini din Iasi, asa incat numarul 
nostru crescuse la 13. Tatal meu, fara nici o vina, Mo£a, Garneaja, Tudose Popescu, 
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Vernichescu, Traian Breazu si 
eu, acuzaji de complot; Dragos si Danulescu rejinuji pentru ca fuseseram in casa la 
ei. In afara de acestia mai era si Vladimir Frimu, pe care l-am gasit aici, arestat cu 
prilejul manifestajiei de la casa ministrului de interne. Am objinut un primus si cu 
alimente pe care incepusera a ni le trimite rudele si cunoscujii de afara ne faceam 
singuri mancare. Masa care se dadea dejinutilor era in adevar ceva inspaimantator, 
iar mizeria in care traiau era de nedescris. 

Tatal meu objinuse de la Direcjie permisiunea ca in fiecare dimineaja, la ora 7, sa ne 
ducem la biserica din curtea inchisorii, pentru a ne inchina. Ne asezam cu tojii in 
genunchi in faja altarului si spuneam „Tatal nostru", iar Tudose Popescu canta „Prea 
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu". 

Acolo gaseam mangaiere pentru viaja noastra trista din inchisoare si nadejde pentru 
ziua de maine. 

Ne facusem apoi fiecare program de munca. Moja se ocupa de proces, Danulescu isi 
pregatea examenele de la Medicina. Eu lucram la un plan de organizare a tineretului 
in vederea luptei najionale: organizarea centrelor studenjesti, a flacailor de la sate si 
elevilor de liceu. La el am lucrat pana la Craciun si il pusesem la punct pana in cele 
mai mici amanunte, urmand ca atunci cand vom iesi din inchisoare, sa-l punem in 
practica; daca nu, sa gasim pe cineva din afara pentru a incepe organizarea. Aceasta 
trebuia sa se faca in cadrul „Ligii". „Liga" sa fie organizajia politica, iar alcatuirea 
noastra, organizajie de educate si de lupta a tineretului. 

In ziua de 8 noiembrie, Sfinjii Arhangheli Mihail si Gavril, discutam ce nume sa dam 
acestei organizajii tineresti. Eu am spus „Arhanghelul Mihail". 

Tatal meu spune: 

- Este in biserica o icoana a Sfantului Mihail, pe usa din stanga altarului. 

- Sa mergem s-o vedem! 

M-am dus cu Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose. 

Ne uitam si in adevar ramanem uimiji. Icoana ni s-a aratat de o frumuseje 
neasemuita. Eu niciodata nu fusesem atras de frumusejea vreunei icoane. Acum insa 
ma simjeam legat de aceasta cu tot sufletul si imi facea impresia ca Sfantul 
Arhanghel e viu. De aici am inceput sa iubesc icoane. 



De cate ori gaseam biserica deschisa intram si ne inchinam la icoane. Ni se umplea 
sufletul de liniste si de bucurie. 

Incepe chinul drumurilor la Tribunal. Pe jos, intre baionete, prin noroi, cu ghetele 
rupte si uzi la picioare. 

Niste samsari jidani, care furasera statul cu cateva sute de milioane, erau dusi cu 
masinile, iar noi pe jos. De multe ori deplasarile erau facute degeaba, numai ca sa 
fim chinuiji. Pe mine, judecatorul de instrucjie m-a chemat de 25 ori, pentru a ma 
interoga numai de doua ori. Din declarable noastre de la inceput, n-am schimbat 
nimic. 



Un gand ne framanta necontenit: cine ne-a tradat? Stam nopji, cautam sa dezlegam 
aceasta enigma. Ajunseseram sa ne banuim unii pe aljii. 

Intr-o dimineaja m-am dus in biserica si m-am rugat la icoana, sa ne descopere pe 
acel care ne-a tradat. In seara aceleiasi zile, asezandu-ne cu tojii la masa, m-am 
adresat camarazilor: 

- Sunt nevoit sa va aduc o veste trista. Tradatorul a fost descoperit. El se afla in 
mijlocul nostru si sta la masa cu noi. 

Toji se uitau unul la celalalt. Eu cu Moja urmaream figurile fiecaruia, cautand sa 
surprindem vreun gest care ar fi putut sa ne dea o cat de slaba indicate. Am dus 
mana la buzunarul de la piept si am spus: 

- Acum sa va arat si actele. 

In acest moment, Vernichescu s-a ridicat drept in picioare, a stat o clipa nelamurit, 
apoi a dat cheia de la lada cu alimente lui Bandac si a zis: 

- Eu plec. 

Noua ni s-a parut curioasa plecare lui Vernichescu, dar ne-am continuat discujiile pe 
tema actelor pe care refuzam sa le arat, deoarece nu le aveam. 

Cand am plecat de la masa, l-am gasit pe Vernichescu singur. Ni s-a adresat: 

- Codreanu ma banuieste pe mine. 

I-am spus ca eu nu banuiesc pe nimeni si ne-am impacat. 

*** 

Trecusera saptamani peste saptamani si viaja noastra se scurgea cu greu in 
inchisoare. Pe peretele din dreptul patului insemnam fiecare zi care trecea prin cate o 
liniuja facuta cu creionul. Viaja din inchisoare e grea, istovitoare pentru omul care s- 
a nascut liber si care a trait mandru. E ingrozitor sa te simji inlanjuit, intre ziduri 



inalte si dusmanoase, departe de ai tai, despre care nu mai stii nimic. Si nici macar 
intre aceste ziduri nu esti liber; trei sferturi din timp stai sub lacat, in celula sau in 
camera. In fiecare seara, zgomotul sinistru al zavoarelor care se inchid la usa ta, te 
arunca intr-o atmosfera de tristeje. Afara, dusmanii acestui neam stau liberi, se 
bucura de onoare, de toate bunatajile, iar noi, pe deasupra mizeriilor morale de 
multe ori ne culcam flamanzi si tremuram toata noaptea de frig pe paturile de 
scanduri si pe paie. 

Dar iata, ne vin si zile de bucurie. Dupa doua luni de inchisoare ne vine vestea ca a 
sosit ordinul ca tatal meu si Danulescu sa fie eliberaji. 

O mare bucurie pentru noi. Le ajutam sa-si faca pachetele si in scurt timp sunt dusi 
din mijlocul nostru. Ii privim cum pleaca, urmarindu-i cu ochii pana ce ies pe prima 
poarta. Am rugat pe tatal meu sa-i spuna mamei si celor de acasa sa nu aiba nici o 
grija. 

Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce raman. Toji se bucura. 
Probabil ca prin eliberarea unuia, fiecare se intareste in speranja propriei sale 
eliberari. 

Dupa pujin timp au plecat: Dragos, Bandac, Breazu si Vernichescu, fiind si ei ca si 
tatal meu si Danulescu scosi din proces. Am ramas numai sase, daji in judecata 
pentru „complot contra siguranjei statului". 

Dragos, dupa cateva zile, ne-a trimis vestea ca Vernichescu este acela care ne-a 
denunjat. El a copiat si declarajiile acestuia care se aflau la dosar. Am primit aceasta 
veste cu sufletul plin de amaraciune. Neamul nostru mereu a avut parte de tradatori. 



AFARA 



La toate Universitajile studenjii au reintrat la cursuri. Se pare ca ne gasim in faja 
unui moment de dezorientare. De doua luni ei traiesc sub teroarea presei jidanesti. 
Aceasta exagereaza necontenit gravitatea incercarii noastre razbunatoare si 
consecinjele „dezastruoase" pentru Jara. Ea striga, ca ne-am pierdut orice incredere 
in fat;a „ I u m i i civilizate"; ca suntem un stat balcanic. Neincetat se intreaba: ce va 
spune Berlinul, ce va spune Viena, ce va spune Parisul. Si astfel, transformaji in 
aparatorii „intereselor permanente ale statului", jidanii indeamna in fiecare zi pe 
conducatori la masuri radicale in contra miscarii najionale care trebuie reprimata cu 
„ultima violenja". 

Cu un an in urma, pe cand Max Goldstein punea bomba la Senat si polijia aresta pe 
jidanii comunisti, aceeasi presa striga: 

„Un stat nu se poate menjine prin violenja impotriva voinjei populare. Unde este 
Constitujia? Unde sunt legile? Unde sunt libertajile garantate de Constitujie? Ce va 
zice strainatatea in faja unui stat care ia asemenea masuri restrictive? Nu se poate 
menjine un stat prin arestari, inchisori, baionete, teroare. Pentru ca la violenja 



statului multimea sau indivizii izolaji vor raspunde cu violenja La forja, cu forja. La 
teroare, cu teroarea. §i nu vor fi vinovaji ei, ci vinovat va fi statul care i-a provocat." 

Iar acum cu o nerusinare pe care numai cei legaji la ochi nu o vad, tot aceasta presa 
scrie: 

„Nu-i de ajuns ca au fost arestaji acesti teroristi. Ei trebuiesc condamnaji in asa fel 
incat sa se dea un exemplu. §i nici atat nu-i de ajuns: trebuie arestaji toji acei care 
vantura asemenea /'de/' antisemite, care aduc atata rau Jarii noastre. Aceasta 
buruiana antisemita trebuie smulsa din radacini. §i trebuie procedat fara crujare si 
fara mila." 

Acestui puhoi de vrajmasie, presa najionala ii opune o darza rezistenja. In afara de 
ziarul „Universul", care a avut totdeauna o atitudine corecta faja de manifestajiunile 
constiinjei najionale, miscarea najionalista avea atunci urmatoarele foi: 

„Cuvantul Studen$esc" ', foaie ingrijita de studenjimea bucuresteana, care intrase abia 
acum sub conducerea neobosijilor nostri camarazi de afara: Simionescu, Rapeanu, 
Fanica Anastasescu, Danulescu si aljii, ale caror nume imi scapa; 

„Dacia Noua" , organ al studenjilor din Cluj, cu §uiaga, Mocanu, poetul Iustin Iliesu, 
autorul „Imnului Studenjesc" etc.; 

„Cuvantul Ia§iului" , organ al studenjimii iesene; 

„De§teapta-te romane", organ al studenjimii din Cernauji, mutat de curand la 
Campulung sub conducerea Drului Catalin si Danieleanu; 

„Apararea Naponala", organ al L.A.N.C. Bucuresti, cu articolele sfinte ale profesorului 
Paulescu, din care desprindem urmatoarele randuri: 

„...S-a aplicat constrangerea prin frig, foame §i teroare, intrebuinjate cu succes de 
jidanii bolsevici. 

Cine a putut sa-si inchipuie vreodata ca va veni o vreme cand copiii no§tri, floarea 
najiei romanesti, vor fi siliji sa sarbatoreasca inchisi in beciurile unei temnije, sau 
alungaji in viscol fara adapost si fara hrana, sarbatoarea unirii tuturor romanilor. 

E probabil ca nu v-aji dat seama ca va razboiji impotriva intregii napi romane§ti." 

„Unirea", organ al L.A.N.C, Iasi, sub conducerea profesorului Cuza, cu articole de 
logica nemuritoare; 

„Na$ionalistul" , organ popular al Ligii-Iasi; 

„Libertatea" ', foaie populara din Orastie, a parintelui Moja, care arata gestul nostru in 
adevarata lumina, despicand primul, fara nici o ezitare, valul de tacere care ne 
inconjura in cele dintai momente. 



Studenjimea injelege jertfa noastra. De aceea, miscare studenjeasca se va strange 
tot mai mult in jurul acestor ziduri ale mchisorii „Vacaresti" , unde fiecare centru 
studenjesc isi are pe ai sai. 

Jaranii incep sa ne poarte de grija. Ei ne trimit bani si fac slujbe prin biserici pentru 
noi, Tndeosebi in munjii Bucovinei si in Ardeal, unde strabatea „Libertatea". 

lata un mic exemplu: 

OBOLUL MOJILOR 

PENTRU STUDENJII DE LA VACARE§TI 

(„Cuvantul Studenjesc", nr. 7, anul II din 4 martie 1924) 



„.Printre darurile de bani pe care le-au primit studenjii inchisi la Vacaresti de la 
(aranii multor sate din cuprinsul Jarii se gaseste unul mai stralucitor si mai de prej 
decat toate. E darul trimis de mopi din Munjii Apuseni. Cate 2, cate 3, cate 5 lei si-au 
scormonit si ei dintr-un colt; de serpar ori de naframa si i-au indreptat la vale, pe 
potecile batute de Iancu, i-au trimis impreuna cu sufletul lor, hat acolo, departe, la 
Vacarestii de peste munte, unde au auzit ei ca stau intemnijati fiii lor, care au vrut 
sa-i scape de nevoi si de nedreptate, de saracie si obida. Din eel mai sarac colj de 
Jara, despre care cantecul spune cu atata amar si jale: 

Munfii no§th aur poarta, 

Noi cer§im din poarta-n poarta 

Li s-a trimis studenjilor de la Vacaresti eel mai scump dar: o mana de banuji si o 
frantura de suflet de cersetor flamand §i got far' adapost, suflet care ascunde sub o 
zdreanja comoara cea mai de prej: sanatatea, izvorul nesecat de tarie, din care 
porneste la vreme de cumpana Mantuirea Neamului! 

Mofii se gandesc la studenp\ Sufletul lor incepe a infelege, a misca, a-si fauri un nou 
ideal. 

E semnul eel mai bun si mai mult graitor! 

Ascultaji si cateva din numele lor: 

Din Risca, de langa Baia de Cris, au trimis: Nicolae Oprea, 2 lei; Nicolae Florea, 3 lei; 
N. Haragus, Aron Grecu, Tigan Adam, A. Henjiu, N. Bulg, Ion Asileu, AI. Vlad, N. 
Borza, N. Leucian, Antonie Florea, A. Leucian, toji cate 5 le; N. ChiscuJ, A. Riscuja, 
Ion Ancu, Saliu Faur, cate 10 lei; N. Florea, preot si N. Rusu, cate 15 lei; N. Baia, 
notar si Duju Riscuja, cate 20 lei. Total, 210 lei." 



Jaranii vor injelege in curand, se vor lega de noi cu sufletul lor tare si indelung 
rabdator, in asteptarea unui ceas de dreptate. 



GANDURI DE VIAJA NOUA 



Vin si sarbatorile Craciunului. Noi ramasi acolo singuri, ne gandeam la cei de acasa si 
in nopjile lungi, in care nu puteam dormi, ne framantau mereu gandurile. Oare cand 
vorinvinge ai nostri? Cand vom iesi de aici? Daca vom fi condamnaji la 10-15 ani, 
vom putea rezista pana la sfarsit, sau suferinja si grijile ne vor macina sanatatea zi 
cu zi si vom muri in inchisoare? 

Pluteam in necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. Am fi dorit sa se 
fixeze odata termenul procesului pentru a sti ce e cu noi si ce soarta ne asteapta. 

Suferinja si soarta comuna care ne astepta ne legau unul de altul din ce in ce mai 
mult, iar discujiile asupra nenumaratelor probleme, pe care nu le puneam ne duceau 
la aceeasi concluzie, ne formau incetul cu incetul acelasi mod de a gandi. Cele mai 
mici chestiuni interesand miscarea najionala ne framantau ore si zile intregi. Acolo 
ne-am invajat a gandi adanc si a urmari o problema pana in cele mai mici amanunte. 
Am reluat cercetarea problemei jidanesti, a cauzelor ei, a posibilitajilor de rezolvare. 
Am stabilit planuri de organizare si acjiune. Dupa un timp, terminaseram cu 
discujiile. Ajunseseram la legi, la adevaruri indiscutabile, la axiome. 

Priveam la dibuirile celor ce incercau sa se ocupe cu problema najionala, dand 
nastere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizajie, la concluziile false la care 
ajungeau pe linia doctrinara, la incertitudinile in materie de organizare, la lipsa de 
concepjie in materie de acjiune. 

Ne dadeam seama acum si mai mult, in urma unei cugetari mai adanci, ca: 

1. Problema jidaneasca nu este o utopie, ci o grava problema de viaja si de 
moarte pentru poporul roman; conducatorii tarii, grupaji in partide politice, 
devin din ce in ce mai mult o jucarie in mana puterii iudaice; 

2. Politicianismul acesta, prin concepjia lui de viaja, prin morala lui, prin 
sistemul democratic din care isi trage fiinja, constituie un adevarat blestem 
cazut peste capul Jarii; 

3. Poporul roman nu va putea rezolva problema jidaneasca mai inainte de a-si fi 
rezolvat problema politicianismului sau. 

Prima Jinta de atins a poporului roman, in drumul sau de naruire a puterii iudaice 
care-l apasa si sugruma, va trebui sa fie naruirea acestui politicianism. O Jara isi are 
si jidanii si conducatorii pe care ii merita. Dupa cum Janjarii nu se pot aseza si nu pot 
trai decat in mlastina, tot asa si acestia nu pot trai decat infipji pe mlastina pacatelor 
noastre romanesti. Deci, pentru a birui, va trebui sa ne starpim intai propriile noastre 
pacate. Problema este mai adanca chiar decat ne-a aratat-o profesorul Cuza. 
Misiunea acestei lupte este incredinjata tineretului romanesc, care, daca vrea sa 



raspunda acestei misiuni istorice, daca vrea sa mai traiasca, daca vrea sa mai aiba 
Jara, trebuie sa se pregateasca si sa-si adune toate puterile pentru a duce lupta si a 
birui. Ne-am hotarat ca atunci cand vom iesi de aici, daca ne va ajuta Dumnezeu sa 
nu ne mai desparjim, sa ramanem uniji si sa ne inchinam viaja acestui scop. 

Dar pana sa ne ocupam de defectele neamului, am inceput sa ne ocupam de propriile 
noastre pacate. Jineam sedinje de ore intregi si fiecare spunea celuilalt defectele pe 
care le-a observat. Si cautam sa facem sforjari pentru a ni le Tndrepta. Era o 
problema delicata, deoarece asa e facut omul: nu-si asculta cu inima usoara critica 
propriilor defecte. Fiecare crede sau vrea sa se arate ca e perfect. Dar noi spunem: 
intai sa ne cunoastem si sa ne indreptam pacatele noastre si pe urma vom vedea 
daca avem dreptul sau nu de a ne ocupa si de ale altora. 

Asa ne-au trecut sarbatorile si dupa sarbatori si iarna. A venit primavara. Despre 
soarta noastra viitoare, inca nu stiam nimic. Atat doar, ca afara se determinase un 
mare curent popular pentru noi si pentru cauza noastra, cu toate incercarile 
disperate ale presei jidanesti de a-i pune stavila. Acest curent crestea mereu printre 
studenji, oraseni si Jarani, deopotriva de puternic in Ardeal, in Basarabia, in Bucovina 
si in Vechiul Regat. Acum, de pretutindeni primeam scrisori de incurajare si de 
indemn. 



Primavara ne aduce in sfarsit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 29 martie, la 
Curtea cu Juraji de Ilfov. Incepem sa ne pregatim. Dar ce pregatire sa facem? Noi 
am declarat totul. Am spus tot ce aveam de spus. Se inscriu avocaji care ne 
viziteaza. Ne atrag atenjia ca situajia noastra e grea, din cauza declarajiilor facute si 
ca ar fi bine sa renunjam la ele si la atitudinea noastra de pana acum. Ca ar fi mai 
prudent a ne pune pe tema negarii. Noi refuzam categoric si rugam, daca pot sa ne 
apere in cadrul declarajiilor facute de noi, pe care nu injelegem sa le schimbam intru 
nimic, oricare ar fi rezultatul procesului. 



Daca printr-o intamplare ne achita, cum de desparjim de icoana noastra la care ne- 
am rugat in fiecare dimineaja? 

Am cautat printre toji arestajii si am gasit un pictor. Am vorbit cu el si in timp de trei 
saptamani ne-a facut o icoana mare de peste 2 m lungime, copiata exact dupa aceea 
din biserica, una mica pe care s-o port cu mine si alta mijlocie pe care s-o dau 
mamei mele. Moja isi face si el una pe care s-o dea parinjilor. 

Apoi ne facem socoteala ca faja de declarable noastre, eel pujin cinci ani, e mai mult 
ca sigur ca vom primi. Si atunci ne rugam in faja icoanei: 

- Doamne! Noi tot ii socotim pierduji acesti cinci ani. Daca vom scapa, ne legam ca 
acest timp sa-l intrebuinjam in lupta. 

Si am hotarat ca in caz de vom fi achitaji sa ne mutam la Iasi cu tojii. Acolo sa ne 
facem centrul nostru de acjiune. De acolo sa incepem, dupa planurile care erau gata, 
organizarea intregului tineret al tjarii cu elevii si elevele cursului superior de liceu si 



chiar cu cei din cursul inferior, cu scolile normale, cu scolile de meserii, cu 
seminarele, cu scolile comerciale si cu flacaii de la Jara. In sfarsit urma reorganizarea 
centrelor studenjesti. Toji acestia trebuiau sa creasca in spiritul credinjei care ne 
insuflejea pe noi, pentru ca pana la majorat, sa apara pe campul politic, unde se va 
decide soarta luptei noastre, serii dupa serii, ca niste valuri de asalt care vin din 
urma si nu se mai sfarsesc. 



IZOLAREA POLITICIANISMULUI 



Politicianismul infecteaza viaja noastra najionala. Organizarea acestui tineret, in 
afara de necesitatea autoeducarii, mai este necesara si spre a-l feri si izola de 
politicianism si de infecjia lui. Coborarea infecjiei spre tineretul roman inseamna 
nimicirea noastra si victoria deplina a lui Israel. 

Mai mult! Aceasta organizare a tineretului va rezolva insasi problema 
politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin 
inani(ie, prin lipsa de alimentare. Lozinca intregii generate trebuie sa fie: nici un 
tanar nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un 
tradator al generat;iei sale si al neamului. Pentru ca el, prin prezenja lui, prin numele 
lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la inaljarea puterii politicianiste. Tradator 
este acel tanar, dupa cum tradator este acela care pleaca de pe frontul frajilor sai si 
trece pe pozijia inamicului. Desi poate nu va trage cu propria sa arma, dar chiar daca 
va aduce numai apa pentru a racori pe cei ce trag, el este partas la uciderea acelora 
care cad din randurile camarazilor sai si deci tradator al cauzei. 

Teoria care ne indeamna sa intram toji in partide, pentru a le face mai bune, daca 
zicem ca sunt rele, e falsa si perfida. Dupa cum de le inceputul lumii curge, zi si 
noapte, necontenit, prin mii de rauri, prin fluvii numai apa dulce in Marea Neagra si 
nu reuseste sa-i indulceasca apa, cin din contra se face sarata si cea dulce, tot asa si 
noi in cloaca partidelor politice, nu numai ca nu le vom indrepta, dar ne vom strica si 
pe noi. 



Cu aceste ganduri si hotarari plecam in cazul ca am fi fost achitaji. Sistemul de 
organizare era gata. Planul nostru de acjiune era stabilit pana in cele mai mici 
amanunte. Rostul fiecaruia era fixat. Foaia ce trebuia sa apara avea sa poarte 
numele „GENERAJIA NOUA", iarintreaga noastra organizare trebuia sa se cheme 
„ARHANGHELUL MIHAIL". Toate steagurile trebuiau sa poarte pe ele chipul Sfantului 
Arhanghel Mihail din biserica de la Vacaresti. 

Aceasta organizare, asa acum o vedeam noi, a unei intregi generajii tinere 
romanesti, urma sa fie secjia tinereasca a organizajiei politice L.A.N.C, cu scop de 
educate. 

Pentru noi, aceasta concepjie zamislita intre zidurile inchisorii „Vacaresti", era un 
inceput de via(a. Era ceva nou, ceva complet si ca gandire si ca organizare si ca plan 



de acjiune, deosebit de tot ce gandiseram mai inainte. Era un inceput de lume. 
temelie pe care vom cladi de acum ani de-a randul. 

La iesire, urma sa mergem pe la toate centrele universitare si sa impartasim 
studenjilor hotararile noastre, aratandu-le ca manifestable de strada, ciocnirile, nu- 
si mai au nici o rajiune in faja noului plan. Ne insusim manifestable din trecut, nu 
negam a fi fost ale noastre, nu ne este rusine de ale, dar timpul lor a trecut. Va 
trebui sa pornim cu tojii la o mare organizare care va aduce biruinja. 



PEDEPSIREA TRADARII §1 PROCESUL 



Pe Moja Tl vedeam ingandurat. El mereu ne spunea ca de vom iesi de aici nu vom 
putea face nici un pas inainte fara pedepsirea tradatorului. Tradarea ne-a macinat 
puterile neamului. Noi, romanii, nu ne-am asezat niciodata cu arma in mana in faja 
ei; de aceea a prins radacini, de aceea tradatori s-au inmuljit pe toate cararile, de 
aceea toata viaja noastra de stat nu e decat o tradare permanenta de neam. Daca 
nu rezolvam problema tradarii, opera noastra va fi compromisa. 

Maine dimineaja e procesul. II asteptam cu emojie. In sfarsit acum se va hotari cu 
noi. 

Suntem la cancelarie unde asteptam sa ne vada familiile. Erau parinjii lui Corneliu 
Georgescu, veniji din Poiana Sibiului. La un moment dat intra si Vernichescu. Moja il 
apuca de brat; ca si cum ar vrea sa-i spuna ceva si pleaca cu el in camera vecina, in 
birourile funcjionarilor. 

Peste cateva minute auzim sapte detunaturi de revolver si strigate. Iesim pe sala. 
Moja trasese in Vernichescu pentru ca sa pedepseasca tradarea. 

Eu ma reped langa el sa-l apar, caci era inconjurat de gardieni si funcjionari care il 
ameninjau. Lumea enervata se potoleste. Noi suntem luaji imediat si incarceraji, 
fiecare intr-o celula. Pe ferestruica observam cum Vernichescu este scos din 
infirmerie si dus la spital pe targa. Incepem sa fluieram cu tojii din celule imnul 
nostru de lupta „StudenJi Crestini din Romania Mare", si-l petrecem cu acest cantec 
pana iese pe poarta inchisorii. 

Peste doua ore a sosit judecatorul de instrucjie, Papadopol. Ne cheama pe rand sus. 
Noi toji ne solidarizam cu Moja. 

A doua zi, dupa o noapte dormita pe ciment, am fost dusi la Tribunal. Situajia 
noastra era acum foarte grea. Noi insa, in arestul din subsolul Tribunalului, am 
cantat tot timpul cantecele noastre de lupta. 

Procesul incepe la ora unu. Inca de la ora zece, mii de studenji si cetajeni au inceput 
sa se adune in jurul Tribunalului. Pe la ora 12, au fost scoase toate regimentele din 
capital pentru a putea Jine piept muljimii. 



La ora unu, am fost introdusi in sala Curjii cu Juraji. Presedintele Curjii era Dl. 
Davidoglu, iar procuror Dl. Racovicescu. Pe banca apararii se aflau: profesorul 
Paulescu, Paul Iliescu, Nelu Ionescu, Teodorescu, Donca Manea, Tache Policrat, 
Naum etc. Se trag jurajii la sorji. Ni se citeste ordonanja definitiva intr-o mare 
tacere. Noi ascultam. Ne dam seama ca se joaca soarta noastra. Ne vine randul sa 
vorbim. Incepe interogatoriul. Noi recunoastem totul, afara de faptul de a fi luat o 
hotarare finala. Nu hotarasem data , dar am aratat motivele care ne-au impins pe 
acest fagas. Am aratat pericolul problemei jidanesti si am acuzat pe politicieni de 
tradare de neam si corupjie. 

Cu toate intreruperile presedintelui, noi am continuat pana la capat marturisirile. 

Urmeaza un aspru si in mai multe locuri nedrept si insinuant rechizitoriu al 
procurorului. Simjim ca balanja a trecut de partea sa. Succesul acuzarii nu Jinem 
mult, caci profesorul Paulescu isi citeste declarajia intr-o atmosfera de biserica, pe 
care o crea marele sau prestigiu si figura sa de sfant. Declarajia a fost scurta, dar a 
desfiinjat rechizitoriul procurorului care se retragea jenat, parca mai in fundul 
scaunului. 

S-a facut o pauza: era acum 8 seara. Afara muljimea astepta in numar si mai mare. 
Au vorbit stralucit: Nelu Ionescu, Tache Policrat etc. si la urma Paul Iliescu. Era acum 
5 dimineaja. Procurorul, printr-un nou rechizitoriu, incearca sa-si refaca pozijia si sa- 
si recastige curtea. I se raspunde. La ora 6 aveam ultimul cuvant. Suntem scosi 
afara. Jurajii intra in deliberare. Noi asteptam, peste o jumatate de ora, care ni se 
pare lunga ca o jumatate de an. Peste pujin auzim urale. Un ofijer ne aduce vestea: 

- Sunteji achitaji. 

Imediat apoi, am fost introdusi in sala, unde ni se citeste verdictul de achitare. 
Lumea inca mai astepta afara. La auzul achitarii a izbucnit in urale si cantece. 

Suntem pusi intr-un automobil si condusi pe niste strazi necunoscute la Vacaresti, 
pentru indeplinirea formalitajilor de eliberare. 

Ne luam bagajele si icoanele pregatindu-ne sa iesim din mormantul acela cu lungile 
lui noplji de frematare, cu suferinjele lui. Insa bietul Moja ramane si mai departe, 
cine stie pana cand, sa se chinuiasca de acum inainte singur. 

Trebuie sa ne luam ramas bun de la el. II imbrajisam cu lacrimi in ochi si ne 
desparjim cu adanca durere. Noi plecam afara, iar el intra din nou in celula, la 
secret, si cate saptamani de acum va mai trebui sa stea acolo singur, pe cimentul 
acela! 

Ne-am dus la Danulescu si la Dragos, sa cerem iertare familiilor pentru supararea pe 
care le-am pricinuit-o si sa le muljumim pentru grija pe care au avut-o tot timpul cat 
am stat inchisi. 

Apoi am plecat acasa, unde pe fiecare, mamele noastre cu intreaga familie ne-au 
primit cu lacrimi de bucurie in ochi. 



LA IA§I 



La Iasi, nerabdatori, ma asteptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de an, 
nu mai gasisem pe nimeni. De asta toamna pana acum se raspandisera toji prin 
orasele lor. 

Am dus icoana la biserica Sf. Spiridon si am asezat-o in altar. 

Rand pe rand m-am intalnit cu toata lumea si cu studenjii, bucurandu-ne. Dar 
bucuria noastra n-a durat mult, caci plimbandu-ma pe strada Lapusneanu cu cele 
doua surori ale mele si cu vreo 10 studenji, a sarit polijia, fara nici un motiv, asupra 
noastra si au inceput sa ne bata cu cauciucurile in cap si cu paturile de arma. 

Provocate in modul acesta si loviji fara nici o vina in Iasiul in care am dat atatea 
lupte? In Iasiul in care am invins iudeo-comunismul in Universitate la 1919, 1920 si 
1922? In Iasiul in care am pus la respect si am Jinut la distanja ani de-a randul 
jidanimea coplesitoare si presa ei? Lovit in casa la mine? 

Atunci m-am intors sa ripostez. Indignarea pare ca imi daduse o putere de leu si as fi 
fost in stare sa ma lupt cu toata polijia. Dar studenjii si studentele cu care eram, m- 
au prins unii de maini, iar aljii mi-au apucat picioarele in braje. Jinut asa, am capatat 
cateva lovituri cu paturile de arma. Lumea care era pe trotuare a inceput sa 
huiduiasca polijia si sa strige. Eu am plecat acasa amarat si suparat pe cei ce m-au 
Jinut. Ei insa imi spuneau: 

- Au ordin sa te provoace si daca ripostezi, sa traga ca sa scape de tine. 

Dupa masa m-am dus impreuna cu Garneaja si Radu Mironovici la un camin, unde 
intr-o camera mare s-au adunat fruntasii studenjimii. Ei au inceput sa ne 
povesteasca cum au luptat si ce au avut de indurat timp de o jumatate de an de 
cand nu ne mai vazusem. Cum au intrat la cursuri si cum au procedat ca sa nu fie 
umiliji. Cum la 1 noiembrie, in ziua deschiderii, s-a adunat in aula intreaga 
studenjime impreuna cu toji profesorii, s-a facut serviciul religios, si ce a spus 
studentul Lazareanu cu acest prilej. 

- Noi vom intra la cursuri, dar nu acum. Intai facem un memoriu profesorilor nostri, 
senatului universitar si asteptam un raspuns binevoitor. 

Ne-a povestit apoi cum s-a inaintat memoriul si cum profesorii universitari, in frunte 
cu prorectorul Bacaloglu, au injeles sa Jina in seama cea mai mare parte din punctele 
memoriului. La 6 noiembrie, studenjimea a intrat la cursuri. Profesorii au stiut sa 
ocoleasca o umilire nedreapta a studenjimii care luptase un an intreg pentru credinja 
ei. 

Ne-au spus mai departe, cum ministrul Marzescu a adus un om de-al sau ca prefect 
de polijie cu misiunea de a strivi miscarea studenjeasca si miscare najionala din Iasi. 
Cum acesta cu intreaga polijie s-a pus in urmarirea miscarii. 



Insa, deoarece studenjii intrasera la cursuri si se facuse liniste si nestiind in ce mod 
ar putea sa-si culeaga laurii si sa capete bani, prefectul a inceput sa provoace. 

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mergeau spre 
Mitropolie au fost intampinate de polijisti Tmbataji, lovite cu cauciucurile, apucate de 
par in vazul profesorilor universitari, tarate prin noroiul strazii. Cum, rand pe rand, 
studenjii au fost batuji. Cum la 10 decembrie studentul Gheorghe Manoliu, 
conducatorul corului, a fost lovit cu bejele peste fluierele picioarelor si apoi arestat; 
cum acesta, Jinut la polijia intr-o stare de mare mizerie, s-a imbolnavit de galbinare 
si a murit in spital. 

Studenjii de la Iasi trecusera prin mari greutaji timp de o jumatate de an. 

Noi, la randul nostru, le-am povestit cele ce induraseram. Le-am adus aminte ca 
aveam datoria sa-l scoatem pe Moja din inchisoare. 

La urma le-am facut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui sa 
organizam intreaga noastra generate, s-o crestem si s-o educam intr-un spirit eroic. 
Cum va trebui sa izolam politicianismul, pentru ca nici un tanar sa nu mai patrunda 
in randurile lui. Cum acesta va fi invins si atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. cu 
profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern nationalist, expresie a constiinjei, a 
forjei si a sanatajii noastre romanesti, se va putea rezolva problema jidaneasca, 
luandu-se masuri legale de proteguire a elementului romanesc si de infra na re a 
acjiunii de cotropire a jidanilor; cum in crearea acestei constiinjei, acestei forje si 
acestei sanataji, generajia noastra are o mare si sfanta misiune. Ca noi, 
„Vacarestenii", ne-am hotarat sa venim toji la Iasi, pentru a stabili aici centrul 
acestei acjiuni pe care s-o asezam sub protecjia Sfantului Arhanghel Mihail. 

Camarazii nostri au ascultat si au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor. 

Pe urma am vizitat pe profesorii: Cuza, Gavanescul, §umuleanu etc., impartasindu-le 
si lor aceste ganduri. 



UN AN DE MARI INCERCARI 
MAI 1924 - MAI 1925 

CAMINUL CULTURAL CRE§TIN 

§edinjele noastre, in vederea planului ce urmaream, se faceau foarte anevoios, din 
cauza lipsei de local. Fiind toji saraci, nu ne dadea mana sa inchiriem doua camere 
eel pujin, pentru inceperea organizarii tineretului. §edinjele le Jineam intr-o baraca 
de scanduri care se afla din timpul razboiului in curtea d-nei Ghica. intr-o zi ne-am 
hotarat sa ne facem singuri o casa de cateva camere. Cum? 



Am adunat la 6 mai 1924 vreo 60 de tineri, studenji si elevi de liceu (membrii primei 
frajii de cruce care luase fiinja la Iasi). lata cum le-am vorbit: 

- Dragi camarazi, cat timp o sa ne mai chinuim, Jinand sedinjele noastre in acesta 
baraci? Pana acum, studenjimea romana avea dreptul sa se intruneasca in 
Universitatea sa. Noi am fost izgoniji din ea. Pana ieri aveam dreptul sa ne intrunim 
in camine. Am fost alungaji. Astazi, am ajuns in niste baraci de lemn, darapanate, in 
care ne ploua. In toate orasele, studenjimea este ajutata in scopurile ei nobile. Aici 
n-are cine sa ne ajute. Pentru ca lumea din jur este compusa din populate 
jidaneasca vrajmasa si din politicieni sterpi la suflet. Romanii nostri sunt impinsi la 
periferia oraselor, traind intr-o neagra mizerie. Suntem singuri. Puterea de a ne croi 
o alta soarta si acum ca si maine, nu vom gasi-o decat in noi. Trebuie sa ne invajam 
cu aceasta idee, ca de la Dumnezeu si pana la noi nu mai este nimeni care sa ne 
ajute. 

De aceea nu exista alta dezlegare decat de a ne face singuri, cu brajele noastre, casa 
de care avem nevoie. Desigur, nici unul dintre noi n-am zidit case si nici n-am facut 
caramizi. Injeleg ca ne trebuie in primul rand curajul de a sfarama mentalitatea in 
care crestem noi, mentalitatea care face pe tanarul intelectual sa-i fie rusine, de a 
doua zi dupa ce a devenit student, sa mai duca un pachet in mana pe strada. Ne 
trebuie curajul si voinja de a porni de la nimic. Voinja de a rasturna obstacolele si 
infringe greutajile. 

Olimpiu Lascar, un mic antreprenor cu suflet mare, care avea casa la Ungheni, m-a 
intarit in ideea mea, spunandu-ne: 

- Domnilor, eu va propun sa mergeji si sa faceji caramizile la Ungheni, pe malul 
Prutului. Am un loc si vi-l cedez Dv. Va pun casa mea la dispozijie. 

Am primit propunerea. Dar n-aveam bani de drum pana la Ungheni. Ne trebuiau trei 
sute de lei pentru vreo doua zeci de persoane. Acesti bani ni i-a dat tot Olimpiu 
Lascar. 



PRIMA TABARA DE MUNCA 
8 MAI 1924 

In ziua de 8 mai am plecat, unii cu trenul, aljii pe jos. Total 26. 

N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealta, nici bani, nici mancare. Am tras la 
Lascar, care ne astepta bucuros. 

- Bine aji venit, Domnilor, caci targul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate, 
vazandu-va, isi vor mai taia din obraznicie. Noi, o mana de crestini, suntem terorizaji 
de ei. 



In sfarsit s-au format mai multe delegate care sa mearga pe la casele crestinilor sa 
ceara cu imprumut sape, harleje si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la 
locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a facut o rugaciune. Mai mult de o 
saptamana am muncit cu tojii, sa ajungem la pamantul sanatos, caci spre nenorocul 
nostru pe locul acela, timp de 50 de ani tot targul aruncase gunoi care ajunsese in 
unele locuri pana la 2 m grosime. Ajutaji de cajiva caramidari de meserie, dintre care 
mi-aduc cu drag aminte de mos Chirosca, am inceput sa framantam lutul si sa facem 
caramizi. Eram imparjiji in echipe de cate 5 si fiecare faceam cate 600 de caramizi, 
in total 3.000 de caramizi pe zi. Mai tarziu, cand numarul nostru a crescut, faceam si 
mai multe, muncind de la 4 dimineaja pana seara. Problema cea mai mare era masa. 
La inceput ne-au ajutat oamenii din Ungheni, mai tarziu ne-au venit alimente si de la 
Iasi. Batranii, atat profesorul Cuza cat si profesorul §umuleanu, priveau cu oarecare 
neincredere incercarea noastra. Gaseau ca e ceva copilaresc, ca nu vom putea 
ajunge la nici un rezultat, Dupa un timp insa au inceput sa aprecieze ceea ce faceam 
si sa ne ajute. 

Cand a venit Corneliu Georgescu la Iasi, retragandu-se de la Universitatea din Cluj, 
unde facuse un an la Farmacie, de comun acord cu ceilalji, am dat la caramidarie cei 
17.000 lei pe care ii stransesem noi din donajii, cat timp am stat la Vacaresti. 

Totusi problema hranei fiind grea, am luat in Iasi o gradina de 1 ha de la d-na Ghica 
spre a semana, cu alte echipe de studenji, zarzavaturi si cele necesare hranei la 
Ungheni, asa incat munca noastra era acum imparjita in doua: o parte din studenji 
lucrau la Ungheni, o alta la Iasi la gradina. Studenjii faceau cu schimbul: fiecare cate 
trei-patru zile. 

Prima noastra tabara de munca a avut efectul unui inceput de revolujie in 
mentalitatea curenta. Toata lumea din jur - Jarani, muncitori si, nu mai pujin, 
intelectuali - se aduna plina de curiozitate sa ne priveasca. Aceasta lume era 
invajata sa-i vada pe studenji plimbandu-se eleganji pe strada Lapusneanu sau 
cantand cantece de veselie in jurul meselor din berarii, in ceasurile lor libere. Acum ii 
privea cum framanta lutul cu picioarele, plini de noroi pana la brau, cum cara apa din 
Prut cu caldarile, cum stau aplecaji pe sapa sub arsija soarelui. Lumea asista la 
sfarsitul unei mentalitaji stapanitoare pana atunci: e rusine pentru un intelectual sa 
munceasca cu brajele, mai ales in muncile greoaie, rezervate in trecut robilor sau 
claselor disprejuite. 

Cei dintai care au injeles valoarea, din acest punct de vedere, a taberei, au fost 
tocmai cei din clasele disprejuite. 

Jaranii si muncitorii, desparjiji sufleteste de celelalte categorii si sfiosi, pentru ca 
munca lor nu era prejuita, s-au luminat la faja, vazand in aceasta, din primul 
moment, un semn al prejuirii muncii istovitoare si a prejuirii lor. 

Ei s-au simjit onoraji si poate au intrezarit in viitor zile mai bune pentru ei si pentru 
copiii lor. 

De aceea, din pujinul pe care-l aveau, ne aduceau zilnic, cu drag, hrana. 



Viaja studenjeasca curgea linistita, manifestajii si incidente nu mai erau. Munceam 
plini de voie buna, de nadejdi, cu gandul ca in curand vom avea casa noastra. 



O NOUA LOVIRE 



Intr-o zi a venit tatal meu la Iasi si m-am dus sa-l vad. 

Pe la 10 seara ma intorceam acasa. La un restaurant din Piaja Unirii aud scandal. Ma 
opresc sa vad ce este. Doi studenji, frajii Tutoveanu din Barlad, avusesera un conflict 
cu profesorul Constantinescu-Iasi. Sosise prefectul de polijie la faja locului, le pusese 
catuse la maini si-i ducea spre police, lovindu-i. Eu, fara sa spun ceva, ma uitam la 
acest tablou, cuprins de durere. 

Observ ca vine spre mine comisarul Clos, insojit de 3-4 polijisti. Apropiindu-se la doi 
pasi, imi striga: 

- Ce cauji pe strada la ora asta, derbedeule? 

Stau si ma uit la el nedumerit. Pentru ca el ma cunostea de atajia ani, nici nu mi-am 
inchipuit, ca ar putea vreodata sa mi se adreseze astfel. Am crezut ca ma confunda 
cu cineva. Dar ma vad apucat de gat si imbrancit inapoi. §i iarasi: 

- Te mai uiji inca la mine, haimana?... escrocule!... 

Eu nu am spus nimic, dar am ramas pe loc, uitandu-ma la el. Atunci, din lovitura in 
lovitura, urmat de cei patru polijisti, m-au dus peste 30 de metri, pana in colt; la 
Smirnov. Aici mi-am scos palaria din cap, i-am salutat si le-am spus: 

- Va muljumesc, Domnilor. 

Ranit in suflet, inecat de durere si rusinat, m-am dus acasa unde m-am chinuit toata 
noaptea. Pentru a doua oara in viaja eram lovit, in interval de o luna. M-am stapanit. 
Dar voi, asupritori din toata lumea, nu contaji pe puterea de stapanire a omului, 
pentru ca eel ce se stapaneste, la urma rabufneste ingrozitor. 

A doua zi am povestit tatalui meu ceea ce pajisem. 

- Lasa-I in pace, mi-a zis. Sa nu faci nimic. A trage doua palme unui asemenea 
individ este a-Ji murdari palmele. Va sosi si timpul judecajii lui. Probabil ca sunt pusi 
sa va provoace. Dar tu trebuie sa-Ji pastrezi calmul si sa te feresti de a mai umbla 
singur. 

I-am primit sfatul. Dar un om lovit pare ca nu mai este om. Se simte rusinat, 
dezonorat. Purtam aceasta ofensa ca un pietroi pe inima. 

Dar peste cateva zile avea sa vina si mai rau. 



COPLE§IT DE LOVITURI LA GRADINA 



Terminasem de sapat gradina. Venisem de la Ungheni sa punem rosii. In dimineaja 
de 31 mai, la orele cinci, erau in front, gata sa inceapa lucrul, 50 de studenji. 
Facusem apelul. Nu terminasem bine, cand observ cajiva soldaji prin dosul gradinii. 
Apoi un numar de peste 200 navalesc in curte incarcand armele. Ne inconjoara. Eu 
spun baiejilor: 

- Toata lumea sta pe loc si nu face nimic. 

In acelasi minut vad dinspre poarta ca un nor negru, vreo 40 de persoane, venind in 
pas alergator, cu revolvere in mana, scojand strigate si injurand. Era prefectul 
Manciu cu polijia. In scurt timp au fost langa noi. Doi comisari de polijie imi pun trei 
revolvere in frunte. Se uita la mine cu ochii injectaji si ma injura. Manciu striga: 

- Legaji-I cu mainile la spate! 

Ma loveste. Alji doi se reped la mine, imi scot braul cu forja, ma leaga cu mainile la 
spate cat de strans pot. Apoi simt o lovitura trasa pe la spate, cu pumnul in maxilarul 
drept. Un altul, Vasile Voinea, se apropie si-mi sopteste la ureche: 

- Pana deseara te omoram. Nu mai ajungi tu sa dai jidanii afara! 

Ma injura si-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste faja, dupa care unii 
m-au scuipat in obraz. Tot frontul nostru, fixat si el intre arme si revolvere, statea 
nemiscat si se uita la mine, fara sa-mi poata veni in ajutor. De sus coborase D-na 
Ghica, intreband: 

- Ce-i asta, Domnule Prefect? 
Acesta i-a raspuns: 

- Te arestez si pe d-ta! 

Mai al o parte, am zarit si pe procurorul Buzea, asistand la cele ce se petreceau. 

Apoi cu revolverele in mana au perchezijionat pe rand pe cei din front. Cine se misca 
era lovit si trantit la pamant. 

Dupa aceasta, pe mine m-au pus la 10 m inainte, incadrat de 8 jandarmi cu 
baionetele la arma; pe ceilalji i-au incadrat la fel intre 200 de jandarmi. §i ne-au 
pornit. Eu mergeam inainte, legat cu mainile la spate si scuipat in obraz, iar ceilalji in 
urma mea. Am fost purtaji asa pe toata strada Carol, prin faja Universitajii, pe str. 
Lapusneanu, Piaja Unirii si Cuza-Voda, pana la Prefectura de Polijie. 



Prefectul si cu polit;istii mergeau pe trotuar frecandu-si mainile. Jidanii ieseau plini de 
multumire in usile pravaliilor si-i salutau respectuos. Eu, de suparare, aproape nu 
mai vedeam inaintea ochilor. Simt;eam ca de acum s-a sfarsit totul. Cajiva elevi de 
liceu din cursul superior, trecand pe langa mine, s-au oprit si m-au salutat. Au fost 
imediat prinsi, loviji si introdusi Tntre cordoane. 

Dupa ce am fost purtaji aproape 2 km prin mijlocul orasului si prin faja populajiei 
jidanesti, in aceasta stare de umilire Tngrozitoare, a fost bagaji la Prefectura de 
Polijie. Pe mine m-au aruncat asa legat intr-o incapere infecta, iar ceilalji au fost 
tjinutji in curte. 



SUS, IN CABINETUL PREFECTULUI 



Acolo sus, in cabinetul prefectului, tinerii prizonieri din curte erau chemaji la 
interogatoriu unul cate unul. Prefectul statea la birou, iar ceilalji, peste 30 la numar, 
pe scaune in jurul sau. 

- Ce v-a spus Codreanu? 

- Nu ne-a spus nimic, Domnule Prefect, raspundea tanarul student sau elev. 

Cel interogat era descaljat de ghete si legat cu lanjuri la picioare. I se introducea 
intre picioare o arma si apoi era ridicat cu talpile in sus, arma fiind Jinuta pe umeri de 
doi soldaji. Manciu dezbracat de haina incepea sa bata la talpi cu o ranca de bou. 
Sarmanii copii, spanzuraji cu capul in jos si loviji peste talpile picioarelor, 
neamiputand suporta durerile, incepeau sa racneasca. 

Vazandu-se in faja calailor de comisari, ranjind cu pofta la infioratorul tablou - in 
care copiii neamului romanesc erau torturaji de niste canalii platite de dusmani - 
departe de orice inima care sa planga si sa intervina pentru ei, strigau: 

- Ajutor! 

Atunci, comisarul Vasiliu ii baga cu capul intr-o caldare cu apa pentru ca sa nu se 
auda afara strigatele de durere si disperare. 

Cand, in sfarsit, durerile ajungeau la culme si simjeau ca trupurile lor nu mai puteau 
suporta loviturile, atunci strigau ca declara totul. 

Prefectul trecea la masa in asteptarea destainuirilor, iar ei, dezlegaji de lanjuri, 
priveau amejiti in jur. Apoi izbucneau in plans si cadeau in genunchi in faja 
prefectului: 

- Iarta-ne, Domnule, caci nu stim ce sa declaram. 

- Nu? Nu stii? Mai ridicaji-l odata, striga comisarilor si jandarmilor. 



Si bietul copil, cu inima inghejata, privea cum i se fac din nou preparativele 
supliciului. 

Din nou ridicaji pe arma si spanzuraji cu capul in jos si cu picioarele in sus. Din nou 
lovituri peste picioare. Din nou simjeau cum cad peste talpile lor una cate una rancile 
prefectului nemilos. Talpile deveneau negre de sange ca abanosul si picioarele 
umflate, incat tinerii nu se mai puteau incalja. Printre cei schingiuiji astfel au fost: 
copilul actualului procurer de Ilfov, Dimitriu, baiatul maiorului Ambrozie, caruia i s-a 
spart timpanul si care a ajuns si el comisar la aceeasi prefectura de polijie si aljii. 

Batuji in modul acesta, erau dusi intr-o camera separata, secreta. Pe la orele 9 m-au 
chemat pe mine. Cu mainile legate si amorjite m-au dus sus intr-o camera doi 
jandarmi. Acolo, la birou, statea prefectul, iarin jurul lui, pe scaune, peste 30 de 
persoane, comisari, subcomisari si agenlji. 

M-am uitat in ochii lor. Poate din toji voi gasi pe vreunul cu durere. Nimic! O 
satisfacjie generala. Suradeau: seful Siguranjei, Botez, Dimitriu, directorul 
Prefecturii, comisarul Vasiliu, Clos si ceilalji. 

Prefectul ia o coala de hartie. Imi scrie numele. Apoi: 

- Cum te cheama exact? 

- Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic si avocat in acelasi barou cu 
Dv. 

- Pune-Ji-I jos. 

Trei, cu inima de sluga, se reped si ma trantesc jos, in faja biroului. 

- Descaljaji-I de ghete! 

Doi ma descalja, unul de o gheata si unu de alta. 

- Puneji-i lanjuri! 

Imi leaga picioarele in lanjuri. 
Le spun: 

- Domnule prefect, acum esti d-ta mai puternic, stapan pe viaja si pe moarte, dar 
maine cand voi iesi de aici, ma voi razbuna pe d-ta si pe d-lui care m-a injurat. 

In acest moment aud zgomot si glasuri in sala. 

Venisera profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu si parinji de ai copiilor: col. 
Nadejde, maior Dumitriu, Butnariu, maior Ambrozie si aljii, cu procurorul si cu 
medicul legist, profesor universitar Bogdan. 

Prefectul si cu ceilalji sar de pe scaune si ies pe sala. 



Aud pe prefect: 

- Ce cautaji aici? Va poftesc sa iesiji afara! 
Aud glasul profesorului Cuza: 

- Pe cine dai D-ta afara? Am venit in vizita la D-ta ca sa ne dai afara? Noi am venit 
cu procurorul ca reclamanji in contra d-tale. 

- Jandarmi, daji-i afara! 

Profesorul Sumuleanu se posteaza la usa camerei in care erau inchisi cei batuji si 
spune: 

- Domnule procuror, un plecam de aici pana nu ni se deschide aceasta camera! 
Mai mulji comisari: 

- Nu e nimeni in camera asta. E goala. 
Profesorul Sumuleanu: 

- Sa se deschida acum aceasta camera! 

Cu intervenjia procurorului se deschide camera si sase tineri sunt scosi aproape pe 
braje de parinjii lor si introdusi in cabinetul prefectului. Medicul legist, profesorul 
Bogdan, cerceteaza pe toji si elibereaza certificate medicale. Peste cateva ore sunt 
eliberaji toji ceilalji din curte. Eu sunt insa rejinut doua zile, dupa care sunt trimis la 
judecatorul de instrucjie. 

Imi da drumul. Ii spun: 

- Domnule judecator de instrucjie, daca nu mi se va face dreptate, am sa mi-o fac 
eu singur. 

M-am dus acasa. Acolo a venit profesorul Cuza cu Liviu Sadoveanu: 

- Am auzit ca ai spus ca vrei sa-Ji faci singur dreptate. Sa nu faci una ca asta. O sa 
raportam la minister si o sa cerem ancheta. Nu se poate sa nu ni se dea satisfacjie. 

Eu eram zdrobit sufleteste. Mi s-au naruit toate planurile. Am lasat in voia sorjii si 
caramidaria si am plecat cu primul tren in Bucovina la Campulung. De acolo, pe 
cararile inverzite, m-am ridicat incet in munte, ducand poveri in suflet, durerile 
umilinjei de ieri si chinurile nelamuririi pentru ziua de maine. 

Pare ca nu mai aveam nici un prieten in lume in afara de muntele acesta: Raraul, cu 
schitul de pe el. Sus, m-am oprit la aproape 1.500 m inaljime. Privesc peste munji si 
peste dealuri la sute de kilometri, dar nici o priveliste nu-mi putea alunga dinaintea 
ochilor privelistea infamiei si umilirii la care am fost expus, alaturi de tinerii mei 
camarazi. Plansul loril auzeam si acum si ma durea. 



Se insereaza! 

Nici o Jipenie de om. Numai copaci si vulturi care Jipa la stand. 

Cu mine nu am decat sumanul si o paine. Mananc pujina paine si beau apa dintr-un 
izvor care serpuieste printre pietre. 

Imi adun lemn cu lemn si-mi fac un adapost. O coliba. Aici in aceasta locuinja am 
ramas o luna si jumatate. Pujina hrana de care aveam nevoie, mi-o aduceau ciobanii 
de la stana lui mos Piticaru. 

Stateam pe ganduri si-mi era rusine sa ma dau jos printre oameni. Oare ce pacate 
voi fi facut de mi-a trimis Dumnezeu aceasta nenorocire pe cao, tocmai acum cand 
voiam sa incep un plan asa de mare si frumos? 

Ii scriu lui Moja: „Nu stiu ce am: parca nu mai sunt eu! M-a parasit norocul. Ma 
urmareste pas cu pas nenorocul de o bucata de vreme ; de orice ma apuc, imi merge 
rau. Si cand in lupta nu te mai slujeste norocul, incep sa te paraseasca toji cei din 
jur. Cu 30 de victorii ii aduni, e suficient o singura infrangere ca sa te praseasca." 

Sufletul imi era strabatut de indoieli. Eram la raspantie de drumuri. Luptam pentru 
Jara si eram trataji ca inamici ai neamului. Eram loviji fara mila de guvern, de polijie, 
de jandarmi, de armata. 

Sa intrebuinjam si noi forja? Ei sunt Statul: cu zeci de mii, cu sute de mii. Noi, o 
mana de tineri, cu trup istovit de greutaji, de foame, de frig, de inchisoare. Ce forja 
suntem noi, ca sa putem avea macar o mica sansa de victorie? Daca incercam, vom 
cadea striviji. Si la urma, Jara zapacita de presa jidaneasca, va zice ca am fost niste 
nebuni. 

Sa nu intrebuinjam violenja si forja, cum o intrebuinjeaza ei? Te provoaca, iji 
schingiuiesc oamenii, Ji-i imprastie si te omoara. 

Sa ne lasam omoraji? Dar pana la varsta noastra, noi n-am apucat sa scriem nimic si 
lumea nici macar nu va sti pentru ce ne-au omorat. 

Mai bine sa plecam cu tojii din Jara. Sa plecam si sa blestemam; sa pribegim prin 
lumea larga. Mai bine sa cersim din Jara in tara, decat sa fim umiliji aici pe pamantul 
nostru, pana la ultima expresie a umilirii. 

Sau sa cobor de aici cu arma in mana si sa fac dreptate. 

Sa inlatur fiara care s-a pus de-a curmezisul drumului si a viejii unui neam. Dar ce 
mai facem cu planurile noastre dupa aceea? Voi muri, atunci pe loc, ori voi muri in 
inchisoare; caci eu nu mai pot rezista regimului din temnija. Mie-mi place libertatea. 
Daca nu o am, mor. Dar cu Moja ce fac? Caci o astfel de incercare inseamna 
sacrificare mea si sacrificare lui Moja, ale carui sorji de achitare vor scadea complet. 
Tot grupul nostru va fi sfaramat. Degeaba toate gandurile noastre, toate planurile de 
organizare; totul se sfarseste aici. 



O luna jumatate, stand acolo in varful muntelui, m-au chinuit aceste ganduri fara sa 
le pot da o dezlegare. De griji, de chimin, Tncepuse sa ma doara pieptul si simjeam 
cum mi se sleiesc puterile. 

Eu fusesem un om aprig, caruia nimeni nu-i statea Tnainte. Aveam siguranja si 
incredere in puterile mele. Oriunde ma duceam, invingeam. Acum ma incovoiasera 
greutajile vremii! 

Ma cobor. Las totul in voia sorjii; au nu pot sa dau nici o dezlegare. De acum insa 
umblu cu revolverul la mine. Si la cea dintai, cea mai mica provocare, trag; de la 
aceasta hotarare nu ma va mai clinti nimeni. 

Plec la caramidarie. Acolo, Grigore Ghica, ramas sef, si-a facut datoria in mod 
exemplar. Numarul caramizilor se inmuljise in mod simjitor. Se facusera doua 
cuptoare de cate 40.000 de caramizi. Era pe 15 iulie. Baiejii m-au primit cu duiosie. 
Pe santier nu se intamplase nimic deosebit. 

La Iasi am gasit schimbari. Comisarii care nu avea ghete in picioare, erau acum 
innoiji din talpi pana in crestet. Imbracaji de jidanime. Prefectura de polijie avea 
automobil pus al dispozijie de jidani. Acestia se simjeau stapani absoluji. Erau de o 
obraznicie pe care nu o mai intalnisem de la 1919, din timpul miscarilor comuniste, 
cand se credeau in ajunul revolujiei si fiecare jidanas de peste Prut sau din Iasi isi 
lua aere de comisar al poporului. 



INCERCAREA DE SFARAMARE A BLOCULUI NOSTRU 



Puterea iudeo-liberala a auzit de blocul nostru, de legamantul facut la Vacaresti. Ea 
isi dadea seama ca in jurul acestui bloc studenjimea se va ridica unitara. Nici nu 
inspaimanta mai mult pe jidani decat unitatea perfecta: blocul sufletesc al unei 
miscari, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit pentru „democrape" care are un 
singur avantaj si acela pentru inamicul najiei. Pentru ca democrajia va sparge 
unitatea si blocul sufletesc al unui neam si in faja unitajii si solidaritajii perfecte a 
iudaismului din Jara si din intreaga lume, najia, divizata in partidele democrapei , se 
va prezenta dezbinata si va fi infranta. 

Tot astfel si in miscarea studenjeasca: pana acum, nefiind o unitate perfecta, jidanii 
gaseau fracjiuni sau conducatori pe care ii convingeau masonic, adica le sugerau 
anumite idei, care nu aveau alt rost decat acela de a dezbina. 

Or, grupul nostru se prezenta intr-o unitate nezdruncinata si cu posibilitaji de a 
strange in jurul sau intreaga miscare studenjeasca. 

Si atunci, ne pomenim cu o nesfarsita serie de minciuni si de intrigi Jesute cu grija, 
cu scopul de a-l rupe pe Moja de mine si pe ceilalji unui de altul. 



Jidanii gaseau in mijlocul studenjimii elemente slabe pe care le intrebuinjau - fara ca 
ele sa-si dea seama - ca unelte. Facandu-se ca li se incredinjeaza mari secrete, 
lansau intrigi. Acestea ajunsesera sa prinda pana si la paring, care devenisera, unii 
dintre ei, cei mai indarjiji adepji ai ruperii legaturilor fiilor lor cu acest grup. 

Cum am putut rezista? Numai datorita prevederilor noastre de la Vacaresti. Noi ne- 
am dat seama, din primul moment, ca vom primi si acest atac clasic intrebuinjat de 
masonerie si iudaism. Ne-am pus in garda. Asa incat, in momentul in care el s-a 
afirmat, noi am rezistat chiarin contra celor mai apropiate rude. Imediat cand se 
semnala o intriga, ne adunam si o comunicam grupului intreg. 

Dau cu aceasta ocazie un sfat tuturor organization atragandu-le atenjia asupra 
acestui sistem care se intrebuinjeaza frecvent si pretutindeni. Pentru pararea 
atacului: a) a nu se da niciodata crezare ori de unde ar veni informajia; b) a se 
comunica imediat incercarea de intriga grupului respectiv, persoanelor vizate si 
sefilor. In modul acesta atacul va fi respins. 



LOGODNA 



La caramidaria de la Ungheni, la 10 august 1924, in mijlocul camarazilor si al 
parinjilor, am facut logodna cu d-ra Elena Ilinoiu, fiica d-lui Constantin Ilinoiu, 
controlor la calea ferata. Un om de o mare bunatate si de o mare delicateje 
sufleteasca. In casa lor m-am mutat dupa aceea si m-au primit cu brajele deschise, 
pe langa cei cinci copii pe care ii mai aveau. familia aceasta mi-a fost un sprijin 
permanent in lupta pe care o duceam, prin ingrijirea si intrejinerea ce mi-au 
asigurat-o tot timpul. 

La 13 septembrie m-am dus acasa, la Husi, si mi-am sarbatorit in casa parinteasca 
ziua numelui si a nasterii. 

Implineam 25 de ani. 



PROCESUL MOJA-VLAD 



La 26 septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Moja si al studentului 
Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase si el dupa cateva zile si 
ramasese arestat tot timpul cu Moja. 

Am plecat la Bucuresti. Acolo au inceput dezbaterile in faja Curjii cu Juraji. Moja si-a 
susjinut cu tarie tema, ca tradarea trebuie pedepsita. Opinia publica satula de 
tradatori, urmarea cu viu interes si cu entuziasm desfasurarea procesului. Ea vedea 
in gestul lui Moja un inceput de acjiune in contra tradatorilor si o dovada de sanatate 



morala. Gestul lui aparea ca o lumina in mijlocul viejii romanesti, in care, veac de 
veac, luptatorii pentru neam au fost doboraji prin tradare. 

Intreaga studenjime de la toate universitajile a facut mari manifestajii pentru 
achitarea lui. La Bucuresti, in jurul Tribunalului, erau masaji din nou mii de oameni, 
care doreau o viaja noua pentru Jara lor si cereau eliberarea lui Moja. 

In zorii zilei, justijia populara a adus un verdict de achitare, primit in intreaga Jara cu 
un mare entuziasm. 

Moja, dupa ce-si vede parinjii, paraseste Clujul si se stabileste la Iasi, conform 
legamantului nostru. 



IN JURUL CELOR PETRECUTE LA GRADINA 



Nelegiuirile de la 31 mai ne-au strivit sufleteste prin loviturile, umilinja si dezonoarea 
la care am fost expusi. O rana deschisa, care se adancea tot mai mult, ne consuma 
viaja si parca ne atragea spre mormant. 

Umilirea pe care o simji cand ai fost dezonorat, tu si toji ai tai, iji da un sentiment de 
profunda durere, care te face sa ocolesti lumea din cauza rusinii de a te mai intalni 
cu ea. Pare ca simji ca aceasta lume te disprejuieste, razandu-Ji in faja, ca n-ai fost 
capabil sa-Ji aperi onoarea; ca primejduiesti insasi societatea, lasand sa se creada, 
prin lasitatea ta, ca un zbir are putinja, nepedepsit, sa o dezonoreze si sa o loveasca 
dupa bunul sau plac. 

Aceste dureri cresteau in masura in care incercarile noastre de a capata o satisfacjie 
legala erau respinse cu un cinism care ducea la disperare. La procesele pe care cei 
lezaji le intentasera, acestia riscau sa fie batuji din nou de polijie, de asta data in 
chiar pretoriul justijiei si chiar in faja judecatorilor. Iar la urma, ieseau condamnaji 
reclamanjii. 

Faptul petrecut la 31 mai n-a ramas fara rasunet. Extrag din ziare mai jos ecoul 
acestor fapte in lumea romaneasca si in acelasi timp incercarile ei de a capata o 
satisfacjie. 

„Universul" din 8 iunie 1924, publica sub titlul: 



POLIJIA DIN IA§I. 

STUDENJII AU FOST BATUJI DE INSUSI PREFECTUL POLIJIEI 



„Ni-l inchipuim pe Dl. Manciu, prefectul polijiei din Iasi, ca pe unul din cei mai 
straluciji polijisti ai veacului trecut, ilustrat prin violenja si brutalitate. 

Dl. prefect Manciu, desi polijist din 1924 si intr-un oras de carturari ca Iasii, si-a 
inaugurat sistemul de anacronice violence polijienesti, anul trecut la congresul 
profesorilor universitari. D-sa a fost in stare sa tie in loc un congres de dascali 
universitari, fiindca asa-i dictau impulsiile polijiste. 

Degeaba s-a protestat apoi, caci Dl. prefect al polijiei Iasi isi avea temeiuri 
sprijinitoare politice, Tmpotriva jignirii aduse celei mai alese categorii de intelectuali. 

§i de atunci Dl. Manciu si-a continuat cu osardie procedeele polijienesti pe care le-a 
ilustrat mai ales zilele trecute, cand a batut, a batut cu sete, a lovit cu staruinja, a 
insangerat cu rautate pe studenji si a ordonat apoi subalternilor d-sale sa-l imite cu 
aceeasi ravna de brutalitate. 

Orice ar fi facut studenjii de la Iasi, daca ar fi fost asasini chiar, nu trebuia sa fie 
batuji. 

Intai, sa se fi facut ancheta, sa se fi sesizat parchetul, sa fi fost arestaji, legaji in 
fiare dar nu snopiji in bataie. 

Dl. prefect Manciu e desigur obligat in insarcinarile sale sa aplice si anume ordonanje 
in ce priveste protecfia animalelor. Credem chiar ca le aplica. 

Prin urmare D-sa pazeste sa nu fie batuji caii, sa nu fie torturaji porcii. 

§i totusi Dl. Manciu, care va fi facut ca student, studii de drept penal si va fi citit 
ceva din literatura penala, pe care poate ca ii va fi recomandat-o chiar distinsul 
penalist, Dl. Iulian Teodorescu, care propovaduieste spulberarea acjiunilor brutale si 
din puscarii, a batut personal pe studenji, i-a schingiuit, i-a umplut de sange. 

Dar daca studenjii batuji nu vor fi vinovaji de nici una din absurditajile ce Ii se 
arunca in spate? 

Atunci? Bataia se intoarce? 

E desigur nevoie de o ancheta judecatoreasca. 

Dar mai e nevoie de o sancjiune care sa puna pe dl. Manciu in imposibilitate de a-si 
mai fortifica muschii pe capetele studenjilor." 

B. Cecropide 

„Universul" din 9 iunie 1924, continua, sub titlul: 

„Ei au fost provocap de Polipe si schingiuit;i fara nici o vina. Un prefect de polipe 
bataus. Manciu trebuie destituit. 



Am scris intr-un numar precedent asupra banditismelor savarsite de Dl. Manciu, 
prefectul Polijiei din Iasi, Tmpotriva studenjilor. 

Pentru azi vom reproduce cateva pasaje din Memoriul studenfilor ma'mtat Ministerului 
de Interne. 

Studen(ii zidari. 

In memoriu se spune: 

Studenjimea crestina de la Universitate din Iasi a luat hotararea inca de acum o 
luna, sa cladeasca prin munca proprie, un camin cultural... 

Provocarea prefectului de polipe. 

Abia intruniji, ne-am si vazut inconjuraji de o companie de jandarmi si intreg 
aparatul polijienesc, in frunte cu prefectul Manciu. 

In vreme ce noi stateam cu tojii foarte linistit;i, ei cu armele intinse s-au repezit 
asupra noastra incercand a ne injura si a ne lovi in modul eel mai barbar posibil. 
Crezand ca vor gasi arme la noi ne-au perchezijionat pe toji fara a gasi ceva la 
vreunul. in timpul perchezijiei, au incercat sa introduca colegului Corneliu Zelea 
Codreanu un revolver si niste hartii, contra carui fapt el a protestat. Pentru acesta a 
fost batut de catre polijaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul Vasiliu si impreuna cu 
toji ceilalji agenji si jandarmi l-au legat ca pe eel din urma borfas. La fel ni s-a 
intamplat si la o buna parte din cei ce eram acolo. Am fost declaraji arestaji si 
imprejmuiji de cordoane de armata, dusi la Prefectura de Police. 

§i copiii de pe drum au fost batup. 

Pe drum au fost intalniji mai mulji elevi de la diferite licee din localitate, care 
mergeau la parcul sportiv pentru a exercita jocul oina, convocaji fiind de d-nii 
directori ai liceelor respective. Toji acestia au fost arestaji si dusi impreuna cu noi, 
studenjii, la polijie dupa ce bineinjeles au fost batuji in vazul tuturora, de insusi 
polijaiul Manciu si ceilalji polijisti. La polijie au fost Jinuji toata ziua. Pe o parte dintre 
noi ne-a batut pana la lesin si ne-a eliberat: o parte am dat declarajii scoase prin 
ameninjare, iar alta parte am fost eliberaji fara sa ni se mai ia vreo declarajie." 

§i ca incheiere „Universul" adauga: 

„Faptele de mai sus nu pot ramane nepedepsite. Prefectul de polijie Manciu, dovedit 
agent provocator si vinovat de torturarea studenjilor de la Iasi, trebuie sa-si 
primeasca pedeapsa faradelegilor sale." 

intre altele „Universul " din 10 Iunie 1924, publica sub titlul: 



IA§II SUB TEROARE PREFECTULUI DE POLIJIE 



„...TransportaJi in beciurile Polijiei, acesti studenji au fost supusi la cele mai groaznice 
chinuri. 

Unii dintre ei au fost spanzuraji cu capul in jos, loviji peste talpile picioarelor cu vana 
de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost legat, apoi palmuit si torturat de insusi 
prefectul de polijie. Sanatatea lui este zdruncinata. 

Ceilalji studenji arestaji prezinta grave leziuni corporale. 

Trei sute de studenji au reclamat faptele de mai sus procurorului general, cerand ca 
medicul legist sa examineze starea colegilor torturaji." 



CUVANTUL D-LUI PROF. A. C. CUZA 



In edijia speciala a ziarului „Unirea" din 1 iunie 1924, Dl. Prof. A. C. Cuza publica un 
judicios articol din care extrag: 

„Darin faja acestor necontenite brutalitaji si samavolnicii nenumarate, fara motiv - 
facute anume ca prin teroare sa ingrijeasca studenjimea crestina - doua intrebari se 
pun hotaratoare: 

Ce vrea guvernul, care sust;ine un asemenea poli(ai in fruntea unui ora§ ca Ia§iul? 

Ce vrea poli(aiul el Jnsu§i? 

Voiesc ei insisi ca din mijlocul acestei continue enervari sa se produca reacpuni 
necugetate, la care se pare ca anume provoaca, pe fiecare zi? 

Aceasta provocare este cu atat mai nedemna si mai iritanta, cu cat in acelasi timp 
polijaiul Manciu se duce la intrunirile societajii jidanesti Macabi si se pune in fruntea 
acestor macabei sportivi cu care pleaca ostentativ in excursie, avand in frunte 
steagul bicolor alb albastru. 

Iar zilnic il vezi tolanit in automobil - nu in eel cu care a calatorit deunazi la Ciurea - 
ci in acela nou care se pare ca i-a fost harazit prin subscript^ publica de comunitatea 
israelita din Iasi incurajandu-l si prin ziare, la orice ocazie, pentru atitudinea sa in 
contra studenjimii crestine. 

Protestand cu toata indignarea contra acestei acjiuni de provocare continua, cerem 
ca autoritajile superioare sa intervina pentru ca sa puna capat unei situajii nedemne 
si primejdioase, pe care Iasiul si studenjimea lui crestina nu o mai pottolera." 

A. C. Cuza 



INTRUNIRILE DE PROTESTARE CONTRA LUI MANCIU DIN 3 §1 5 IUNIE 

S-au expediat urmatoarele telegrame: 

MAJESTAJII SALE REGELUI 

„Fa£a de nelegalitajile polijaiului Manciu impotriva studenjilor si copiilor nostri loviji si 
insultaji zilnic, voind a ne intruni, am fost impiedicaji de polijie si jandarmi cu toate 
ca procurorul a aprobat intrunirea. 

Supunem respectuos Majestajii Sale plangerea noastra si rugam a fi ocrotiji. 
(Urmeaza 1200 semnaturi)." 

MINISTERULUI DE INTERNE 

„Copiii nostri luaji de pe strada si salbatic maltrataji de prefectul de polijie Manciu, 
cerem ancheta imediata, urmata de sancjionari severe. 

Loviji in sentimentele noastre parintesti si pierzand orice rabdare, asteptam 
neintarziat dreptate. 

ss. maior I. Dumitriu, maior Ambrozie, D. Butnaru, Elena Olanescu, Capitan Oarza, 
Gheorghiu etc." 

ACJIUNEA ROMANEASCA 

Anul I, nr.2, 15 noiembrie 1924 

sub semnatura cunoscutului publicist Dr. Ion Istrate, scrie: 

„In ziua de 8 Iunie 1924 s-a Jinut in sala Bejan o grandioasa manifestable publica de 
protestare sub presedinjia de onoare a d-lui general Tarnovschi. Au infierat 
procedurile lui Manciu d-nii: prof. univ. A. C. Cuza, studentul Grigorescu in numele 
studenjilor crestini, meseriasul Artur Rus, metalurgistul C. Pancu, prof. univ. C. 
Sumuleanu de la Facultatea de Medicina care a facut un tablou impresionant de ceea 
ce a vazut la polijie: timpane sparte, urechi umflate, ochi insangeraji, maini rupte si 
picioare vinete de loviturile rancilor salbaticilor lui Manciu. 

Declara ca de ar fi avut un copil care sa fi fost schilodit de barbarul din capul polijiei 
n-ar fi ezitat o clipa sa-i zboare creierii canaliei. Vorbeste apoi d. maior I. Dumitriu 
care incheie: am incredere ca justijia Jarii ne va face dreptate. Altfel, jur aici in faja 
Dvs. si voi sti sa-mi respect juramantul, ca-mi voi face singur dreptate. 

Mai vorbeste avocatul Bacaloglu, meseriasul Cristea, avocatul Nelu Ionescu si 
profesorul Ion Zelea Codreanu. La urma s-a votat o mojiune de protestare prin care 
se cerea justijiei satisfacjie si guvernului destituirea lui Manciu." 



UN AVERTISMENT ZADARNIC 

In „Jara Noastra" nr. 24 din 15 iunie 1924, cunoscutul scriitor Al. O. Teodoreanu 
publica un articol din care reproducem urmatoarele pasagii: 

„JustiJia chemata sa-si spuna cuvantul ii declara pe toji studenpi arestap nevinovaji 
si dispune da fie pusi imediat in libertate. 

Studentul Zelea Codreanu e menjinut totusi arestat, trimis judecajii de catre polijaiul 
Manciu care e si avocat, pentru complot. 

Cele mai elementare manuale de drept si eel mai bun simt; ne spun ca in casatorie, 
duel sau complot nu poate figura o singura persoana. 

Pentru a da o calificare ca cea de mai sus, eel de la care emana trebuie sa se 
gaseasca intr-o particulara stare de ebrietate, care sa-i permita viziunea eel pujin 
dubla. 

Prin urmare cu el nu putem vorbi. 

E loc insa in numele intregii suflari romane§ti, ultragiata, din care scoatem, bucurosi 
si fara paguba pentru nimeni, pe timizii ei reprezentanji din parlament si presa, sa 
intrebam guvernul, daca socoate util sa lase sancjiunea (inevitabila) in sarcina celor 
lezaji si daca nu gaseste oportun s-o previna. 

Intariji de cuvantul hotarator al justice nu ezitam a taxa complotul de la Iasi ca o 
ticaloasa Tnscenare..." 

Al. O. Teodoreanu 



SE ORDONA ANCHETA ADMINISTRATIVA 
MEMORIUL D-LUI AMBROZIE 



In urma celor intamplate a venit in ancheta inspectorul administrativ Vararu. lata 
memoriul inaintat de dl. maior Ambrozie, inspectorului Vararu: 

„Domnule Inspector, 

Hotarat lucru ca dl. ministru de interne, dorind sa stie adevarul adevarat asupra celor 
raportate de noi telegrafic cu schingiuirea fiilor nostri, v-a trimis pe Dvs. si, cum 
credem ca doriji a face completa lumina, am facut acest memoriu cu narajiunea 
faptelor. 



Faptul s-a petrecut dupa cum urmeaza: era lucru stiut in Iasi de catre directorii de 
scoli si de parinjii elevilor, ca acestia fabrica caramida la Ungheni, pentru a construi o 
casa proprie in Iasi si ca, lucreaza la o gradina de zarzavat pusa la dispozijia lor de 
D-na Ghica, in str. Carol. O parte din studenji si elevi se intrunea odata pe 
saptamana, sub conducerea studentului Zelea Codreanu, cand se facea repartijia la 
munca, adica: 40 studenji erau trimisi la Ungheni la facerea de caramizi, iar 20-25 
elevi erau repartizaji pentru a uda gradina de zarzavat. 

Despre cele aratate mai sus a aflat si prefectul de polijie; pentru ce oare nu ar 
inventa ceva de senzajie la Iasi, de exemplu complot, mai ales ca jurnalele din Iasi 
sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate in struna si atunci; zis si facut. In 
ziua de 31 mai 1924, ora 4.30-5.00 dimineaja, cand stia ca in curtea D-nei Ghica 
erau adunaji vreo 65 studenji si elevi, a dat navala peste ei cu intregul aparat de 
polijie si cu multa armata, dupa gravitatea faptului inchipuit. 

Mintea omeneasca refuza sa priceapa ce s-a petrecut atunci, cand studenjii si elevii 
au fost inconjuraji de ca cei mai ordinari criminali si chiar pe loc loviji barbar de 
agenji, armata si chiar de polijaiul Manciu. 

Dupa o jumatate de ora, cu tojii, in cap cu studentul Zelea Codreanu, bine incadraji 
si in convoi, mergeau la vale pe strada mare catre polijie; in drum au intalnit un alt 
grup de elevi de liceu, care din ordinul profesorilor mergeau la joe de oina la Copou. 
Acestia, fiindca si-au permis luxul sa salute pe cei aflaji in fiare, imediat au fost 
arestaji, batuji si dusi la polijie, ca complici cu cei dintai. 

Ajunsi la police, prefectul, fara sa anunje parchetul, dupa gravitatea faptului, a 
inceput singur interogarea. Deci si bataia, maltratarea si schingiuirea studenjilor si 
elevilor, pentru a declara ca au luat parte la complot si sa spuna ce stiu. Dar ce era 
sa spuna acestia, cand nu stiau nimic? Aproape toji studenjii si elevii au fost batuji. 
Mai grav insa au fost: 

1. fiul meu, Cezar Ambrozie, elev clasa a VHI-a, seminarul pedagogic, caruia 
prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu ranca de bou, iar la urma, 
fiindca nu a raspuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea 
stanga, spargandu-i timpanul; 

2. elevul Dumitriu Spinji, fiul maiorului Dumitriu; acesta a fost legat cu lanjuri 
de ambele picioare si intors cu capul in jos; dupa ce i-a bagat o arma printre 
picioare (Jinuta de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), a fost batut la 
talpi cu ranca, personal, de prefect, pana cand a lesinat; 

3. elevul de scoala Gurguja Gh. a fost legat de maini si picioare si pus cu faja in 
jos pe podea apoi batut cu ranca, iar pentru a nu se auzi Jipetele sale, i s-a 
pus in dreptul gurii un lighean cu apa si un agent avea grija sa-i apese cu 
capul in apa cand striga mai tare. 

La toate schingiuirile acestea, au fost de faja si doi ofijeri de jandarmi: capitanul 
Velciu si locotenentul Tomida, pe care, nu cred ca demnitatea de ostas sa-i lase a nu 
spune adevarul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, intrebuinjand oameni 
de trupa sa schingiuiri si intrebuinjand o arma militara ca unealta de tortura, cand 
este stiut ce menire are aceasta. 



Dupa spusele studenjilor si ale elevilor, in timpul cand polijaiul Manciu se 
indeletnicea cu asemenea operajii, au trecut in cabinetul sau d-nii procurori Culianu 
si Buzea. Cred ca d-lor vor arata adevarul. 

Toate bataile si schingiuirile nu au incetat decat mai tarziu, cand domnul prim- 
procuror Cajichi a venit la police, fiind cerut de o comisie compusa din d-nii: profesor 
Cuza, §umuleanu, avocat Bacaloglu, colonel Nadejde si medicul legist Bogdan care a 
constatat cele aratate in copie dupa actul alaturat si chiarin localul prefecturii. 

Dupa cum vedeji, Domnule Inspector, noi pana astazi am procedat legal, adica: 

1. am chemat pe domnul prim-procuror si medicul legist chiar la prefectura, 
unde am constatat bataia studenjilor si elevilor; 

2. am dat in judecata pe schingiuitori la Judecatoria Ocolului II; 

3. am sesizat parchetul, unde s-a trimis si actul medico-legal, afacerea fiind 
repartizata d-lui jude instructor Ieseanu; 

4. ca oameni de onoare si ofijeri am fi putut cere d-lui Manciu satisfacjie pe 
calea armelor, dar d-sa este descalificat de cand a refuzat sa se bata in duel 
cu capitanul Ciulei. 

In mod cinstit, acesta este adevarul. 

Va rog a cunoaste, ca intre toji parinjii ofensaji, suntem doi ofijeri superiori, care 
pana in prezent, fiindca am procedat legal, suntem descoperiji, deoarece nu ni s-a 
dat nici o satisfacjie pana astazi de catre nimeni. Credinja noastra este ca dl. 
ministru de interne ne va da satisfacjie completa, dand in judecata pe prefectul 
Manciu pentru faptele aratate si va interveni la Ministerul de Razboi, caci prefectul 
Manciu, fiind ofijer de rezerva (sublt. de rezerva Manciu face parte din Reg. 10 
Vanatori, iar pentru mobilizare este la adapost la atelierul de reparajie al Corpului III 
Arimata) cu buna stiinja a schingiuit pe copiii camaradului superior faja de gradul 
sau. 

Maior (ss.) Ambrozie 

Rezultatul anchetei este urmatorul: 

1. prefectul Manciu a fost decorat cu „Steaua Romaniei"in gradul de comandor; 

2. toji comisarii care ne-au schingiuit au fost avansaji; 

3. incurajaji de aceste masuri, ei dezlanjuie o noua prigoana in contra noastra, 
de asta data extinsa in intreaga Moldova. Orice comisar, pentru a-si face o 
sursa de venituri de la jidani sau pentru o avansare, punea mana in piept unui 
student, il batea pana la sange in strada sau la polijie, fara a fi obligat sa 
raspunda pentru faptele sale. 



ZIUA FATALA, 25 OCTOMBRIE 1924 



In atare condijiuni sufletesti si de fapt m-am prezentat la Judecatoria Ocolului 2 Iasi, 
sambata dimineaja, ca avocat alaturi de colegul Dumbrava, in procesul colegului 
Comarzan, schingiuit de Manciu. 

Prefectul s-a prezentat cu Tntreaga polijie si in plina sedinja, in faja avocajilor si a 
judecatorului Spiridoneanu care prezida, s-a napustit asupra noastra. 

In aceste imprejurari, cu riscul de a ma pierde, strivit de cei douazeci de polijisti 
inarmaji, am scos revolverul si am tras. 

Am Jintit in cine se apropia de mine. 

Primul, a cazut Manciu. Al doilea, a cazut inspectoral Clos, al treilea, un om cu mult 
mai pujin vinovat, comisarul Husanu. 

Ceilalji au disparut. 

Peste cateva minute, in faja Judecatoriei, se gaseau cateva mii de jidani, care cu 
mainile ridicate in sus si cu degetele crispate de ura, asteptau sa ies pentru a ma 
sfasia. 

Eu am luat in mana dreapta pistolul, in care mai aveam cinci cartuse si cu stanga am 
apucat de brat; pe d-l Victor Climescu, avocat din Iasi, rugandu-l sa ma insojeasca 
pana la Tribunal. 

Am iesit si astfel am strabatut printre jidanimea care urla, dar care a avut totusi 
bunul simt; ca, in faja revolverului, sa-mi faca loc. 

Pe drum m-au prins jandarmii, m-au despartit de domnul Climescu si m-au introdus 
in curtea Prefecturii de Polijie. Aici comisarii au sarit pe mine sa-mi ia revolverul. Era 
singurul prieten pe care-l mai aveam in mijlocul acestei nenorociri. Mi-am adunat 
toate puterile opunand, cinci minute, rezistenja, ca sa nu-l scap din mana. Dar pana 
la sfarsit am cedat. Mi s-au legat mainile la spate cu lanjuri si am fost asezat intre 
patru soldaji cu baioneta la arma. 

Peste pujin, m-au scos din biroul in care eram si m-au dus in fundul curjii, asezandu- 
ma langa un gard inalt. Jandarmii s-au retras si m-au lasat singur acolo. Am banuit 
ca vor sa ma impuste. Am stat asa mai multe ore pana seara tarziu, asteptand sa fiu 
impuscat. Aceasta asteptare nu mi-a provocat nici un sentiment. 

Vestea tragicei razbunari s-a raspandit cu o viteza in adevar fulgeratoare. La camine, 
cand s-a aflat, a fost o adevarat explozie. De al toate cantinele si caminele, studenji 
si studente s-au ridicat si au pornit in fuga pe strazi, coborand spre Piaja Unirii. Aici 
au manifestat indelung cantand, apoi au incercat sa se indrepte spre Prefectura de 
Polijie. Dar armata, care sosise intre timp, i-a oprit cu mare greutate. Am auzit 
cantecul studenjilor si, desi eram in lanjuri, ma bucuram ca ei au fost eliberaji. 

Tarziu am fost chemat sus, in acelasi cabinet al supliciilor, unde acum la masa era 
instalat judecatorul de instrucjie Esanu, acela caruia ma plansesem acum patru luni, 
cerandu-i sa mi se faca dreptate. M-a interogat sumar dupa care mi-a lansat mandat 
de arestare. 



Am fost urcat in duba si dus la Galata, sus pe deal, deasupra Iasiului, in jurul 
Manastirii zidita de Petre Schiopul, Domnul Moldovei. 

Am fost introdus intr-o camera in care mai erau 10 arestaji. Acolo mi s-au luat 
lanjurile. Cei din camera mi-au dat un ceai dupa care m-am culcat. A doua zi, am 
fost pus la secret. Singur, intr-o camera cu ciment pe jos, cu un pat de scanduri, fara 
patura, fara perna si inchis cu lacat. Camera avea doua geamuri vopsite cu var pe 
dinafara. Nu vedeam nimic. Un perete era asa de umed incat curgea apa pe el. In 
prima zi, un gardian - Mos Matei - mi-a aduso paine neagra. A deschis usa si mi-a 
intins-o, caci nici el nu avea voie sa intre inauntru. Nu-mi era foame deloc. Noaptea 
m-am culcat pe scanduri si m-am invelit cu sumanul. Sub cap n-am putut sa-mi pun 
nimic. Mi-a fost frig. 

Dimineaja, am fost scos afara doua minute, apoi din nou inchis. In cursul zilei, 
studentul Miluja Popovici, care era arestat, s-a putut apropia de fereastra, a sters 
geamul cat un varf de deget, prin care puteam sa vad afara. Apoi s-a dus la o 
distanja de 20 m si cu mare atenjie imi facea semne cu degetele. Am injeles ca-mi 
facea semnalizare prin alfabetul Morse. Astfel, am putu afla ca fusesera arestaji din 
nou toji Vacarestenii: Moja, Garneaja, Tudose Popescu, Radu Mironovici, afara de 
Corneliu Georgescu pe care nu-l prinsesera. Ei fusesera adusi in aceeasi inchisoare si 
pusi toji intr-o camera. Am aflat ca fusese adus si tatal meu. A doua noapte am dus- 
o mai rau. Mi-a fost foarte frig si nu am putut ajipi deloc. Aproape toata noaptea m- 
am plimbat prin camera. 

Dimineaja, iar m-au scos afara doua minute si iar m-au inchis; Mos Matei mi-a dat o 
paine. La ora 12 mi s-au pus catusele cu lacat la maini. Am fost urcat in duba si dus 
la Tribunal pentru confirmarea mandatului. Dupa confirmare, readus la Galata, m-am 
vazut din nou in aceeasi camera intunecoasa. Afara incepuse vreme rea. Lipsit de 
foe, m-a cuprins frigul. Am incercat sa adorm pe scanduri. Am ajipit vreo jumatate 
de ora, dar ma dureau oasele. Din cauza frigului de venea de la cimentul de jos, 
incepusem sa am dureri la rinichi. Vazand ca-mi pierd puterile, am facut apel la 
voinja si la gimnastica. Toata noaptea, din ora in ora, ma sculam, faceam cate zece 
minute gimnastica si cautam cu indarjire sa ma menjin in puteri. 

Ziua urmatoare nu ma simjeam bine. Imi scadeau puterile vazand cu ochii, cu toata 
lupta pe care o duceam cu ajutorul voinjei si incapajanarii. Noaptea care a urmat, 
frigul a fost mai mare si voinja n-a mai funcjionat; am fost doborat. Mi s-a intunecat 
inaintea ochilor si am cazut. Cat ma Jinuse voinja, nu aveam nici o grija. Imi dadeam 
seama ca de acum e de rau. Imi tremura tot corpul si nu ma puteam opri. Cat de 
grele erau nopjile acelea care pareau ca nu se mai sfarsesc! 

A doua zi a venit procurorul si a intrat in celula la mine. Am cautat sa ascund starea 
in care ma aflam. 

- Cum stai aici? 

- Foarte bine!... Domnule procuror. 

- Nu ai nimic de raportat? 

- Nu am nimic. 



Am mai ramas asa timp de 13 zile; apoi mi s-a facu pujin foe. Mi s-a dat asternut si 
rogojini care au fost puse pe perete. ora pe zi, mi se ingaduise sa stau afara. Intr- 
una din zile i-am zarit pe Moja si pe Tudose, departe in fundul curjii si le-am facut 
semn. Tot atunci am aflat ca tatal meu fusese eliberat. De asemenea, Dl. Liviu 
Sadoveanu, Ion Sava si inca un student care fusese si el arestat. 



DOUA ARTICOLE IN JURUL CAZULUI MANCIU 



Afara, a doua zi dupa intamplarea din Targul Cucului, a aparut in „Cuvantul Iasiului" 
din 27 octombrie 1924, un articol al lui Nelu Ionescu, avocat, fost presedinte al 
Societajii Studenjilor in Drept, din care extrag: 

„Comentariile facute de presa liberala jidaneasca in jurul morjii lui C. Manciu, sunt de 
rea credinja si interesate; ele pornesc de la falsificarile grosolane de fapte, pentru a 
face cu orice prej un erou din eel ce nu a fost decat un instrument si a da pe seama 
unor pretinse comploturi fascisto-antisemite, ceea ce nu a fost decat consecinja 
inevitabila a unui regim de ilegalitaji si abuzuri. 

Studenjii au fost impiedicaji cu forja sa intre sa se inchine la Mitropolie, au fost 
impiedicaji sa ia masa in comun la restaurant, au fost bruscaji si impiedicaji sa 
circule pe strada, impiedicaji sa se intruneasca in universitate, impiedicaji sa se 
intruneasca la sediul societajii lor, impiedicaji sa-si lucreze gradina pentru propriul 
lor camin, batuji pe strada, in beciurile polijiei si in piejele publice de la eel din urma 
zbir, pana la acela care mai deunazi fusese prefectul de polijie al acestui oras. 

Studenjii cu o stapanire de sine demna de admirat si cu o incredere in justice care le 
face cinste, au deschis o serie de procese in contra prefectului Manciu si a 
subalternilor lui, pentru loviri grave, abuzuri de putere si atentate la libertatea 
individual^, cu credinja in hotararea justijiei. 

Acest gen al studenjimii nu a fost injeles. §i cu regret spunem ca justijia nu a 
raspuns speranjelor, pe care o tinerime intreaga insuflejita de eel mai cald sentiment 
de legalitate si ordine si-a pus-o in ea. 

Studenta Silvia Teodorescu, lovita de catre Manciu in plina strada cu piciorul in spate, 
in strada Carol, in ziua de 11 decembrie 1923, in dreptul casei colonelului Vesla - 
fapt afirmat si depus prin prestare de juramant de numerosi martori - nu numai ca 
nu reuseste sa-l condamne pe Manciu in faja Jud. de Ocol I Urban, dar reclamanta 
ramane condamnata pentru ultraj, intrucat judecata constata ca in timpul loviturilor 
arfi adresat lui Manciu cuvintele: aceasta este o salbaticie. 

In seara de 14 decembrie 1923, studentul de la drept Letter, Galap, in momentul in 
care intra in hotelul Bejan, unde locuia, fara nici un motiv a fost inconjurat de o 
banda de polit;isti si jandarmi, care impreuna cu Manciu si din ordinul lui l-au lovit cu 
tesace, bastoane, paturi de arma, picioare si pumni, pana ce a cazutjos in nesimpre, 
dupa care tarat de toji acestia a fost zvarlit fara de nici un ajutor pe o strada 
laterala. 



Studentul Lefter a facut proces lui Manciu si Manciu a fost achitat fara sa aiba nevoie 
sa depuna macar un singur martorin contra dovada. 

Dar barbaria si salbaticia de asta vara, care lucrau la gradina imobilului Ghica: 

25 de studenji batut;i hot;este la talpi timp de o zi intreaga, fapt constatat de primul- 
procuror si medicul legist al Tribunalului pentru fapte inchipuite care macar n-au fost 
de natura sa motiveze o instruct;ie in privinfa lor. 

Dar nu numai atat, studenjii au cerut si o ancheta administrativa. Aceasta a avut loc 
asta vara si s-a efectuat de Dl. Vararu, care a ramas profundi indignat de abuzurile 
constatate, dar asupra carui raport Ministerul de resort a pus ordinul de decorare al 
lui Manciu cu Coroana Romaniei. 

lata omul care a murit: de morji nu se spune decat bine, dar aceasta nu ne 
impiedica sa spunem adevarul. 

Manciu suprima intruniri, Manciu te impiedica sa intri la Mitropolie, Manciu batea in 
strada, la Polipe si in Piet,e, insulta pe cei care reclamau, amenin(a pe aparatorii lor, 
Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la adapostul cordoanelor de agenp si 
jandarmi, atunci cand studenpi legat;i de maini si de picioare nu puteau zvarli prin 
ploaia de scuipat si lovituri a subalternilor lui inconstienp, decat priviri de dispret; si 
momentana resemnare. 

lata omul datoriei si lata ce fel de ordine facea acest om! 

Opinia publica este alaturi de Corneliu Codreanu. Ei ii plac gesturile hotarate si 
apreciind mobilul superior al acestui gest, care avertizeaza un regim si serveste o 
idee, il dezlanjuie de considerentele obisnuite de incriminare a unor atari fapte, il 
justifica in totul si-l aproba in special. 

Personal salut gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu, care ramane si de aceasta 
data intransigent pe chestiuni de onoare si hotarat cand este vorba de demnitate. " 

Peste cateva zile, in ziarul „Unirea", din... oct. 1924, apare articolul profesorului 
Cuza: 



MOARTEA PREFECTULUI MANCIU, SISTEMUL FATAL §1 URMARILE LUI 



„Polit;ia din Iasi - de un an incheiat - traieste o adevarata tragedie cu ultimul act pe 
care il stim, datorita inlanjuirii fatale a faptelor, ale caror victime au cazut: 

Prefectul Manciu, Inspectorul Closs, subcomisarul Husanu si nu mai pufin, studentul 
doctorand Corneliu Zelea Codreanu. 



Prefectul Manciu a murit; subcomisarul Husanu se lupta cu moartea; inspectorul 
Closs are o rana adanca; Corneliu Zelea Codreanu zace in inchisoare. 

Ce este aceasta tragedie care face atatea victime? In ce fel putem vorbi de 
inlanjuirea fatala a faptelor? Cine sunt vinovajii? 

Manciu a fost prefectul de police al D-lui G. G. Marzescu. 

Numai in calitatea aceasta a fost adus si menjinut pana la urma - cu toate excesele 
de care s-a facut vinovat - la Prefectura Polijiei. Ceea ce o dovedeste cu prisosinja, 
ca a fost aprobat; ca a lucrat dupa un plan stabilit, din inspirajia directa a D-lui G. G. 
Marzescu, care-l susjinea, sunt distincjiile ce i s-au acordat, meritele lui in serviciu si 
inaintarile personalului sau. 

Sistemul fatal inspirat lui Manciu a fost terorizarea studenpmii crestine; ca sa se dea 
satis fact;ie jidanilor si sa se faca dovada ca ordinea se poate menpne prin mijloace 
energice. 

Sistemul fatal, nefericitul Manciu, lipsit de orice insusiri speciale, l-a pun in aplicare, 
cu o deosebita brutalitate faja chiar de profesorii universitari: debutand m cariera cu 
prilejul adunari generale a Asociajiei profesorilor universitari din Romania, care s-a 
Jinut la Iasi, sub presedinjia eminentului nostru coleg, Dl. Prof. Gavanescul, in zilele 
de 23, 24 si 25 septembrie 1923. 

Prefectul Manciu a insultat Universitatile si a brutalizat si arestat pe student fara nici 
o vina ceea ce a provocat protestarea profesorilor lor, cerand satisfacpe. 

Comisiunea celor 4 Universitaji - compusa din d-nii profesori: Dr. Hurmuzescu - 
Bucuresti; Dr. §umuleanu - Iasi; M. §tefanescu - Cluj si Hacman - Cernauji a 
redactat apoi, imediat in sedinja chiar, urmatoarea telegrama cu trei adrese: 1. D-lui 
Presedinte al Consiliului de Ministri; 2. D-lui Ministru de Interne; 3. D-lui Ministru al 
Instrucjiei Publice, semnata de Dl. I. Gavanescul: 

Asociajia Generala a Profesorilor Universitari din Romania, in sedinja sa de 
deschidere, blameaza intervenjia jignitoare a polijiei Iasi si strans unita in jurul 
Presedintelui, cere autoritajilor superioare cercetarile cuvenite si sa i se dea deplina 
satisfacjie. 

Presedintele Asociajiei (ss) I. Gavanescul 



Aceeasi comisie redacteaza si trimite d-lui Primar la Iasiului urmatoarea adresa: 

Domnule Primar 

Asociajia Generala a Profesorilor Universitari, in sedinja de deschidere, vazand 
masurile jignitoare ale d-lui Prefect de polijie, faja de congresul ei, regreta ca, in 
starea sufleteasca in care a fost pusa, nu poate lua parte la banchetul oferit de 
Primaria orasului, muljumindu-va pentru bunele dvs. intenjiuni. 



Presedintele Asociajiei (ss) I. Gavanescul 



Susjinut cu mandat imperativ, ca sa terorizeze studenjimea, Manciu a lucrat in 
conformitate cu scopurile urmarite si dupa planul stabilit: mergand pe caile fatalitajii. 
Vom enumera pe scurt fapte petrecute, numerotandu-le: 

1. Introducerea polit;iei si armatei in Universitate, la 10 decembrie 1923. 

Cu prilejul manifestajiilor studenjesti care au urmat, printre aljii a fost batut asa de 
grav de polijie studentul G. Manoliu, incat imbolnavindu-se de icter, a murit peste 
cateva zile. 

2. Brutalizarile de la gara. Cu prilejul sosirii profesorului Ion Zelea Codreanu la Iasi, 
dupa eliberarea sa din inchisoare, prefectul Manciu s-a aruncat inca o data fara nici 
un motiv cu polijia si armata asupra cetajenilor si studenjilor care venisera la gara 
sa-l primeasca, brutalizandu-i si gonindu-i pe strazi ca pe niste raufacatori. 

3. Vizita Prinfului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu a inscenat alte scandaluri, 
care au facut pe studenji sa se planga Altejei Sale Regale. 

4. Scandalul de la Teatrul Sidoli. Artistii romani retrasi de la Opera, venind la Iasi, 
studenjii le-au facut o manifestable de simpatie. Aceasta manifestable absolut 
pasnica, a dat prilej prefectului Manciu sa insceneze Tnca un scandal impotriva 
studenjilor, care au fost batuji si imprastiaji cu brutalizari odioase. 

5. Complotul din strada Carol. Prin buna voinja a d-nei Constanja Ghica, in gradina 
d-sale din str. Carol, studenjii au plantat o bucata de teren cu zarzavaturi, pentru 
intrejinerea lor. In ziua de 31 Mai, in anul acesta, pe cand studenjii se adunasera la 
lucru, a aparut prefectul Manciu, cu toata polijia si jandarmii avand baioneta la arme 
si au arestat pe studenji. Corneliu Zelea Codreanu a fost descins si legat cu braul 
sau, cu mainile la spate si condus astfel pe strazi impreuna cu alji 25 de studenji si 
elevi la polijie, unde au fost crunt batuji. 

Corneliu Zelea Codreanu, ofifer de rezerva, doctorand In drept, a fost lovit peste fat;a 
si insultat in mod trivial cu cele mai degradatoare injurii. 

Elevul Ambrozie, fiu al maiorului veteran Ambrozie, a fost batut cu palmele peste 
obraz, pana ce i s-a spart timpanul, fapt constatat cu certificatul medicului legist 
Prof. Dr. Gh. Bogdan. 

Ceilalji studenji si elevi au fost batuji la talpi cu rancele de bou, spanzurandu-i de 
picioare si varandu-i cu capul in caldari cu apa ca sa nu poata striga. 

Parinjii copiilor batuji: dl. maior Ambrozie, Dimitriu, Butnaru, au reclamat de 
prefectul Manciu, Ministerului si l-au dat apoi in judecata, inaintea careia Manciu a 
avut atitudini revoltatoare. 

Nu numai ca Prefectul Manciu a fost menjinut, dar a fost rasplatit pentru atitudinea 
lui si incurajat ca sa-si aplice sistemul fatal, mai departe. 



Presa jidaneasca ii aduce zilnic cele mai mari laude, slavindu-l ca pe un salvator al 
ordinii si ca pe un om superior. 

Guvernul, avand ca reprezentant la Iasi pe G. G. Marzescu, in loc sa dea curs celor 
stabilite de inspectorul Vararu, a decorat pe Manciu cu Coroana Romaniei si a 
inaintat personalul de care s-a servit pentru savarsirea nelegiuirilor lui. Astfel 
comisarul Closs, unul dintre cei mai vinovaji, a fost inaintat ca inspector. 

Justit'ia, avand ca ministru pe acelasi G. G. Marzescu, susjinatorul lui Manciu, in loc 
sa intervina energic si repede impotriva abuzurilor savarsite, a condamnat pe 
victimele lui. 

Jidanimea din Iasi satisfacuta a daruit prefecturii un automobil pe care Manciu l-a 
primit in scandalul tuturor romanilor, provocand astfel si mai mult resentimentul 
studenjilor cu deosebire: vazand pe Manciu ca-i sfideaza din automobilul jidanilor, cu 
care se plimba falnic pe strazi. 

Menjinut, susjinut si incurajat in modul acesta, prefectul Manciu, prin temperament, 
impulsiv, lipsit de orice rezerva launtrica, si-a inchipuit ca a atins culmea gloriei prin 
aplicarea sistemului sau. 

Inlanfuirea fatala a faptelor. l-a adus pe prefectul Manciu la ultimul act al tragediei. 

Corneliu Zelea Codreanu a fost in legitima aparare. 

Raspunderea morjii prefectului Manciu o are acela in primul rand, care l-a pus si l-a 
susjinut in fruntea polijiei: 

Ministrul Justi$iei G. G. Marzescu. 

Raspunderea o are presa jidaneasca si toji acei care l-au indemnat si l-au incurajat, 
felicitandu-l sa-si aplice sistemul fatal." 



GREVA FOAMEI 



Cu vreo 10 zile inainte de Craciun, Moja, Garneaja, Tudose si Radu Mironovici au 
declarat greva foamei si a setei, fiind arestaji de 60 de zile, fara sa aiba nici o vina. 
Ei spuneau: ori eliberarea, ori moartea. 

Incercarea diferitelor autoritaji de a vorbi cu ei dadea gres, deoarece se baricadasera 
in camera lor, nemailasand pe nimeni sa intre. 

Tinerii acestia devenisera inca de mult o icoana a intregii studenjimi romane. Un 
simbol. Cand s-a auzit afara de greva lor, studenjii si lumea au injeles gravitatea 
faptului, cunoscandu-le puterea de hotarare. Sa moara acesti tineri intre zidurile 
Galatei? Spiritele lor erau atat de agitate la Iasi si la Cluj, incat ar fi urmat o 



razbunare in masa asupra acelora pe care mult;imea i-arfi crezut vinovaji. Nu numai 
studenjii, dar oameni batrani si cu situajie in societate strigau in gura mare: Daca 
acesti copii mor acolo cu tojii, tragem cu revolverele. Guvernul a inceput sa simta ca 
se afla in faja unei hotarari si a unei incordari generale; ca najia aceasta a inceput sa 
aiba voint;a si demnitatea ei. 

Tatal meu a lansat atunci in Iasi un manifest din care extrag: 



CHEMARE 



Fraji Romani, 

„StudenJii: Ion I. Moja, Hie Garneaja, Tudose Popescu si Radu Mironovici, menjinuji 
de doua luni in inchisoarea Galata, au declarat marji, la ora 1 p.m., greva foamei si a 
setei. 

Au luat aceasta grea hotarare fiindca sunt cu totul nevinovaji, fiindca tot nevinovaji 
au stat in temnija de la Vacaresti si fiindca au vazut ca anumiji oameni politici, 
voiesc prin temnija nedreapta sa le ruineze incetul cu incetul sanatatea si viaja. 

Pe acesti tineri eroi, floarea cea mai aleasa a viitorului Jarii, Dumnezeu i-a inzestrat 
intre altele cu o voinja de ojel. Deci, hotararea lor de a muri prin foame §i sete - 
spre a protesta contra nedreptajii ce li se face si contra robiei neamului nostru de 
catre jidani prin mijlocirea anumitor politicieni - nu este o gluma, ci o grava 
hotarare. 

ORI ELIBERARE, ORI MOARTE! 

Frap Romani 

Vom astepta oare sa vedem peste 2-3 zile trecand in patru sicrie trupurile acestor 
eroi? 

Batrani §i tineri, gandip'-va: in cele patru cosciuguri nu ar fi trupurile celor patru 
student;'!, ci in ele ar fi trupurile propriilor vostri copii. 

Datoria noastra a tuturora este sa luam grabnice masuri de protestare contra acestui 
guvern si prin protestare legala si pasnica, dar energica si neinfranta, sa oprim 
nelegiuirea, sa oprim asasinare copiilor nostri." 

In sarbatorile Craciunului, dupa unsprezece zile de greva a foamei si a setei, ai au 
fost eliberaji. Erau insa asa de slabiji, incat au fost scosi din inchisoare pe targa si 
dusi la spital. Unii iesisera dintr-o grea inchisoare, de abia de cateva luni, iar Moja 
numai de o luna, dupa un an de inchisoare nedreapta, asa incat puterile lor erau 
sleite. 



Urmarile acestei greve le mai suporta unii dintre ei si astazi, dupa zece ani, iar bietul 
Tudose le-a dus cu el in mormant. 



SINGUR LA GALATA 



In aceeasi celula umeda si intunecoasa, stand pe marginea tare a patului cu brajele 
la piept si cu capul aplecat de greutatea gandurilor, trece timpul minut dupa minut. 

E grozava singuratatea! 

Cu parere de rau ma gandesc la acele versuri: 

„Gaudeamus igitur 

Juvenes dum sumus." 

Sa ne bucuram asadar, cat suntem tineri! Versuri care au incalzit, au bucurat, au 
incununat cu cununa veseliei tinerejea tuturor generajiilor de studenji. Este un drept 
al tinerejii de a se veseli, de a petrece, mai inainte de a fi sosit varsta care incepe sa 
apese sub greutaji si griji, tot mai multe si tot mai mari, viaja omului. 

Mie nu mi s-a acordat acest drept. N-am avut timp cand sa petrec. Viaja 
universitara, in timpul careia toji petrec si canta, am terminat-o. Nici nu stiu cand a 
trecut. Peste tinerejea mea au navalit, mai inainte de vreme, grijile, greutajile si 
loviturile si mi-au sfartecat-o. Ce mi-a mai ramas din ea, mi-o macina acesti patru 
pereji posomoraji si reci. Acum mi-a fost luat si soarele. Sunt atatea saptamani de 
cand stau in intunericul acesta si nu ma pot bucura de soare decat o ora pe zi. 

Genunchii imi sunt inghejaji tot timpul. Simt cum urea raceala din cimentul de jos, in 
sus, prin oase. 

Ceasurile tree greu. Greu de tot. La 12 si seara iau cateva imbucaturi. Nu pot mai 
mult. Noaptea incepe adevaratul chin: nu pot adormi decat pe la orele 2-3. Afara 
viscoleste. Aici pe varful dealului viscolul e mai puternic. Prin crapaturile usii, vantul 
impinge zapada, care devine tot mai groasa, ocupandu-mi un sfert din suprafaja 
celulei. Spre dimineaja gasesc totdeauna un strat destul de gros. Tacerea apasatoare 
a nopjii nu este intretaiata decat de cantecul cucuvelelor, care loeuiese prin turnurile 
bisericii si din timp in timp, de glasul santinelelor care ne pazesc, strigand cat pot: 

„- Numarul unu! 

- Bine. 

- Numarul doi! 

- Bine." 



Stau asa, ma intreb, ma framant si nu pot dezlega: o luna? Doua? Un an, doi? Cat! O 
viaja? Toata viaja cat o mai am? 

Da. Mandatul de arestare imi prevesteste munca silnica pe toata viaja. Se va judeca 
procesul? Desigur; dar e un proces greu. In contra mea sunt coalizate trei forte: 

Guvernul care va cauta sa dea un exemplu prin pedepsirea mea, mai ales ca e primul 
caz in Romania, cand cineva se aseaza cu revolverul in mana in faja zbirului, ce vine 
sa-i calce in picioare demnitatea, sa-i jigneasca onoarea si sa-i sfasie, in numele 
autoritajii de stat, carnea de pe el. 

Puterea jidaneasca din t;ara care va face tot posibilul sa nu ma scape din maini. 

Puterea jidaneasca din strainatate, cu banii, cu imprumuturile, cu presiunile ei. 

Toate aceste trei forte sunt interesate in a ma face sa nu mai ies de aici. In contra 
lor se ridica studenjimea si miscarea najionala romaneasca. Cine va invinge? Imi dau 
seama ca procesul meu este mai mult un proces de forte. Oricata dreptate as avea, 
daca forjele adverse vor fi numai cu un dram mai puternice decat ale noastre, nu vor 
pregeta nici un moment de a ma nimici. Sunt atajia ani de cand ma asteapta, sa ma 
prinda, pentru ca le-am stat de-a curmezisul in toate planurile lor. Isi vor pune toate 
puterile ca sa nu le scap. 

Acasa, mama mea, an dupa an, la auzul atator ingrozitoare vesti pentru ea, cu casa 
calcata noaptea de procurori si perchezijionata de comisari brutali, primea in inima, 
lovitura dupa lovitura. 

Cu gandul la soarta asa de trista a viejii mele, mi-a trimis Acatistul Maicii Domnului, 
cu indemnul ca sa-l citesc la ora douasprezece noaptea, timp de 42 de nopji in sir. L- 
am citit regulat si in masura ce numarul nopjilor se marea, pare ca ai nostri cresteau 
in puteri, adversarii se retrageau si primejdiile dispareau. 



MUTAREA PROCESULUI LA FOCSANI 



In ianuarie, mi s-a ad us la cunostinja ca procesul a fost strain utat din oficiu la 
Focsani. 

Focsanii erau cea mai puternica citadela liberala din Jara. Din acel oras erau trei 
ministri in guvern: G-ral Vatoianu, N. N. Saveanu si Chirculescu. Era singurul loc din 
Jara unde miscarea najionala nu prinsese. Incercarile noastre de a face ceva 
dadusera gres. Acolo nu aveam pe nimeni. Era doar D-na Tija Pavelescu, o veche 
nationalists, cu foaia „Santinela", care semana in pustiu. Studenjii de la Iasi, auzind 
despre aceasta mutare, au ramas foarte ingrijoraji. 



Echipe nenumarate, la plecarea fiecarui tren, asteptau in garile de pe langa Iasi ca sa 
ma insojeasca pana la Focsani, deoarece se zvonise ca paznicii mei ar cauta sa ma 
impuste cu ocazia acestei mutari, sub pretextul de a fi vrut sa fug de sub escorta. 

Dupa aproape doua saptamani de asteptare, Tntr-o seara, a venit Botez, Seful 
Siguranjei, cu cajiva agenji si m-au ridicat. Am plecat intr-o masina escortata de o 
alta. Am fost scos din Iasi pe la bariera Pacurari si dus in gara Cucuteni. 

Acolo, am gasit o echipa de studenji, iar cu trenul care sosea a mai venit inca una. 
N-am putut sa vorbesc cu nici unul dintre ei. In timp ce polijia ma urea in vagonul 
duba, ei mi-au facut o manifestable de simpatie. Am mers cu trenul aproape toata 
noaptea. Ma apropiam de Focsani cu siguranja osandirii. 

In gara ma astepta polijia si directorul inchisorii care m-au dus si m-au incarcerat. 

La inceput am avut un regim mai sever decat la Iasi. Prefectul de judej, Gavrilescu, 
care parea un om rau la suflet, fara nici un drept - caci un prefect nu are dreptul sa 
se amestece in regimul inchisorii - voia sa-mi impuna un regim aspru. El a fost si in 
celula mea, unde am avut impreuna o discujie nu tocmai placuta. 

Minunea, la care nu ma asteptam nici eu si mai ales la care nu se asteptau cei ce ma 
adusesera acolo, a fost ca, a treia zi dupa ce sosisem, intreaga populate, fara 
deosebire de partid politic si cu toate incercarile autoritajilor de a mi-o face ostila, 
trecuse spontan de partea mea. 

Pe oamenii politici liberali nu-i parasisera numai partizanii, ci si membrii familiei. Asa 
de exemplu, d-rele Chirculescu, eleve in cursul superior al liceului, mi-au trimis 
mancare si mi-au cusut, impreuna cu alte fete, o camasa najionala. Am auzit chiar ca 
refuzau sa stea cu tatal lor la masa. 

Atunci l-am cunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabila figura a 
Focsanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un om de o mare 
autoritate morala, in faja caruia se descopereau si dusmanii, pe d-nii Georgica 
Niculescu, colonel Blezu care prin fetija lui, Fluturas, imi trimitea de mancare, 
Vasilache, Stefan si Nicusor Graur, familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son, Maior 
Cristopol, Caras, Gurija, Stefaniu, Nicolau, Tudoroncescu etc. Toji acestia si aljii m- 
au ingrijit mai mult decat parinteste. Totusi sanatatea nu-mi era dintre cele mai 
bune. Ma dureau rinichii, pieptul si genunchii. 

Procesul a fost fixat pentru ziua de 14 martie 1925. 

In vederea lui, toate centrele universitare si chiar in celelalte orase, au inceput sa se 
tipareasca mii de manifeste. La Cluj, Capitanul Beleuja a tiparit si raspandit in Jara 
zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschisa zi si noapte luptatorilor najionalisti, se 
transformase intr-un adevarat cartier general. La Orastie, la parintele Moja, se 
tiparisera zeci de mii de brosuri cu poezii populare si sute de mii de manifeste. Tot 
aici, camarazii mi-au tiparit niste scrisori pe care eu le facusem in inchisoarea 
Vacaresti. Ele au aparut in brosura sub titlul: „Scrisori studen$e§ti din inchisoare" 

Guvernul a tiparit manifeste contrarii si brosuri, raspandindu-le din abundenja. Ele 
insa n-au avut nici un efect, deoarece valul miscarii najionale se ridica impunator si 



irezistibil. Cu doua zile inainte de data procesului, incep sa soseasca sute de oameni 
din toata Jara si studenji de la toate universitajile. Numai de la Iasi au venit peste 
trei sute, ocupand un tren intreg. 

Pe mine m-au luat autoritajile cu o trasura si m-au dus la Teatrul National, unde 
urma sa se judece procesul. Din ordin insa, acesta s-a amanat, dupa ce jurajii 
fusesera trasi la sorji. Am fost condus din nou la inchisoare. Afara insa, amanarea 
nejustificata a procesului a produs o indignare generala, care s-a transformat intr-o 
enorma manifestable de strada. Ea a durat toata dupa amiaza pana noaptea tarziu. 

Incercarile armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice. Manifestajia a fost 
indreptata impotriva jidanilor si a guvernului. Jidanii si-au dat atunci seama ca toate 
presiunile lor in acest proces se intorc si se vor intoarce impotriva lor. Aceasta 
manifestable a fost de o importanja covarsitoare pentru soarta procesului. Ea a scos 
jidanimea din lupta. Aceasta, dandu-si seama ca o condamnare ar putea avea urmari 
dezastruoase pentru ea, daca nu s-a retras intru totul, in orice caz, a exercitat o 
presiune mai slaba asupra autoritatjilor. 

Intre timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere in libertate si asigurari ca 
voi fi eliberat. Am refuzat. 

Au venit sarbatorile Pastilor. Eu am sarbatorit Invierea singur, in celula mea si cand 
clopotele au inceput sa sune la toate bisericile, m-am asezat in genunchi si m-am 
rugat, pentru mine si pentru logodnica mea, pentru mama mea si pentru cei de 
acasa, pentru sufletele celor morji si pentru cei ce lupta afara - ca Dumnezeu sa-i 
binecuvanteze, sa le dea tarie si sa-i poarte biruitori pe deasupra vrajmasilor. 



LA TURNU SEVERIN 



Intr-o noapte, pe la ora doua, m-am trezit pe cand cineva umbla sa deschida lacatul. 
Venisera autoritajile sa ma ia, caci pe neasteptate, procesul meu se mutase, prin 
intervenjia guvernului, la Turnu Severin, in cealalta extrema a Romaniei. Mi-am 
strans in graba pujinele lucruri pe care le aveam si apoi, inconjurat de o garda, am 
fost pus intr-o trasura si dus la marginea orasului Focsani, langa o linie de cale 
ferata. Dupa pujin timp, in faja noastra s-a oprit un tren si am fost urcat in vagonul 
duba. 

Astfel am parasit acest oras care la un moment dat si-a ridicat vijelios fruntea in faja 
presiunilor uriase ce se faceau si ai carui oameni si-au rupt toate legaturile fie cu 
partidele, fie chiar cu familiile, pentru a aparea intr-o superba si nezdruncinata 
unanimitate de simjire. 

Pe drum ma gandeam: oare ce lume va fi la Turnu Severin? Nu fusesem niciodata in 
acest oras. Nu cunosteam pe nimeni. 

Prin gari auzeam lume vorbind, razand, scoborand sau urcand, dar nu puteam vedea 
nimic, caci vagonul meu nu avea geamuri. Doi centimetri de perete ma desparjeau 



de tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei ce se plimbau prin aceste gari vor fi 
si mulji cunoscuji sau prieteni de ai mei. Dar ei nu stiu ca eu sunt aici. 

Fiecare merge undeva. Numai eu nu stiu unde. Toji umbla usor si sprinten, dar eu 
due in suflet, mai grea decat un pietroi de moara, povara grijilor acestui imens 
necunoscut care Tmi sta in faja. Voi fi condamnat pe viaja? Pe mai pujin? Voi mai iesi 
dintre zidurile urate si negre ale inchisorii sau soarta Tmi va fi sa mor aici? Imi dau 
seama bine ca procesul nu mai e o problema de dreptate; este o problema de forja; 
care dintre aceste doua forje va fi mai tare, aceea va avea dreptate. Va fi mai tare 
curentul nostru sau presiunea iudeo-guvernamentala? Dar nu se poate. Cine va avea 
dreptate, acela va fi mai tare si va putea deci castiga si dreptatea sa prin forja. 

Si cu cat trenul mergea, simjeam dureri in suflet. Sufletul pare ca-mi era legat de 
fiecare piatra din Moldova si cu cat ma departam de ea, simjeam ca se rupea ceva 
din el. 

Am mers asa toata ziua singur, inchis intr-un vagon intreg. Spre seara am ajuns intr- 
o stajie, mi se pare, Balota. Un ofijer de jandarmi a intrat inauntru insojit de agenji 
si m-a invitat sa ma dau jos. 

M-au dus apoi in dosul garii, ma-u urcat intr-o masina si au pornit cu mine. Mi s-au 
parut oameni foarte de treaba. Incercau sa prinda o discujie cu mine, sa glumeasca, 
dar, dus de alte ganduri si nevoi, nu-mi venea sa vorbesc. Le raspundeam cu 
bunavoinja, darscurt. 

Am intrat in Turnu Severin. Am trecut pe cateva strazi si am simjit o adevarata 
bucurie pentru suflet si desfatare pentru ochi, vazand oamenii cum se plimba pe 
strada. 

Ne-am oprit la poarta inchisorii. Nu stiu pentru a cata oara s-au deschis iar porjile cu 
lacate, ca sa se inchida din nou dupa mine. 

Directorul si funcjionarii m-au primit ca pe un oaspete ales si mi-au dat o camera 
buna, care nu mai era ca pana acum cu ciment pe jos, ci cu podea de scanduri. §i 
aici, arestajii, ca si in celelalte inchisori, s-au apropiat de mine cu dragoste; iar eu i- 
am ajutat mai tarziu, in nesfarsita lor mizerie materiala si morala. 

A doua zi, am iesit in curte. Era un lor de unde se vede in strada. Pe la ora 12, am 
vazut masaji in faja inchisorii peste 200 de copii mici, intre 6 si 7 ani care, cand m- 
au vazut trecand, au inceput sa faca semne cu manujele lor, unii cu batiste iar aljii 
cu sepci. Erau copii din scolile primare, care auzisera ca am ajuns la Turnu Severin si 
ca ma aflam in inchisoare. Acesti copii vor fi de acum, in fiecare zi, nelipsiji din faja 
inchisorii. Ma vor astepta sa tree ca sa-si ridice micujele lor maini, pentru a-si 
manifesta simpatie faja de mine. 

Am fost dus la Tribunal, unde presedintele Varlam, un om de o mare bunatate, s-a 
purtat foarte frumos cu mine. Mai pujin frumos, procurorul Constantinescu, despre 
care lumea spunea ca si-arfi luatimpreuna cu prefectul Marius Vorvoreanu 
angajamentul condamnarii. Eu insa nu credeam. La inceput au fost mai severi. In 
dosul acestei severitaji vedeam si ceva rautate. Dar au fost, incetul cu incetul, 
inmuiaji de valul de opinie publica, de entuziasmul care se ridica de la copiii si pana 



la batranii orasului. Acum toji simjeau romaneste si vedeau in lupta noastra o lupta 
sfanta pentru viitorul Jarii acesteia. Cunosteau nenorocirile mele si vedeau in gestul 
meu un gest de razvratire a sentimentului de demnitate omeneasca, gest pe care 
orice om liber l-ar fi facut. 

Oamenii din Jara lui Iancu Jianu si a Domnului Tudor, ale caror pistoale rasunara 
pentru neam si pentru demnitate, in contra umilirii seculare, au injeles usor ceea ce 
fusese la Iasi. 

Nici o argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. In zadar strigau procurorii si 
prefect^. In inchisoare am fost inconjurat de dragostea si grija tuturor familiilor din 
oras, chiar si ale acelora care aveau un rol oficial, cum era acea a primarului Corneliu 
Radulescu, pentru care am ramas cu multa admirajie; dar mai ales inconjurat , ca 
nicaieri in alta parte, de dragostea copiilor si de injelegerea lor pentru suferinjele 
mele. Ei facusera prima manifestable pentru mine la Turnu Severin. Imi amintesc cu 
duiosie cum copiii mici din mahala, care abia umblau in picioare, vazand pe cei mai 
marisori ca se adunau regulat, in numar mare, in faja inchisorii si dadeau din maini, 
au inceput si ei sa vina in fiecare zi. La ora fixa, ii vedeam cum incep sa se adune din 
toate parjile, ca la un program pe care il aveau de executat. Toji erau tacuji si 
cuminji. Nu se jucau, nu cantau. Se uitau numai, asteptand sa ma vada trecand prin 
dreptul unei deschizaturi, pentru a-mi face semne din maini si pe urma plecau acasa. 
Injelegeau ei ca e ceva trist in aceasta inchisoare si bunul lor simt; le spunea ca nu e 
loc pentru ras aici. Intr-o zi, au inceput sa-i alunge jandarmii. A doua zi nu i-am mai 
vazut. Se pusesera santinele care i-au oprit de a mai veni. 



PROCESUL 



Procesul a fost fixat la 20 mai. 

Presedintele Tribunalului a primit 19.300 inscrieri de aparatori din toata Jara. Cu 
doua zile inainte, au inceput sa soseasca trenuri intregi cu studenji. Iesenii au venit 
si aici in numar de trei sute. De asemenea, in numar mare, au venit si bucurestenii, 
clujenii si cernaujenii. Printre sosiji era si o delegare a Focsanilor, in frunte cu fostul 
prim-jurat de la 14 martie, Mihail Caras care acum se inscrisese ca aparatorin 
numele jurajilor focsaneni. Sosisera si martorii acuzarii: polijistii din Iasi. Dezbaterile 
procesului s-au deschis in sala Teatrului National, presedinte fiind Dl. Consilier 
Varlam. Pe banca acuzarii, alaturi de mine, erau: Moja, Tudose Popescu, Garneaja, 
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca apararii: prof. Cuza, prof. 
Gavanescul, Paul Iliescu, prof. Sumuleanu, Em. Vasiliu-Cluj, Nicusor Graur, intreg 
baroul din Turnu Severin etc. 

Sala era arhiplina, iar afara, in jurul teatrului, asteptau peste 10.000 de oameni. 

S-au tras la sorji jurajii. Au iesit urmatorii: N. Palea, G. N. Grigorescu, J. Caluda, I. 
Preoteasa, G. N. Grecescu, D. I. Bora, V. B. Jujescu, C. Vargatu, C. Surdulescu, Adolf 
Petayn, P. I. Zaharia, G. N. Boiangiu, I. Munteanu si G. N. Ispas. Au depus 
juramantul si s-au asezat grav pe locurile lor. S-a citit actul de acuzare. Au urmat 



integoratoriile. Am povestit lucrurile asa cum s-au intamplat. Ceilalji cinci au raspuns 
si ei la interogatoriul ce li s-a facut, spunand adevarul: ca nu au fost amestecaji in 
nici un fel in faptele care se judeca. 

Martori ai acuzarii erau: un jidan si polit;istii de la Iasi. In sedinja au negat totul. Nu 
era nimic adevarat. Toate bataile, toate schingiuirile erau pura invenjie. Negau chiar 
si certificatele medicale eliberate de prof. Bogdan, medicul legist. 

Atitudinea aceasta, dupa ce jurasera pe cruce ca vor spune adevarul si numai 
adevarul, a provocat indignarea intregii sali. 

Pe unul din martori, comisarul Vasiliu Spanchiu, pe care-l vedeam transformat acum 
in cea mai blanda fiinja, nu vazuse si nu facuse nimic, ridicandu-ma, cu voia 
presedintelui, l-am intrebat tare si plin de indignare: 

- Nu esti d-ta acela care m-a lovit cu pumnul peste faja in gradina la d-na Ghica? 

- Nu sunt. 

- Nu esti d-ta acela care bagai pe studenji cu capul in caldarea du apa, atunci cand, 
spanzuraji cu picioarele in sus, erau batuji la talpi? 

- Nici nu am fost pe acolo; eram in oras pe atunci. 

Pe fat;a lui, prin gesturile lui, din atitudinea lui intreaga, se vedea ca minte, ca jura pe 
cruce si minte. Muljimea din sala clocotea de indignare. Deodata, ca o expresie a 
acestei indignari colective, un domn sare din mijlocul muljimii, il apuca pe comisarin 
braje si-l scoate pe sus afara din sala. 

Era dl Tilica Ioanid. II auzim imbrancind pe comisar pe scarile din dos: 

- Canalie, sa pleci de aici ca nu-si garantam viaja.! 
Apoi adresandu-se tuturor comisarilor din Iasi: 

- AJi schingiuit in mod barbar, cu mainile voastre pe acesti copii. Daca aji fi facut asa 
ceva la Turnu Severin, aji fi fost macelariji pe strada de lume. Prezenja voastra aici 
murdareste acest oras; plecaji cu primul tren, altfel va fi rau de voi. 

Acest gest a fost de altfel bine venit, caci lumea era cu sufletele incarcate. El a 
produs o usurare in intreaga sala. 

Calaii erau umiliji si umblau salutand pana la pamant si cersind cate o mica atenjie 
de la eel mai umil purtator de funda tricolora. 

- Parca noi nu suntem buni romani! Dar ce sa facem? Am avut ordin. 

- Nu! Canalii! N-aJi avut suflet de parinte si de roman. N-aJi avut onoare de oameni. 
N-aJi avut respect pentru lege. AJi avut ordin? Nu! AJi avut suflete de tradatori. 



Asa le spunea lumea pe strazi. 



Urmeaza apoi timp de vreo doua zile audierea martorilor apararii, printre care 
batranul profesor Ion Gavanescul de la Universitatea din Iasi, el insusi bruscat de 
prefectul Manciu cu ocazia congresului profesorilor universitari, la carui presedinte 
era; ofijerii, fosti comandanji si profesori ai mei la Liceul Militar si §coala de 
Infanterie. 

Vin pe rand copiii schingiuiji si parinjii lor sa refaca in faja judecatorilor, aproape 
plangand, scenele de durere si umilire la care au fost partasi. 

Partea civila a fot reprezentata de Dl. Costa-Foru, seful unei loji masonice din 
capitala. 



Aparatorii au vorbit in ordinea urmatoare: D-nii Paul Iliescu, Tache Policrat, Valer 
Roman, Valer Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Cacanau, Donca Manea, 
Mitulescu, Virgil Neta, Neagu Negrilesti, Henrietta Gavrilescu, prof. Dr. §umuleanu, 
prof. Ion Gavanescul, prof. A. C. Cuza. 

Urmeaza o serie de declarajii scurte, facute de D-nii: Mihail Caras, Colonel Vasilescu 
Lascar, batranul preot Dumitrescu din Bucuresti, Colonel Catuneanu, studentul Ion 
Sava in numele studenjilor din Iasi, Dr. Istrate in numele studenjilor din Cluj, 
studentul I. Rob pentru studenjii din Cernauji, Dragos in numele studenjimii din 
capitala, studentul Camenija pentru Turnu Severin, Ion Blanaru pentru studenjii 
falcieni, Comandor Manolescu, Alexandru Ventonic pentru negustorii crestini din Iasi, 
Costica Ungureanu, Petru Vasiliu, Grecea, Capitan invalid Peteu-Ploiesti, M. Negru- 
Chisinau. 

Ultimul cuvant l-am avut eu. Eu am spus: 

- Domnilor juraji, noi am luptat si tot ce am facut, am facut numai din credinja si 
dragoste pentru Jara. Ne luam angajamentul de a lupta pana la capat. Acesta este 
ultimul meu cuvant. 

Era in dupa amiaza zilei a sasea a procesului, 26 mai 1925. 

** 

Am fost introdusi toji sase intr-o camera. Asteptam rezultatul. Cu mai pujina emojie, 
dar totusi cu emojie. Peste cateva minute, auzim in sala cea mare tunete de aplauze, 
strigate, urale. N-am avut vreme sa judecam mai mult, pentru ca usile s-au deschis 
si muljimea ne-a luat, ducandu-ne in sala de sedinje. Lumea, cand am aparut purtaji 
pe umeri, s-aridicat in picioare, strigand si fluturand batistele. 

Presedintele Varlam era cuprins si el in valul de entuziasm caruia nu i-a putut rezista. 
Jurajii erau fiecare la locurile lor, in piept purtand toji cate o funda tricolora cu 
zvastica. 



Mi s-a citit verdictul de achitare, dupa care am fost luat pe sus si dus afara, unde se 
aflau peste zece mii de oameni. Cu tojii am format un cortegiu si nea-u dus pe braje, 
pe strazi, in timp ce lumea de pe trotuare arunca flori. Am fost condus in balconul d- 
lui Tilica Ioanid, de unde, in cateva cuvinte, am muljumit tuturor romanilor din Turnu 
Severin, pentru mare lor dragoste pe care mi-au aratat-o cu prilejul acestui proces. 



SPRE IASI 



Dupa ce am muljumit prin cateva vizite facute severinenilor pentru modul cum s-au 
purtat cu mine, am plecat a doua zi spre Iasi cu un tren special. 

In gara erau mii de oameni cu flori, care venisera sa ne petreaca si sa ne 
impodobeasca vagoanele. Trenul special nu era pentru mine: el era al celor peste 
300 de ieseni care venisera la proces, la care se mai adaugasera vagoanele 
focsanenilor, barladenilor si vasluienilor. 

Am plecat. In urma, a ramas muljimea fluturand din batiste si manifestandu-si 
dragostea si dorinja ei de lupta, prin urale care faceau sa clocoteasca vazduhul. 
Stand la geam, ma uitam inapoi spre muljimea aceea mare de oameni, din care nu 
cunoscusem mai inainte pe nimeni si care acum se desparjeau de noi cu lacrimi in 
ochi, ca si cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. In gand mi-am facut o rugaciune, 
muljumind lui Dumnezeu pentru biruinja pe care ne-o daduse. 

Abia acum, trecand din vagon in vagon, am putut sa-mi revad camarazii de la Iasi, 
vorbind cu fiecare in parte si bucurandu-ne toji ca Dumnezeu ne-a facut biruitori si 
ne-a scapat din aceasta primejdie, din care toji dusmanii nostri credeau ca nu voi 
mai putea scapa. 

Intr-u compartiment erau prof. Cuza si prof. Sumuleanu cu d-na. Mergeau 
satisfacuji, inconjuraji de dragostea noastra. 

Toate compartimentele erau, care mai de care, mai frumos impodobite cu flori si cu 
verdeaja. Mai ales ca la stajia urmatoare Turnului Severin, un nou val de flori ni-l 
adusesera, fara sa ne fi asteptat, Jaranii cu preojii lor, cu invajatorii si cu copii de 
scoala, cu tojii imbracaji in costume najionale. 

In toate garile, lume multa astepta sosirea trenului. Nu era o primire din acelea 
oficiale si reci. Nu-i adusesera pe oameni nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la 
marginea muljimii am vazut batrani care plangeau. Oare de ce? Ei nu cunosteau pe 
nimeni din cei care eram in tren. Pare ca cineva necunoscut ii impingea, soptindu-le 
tainic: 

- Veniji la gara, pentru ca din toate trenurile care tree, este unul care merge astazi 
pe linia destinului romanesc. Toate merg pentru interesul celor din trenuri, acesta 
merge pe linia neamului, pentru neam. 



Muljimile au cateodata contact cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Muljimile 
vad neamul, cu morjii, cu tot trecutul lui. Ii simt toate clipele de marire, ca si acelea 
ale infrangerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta cu neamul intreg e plin 
de infrigurare, de cutremur. Atunci muljimile plang. 

Aceasta va fi fiind mistica naponala, pe care unii o critica, pentru ca nu stiu ce este si 
pe care aljii nu o pot defini, pentru ca nu o pot trai. 

Daca mistica crestina cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, 
printr-un „salt din natura umana in natura divina" (Crainic), mistica najionala nu este 
altceva decat contactul omului sau al muljimilor cu sufletul neamului lor, printr-u salt 
pe care acestea Tl fac, din lumea preocuparilor personale, in lumea eterna a 
neamului. Nu cu mintea, caci aceasta o face orice istorie, ci traind, cu sufletul lor. 

Cand trenul, impodobit cu drapele si verdeaja, a intrat in Craiova, peronul garii era 
plin de peste zece mii de oameni, care ne-au ridicat pe sus si ne-au dus in dosul 
garii, unde cineva ne-a urat bun venit si biruinja. A vorbit prof. Cuza si am vorbit si 
eu cateva cuvinte. 

La fel am fost primiji in toate garile mari si mici, dar cu deosebire la Piatra Olt, 
Slatina si Pitesti. In cele mai multe din aceste localitaji, asezate de-a lungul liniei 
ferate, nu erau organizajii najionaliste, nu facuse nimeni manifeste ca sa-i cheme pe 
oameni la gara si totusi peroanele erau pline cu mii de oameni. 

La Bucuresti am sosit pe la orele opt seara. Am fost luat in braje de pe peron si scos 
in dosul garii. Acolo pe intreg patratul acela era o mare de capete ce se prelungea de 
pe Calea Grivijei pana dincolo de Scoala Politehnica. Cred ca erau peste 50.000 de 
oameni, cuprinsi de un entuziasm caruia nu-i putea sta nimic in cale. A vorbit prof. 
Cuza. Am vorbit si eu. 

De altfel in toata Jara era un curent nationalist asa de puternic incat ar fi putut 
conduce L.A.N.C. la guvernarea Jarii. 

Treceau nefolosite, in acele zile, cele mai mari momente tactice politice ale acestei 
miscari, cu care ea nu se va mai intalni niciodata. 

Profesorul Cuza n-a stiut sa valorifice un mare moment tactic cu care atat de rar se 
intalnesc miscarile politice. 

Pentru orice observator obiectiv, cunoscator al luptelor politice, soarta L.A.N.C. a fpst 
pecetluita din acel moment. 

*** 

Am plecat. Toata noaptea ne-au iesit oameni inainte prin gari. La Focsani erau in 
gara peste o mie. Era ora trei noaptea. Ei asteptau aici de cu seara, de la ora patru. 
Voiau sa ne oprim macar o zi la ei. Dar am plecat inainte. 

In tren s-a suit o delegare cu Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu, Georgica 
Niculescu si aljii. 



Mi-au spus: 

- Daca nu am avut bucuria sa avem procesul la noi, trebuie sa faci nunta. la 14 iunie 
dimineaja, trebuie sa sosesti la Focsani. Vei gasi totul aranjat. 

Delegajia s-a dat jos la Marasesti, dupa ce am promis ca la 14 iunie voi fi la Focsani. 

Dimineaja, peste masura de obosit, am ajuns la Iasi. Studenjimea si lumea din oras 
erau la gara. Nea-u luat pe sus si ne-au dus prin oras pana la Universitate. Acolo 
erau cordoane de jandarmi. Muljimea a rupt cordoanele si a patruns inauntru, 
ducandu-ne pe sus in aula. Aici a vorbit prof. Cuza. Dupa aceea lumea s-a imprastiat 
in ordine. Ne-am dus fiecare pe la casele noastre. Eu am revazut cu drag casuja din 
strada Florilor, de care ma desparjisem cu opt luni in urma. A doua zi, am plecat la 
Husi, unde mama ma astepta, plangand, in pragul casei. 

Cateva zile in urma, am facut cununia civila la Primaria din acest oras. 



IUNIE 1925 - IUNIE 1927 



NUNTA 



La 13 Iunie, am plecat la Focsani cu mama mea, tatal meu, frajii, surorile, mireasa si 
socrii. Ajunsi acolo, am fost gazduiji de Generalul Macridescu. 

Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunjii si ne-a spus ca totul este 
aranjat si ca din celelalte orase sosisera peste 30.000 oameni, care fusesera 
incartiruiji cu tojii si ca vor mai sosi in timpul nopjii. Ca toata lumea din Focsani 
primeste cu placere sa gazduiasca pe oaspeji. 

A doua zi dimineaja, mi s-a adus un cal - asa era programul - si dupa ce am trecut 
calare pe la casa miresei, am pornit in capul unei coloane afara din oras, la Crang. Pe 
marginile soselei, de o parte si de alta lume, prin copaci erau copii, iar pe sosea 
veneau in urma mea nasii, in trasuri ornate, in frunte cu profesorul Cuza si Generalul 
Macridescu, Hristache Solomon, Col. Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu, 
Georgica Niculescu, Maior Bagulesscu si aljii. Venea apoi carul miresei cu sase boi, 
impodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntasilor. In total 2.300 care, trasuri si 
automobiler, toate incarcate cu flori si lume imbracata in costume najionale. Eu 
ajunsesem la 7 km. de oras, in Crang si coada coloanei inca nu iesise din Focsani. 

In Crang s-a oficiat nunta pe o estrada de scanduri pregatita anume. Erau de faja 
intre 80-100.000 de oameni. Dupa oficierea slujbei religioase au inceput hora, jocurile 
si petrecerea. Apoi a urmat masa intinsa pe iarba verde. Fiecare isi adusese de 
mancare, iar focsanenii avusesera grija si pentru lumea venita din alte parti. 



Toata aceasta desfasurare de costume najionale, de care romanesti, de viaja si de 
entuziasm, a fost filmata. 

Peste cateva saptamani s-a reprezentat la Bucuresti. Dar numai de doua ori, caci 
Ministerul de Interne, a confiscat si filmul si copia lui si le-a dat foe. 

Spre seara, nunta s-a terminat intr-o infrajire si insuflejire generala. Eu am plecat in 
aceeasi noapte cu sojia si cajiva camarazi la Baile Herculane, unde am ramas doua 
saptamani la o veche familie de cunoscuji, St. Martalog. 

Mot; a s-a dus la Iasi, unde a inceput saparea temeliei Caminului Cultural Crestin, pe 
locul donat de ing. Grigore Bejan. 



BOTEZUL DE LA CIORASTI 



La 10 August, am botezat la Ciorasti, langa Focsani, 100 de copii care se nascura in 
vremea aceea in judejul Putna si imprejurimi. 

Botezul trebuia sa aiba loc in Focsani. Guvernul insa, pentru a-l impiedica, a decretat 
starea de asediu in acest oras. Ne-am retras atunci la Ciorasti si prin foarte multe 
greutaji, am reusit pana la sfarsit sa botezam sub baionete, copiii. 



DUPA UN AN REINCEPE MUNCA 



M-am reintors apoi la Iasi, ca sa lucrez alaturi de ceilalji camarazi, la ridicarea 
caminului. Ne urmaream vechiul plan al cladirii, precum si eel al organizarii 
tineretului, planuri intrerupte de soarta aproape un an de zile. 

Au inceput sa ne vina donajii. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat 100.000 lei, 
Generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment, Romanii din America, prin foaia 
"Libertatea", au donat peste 400.000 lei. Jaranii din cele mai indepartate sate ale 
Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribuiau din pujinul lor pentru "Casa de la Iasi". 

Toate donajiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum miscarea in 
toate straturile sociale. Mai cu seama, starnisera un adevarat entuziasm fotografiile 
care aratau cum studenjii si studentele isi construiau singuri casa. Era ceva cu totul 
nou, neintalnit inca nici la noi nici in strainatate. Crease, faptul acesta, atata simpatie 
in Iasi, incat funcjionarii cand ieseau de la birou, veneau acolo, isi aruncau hainele si 
puneau mana pe lopata, pe tarnacop sau pe targa cu beton. La aceasta munca s-au 
intalnit studenjii de la Cluj, din Basarabia, din Bucovina si din Bucuresti. Frajii de 
cruce se facusera acum in multe orase sub conducerea lui Moja, asa ca din toate 
parjile veneau tinerii elevi si lucrau, plecand apoi educaji si organizaji. 



Doi ani de lupta studenjeasca, de framantari si suferinje comune ale intregului 
tineret al tarii, realizeaza o mare minune: restabilirea blocului unitar sufletesc al 
neamului ameninjat de incapacitatea de solidarizare si contopire a batranilorin 
marea comunitate najionala. 

Acum tineretul adunat din toate parjile, consolida si sfinjea aceasta unitate 
sufleteasca, prin sforjarile lui comune, in scoala muncii pentru Jara. 



PRIMEJDII CARE PANDESC O MISCARE POLITICA 



Curentul din Jara era formidabil. Nu cred sa fi fost de multe ori pe pamantul 
romanesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mergea bine. Lipsa 
de organizare, lipsa de plan de acjiune. La acestea se mai adaugase in urma marelui 
curent, pericolul amestecului in cadrul miscarii, a unor elemente compromijatoare si 
primejdioase. O miscare niciodata nu moare din cauza dusmanilor dinafara. Ea 
moare din cauza dusmanilor dinlauntru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul 
decat unul la un milion din cauza exterioare (calcat de tren, de masina, impuscat, 
inecat). Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat. 

Ori, in urma proceselor de la Vacaresti, Focsani, si Severin, a venit in miscare oricine 
a vrut. Unii au venit sa faca escrocherii: incasari de abonamente, vanzari de brosuri, 
imprumuturi etc., care oriunde aparea, compromiteau miscarea, aljii venisera sa-si 
creeze situajii politice si incepusera sa se lupte intre ei sa se parasca, sa se 
submineze unul pe altul pentru sefie, locuri de deputaji etc. Aljii erau de buna 
credinja, insa nu aveau educajia disciplinei, neinjelegand sa se supuna sefilor si 
directivelor date, ci injelegand sa discute la infinit orice dispozijie si sa lucreze fiecare 
dupa capul lui. Aljii, de asemenea de buna credinja, dar incapabili de a se incadra. 

Sunt elemente foarte bune, care au structura sufleteasca alcatuita, incat nu se pot 
incadra, iar daca se incadreaza distrug totul. O parte sunt intriganji din nastere. 
Oriunde intra, prin sistemul de a vorbi despre altul la ureche, strica intreaga armonie 
a organizajiei si o desfiinjeaza. 

O alta categorie o constituie acei care au cate o idee fixa: cred sincer ca au gasit 
cheia tuturor solujiilor, cautand sa te convinga de valoarea lor. Aljii sufar de boala 
ziaristicei. Voiesc cu orice prej sa fie directori de ziare sau eel pujin sa-si vada 
numele iscalit la sfarsitul unui articol. Aljii au o purtare in societate de asa natura, 
incat oriunde apar, compromit intreaga lupta si macina increderea de care se bucura 
organizajia. In sfarsit, aljii sunt platiji anume ca sa bage intrigi, sa spioneze si sa 
compromita orice incercare nobila a miscarii. 

Cata grija, cata atenjie, prin urmare trebuie sa aiba un sef de miscare faja de 
elementele ce vor sa vina sub conducerea lui. Cata educate trebuie sa le faca si cata 
neobosita supraveghere trebuie sa exercite asupra lor. Fara acestea, miscarea se 
compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu totul strain de aceste lucruri: "In 
Liga intra cine vrea si ramane cine poate", va aduce un adevarat dezastru. 



Intr-o organizajie nu intra "cine vrea", ci intra cine trebuie si ramane cine e, si atata 
vreme cat e om corect, muncitor, disciplinat, credincios. 

N-au trecut cateva luni si biata Liga devenise un cazan de intrigi, un adevarat iad. 

Credinja mea de atunci pe care mi-o pastrez si astazi este: 

Daca intr-o organizajie apar aceste inceputuri de cangrena, ele trebuiesc imediat 
localizate si apoi extirpate cu cea mai mare energie. Daca nu se pot localiza si se 
intind ca un cancer in intregul organism al miscarii, cauza este pierduta. Viitorul si 
misiunea organizajiei sunt compromise. Ea va muri sau isi va tari zilele intre viaja si 
moarte, fara ca sa poata realiza ceva. 

Incercarile noastre pe langa profesorul Cuza, de a-l determina sa indrepte situajia, 
au dat gres, deoarece pe de o parte el era cu totul strain de aceste principii 
elementare in conducerea unei miscari, iar pe de alta parte intrigilor de izolasera si 
pe noi si incepusera sa paralizeze si puterea noastra de intervenjie. 

Noi, grupul de la Vacaresti, vazand acestea si vazand si asalturile disperate, valurile 
de intriga care se izbeau in noi, si intre noi si prof. Cuza, ne-am dus acasa la el, 
jurandu-i din nou credinja si rugandu-l sa aiba incredere in noi, caci vom face ce este 
cu putinja pentru a indrepta miscarea. 

Incercarea a ramas zadarnica, deoarece el observa ca noi vedeam lucrurile cu totul 
altfel, si ca organizare si ca acjiune si chiar ca fundament doctrinar al miscarii. Noi 
plecam de la ideea de om ca valoare morala, iar nu ca valoare numerica, electorala, 
democratica. 

El credea insa, ca noi susjinem acestea pentru ca suntem victimele unor intrigi. 



CRITICA CONDUCATORULUI 

Cine este vinovat de aceasta stare de lucruri? 

Cauza acestor stari de nenorocire este conducatorul. 

O asemenea miscare avea nevoie de un mare conducator, iar nu de un mare 
doctrinar, peste capul caruia sa treaca valul miscarii, el trebuie sa domine miscarea 
si s-o stapaneasca. 

Nu oricine poata sa indeplineasca aceasta funcjiune. Trebuie un om de meserie, un 
om cu calitaji innascute, cunoscator al legilor de organizare, de dezvoltare si de lupta 
ale unei miscari populare. Nu e suficient sa fii profesor universitar, pentru a putea lua 
comanda unei astfel de miscari. 



Aici avem nevoie de barcagii sau de comandant;i de vapor, care sa ne conduca pe 
valuri, care sa cunoasca legile si sa fie deprinsi cu secretul acestei conduceri, care sa 
cunoasca locurile primejdioase cu stand, care in sfarsit, sa fie stapani pe brajele lor. 

Nu e suficient ca cineva sa demonstreze ca Ardealul este al Romanilor, pentru ca sa 
ia si comanda trupelor spre a merge sa dezrobeasca Ardealul. Dupa cum nu e 
suficient ca cineva sa demonstreze teoretic existenja primejdiei jidanesti, pentru ca 
sa poata lua comanda unei miscari politice populare de rezolvare a acestei probleme. 

Ne gasim pe doua planuri de activitate cu totul deosebite, planuri care cer 
persoanelor aptitudini si insusiri cu totul deosebite. 

Primul plan ni-l putem Tnchipui la 1.000 m. Tnaljime. Lumea teoriei. Campul abstract 
al legilor. Acolo omul cu anumite insusiri se ocupa cu cercetarea adevarului si 
formularea lui teoretica. Pleaca de jos, de la realitaji concrete, de pe pamant si urea 
in sus pana la legi. Acolo, in acest plan, este locul lui de creajie. 

Celalalt plan se afla pe pamant. Aici omul cu anumite insusiri se ocupa cu arta 
impunerii adevarului prin jocul forjelor. El se inalja in sus pentru a se pune de acord 
cu legile, dar locul lui de create este aici jos, pe campul de lupta, in campul strategic 
si tactic. 

Cei dintai contureaza objective, creeaza idealuri, cei de ai doilea le ating, le 
implinesc. 

Din cauza principiului natural al diviziunii muncii, sunt extrem de rare excepjiile care 
ar putea intruni la un loc, intr-un singur om, insusirile celor doua feluri de 
indeletniciri. 

Profesorul Cuza se afla pe planul intai. Aici el straluceste ca soarele. Opera 
profesorului Cuza este aceasta: 

a) Cercetarea si formularea adevarului legii najionalitatii. 

b) Descoperirea si identificarea perfecta a inamicului najionalitajii: jidanul. 

c) Postularea solujiilor problemei jidanesti. Atat! Dar e colosal. Pentru ca, desi toata 
stiinja e cu el, toji oamenii de stiinja sunt contra lui. II lovesc din toate partilor si 
incearca sa-i rastoarne adevarurile. El rezista. 

Acest prim plan nu cere intrebuinjare de oameni, de forje omenesti. Dimpotriva, 
omul planului intai fuge de oameni. 

Planul al doilea cere in primul rand : oameni. Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni 
transformaji in forje omenesti. 

Aceasta insemneaza: 

1. Organizare(cu toate legile ei). 



2. Educate tehnica si eroica pentru marirea puterii, adica pentru transformarea 
omului in putere omeneasca. 

3. Conducerea acestor forje, organizate si educate, pe campul strategic si tactic in 
lupta cu alte forje omenesti sau cu natura. 

Daca doctrinarului i se cere sa stapaneasca stiinja cercetarii si formularii adevarului, 
conducatorului unei miscari i se cere sa stapaneasca stiinja si arta organizarii, stiinja 
si arta educajiei stiinja si arta conducerii. 

Profesorul Cuza, stralucitor si neinvins in planul intai, coborat in planul al doilea, 
devine necunoscator, neindemanatic, naiv ca un copil, incapabil de organizare, 
incapabil de educate tehnica si eroica, incapabil de a conduce forje. 

Pe planul al doilea invingatorul din planul intai, nu va putea repurta absolut nici o 
victorie. El va fi un invins sau in eel mai bun caz se va muljumi cu micile succese pe 
care i le vor procura cei din jur. 

Care sunt liniile spirituale ale unui conducator de miscare politica ? Dupa parerea 
mea sunt urmatoarele : 

I. O putere launtrica de atracjie. In lume nu exista oameni liberi (independent). 
Dupa cum in sistemul solar, fiecare stea se afla intr-o orbita in cadrul careia se misca 
in jurul unei puteri de atracjie mai mari, tot asa si oamenii, cu deosebire in domeniul 
acjiunii politice, graviteaza in jurul unor puteri de atracjie. La fel si in lumea 
cugetarii. Raman bine injeles in afara, acei ce nu vor nici sa se miste nici sa cugete. 

Un sef trebuie sa aiba o asemenea putere de atracjie. Unii au pentru zece oameni, 
numai pentru ataji putand fi sefi ; aljii pentru un sat intreg, aljii pentru un judej, aljii 
pentru o provincie, aljii pentru o tara, aljii depasesc hotarele unei Jari. §efia unui 
conducator e limitata de marginile puterii lui launtrice de atracjie. E un fel de putere 
magnetica, pe care, daca cineva nu o are, nu poate fi conducator. 

II. Capacitate de dragoste. Un sef trebuie sa iubeasca pe toji camarazii lui de lupta. 
Fluidul dragostei lui trebuie sa strabata pana la marginea comunitajii unei miscari. 

III. §tiinja si simj al organizarii. Lumea atrasa in orbita unei miscari, trebuie sa fie 
organizata. 

IV. Cunoastere a oamenilor. In organizare trebuie sa se Jina seama de principiul 
diviziunii muncii, intrebuinjand pe fiecare la locul sau; dupa aptitudinile pe care le 
are si neprimind pe cei care nu le au de loc. 

V. Putere de educate si de insuflare a eroismului. 

VI. Stapanirea legilor conducerii. Un sef avand o trupa organizata si educata, trebuie 
sa stie a o conduce pe campul de lupta politic in concurenja cu celelalte forje. 

VII. Simjul bataliei. Un sef trebuie sa aiba un simt; special care-i arata cand trebuie 
sa dea batalia. E ceva launtric care spune: Acum! in minutul acesta nici mai tarziu 
nici mai de vreme. 



VIII. Curajul. Un sef, cand aude aceasta porunca launtrica, trebuie sa aiba curajul de 
a trage sabia. 

IX. Constiinja obiectivelor drepte si morale si a mijloacelor loiale. Nu exista biruinja 
care sa dainuiasca in afara de aceste Tndreptare. 

In sfarsit, un conducator trebuie sa aiba toate virtujile unui luptator: jertfa, 
rezistenja, devotament etc. 



UN PROCES DE CONSTIINJA 



Nu era vinovat profesorul Cuza de starea in care se afla Liga. Cred, ca profesorul 
Cuza, atunci cand se opunea organizarii, avea constiinja clara a planului pe care el su 
a lipsei lui de putere in planul al doilea. Noi suntem vinovaji si in special eu, pentru 
ca toji l-am forjat, in contra voinjei lui, sa porneasca pe o cale, pe care nu se simjea 
puternic. De altfel in toate evenimentele importante din timpul celor doi ani de lupte, 
el fusese absent. Toate luptele care au cutremurat Jara si au inaljat masele 
romanesti, s-au dat fara contribute inijiala a profesorului Cuza. El a fost la toate de 
mare folos, dar totdeauna in urma: inijiativa nu i-a aparjinut. 

Am gresit; si cum nu este greseala care sa nu se intoarca in contra celor ce au 
savarsit-o, si aceasta greseala se va intoarce curand in contra noastra. Dar se va 
intoarce si in contra miscarii. §i aceasta va incepe din momentul ce profesorul Cuza, 
neputandu-se injelege, va lucra singur fara sprijinul nostru. 

Anul acesta fusese un an greu si pentru el. 

Dupa 30 ani de apostolat la Universitatea din Iasii, guvernul facuse nemaipomenita 
nelegiuire de a-l scoate de la catedra sa. 

La ancheta sumara facuta, acuzat fiind ca instiga spiritele, profesorul Cuza a 
raspuns: 

- Sunt un instigator al energiei najionale. 

O viaja de lupta si de cursuri stralucite in slujba najiei romanesti se termina cu 
aceasta recompensa din partea neamului condus de iudeo-politicianismului roman. 

La aceasta lovitura s-a mai adaugat si faptul ca, fiind singur pe strada, a fost 
provocat si lovit de un jidan cu pumnul peste faja. Cand s-a auzit de aceasta infama 
indrazneala, studenjii au patruns in toate localurile, lovind la fel in faja pe fiecare 
jidan pe care-l intalneau. Cu prilejul manifestajiei au fost arestaji 10 studenji, in 
frunte cu Moja, Iulian Sarbu, etc. si condamnaji la o luna inchisoare, pe care au 
executat-o la Galata. Studentul Urziceanu a tras mai multe focuri de revolver, dar 
fara rezultat, asupra aceluia care era banuit ca autor moral al agresiunii savarsite. 



IN FRANJA, LA CARTE 



Dupa ce, la 13 Septembrie 1925, am pus impreuna piatra fundamental^ la camin si 
dupa ce zidurile se ridicasera la lm., iar miscarii ii dadusem tot ce putusem la varsta 
mea, m-am gandit ca arfi nemerit sa ma rein to re in strainatate, pentru a-mi 
desavarsi studiile. Mai ales, ca nici sanatatea nu-mi era intr-o stare prea fericita in 
urma grelelor incercari prin care trecusem. M-a impins la aceasta hotarare si faptul 
ca, in parerile mele asupra organizarii si luptei, ma simjeam cam izolat. Imi 
spuneam: e posibil ca sa fiu gresit si e mult mai bine, sa nu impiedic o linie care se 
poate dovedi totusi buna. Mai cu seama ca, in ultimul timp, Liga capatase forje noi 
prin unirea cu "Acjiunea Romaneasca", de sub conducerea profesorului Catuneanu, in 
care era un frumos numar de intelectuali de valoare din Ardeal, in frunte cu Valer 
Pop si preotul Titus Malai si prin unirea cu "Fascia Najionala", o miscare mai mica dar 
sanatoasa. Scaderile nevinovate ale conducerii, poate se vor remedia acum prin 
prezenja atator oameni de elita, printre care erau: avocatul nostru, Paul Iliescu din 
Bucuresti, cu un insemnat grup de intelectuali, Generalul Macridescu cu alt grup de 
elita din Focsani si distinsul profesor de Sociologie, Traian Braileanu de la 
Universitatea din Cernauji, vechi nationalist, precum si ilustrul profesor pedagog, Ion 
Gavanescul de la Universitatea din Iasi, care nu se inregimentase pana acum in 
miscare, desi propovaduise o viaja intreaga si el, de la catedra de Pedagogie, ideea 
najionala. 

Nu mai vorbesc ca la Bucuresti stralucea si lumina miscarea najionala savantul 
profesor de Fiziologie, Nicolae Paulescu, cunoscator neintrecut al manoperelor iudeo- 
masoneriei. 

La aceste figuri, care innobilau miscarea si-i dadeau un prestigiu neintrecut, se mai 
adauga si sprijinul prejios al "Libertajii", cea mai raspandita si mai bine apreciata 
foaie populara din Romania, redactata de parintele Molja. 

Moja, care fusese eliminat de la Universitatea din Cluj si care abia era in anul II, s-a 
hotarat sa mearga si el pentru a-si termina studiile. 

Ne-am injeles sa mergem amandoi in Franja, intr-un oras mai mic. Am ales 
Grenoble. Eu aveam din cadourile de nunta si din vanzarea brosurii "Scrisori 
studenjesti din inchisoare", 60.000 lei; Moja avea ajutor de acasa, lunar. Dupa ce 
am fost pe acasa pe la paring, ne-am luat ramas bun de la profesorul Cuza si de la 
camarazi. Ne-am dus la schit, la Rarau, sa ne inchinam si am plecat. Intai, eu cu 
sojia si dupa doua saptamani, Moja. 



LA GRENOBLE 



Dupa o calatorie lunga prin Cehoslovacia si Germania, dupa o intrerupere de cateva 
zile la Berlin si la Jena, am intrat in Franja si am poposit la Strasbourg. Ceea ce m-a 



impresionat peste masura, a fost faptul de a vedea acest oras, in contra tuturor 
asteptarilor mele, transformat intr-un adevarat cuibar de infecjie jidaneasca. 
Coborandu-ma din tren, asteptam sa-mi apara in faja tipul rase galice, care a 
luminat cu vitejia ei neegalata veacurile istoriei. 

Mi-a aparut insa, tipul coroiat si ahtiat dupa castig al jidanului care ma tragea de 
maneca sa intru, fie in pravalie la el, fie in restaurant. Majoritatea restaurantelor de 
pe strada garii erau jidanesti. In Franja jidanilor asimilaji, toate erau cuser. Am intrat 
din restaurant in restaurant, pentru ca sa gasesc unul crestin. In fiecare insa, 
gaseam tablija scrisa in idis: "Restaurant cuser". Cu mare greutate in sfarsit am gasit 
unul francez, unde am luat masa. 

Intre jidanii din Targul-Cucului si cei din Strasbourg n-am gasit nici o deosebire; 
aceeasi figura, aceleasi maniere, acelasi jargon, aceiasi ochi satanici in care citeai si 
descopereai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui. Dupa inca o noapte de 
drum am sosit dimineaja, in Grenoble. Ce minune mi s-a deschis inaintea ochilor! Ce 
priveliste! Un oras asezat din negura vremii la poalele Alpilor. O stanca uriase 
inaintata spre mijlocul orasului ca si cum arfi voit sa-l taie in doua. Sura, aspra si 
cutezatoare, se inalja deasupra caselor, care, desi cu etaje multe, ramaneau pe 
langa ea niste biete camaruje de furnici. 

Mai departe, dartot langa oras, un alt munte plin de vechi intarituri si transee, de 
parapete, era transformat intr-un imens fort. In fund de tot, peste acestea, alb ca 
onoarea, straluceste de zapada, iarna si vara, masivul impunator al Alpilor. 

Minunat de cele ce vedeam si mergand ca intr-o cetate fermecata din povesti, imi 
spuneam: acesta este orasul vitejiei. 

Inaintand mai departe, m-am incredinjat ca nu ma inselasem, pentru ca, oprindu-ma 
in faja unei statui, am citit: "Bayard, chevalier sans peur et sans reproche". 

Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care dupa o viaja intreaga de batalii, 
batran, murea ranit in lupta, Jinandu-si in mana sabia al carei miner se 
transformase in cruce si de la care primea batranul viteaz, acum in ceasul morjii, cea 
din urma binecuvantare. 

Ne-am luat o camera cu chirie in Grenoble vechi. Exista si Grenoble nou, modern. Mi- 
a placut mai mult eel vechi. 

In curand a sosit si Moja. Ne-am inscris la Universitate. El, la licenja, eu, la 
doctoratul economic. Am inceput audierea cursurilor din anul I si anul al II-lea. Dar 
nu injelegeam absolut nimic. Erau primele lecjii. Nu puteam desprinde decat cuvinte 
izolate. Continuand audierea cu staruinja, aproape de Craciun, am inceput sa injeleg 
binisor prelegerile. La doctorat nu eram decat 8 studenji. De aceea cursurile aveau 
un caracter familiar de stransa legatura intre student si profesor. Profesorii, foarte 
buni, ei faceau numai profesorat, nu si deputajie. 

Masa o pregatea sojia mea pentru mine si pentru Moja. 

Am inceput sa fac, in zilele de sarbatoare, mici excursii in jurul orasului. Ma 
impresionau ruinele castelelor si turnurilor vechi. Oare cine vor fi locuit aici pe 



vremuri! Vor fi fiind uitaji de toata lumea. Sa ma due sa le fac vizita. Intram pe sub 
mine si stateam acolo cate o ora, in liniste netulburata, de vorba cu morjii. 

Intr-o margine a orasului am vizitat o bisericuja straveche din secolul al IV-lea, 
Sfantul Laurenjiu si spre marea mea uimire, am gasit pe plafonul acesteia de culoare 
albastra, peste 50 zvastici aurite. 

In oras, pe Prefectura, Palatul de Justice si alte institute era steaua masonica. 
Simbol al stapanirii absolute a acestei hidre jidanesti peste Franja. De aceea ma 
retrasesem in vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile si crucile lor, innegrite de 
vremuri si uitare. Refuzam cinematografele moderne, teatrele si cafenelele, gasindu- 
mi loc de petrecere pe sub ramasijele de ziduri, pe unde banuiam ca a trait Bayard. 
Ma afundam in trecut si acolo, spre marea mea muljumire sufleteasca, traiam in 
Franja istorica, in Franja crestina, in Franja najionalista. Nu in Franja iudeo- 
masonica, atee si cosmopolita. In Franja lui Bayard! Nu in Franja lui Leon Blum! 

Piaja, "Marche des puces", cum ii spuneau Francezii, era plina de jidani, de unde isi 
tragea si numele. 

De altfel insasi Universitatea era coplesita de ei. Numai din Romania isi faceau 
studiile aici 60 de studenji jidani, pe langa cei cinci studenji romani. 

Am vizitat si vechea manastire, "Grande Chartreuse", din care, cei 1.000 de calugari 
fusesera alungaji de statul ateu. Pe diferitele icoane am vazut urmele pietrelor cu 
care muljimea, in timpul revolujiei, batuse pe Dumnezeu. 

De la un timp, au inceput sa vina peste noi grijile materiale. Banii mei se cam 
apropiau de sfarsit. Din Jara nu mai speram sa mai vina, iar cat primea Moja nu 
putea sa ne ajunga pentru toji trei, cu toata economia severa pe care o faceam. Am 
stat multa vreme si ne-am gandit in ce mod am putea sa ne castigam un ban, fara a 
ne periclita frecventarea regulata a cursurilor. 

Dandu-ne seama ca in Franja sunt apreciate si bine platite cusaturile de mana, ne- 
am hotarat sa invajam de la sojia mea a lucra cusaturi najionale romanesti, pe care 
apoi sa incercam a le vinde. 

In cateva saptamani meseria a fost invajata. in timpul liber lucram la cusaturi, pe 
care apoi le expuneam in vitrina unui magazin. Se vindeau si cu pujinul ce castigam, 
adaugam la ce primea Moja si ne intrejineam o viaja foarte modesta. 



ALEGERI GENERALE IN JARA 



In preajma Pastilor, ziarele din tara, pe care le primeam regulat si scrisorile, mi-au 
adus vestea caderii liberalilor si venirii la guvern a Generalului Averescu. Noile alegeri 
generale urmau sa aiba loc pe la jumatatea lunii Mai. 



Liga intra pentru prima data intr-o mare lupta. Mi-am zis: 

- Trebuie sa plec in tara, sa iau parte la lupta si apoi sa ma reintorc la studii. 

Am scris profesorului Cuza, rugandu-l sa-mi trimita bani de drum. Neprimind nici un 
raspuns, am scris la Focsani D-lui Hristache Solomon; care mi-a trimis zece mii de 
lei, din cari, o parte, am lasat sojiei mele, iar cu alta am plecat spre Jara. 

Am ajuns la Bucuresti pe la inceputul lui Mai si in plina lupta electorala. M-am 
prezentat profesorului Cuza, care nu s-a bucurat prea tare de prezenja mea, 
spunandu-mi ca nu era nevoie sa deplasez, caci miscarea poate merge bine si fara 
mine. 

M-a durut pujin, dar nu m-am suparat. 

intr-o organizajie nu incape supararea la o observajie a sefului. Ea poate fi dreapta, 
ea poate fi nedreapta, dar supararea nu incape; acesta e principiul care trebuie sa 
calauzeasca pe un om intr-o organizajie. 

Am plecat in judejul Dorohoi ca sa dau concurs profesorului Sumuleanu. De acolo am 
trecut si in alte judeje. La Campulung, la Iasi, la Braila etc. 

Intre timp, in urma unei scrisori a profesorului Paulescu si a intervenjiei Generalului 
Macridescu, m-am hotarat sa candidez la Focsani. Iata-ma deci in cea mai 
dezgustatoare si mai nedorita situate: mergand sa cersesc voturi pentru mine. 
Unde! In mijlocul muljimii, care, tocmai in momentul in care ar fi trebuit sa fie 
stapanita de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de Jara si de viitorul ei, e 
buimacita de bautura oferita din belsug de catre agenjii electorali si stapanita de 
patimile dezlanjuite de duhul rau al politicienilor. Se coboara, in aceste momente, 
peste viaja linistita si curata a satelor, valurile pline de infecjie ale politicianismului. 
In Jara intreaga se intinde iadul. Din acest iad iese conducerea pentru un an, doi, trei 
sau patru, a unei tjari. 

Din ce noian de pacate scoate democrajia, "sfanta" democrajie, conducerea unei Jari. 

Am ajuns la Focsani. Acolo era inca stare de asediu din timpul botezului de la 
Ciorasti. Pentru ca sa poji pleca in propaganda electorala iji trebuia bilet de libera 
petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezentat si l-am luat. Pe la 
ora 10 dimineaja, insojit de Domnul Hristache Solomon si aljii, am plecat in doua 
automobile. Dar la 500 m. de marginea orasului am gasit drumul oprit de doua 
caruje puse de-a curmezisul soselei. Langa ele cajiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii 
s-au apropiat si ne-au spus ca nu avem voie sa trecem. Eu le-am scos ordinul 
generalului si li l-a aratat. Ei l-au citit si apoi ne-au spus: 

- Totusi nu aveji voie. 

Am dat ordin celor ce ma insojeau sa dea carujele la o parte. Dupa o mica 
busculada, drumul s-a eliberat. Masinile au pornit incet inainte. Jandarmii, retrasi 
cajiva metri de sosea, s-au asezat in tragatori si au inceput sa traga focuri. Eu am 
spus: 



- Mergeji inainte, caci trag in vant. 

Un glonte a izbit in aripa masinii. Un altul langa noi. Ne-am continuat drumul. Doua 
gloanje insa ne-au oprit in loc. Unul a spart rezervorul de benzina si altul un cauciuc. 
De mers inainte, cu neputinja. Am coborat din masina si ne-am intors inapoi pe jos. 

Ne-am dus la Generalul care ne daduse biletul de libera circulate. I-am povestit cele 
intamplate, de faja fiind si Generalul Macridescu. Ne-a raspuns: 

- Sunteji liberi sa mergeji. Eu nu am dat ordin sa va opreasca. Poate, autoritajile 
administrative. 

Am plecat la Prefectura cu Generalul Macridescu. Prefect era Nijulescu, un om ursuz 
si brutal. Foarte linistiji, am intrat in cabinetul lui. Generalul Macridescu a povestit 
cele intamplate. Prefectul insa, chiar din primele momente, ne-a tratat in mod 
necivilizat. A inceput sa ne Jina de la inaljime un discurs interminabil: 

- Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer... 

- Sunt legi; noi suntem in cadrul legilor. Avem dreptul, incearca sa explice Generalul 
Macridescu. Dar prefectul continua: 

- Jara cere in aceste momente grele... 

Din nou incearca Generalul Macridescu sa explice. Prefectul autoritar: 

- Voinja Jarii este... 

- Asculta, Domnule Prefect, vad ca D-ta nu vrei sa injelegi de vorba buna, ii spun eu 
enervat. Plec maine dimineaja in propaganda si daca jandarmii vor trage din nou in 
mine, vin aici in cabinet si trag eu si in D-ta. 

Fara sa mai astept vreun raspuns, intorc spatele si plec, lasandu-i pe ceilalji acolo. 
Dupa cateva ore, sunt invitat la Consiliul de Razboi. Ma due. Un Comisar regal imi ia 
interogatoriul. Declarin scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun: 

- Bine, Domnilor, celui care trage in mine nu-i faceji nimic, iar pe mine, care numai 
spun ca trag, ma arestaji! 

Iata-ma din nou, intr-o camera de inchisoare, in cazarma unui regiment. 

Dupa 3 zile, sunt chemat la general. Un ofijer ma conduce in cabinet: 

- Domnule Codreanu, D-ta trebuie sa parasesti orasul Focsani. 

- Domnule General, sunt candidat aici. Si ceea ce imi cereji Dvs. e contra legii. 
Desigur, ca nu ma voi opune masurii, caci nu pot, dar va rog sa-mi daji ordinul Dv. 
in scris. 

- Nu pot da in scris. 



Atunci voi pleca la Bucuresti, pentru ca sa ma plang impotriva Dvs. 

Generalul ma elibereaza, cerandu-mi cuvantul de onoare ca voi pleca cu primul tren. 

Cu primul tren am si plecat la Bucuresti. A doua zi, m-am prezentat Ministrului de 
Interne, dl. Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am povestit cele ce am pajit si 
am cerut sa mi se faca dreptate. 

Mi-a spus ca va trimite un inspector administrate sa cerceteze cazul, dar sa vin a 
doua zi. 

Am venit a doua zi. M-a amanat pe a treia. Zilele treceau si mai ramasese pujine 
pana la alegeri. In sfarsit, a patra zi am plecat. 

Iar am luat bilet de la general si iar am pornit cu masinile. Nu mai erau decat doua 
zile pana la alegeri. 

Am ajuns in primul sat. Erau cajiva oameni adunaji, cum stau de obicei in preajma 
alegerilor, insa speriaji de teroarea care se exercita. Vin jandarmii: 

- Aveji voie sa vorbiji cu oamenii, dar numai un minut. Asa am primit ordin! 

Vorbim un minut si plecam mai departe. La fel in toate satele, cate un minut. Vai de 
dreptatea si legalitatea din Jara aceasta! Imi dai drept de vot, ma chemi la vot, daca 
nu vin, ma condamni la amenda, iar daca vin, ma snopesti in batai. Politicienii 
romani, indiferent daca sunt liberali, averescani sau najional-jaranisti, nu sunt decat 
o ceata de tirani, care la adapostul: "legalitajii", "libertajii", "drepturilor omului", 
calca fara rusine si fara teama, in picioarele lor, o tara, cu toate legile, cu toate 
libertajile si cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va ramane de apucat? 



In ziua de alegeri, delegajii nostri au fost batuji, umpluji de sange si opriji de a 
ajunge la salile de votare: sate intregi nu s-au putut prezenta. Rezultatul: Am cazut. 
Desi in oras batusem toate partidele. 

- Nu-i nimic, mi-am zis. O reusita mi-arfi stricat planurile de a-mi continua studiile. 

Peste doua zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe intreaga Jara. Liga avusese 
120.000 voturi si intrase in Parlament cu 10 deputaji: profesor Cuza, la Iasi; 
profesor Gavanescul, la Iasi; profesor §umuleanu, la Dorohoi; tatal meu, la Radauji; 
Paul Iliescu, la Campulung; profesor Carlan, la Suceava; Dr. Haralamb Vasiliu, la 
Botosani; Valer Pop, la Satu Mare; ing.Misu Florescu, la Piatra-NeamJ; Iuniu Leca, la 
Bacau. 

Se alesese in adevar, un buchet de oameni de elita care faceau cinste miscarii 
najionale si catre care lumea se uita cu o nejarmuita dragoste si cu vii nadejdi. Cele 
120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun si mai curat in poporul roman. 
Alegatorii strabatusera prin toate ameninjarile, prin toate ademenirile, peste toate 
obstacolele pana la secjiile de votare. Dar mulji au fost acei care n-au putut 



strabate. Mai mulji decat cei care au strabatut. Cel pujin inca 120.000 de voturi au 
fost, fie oprite, fie furate din urne. 

Am plecat inapoi in Franja, muljumit de rezultat, dar urmarit mereu de o intrebare: 

- Cum se va putea invinge, daca toate guvernele vor face alegeri la fel, intrebuinjand 
corupjia, furtul si forja statului in contra voinjei populare? 



IN MUNJII ALPI 



Ajuns in Franja, nu m-am mai putut prezenta la examene, in sesiunea de Iunie. O 
problema grea mi se punea acum in faja. Moja trebuia sa piece in Jara. Din toamna 
urma sa-si faca serviciul militar. Cum voi putea trai acolo, caci din cusaturi iesea 
insuficient pentru a putea trai un singur om, necum doua suflete...Am incercat sa 
gasesc ceva de lucru in oras: orice. Imposibil. M-am gandit ca poate la tara, prin 
imprejurimile orasului, voi gasi ceva. Am plecat impreuna cu Moja sa caut de lucru in 
mai multe parti; dar ne-am intors seara fara rezultat. 

Intr-o zi am plecat cu tramvaiul, ne-am coborat la vreo 10 km de Grenoble, la 
"Uriages les Bains". (Acolo tramvaiele nu circula numai in oras, ci pana la 20 km. in 
toate direcjiile, fiind din abundenja energie electrica, captata din caderile de apa de 
pe munji.) 

Ne-am indreptat apoi pe niste cararui, in sus spre munte. Dupa vreo jumatate de 
ora, am ajuns la Saint Martin, o comuna destul de mare, cu un drum bine pavat prin 
mijlocul ei, cu case ingrijite, facute din piatra, cu cateva pravalii sui cu o biserica, 
inalta frumoasa. Am trecut mai departe. Dupa o alta ora de mers, urcand mereu pe o 
caldura care ne topea, am ajuns intr-un mic catun, "Pinet d'Uriage". 

Era la o inaljime de cca. 800-900 m. In sus se deschidea o admirabila perspectiva a 
Alpilor, acoperiji de zapada. Inceputurile zapezii pareau a fi la cajiva kilometri de noi. 
In stanga se deschidea o vale minunata in spre Chateau de Vizile, iarin dreapta, 
alta, spre Grenoble. Pe firul vaii serpuia soseaua betonata, lucitoare ca apa unui 
parau batut de soare. Oamenii erau pe camp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o 
coasta de munte la cajiva kilometri de zapezi, care nu se topesc niciodata, creste 
graul inalt pana la umarul omului, ovaz si orz, precum si tot felul de legume. 
Probabil, din cauza climei mai dulci si a pamantului care nu-i stancos. Nu era nici de 
calitate prea buna, era chiar sarac; dar oamenii il ingrasau mereu cu gunoi sau cu 
ingrasaminte chimice. 

Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeasi problema ca si in celelalte sate: 
cum sa intram in vorba cu oamenii si cum sa le spunem ca am vrea sa gasim ceva de 
munca. Trecem pe langa ei si nu indraznim sa le vorbim. Mai sus, sunt inca vreo 5-6 
case. Mergem acolo. Ajungem la ultima casa. Dincolo nu mai era nimic. Era ultima 
locuinja omeneasca spre masivul Beldona, afara de cabanele pentru turisti. In 
apropiere cosea un batran. Trebuie sa vorbim cu el. Ii dam buna ziua si intram in 
vorba. Ne vede ca suntem straini si ne intreaba ce suntem. Ii spunem ca suntem 



romani, ca ne place mult aici si ca am vrea sa cautam o camera si sa stam cateva 
luni la aer. Mosneagul e sfatos. Si probabil, gandindu-se ca a gasit pe cineva de la 
care ar putea sa afle multe lucruri, ne cheama la o masa asezata afara, aduce o 
sticla de vin negru astringent, si trei pahare ca sa ne cinsteasca si apoi incepe sa ne 
intrebe, urmarind cu mare curiozitate raspunsurile noastre: 

- Va sa zica, sunteji romani. 

- Da, romani, romani din Romania. 

- E departe de aici, Romania? 

- Vreo 3.000 de kilometri. 

- Sunt si pe la D-vs. Jarani asa ca pe la noi? 

- Sunt mulji, pere Truk - caci asa il chema. 

- Creste si pe acolo fan? Dar boi sunt? Vaci? Cai? In fine, ii raspundem la toate, si ne 
imprietenim repede. 

Nu-i spunem insa nimic din ceea ce ne durea pe noi, caci mosneagul a vazut ca noi 
suntem niste oameni invat;at;i "domni" si si-ar fi pierdut toate iluziile, afland ca noi 
cautam de lucru la el. 

II intrebam numai, daca nu stie vreo camera de Tnchiriat la cineva. Ne-a dat o adresa 
sigura, si ne-a repetat sa spunem ca ne-a trimis el, "pere Truk". 

Despartindu-ne ii muljumim si-i promitem ca o se venim sa-i ajutam la coasa. 
Cateva case mai la vale, gasim adresa data de el. 

Chenevas Paul, pensionar. Un alt batran de vreo 70 ani, imbracat bine, fost plutonier 
si acum pensionar, (se mandreste ca e singurul pensionar din tot satul). Era 
proprietar a doua case, una langa alta, in care locuia numai el singur, caci nu mai 
avea pe nimeni. Toji ai lui murisera. Ne inchiriaza toata casa cea mica, compusa, jos, 
dintr-o camera si o camaruja, iar, sus, la etaj, din alta camera. (Acolo toate casele 
au cate un etaj). In camera de jos, o plita de gatit. In cea de sus, un pat cu un 
asternut simplu. Are un aspect de pustiu. Se vede ca de multa vreme nu mai intrase 
nimeni in ea. Ne impacam cu patru sute franci pana la Craciun. (Pe sase luni). La 
oras plateam 150 franci pe luna. Am platit pe trei luni inainte, urmand ca peste 
cateva zile sa ne aducem bagajele si sa ne mutam in noua locuinja. Ne-am reintors 
bucurosi la Grenoble. Ma gandeam, ca avand frecvenja pentru amandoi anii de 
doctorat, imi voi prepara examenele aici si ma voi cobori numai pentru ca sa ma 
prezint la ele. 

Peste cateva zile urcam pe aceleasi carari cu bagajele in spate, eu, sojia mea si 
Moja, spre noua noastra locuinja. In sfarsit, iata-ne instalaji. Moja si-a luat ramas 
bun de la noi si a plecat spre Jara. Noi am ramas cu ultimii bani: vreo cajiva franci. 
Grea situajie! Ce o sa mancam? 



A doua zi dimineaja, ingandurat, plec la pere Truk. Ii ajut pana seara la coasa si la 
incarcatul fanului. La amiaza m-a invitat la masa si am mancat la el. Seara de 
asemenea. Daca as fi putut sa-i due ceva si sojiei mele, ar fi fost perfect, dar m-am 
intors fara nimic. Dimineaja urmatoare, ma due din nou. Mosneagul mai avea inca un 
om la lucru. Mic de statura, cu parul roscat, neingrijit, cu niste ochi sclipitori, care-i 
alergau in orbite, in lumina carora nu puteam prinde o raza de bunatate. Parea a fi 
un om rautacios. Se numea Corbela. Probabil, in limba literara si oficiala, Corbelle. 
Dar Jaranii din regiune vorbesc toji "patois", adica un dialect Jaranesc care se 
deosebeste mult de limba oficiala, atat prin pronunjia cat si prin structura cuvintelor. 
Diferenja este asa de mare incat un Francez de la oras nu poate injelege pe un 
Francez de la sat care vorbeste in "patois". Acestia din urma cunosc insa si limba 
oficiala. 

La pranz am fost toji trei chemaji la masa de o gospodina, femeia mosneagului, o 
batrana, ca batranele de pe la noi. Acolo Jaranii nu mananca la 12 ceapa cu 
mamaliga ca la noi. Masa lor obisnuita cuprinde intai o mancare de legume, apoi o 
mancare cu carne, iar la urma branza. Si totdeauna un pahar cu vin. Eu m-am 
apropiat, le-am muljumit, dar le-am spus ca nu mananc. Ei au crezut ca ma jenez si 
au insistat. Atunci le-am spus ca e Vineri si ca postesc. Nu mananc pana seara. Era 
un vechi obicei, pe care de trei ani, din timpul primei inchisori de la Vacaresti, il 
tinusem regulat. 

Corbela, cand a auzit ca postesc, m-a intrebat rastit: 

- Dar de ce postesti? 

- Pentru ca, eu cred in Dumnezeu. 

- De unde sti ca exista Dumnezeu? L-ai vazut D-ta pe Iisus Hristos? continua mai 
departe Corbela. 

- Nu L-am vazut, dar asa sunt eu: nu te cred pe D-ta care-mi spui ca nu exista, ci 
cred sirurile de martiri, care atunci cand erau rastigniji pe cruce si Ii se bateau 
piroanele in maini, spuneau: "Puteji sa ne omoraji, dar L-am vazut". 

- A! Preojii! Sarlatanii! Eu ii strivesc sub calcai, apasand si rotind calcaiul in pamant, 
ca si cum ar strivi un gandac. 

Vazandu-I asa pornit, am rupt discujia. Seara am plecat acasa, de asta data cu un 
cos de cartofi si cu o bucata de slanina pe care mi le-a dat batranul. Sambata am 
lucrat la fel. Duminica m-am dus la biserica. Era lume adunata din tot satul. Intr-o 
strana, in apropierea altarului, solemn ca un sfant, statea un om care parea ca 
seamana cu Corbela. Ma uit mai bine. Urmarea cu mare atenjie pe preot. La un 
moment dat se apropie de preot si foarte smerit ii ajuta. El e, Corbela! Dascal, 
ajutorul preotului si clopotar la biserica. 

Mai tarziu, cand m-am imprietenit cu oamenii, le-am povestit intamplarea mea cu 
Corbela, facand cu tojii mare haz. 

- Sunt si pe la noi nebuni de acestia, imi spuneau ei. 



S-au invajat de la cei mari care sunt contra Bisericii. Dar noi, Jaranii francezi, credem 
in Dumnezeu, asa cum apucat de la parinjii nostri. 

Preotul, un om de o vasta cultura, doctor in Filozofie si Teologie, traia intr-o mare 
mizerie, fara leafa de la statul ateu, care prigonea pe preo£i ca pe niste dusmani. Ei 
traiesc numai din ajutorul pujinilor oameni ai satului. 

*** 

Saptamana urmatoare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici am capatat o 
cantitate mai mare de cartofi, baza noastra de existenja pentru mai multa vreme. 
Apoi am trecut la altul, la legatul snopilor de grau. Pe urma la treierat. Acolo, in toate 
satele, obstea satului are masini de treierat. Ea trece din casa in casa, treierand la 
fiecare. Recolta este bogata si frumoasa ca aurul. 

Nu este Jaran care sa nu fie abonat la cate o revista saptamanala agricola, plina de 
sfaturi bune pentru agricultural gradinarit, cresterea vitelor si ingrijirea lor, stuparie 
etc. Ei citesc aceste reviste cu multa atenjie, din scoarta in scoarta, cautand, intr-o 
mare intrecere, ca fiecare sa aplice cat mai bine acele sfaturi si sa foloseasca cat mai 
mult din ele. Grajdurile lor sunt tot asa de ingrijite ca si casele. Vitele sunt bine 
pazite si de frig si de foame. Jesalate in fiecare zi. De aceea ele sunt frumoase, 
muncesc mult si produc mult. 

In grajdurile lor am gasit adesea scris de Jarani pe cate o bucata de carton: "Iubiji 
animalele, prietenii nostri de munca!" 

Dupa vreo luna, satul s-a invajat cu mine. Eram cunoscut sub numele de "Le 
roumain"(Romanul). Auzisera ca sunt student la doctorat si seara stateam de vorba 
cu ei. Ii interesau problemele de filosofie, chestiuni politice, situajia internajionala, 
iar din Economia Politica, cu deosebire, problema prejurilor, legea cererii si ofertei si 
altele, care stabilesc prejul; cauzele scaderii sau urcarii prejurilor si timpul potrivit 
pentru vinderea produselor lor. Jaranii intre 25-40 ani, se orientau foarte bine in 
toate aceste chestiuni si puteai discuta cu ei probleme oricat de inalte. Le injelegeau. 

*** 

De la un timp am inceput sa-mi prepar examenele. Moja isi daduse examenele in 
Iunie, inainte de plecare, cu mare succes. 

Ziua munceam, iar seara si noaptea cat puteam sta, citeam. Pentru anul I aveam 4 
obiecte: Economia Politica, Istoria Doctrinelor Economice, Legislajia Industrial^ si 
Legislajia Financiara. Dupa doua luni insa au inceput sa-mi slabeasca puterile. 
Alimentajia nu era suficienta. In ultimele zile mancam numai cartofi fierji. La doua 
trei zile, cate un kg. de lapte, iar carne, odata pe saptamana. Uneori branza. Atat 
puteam eu castiga cu munca mea. Mai rau decat mine, era insa sojia mea care se 
anemiase mult. 

In Octombrie m-am prezentat la examen. 

Am cazut, desi la obiectul principal, Economia Politica, luasem cea mai mare nota si 
la celelalte obiecte note de trecere, la Legislajia Financiara objinand numai noua, 



limita pentru doctorat fiind zece. Pentru moment am ramas dezorientat. Nu fusesem 
un element stralucit la carte niciodata, dar nu cazusem niciodata pana acum la vreun 
examen, fiind cotat printre elementele bunisoare. 

In greaua situajie materiala in care ma aflam, era o lovitura. Greutatea statea in 
aceea ca nu ma mai puteam prezenta decat peste trei luni si din nou la toate 
materiile. M-am incapajinat si m-am hotarat sa reiau munca de la capat. Lucrul la 
£ara se terminase. Cazuse zapada. Numai la taiatul lemnelorin padure puteam sa ma 
mai due. In schimbul ajutorului pe care-l dadeam, am capatat si eu un car cu lemne. 

Au inceput insa sa-mi vina ajutoare din Jara. De acasa si de la parintele Mo£a, dintr- 
un imprumut pe care-l facuse in numele meu, la o banca. 

Am petrecut iarna si sarbatorile Craciunului, in mijlocul Jaranilor si cu deosebire in 
mijlocul familiei Belmain-David. 

In sesiunea de Februarie m-am prezentat din nou si mi-am luat examenele anului 
intai de doctorat. 

Imediat m-am apucat de prepararea celui de al doilea an: Drept Administrativ, 
Filosofia Dreptului, Istoria Dreptului Francez si Dreptul International Public, in 
primavara mi-am luat si eu o gradina, pe care am inceput s-o lucrez pe cont propriu. 

Darin luna Mai 1927, primesc o scrisoare desperata de la Moja si apoi altele de le 
Focsani si de la studenji, prin care eram chemat de urgenja in tara, deoarece Liga se 
rupsese in doua. De la Moja si Hristache Solomon primesc si bani de drum. Pana la 
examene insa, mai aveam o luna de zile. Ma prezint Decanului Facultajii si 
spunandu-i, ca trebuie sa plec de urgenja in tara, ii cer sa-mi ingaduie a ma 
prezenta mai inainte pentru a-mi da examenele. Cererea mi-a fost aprobata. La 16 
Mai, am dat examenele si le-am luat. La 18 Mai, am pornit spre tara, luandu-mi 
ramas bun de la locuitorii din Pinet, in mijlocul carora traisem aproape un an de zile. 
Unii dintre ei, cei mai batrani, cand am plecat, plangeau. Aljii m-au condus pana la 
gara din Grenoble. 

Venisem in Franja cu ingrijorarea ca voi intalni un popor imoral, putred si decazut, 
asa cum se flutura de multa vreme prin lume. M-am convins ca poporul francez, 
Jaranul si oraseanul, este un popor de o moralitate severa. Imoralitajile aparjin 
strainilor stricaji, bogajilor tuturor neamurilor, atrasi de Paris si de alte orase mari. 

Clasa conducatoare, dupa parerea mea, insa, este iremediabil compromisa, gandind, 
traind si acjionand sub influenja si numai sub influenja iudeo-masoneriei si a 
bancherilor ei. Iudeo-masoneria si-a facut din Paris sediu pentru intreaga lume. 
(Londra cu ritul scojian este numai o filiala). Aceasta clasa conducatoare este rupta 
de intreaga istorie a Franjei si de najiunea franceza. De aceea plecand din Franja, 
faceam o mare deosebire intre poporul francez si intre statul masonic francez. 

Am ramas nu numai cu dragoste pentru poporul francez, dar si cu credinja, care nu 
mi se va clatina niciodata, in invierea si biruinja acestui neam in contra hidrei care s- 
a asezat peste el, intunecandu-i gandirea, sugandu-i vlaga, si compromijandu-i si 
onoarea si viitorul. 



LA BUCURESTI 

LIGA APARARII NAJIONAL-CRESTINA S-A RUPT IN DOUA 



Am sosit in Bucuresti. Era un dezastru. "Liga Apararii Najionale Creatine" se rupsese 
in doua. Speranjele najiei acesteia se prabuseau. Un neam care-si Tncordase puterile 
sleite, Tntr-un greu moment al istoriei sale, in lupta cu cea mai mare primejdie care i- 
a ameninjat vreodata viaja, cadea acum la pamant cu toate speranjele lui nimicite. 
Acest naufragiu in inimile viteze ale miilor de luptatori, vazandu-si cu tojii, intr-o 
clipa, naruite jertfele facute in trecut si toate speranjele, inspira un sentiment de 
durere chiar si acelora care statusera departe de miscare. O mai mare durere 
colectiva nu mi se intamplase sa vad pana atunci. Toate valurile acelea de entuziasm 
de la Severin la Focsani, de la Campulung la Cluj, se transformasera in valuri de 
durere si deznadejde. 

M-am dus la Parlament si m-am prezentat profesorului Cuza. Spre marea mea 
surprindere, am gasit pe un singur om vesel in mijlocul durerii generale. Acesta era 
prof. Cuza. Redau textual si cu cea mai mare constiinciozitate convorbirea avuta. 

- Bine ai venit, Cornelie draga, apropiindu-se de mine si intinzandu-mi mana. Tu esti 
un baiat bun. Sa-Ji cauji ca si pana acum de treaba si va fi foarte bine. 

- Domnule Profesor, sunt amarat pana in adancul inimii mele de nenorocirea care s-a 
abatut asupra noastra. 

- Dar nu s-a intamplat nici o nenorocire. Liga este mai puternica decat oricand. lata, 
am venit de la Braila ieri. Acolo a fost ceva, nemaipomenit. M-a primit poporul cu 
muzici, cu tobe, cu urale nesfarsite. Ai sa vezi ce e in Jara. Tu nu sti ce e. Toata Jara 
e cu noi. 

Inca vreo cateva vorbe si am plecat. Ma intrebam apoi naucit... 

- Un sef, vazandu-si trupa lui sfasiata de dureri, rupta in doua si cuprinsa de 
deznadejde, sa se afle in cea mai perfecta voie buna si veselie? Sa nu-si dea seama 
de dezastrul care fierbe sub el? Sau isi da seama., si atunci cum este cu putinja sa-i 
para bine? 



CE SE INTAMPLASE 



Cei 10 parlamentari ai Ligii au lasat de dorit, dupa parerea mea, in toata activitatea 
parlamentara si extraparlamentara din timpul anului ce trecuse. Erau elemente 
slabe? Hotarat, nu. Erau de rea credinja? Hotarat, nu. Erau de absoluta buna 



credinja, dar cu mici insuficienje, fie de pregatire in materie de cunoastere a 
problemei jidanesti, cei mai recenji; fie mai greoi in deplasari si acjiune, cei mai 
batrani. Dar acestea sunt inerente oricaror oameni adunaji intr-o organizajie si 
trebuiesc modelate si complinite de conducere si corectate cu multa dragoste. Atunci, 
care au fost cauzele adevarate ale acestei situajii? 

Dupa parerea mea: 

1. Lipsa de coordonare a acjiunii parlamentare si extraparlamentare. 

2. Lipsa de unitate sufleteasca, absolut necesara unei asemenea organizajii, 
inconjurata din toate parjile de ochi inamici care incearca sa profite de orice 
neinjelegere interna. 

Aceste doua insa, au la baza o alta cauza si anume: 

Lipsurile conducatorului, greselile lui. Un conducator trebuie sa faca necontenit 
scoala, in sensul vederilor lui, cu toji luptatorii din jur, pentru ca sa asigure unitatea 
de gandire a blocului respectiv. Sa elaboreze un plan de lupta. Sa dea directive in 
materie de acjiune. Sa fie un permanent slujitor al unitajii miscarii, incercand cu 
dragostea lui, cu chemarile lui, cu observajiile, cu pedepsele, sa netezeasca 
neinjelegerile si nepotrivirile inerente oricarei organizajii. Sa fie un neincetat indemn 
catre toji la indeplinirea datoriei lor. Sa procedeze cu dreptate, respectand normele 
de conducere pe care si le-a impus si in baza carora si-a adunat oamenii. 

Din toate acestea, profesorul Cuza n-a facut nimic. N-a facut scoala cu oamenii sai 
nici macar consfatuiri. 

- Sa facem o consfatuire, D-le Cuza, ii spuneau unii din ei, ca sa stim si noi ce 
atitudine sa luam si cum sa ne prezentam in Parlament. 

- N-avem nevoie de nici o consfatuire, pentru ca noi nu suntem partid politic. 

N -a dat niciodata nici o directiva nimanui. Veji gasi volume de valoare, zeci de 
brosuri scrise de prof. Cuza, veji gasi sute de articole, dar desfid pe oricine s-ar 
incumeta sa-mi aduca zece circulari sau ordine de organizare sau de acjiune date 
celei mai zbuciumate organizajii politice, de la 4 martie 1923, data infiinjarii ei, si 
pana la 20 mai 1927, momentul desfiinjarii ei. 

Nu vetji gasi, nu zece, nici cinci, nici trei. 

Profesorul Cuza a indemnat, dar el n-a fost un animator. Profesorul Cuza a pedepsit, 
dar atunci cand a pedepsit, a provocat un adevarat dezastru, fiindca a procedat fara 
injelepciune. 

Intre timp, din cauza situajiei infajisate mai sus, se injelege ca o parte dintre 
parlamentari, vazand si simjind ca lucrurile nu merg cum trebuie, isi manifestau 
nemuljumirile lor. Ei vedeau ca, incetul cu incetul, miscarea merge spre ruina, mai 
ales, ca pe langa lipsa unor directive, mai interveneau, din timp in timp, si unele 
iesiri ale prof. Cuza la tribuna Parlamentului, care aveau in adevar un efect uluitor si 
descurajator pentru miscarea intreaga. 



Asa bunaoara, cand imediat dupa deschiderea Parlamentului, unul din deputajii Ligii 
protesta impotriva starii de asediu si a samavolniciilor ne mai pomenite, intamplate 
la Focsani, prof. Cuza s-a ridicat si a spus ca bine a facut guvernul ca a instituit 
starea de asediu si ca el ar fi facut la fel, spiritele fiind agitate din cauza jidanilor. 

Altadata vorbind la mesaj, spunea, combatand pe Jaranisti (care de altfel erau in 
opozijie): ca Partidul poporului ar putea deveni un factor de guvernamant prin 
sistemul rotativei cu Partidul liberal, daca Generalul Averescu si-ar insusi doctrina 
"Ligi Apararii Najionale Crestine". 

Aceste lucruri aruncate de la tribuna, tocmai in momentul in care mii oameni loviji, 
schingiuiji si nedreptajiji, asteptau cu infrigurare, ca o slaba mangaiere pentru 
suferintjele lor, macar un cuvant de infierare a guvernului ale carui victime erau, 
imprastiau o atmosfera de descurajare pretutindeni. 

In cele ce urmeaza, redau dupa Monitorul Oficial, un pasaj din discursul amintit: 

"Raman dar actualmente in slujba Statului doua partide mature, partide de ordine, 
ale ordinii actuale, partide de guvernamant, care se complecteaza si care asigura 
jocul normal al mecanismului constitutional: Partidul Poporului si Partidul Liberal. 

Ele sunt asezate pe baze solide, rezemandu-se pe interese de producjie, desi diferite, 
totusi ambele generale, reale si permanente care le asigura dainuirea si eficacitatea 
acjiunii lor. Noua opera de organizare constitutional^ si politica a Jarii este opera la 
care au lucrat impreuna aceste partide, fiecare in masura raspunderii si rolului pe 
care l-au avut: de guvern si opozijie. Partidul Poporului va continua opera inceputa 
careia ii va aduce toate ameliorate pe care practica sincera si de buna credinja le va 
invedera ca necesare pentru consolidare mai departe a Satului si unificare 
desavarsita a Jarii... 

Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei romanesti, al intereselor 
financiare, comerciale si industrial legitime si indispensabile, bunului mers al Jarii. 

Partidul Poporului chemat sa desavarseasca organizajia economica a Statului, 
asezand-o pe temelii reale, preocupat de nevoile tuturorin cadrul intereselor 
superioare ale Jarii, se sprijina in special pe interesele generale, reale si permanente 
ale producjiunii agricole, factor precumpanitor al viejii noastre economice. 

Partidul Poporului care are radacinile cele mai adanci si cele mai intinse pe tot 
cuprinsul Jarii, in cadrul armoniei sociale... vrea sa dea plugarilor stapanitori de 
pamant rolul ce Ii se cuvine in economia Statului potrivit muncii si numarul lor. 

(Monitorul Oficial, 30 iulie 1926, pag. 395) 

Aceasta atitudine din partea unui conducator de miscare najionala, este incalificabila. 
A face apologia partidelor pe care miscarea najionala le denunja ca pe o nenorocire 
abatuta deasupra Romaniei si in contra carora lupta cu sacrificii dureroase, pentru a 
crea o noua soarta acestei Jari, alta decat cea harazita de politicienii partidelor, este 
tot una cu a-Ji condamna la moarte propria miscare. 



A ridica in slava sistemul rotativei reprezentat prin Partidul liberal si averescan, 
denunjate de tine insuji, timp de o viaja intreaga, ca dusmane ale neamului, 
inseamna a inlatura orice perspectiva de biruinja a miscarii najionale pe care o 
conduci dovedind totodata, prin acest fapt, ca tu insuji nu crezi Tn ea. 

Ce ar zice lumea de un comandant de trupe eroice, care se lupta, fac jertfe supreme, 
cred in biruinja lor, traiesc si sunt gata sa moara cu gandul la ea, comandant care, 
intr-un discurs Tn timpul luptei si in faja miilor de raniji cazuji, le-ar vorbi ridicand in 
slava trupele inamice si prevestind victoria acestora. 

Ce s-ar intampla cu biata trupa, care in loc de a auzi un cuvant de inaljare a 
nadejdilor ei in biruinja, ar auzi pe insusi comandantul ei vorbind despre frumoasele 
perspective de victorie ale trupelor inamice? 

Ce s-ar intampla? Trupa aceea s-ar imprastia demoralizata. 

Asa s-a intamplat. Mulji luptatori pe frontul miscarii najionale s-au imprastiat 
deznadajduiji. Datorita acestei atitudini ciudate, deputajii Ligii au inceput sa-si 
manifeste nemuljumirea. Ei au gresit, dupa parerea mea. Nu aveau dreptul sa-si 
manifeste aceste nemuljumiri decat numai faja de presedinte si in cadrul restrans al 
conducerii. Ei insa au depasit acest cadru. In condijiile acestea. fiecare vorba 
aruncata insemneaza o nenorocire in plus peste aceea provocata de insusi 
presedintele miscarii. 

Incetul cu incetul, greselile unora si ale altora au dus la racirea relajiilor dintre ei. 
Pana cand, intr-o zi, deputatul Paul Iliescu, fara un motiv binecuvantat si fara o 
judecata prealabila, deci fara respectarea normelor si legilor organizajiei, este 
eliminat din "Liga Apararii Najionale Crestine". Nu numai atat, darfara ca 
presedintele sa spuna macar vreunuia din parlamentari ceva, ci pur si simplu, 
anunjand de la tribuna, ca a eliminat pe Paul Iliescu din L.A.N.C. si cerand in acelasi 
timp ca sa fie dat afara din Parlament, iar locul de la Campulung sa fie declarat 
vacant. 

Aceasta a cazut ca un trasnet pe capul biejilor deputaji ai Ligii. Peste doua zile, prof. 
§umuleanu, care intre timp venise de la Iasi, a facut o comunicare Camerei, iscalita 
si de ceilalji deputaji: Ion Zelea-Codreanu, Valer Pop, Dr. Haralamb Vasiliu, Prof. 
Carlan, prin care afirmau ca declarajia prof. Cuza, in orice caz, e prematura, 
deoarece statutele prevad ca excluderile se pronunja de comitet. In cazul de faja 
comitetul habar nu avea de aceasta chestiune. El nu cunostea nici o vina acestui om, 
dar nu cerea sa fie eliminat. Comitetul cerea ca omul sa fie intai judecat, ca sa se 
poata apara. Cereau, prin urmare, sa se respecte statutul; sa se respecte legea pe 
care au jurat totji. 

In acelasi timp s-au facut intervenjii in acest sens la profesorul Cuza. 

Rezultatul acestor intervener 

Toji semnatarii sunt eliminate din "Liga Apararii Najionale Crestine", in frunte cu prof, 
universitar §umuleanu si cu tatal meu, unii dintre acestia avand merite de munca si 
de jertfa la formarea acestei ligi mai mari decat insusi prof. Cuza. Prof. §umuleanu 



era insusi vicepresedintele Ligii. Si acestia daji afara tot fara nici o judecata; fara a li 
se spune ceva, fara a fi fost Tntrebaji. 

Dupa parerea mea, procedarea prof. Cuza, in calitate de presedinte al organizajiei, 
caruia ii incumba datoria de a avea cea mai mare grija pentru viaja organizajiei, si 
cea mai mare atenjie la orice masura in stare sa-i pericliteze existenja, a fost 
fundamental gresita. In fond nedreapta si cu totul ne le locul ei, mai ales avand in 
vedere persoanele in joe. Era insusi comitetul de conducere al Ligii. Erau creatorii 
acestei organizajii. Masura era nejudecata, fiindca profesorul Cuza n-a prevazut 
consecinjele care decurgeau din ea, pentru miscare. Imediat dupa aceasta eliminare 
se scoate "Apararea Najionala" prin care se afirma, ca acesti oameni in frunte cu 
prof. Sumuleanu si Ion Zelea-Codreanu s-au vandut jidanilor, raspandindu-se in 
toata masa Romanilor aceasta insinuare. 

Prof. Sumuleanu, prieten nedesparjit de un sfert de veac, om de o corectitudine 
exemplara, a fost oribil si incalificabil atacat in "Apararea Najionala" de sub direcjia si 
indrumarea D-lui Cuza. Umbla pe strada coplesit de durere, sub acuzajia de tradare. 
Atunci prof. §umuleanu a scos, drept raspuns, o brosura intitulata "Miselia unor 
prieteni". 

De data aceasta, prof. Cuza, dupa parerea mea, nu numai ca a fost nedrept, a fost 
mai mult decat nedrept. 

Eliminate, la randul lor, au gresit, scojand manifeste cu atacuri deopotriva de 
nedrepte, dar greseala acestora, era consecinja greselii profesorului Cuza. 

Toate acestea se petreceau in durerea sfasietoare a tuturor luptatorilor si in marea 
satisfacjie si bataie de joe a jidanimii. 

Eu am sosit in acest moment. In Parlament se judeca chestiunea daca deputajii daji 
afara din Liga isi pierd mandatele de parlamentari. 

Ma intreb si acum: Oare profesorul Cuza, cand a luat aceste masuri a fost victima 
unor sugestii sau a unor intrigi, sau asa a judecat singur, ca e bine? 

Peste cateva zile, intervenind si ceilalji din afara, inmarmuriji de masurile 
profesorului Cuza si cerand sa se impace lucrurile, prin revenirea asupra eliminarilor 
facute si prin respectarea dispozijiilor statutare, ne pomenim cu o a treia masura prin 
care sunt considerate eliminate si acestia. Printre ei erau: Generalul Macridescu, prof. 
Traian Braileanu, Hristache Solomon, prof. Catuneanu etc. 

Prin lume se imprastia sistematic zvonul, ca toji cei eliminate s-au vandut jidanilor. 
Printre agenjii activi in imprastierea acestor zvonuri: Colonelul Neculcea si Liviu 
Sadoveanu, unul mana dreapta si altul cea stanga a profesorului Cuza. 

Eliminate s-au constituit atunci in "Liga Apararii Najionale Crestine-Statutare", voind 
sa spuna prin aceasta denumire, ca ei se pastreaza in cadrul statutului. In acest timp 
profesorul Cuza convoaca la Iasi, in sala Bejan, o mare adunare najionala, la care iau 
parte vreo mie de oameni si care ratifica eliminarile pe baza ca s-au vandut jidanilor. 



Ma opresc aici si nu tree la observajii asupra celor ce se scriau, fie de o tabara, fie de 
alta, considerand, atat cat am consemnat, ca fiind suficient pentru Tnjelegerea 
situajiei miscarii in acea vreme. Atat doar as vrea sa adaug: ca timpul (au trecut 
noua ani) a dovedit ca prof. Cuza a gresit; pentru ca, nici prof. Sumuleanu, asa de 
crunt lovit in onoarea lui, nu s-a vandut jidanilor, nici tatal meu care a primit lovituri 
aproape mortale din partea puterii iudaice (de care prof. Cuza nu s-a invrednicit), 
nici Generalul Macridescu, nici prof. Gavanescul, nici prof. Traian Braileanu, nici prof. 
Catuneanu, nici Dr. Vasiliu, nici prof. Carlan, nici preotul Mo£a etc. 

Ani dupa aceea, dupa ce dezastrul s-a intins ca un pustiu peste Liga, a venit prof. 
Cuza la vechiul sau prieten, prof. Sumuleanu, pe care il lovise asa de crud, si i-a 
spus: 

- Draga Sumulene, n-am nimic cu tine. Hai sa ne impacam! 
Profesorul Sumuleanu insa, s-a intors si plecand i-a zis: 

- E prea tarziu. 

Nu pentru ca prof. Sumuleanu n-a vrut sa ierte o lovitura cruda, pe care o primise, ci 
pentru ca jos, era cenusa unei miscari si a unor speranje romanesti. 



CUM AM PROCEDAT IN FAJA ACESTEI SITUAJII 



Am sosit din Franja, in mijlocul acestui dezastru care se abatuse peste miscarea 
najionala, cu intenjia de a se salva ceea ce se mai putea salva. Am convocat la Iasi, 
in cea mai mare graba, grupul "Vacaresti", si o parte din conducatorii tineretului 
universitar din cele patru centre. 

Intenjia mea a fost sa localizez dezbinarea produsa, realizand un bloc al tineretului. 
Sa fac imposibila coborarea in spre tineret a atmosferei de vrajmasie care macina 
randurile batranilor. Dupa cum era si natural, acest bloc voiam sa-l bazez, in primul 
rand, pe constiinja, ca dezunirea si ura dintre noi insemneaza moarte pentru 
miscarea najionala. 

Odata, acest bloc infaptuit, voiam ca sa ne indreptam spre liniile care ardeau ale 
batranilor si prin intervenjii, facand cele mai hotarate presiuni pentru reabilitarea 
unitajii, sa putem salva situajia. 

Planul meu insa a cazut. Tineretul era deja cuprins de flacarile mistuitoare ale 
invrajbirii, incat la Iasi propunerea mea, cu toate legaturile care existau intre mine si 
acest tineret, n-a gasit nici un rasunet in inimi. Si aceasta cu atat mai mult cu cat la 
conducerea studenjimii din Iasi, care arfi putut da in aceste ceasuri semnalul unei 
direcjii salvatoare, se ridicase o serie de elemente slabe, cu porniri sufletesti spre 
rau. 



Din tot tineretul n-a ramas in picioare in jurul acestei propuneri, decat vechiul grup 
de la Vacaresti. §i pe langa el cajiva tineri studenji ieseni, in numar de 10-12, printre 
care din cei mai vechi: Ion Blanaru, Ion Bordeianu, Victor Silaghi, iar din cei mai noi, 
un grup de Ardeleni in frunte cu Ion Banea , Emil Eremeiu, Misu Crisan. Din tot 
tineretul, atat ramasese in jurul nostru. 

Mi-am continuat planul. Am plecat la Bucuresti cu intregul grup ca sa ma prezint 
celor doua fracjiuni. Ne-am prezentat intai "Statutarilor", cerandu-le sa faca orice 
sacrificii pentru a putea restabili unitatea miscarii. Dupa cateva ore, ei au consimjit la 
reunire, fiind gata a face sacrificii, dar cerand ca pe viitor sa se respecte statutul. 

Dupa aceasta ne-am prezentat profesorului Cuza. El insa, in urma rugaminjilor si 
argumentarilor noastre, a refuzat. Discujia avuta cu acest prilej e bine sa n-o mai 
redau. 

Am plecat. In sufletele noastre se coborase pustiul. Tot ce se ridicase, toata 
stralucirea de ieri a acestei miscari nu venise ca un dar al norocului. Totul crescuse 
din lupta purtata, pas cu pas, si metru cu metru. Ingramadisem hotarari grele peste 
hotarari, infruntasem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice si 
morale, care de care mai sfredelitoare, sanatate din sanatatea noastra, sange din 
sangele nostru, lupta si jertfa cu fiecare zi. 

Acum totul se prefacea in scrum. 



LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 



In fat;a situajiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu 
cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea 
mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta iar nu sa capitulez. 

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana 
care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. 

Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protecjia Sfintei 
Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii 
Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. 

La aceste ganduri, grupul "Vacaresti" s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am 
convocat la Iasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, in camera mea din str. 
Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe pujinii studenji care mai ramasesera legaji de 
noi. 

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerotat 
cu No.l: 



"Astazi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. loan Botezatorul), ora zece seara, se infiinjeaza: 
"LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea. Sa vina in aceste 
randuri eel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara eel ce are indoieli. 

"Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici." 

Aceasta prima sedinja a durat un minut, adica atat cat am citit ordinul de mai sus, 
dupa care cei prezenji s-au retras, ramanand ca sa cugete daca se simt destul de 
hotaraji si tari sufleteste, pentru a pasi intr-o asemenea organizajie, unde nu era nici 
un program, singurul program fiind viaja mea de lupte de pana atunci si a 
camarazilor mei de inchisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vacaresti" am lasat 
timp de gandire si de cercetare a constiinjei lor, pentru a vedea daca nu au vreo 
indoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui toata viaja lor sa mearga inainte 
fara nici o sovaire. 

Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne 
interesa daca vom birui, daca vom cadea infranji sau daca vom muri. Scopul nostru 
era altul: de a merge inainte, uniji. Mergand impreuna, uniji, cu Dumnezeu inainte si 
cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau 
moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri 
si sunt morji care trezesc un neam la viaja, dupa cum sunt si biruinje dintre acelea 
care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. 

*** 

In aceeasi noapte si in aceeasi condica, am redactat o scrisoare catre profesorul 
Cuza si alta catre Profesorul §umuleanu. A doua zi la 10 dimineaja, ne-am adunat 
toji "Vacarestenii", si am plecat la profesorul Cuza, acasa, in str. Corescu No. 3. 

Dupa ataxia ani de lupte si grele incercari, mergeam acum sa ne luam ramas bun de 
la profesorul Cuza si sa-i cerem sa ne dezlege de juramintele pe care le-am depus. 

Profesorul Cuza ne-a primit in aceeasi camera in care ma botezase pe mine cu 28 ani 
in urma. 

Aici el, stand in picioare de o parte a biroului, iar noi de cealalta parte, i-am citit 
urmatoarea scrisoare: 

"Domnule Profesor, 

Am venit acum pentru cea din urma data la Dvs. ca sa ne luam ramas bun si sa va 
rugam sa ne dezlegaji de toate juramintele depuse. 

Pe calea care mergeji acum, noi nu va mai putem urma, deoarece nu mai credem 
intr-insa. A merge fara credinja nu putem, deoarece, noua, credinja ne-a dat tot 
avantul in lupta. 

Rugandu-va sa ne dezlegaji de juraminte, noi ramanem sa luptam singuri, dupa cum 
ne va conduce mintea si inima noastra. 

Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi in felul urmator: 



- Dragii mei, va dezleg de juramintele pe care le-aji depus si va sfatuiesc, ca 
mergand in viaja, de acum Tnainte singuri, sa nu cumva sa faceji greseli. Pentru ca, 
mai ales in politica, greselile se platesc scump. lata, aveji in faja greselile pe care le- 
a facut in politica Petre Carp si care i-au fost fatale. 

Eu, din partea mea, va doresc tot binele in viaja. Dupa aceasta ne-a intins mana si 
am plecat. 



Asa am crezut noi ca este corect sa procedam si ca aceasta este calea de onoare pe 
care ne obliga sa mergem numele nostru de luptatori. 

De acolo am trecut la profesorul Sumuleanu, in str. Saulescu si i-am citit si lui o alta 
scrisoare, cam in aceeasi termeni, prin care anunjam pe "Statutari", ca nu-i putem 
nici pe ei urma si injelegem sa ne croim de acuma: calea noastra. 

*** 

Plecand si de la el, am simjit in inimi singuratatea pe lume. Acum eram singuri ca 
intr-un pustiu si va trebui sa ne taiem, prin propriile noastre puteri, drum in viaja. 

Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutajile ne vor asalta si 
loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul 
Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie 
pe o icoana, ci il simjeam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si 
noapte, cu candela aprinsa. 



MATERIA 



Cand ne-am adunat de la camin cu tojii, noi cinci si inca vreo zece studenji din anul I 
si II si cand am voit sa scriem cateva scrisori, vestind hotararea noastra d-lui 
Hristache Solomon si altora, abia atunci ne-am dat seama cat suntem de saraci, 
pentru ca toji la un loc nu aveam bani nici macar cat ne trebuiau pentru plicuri si 
marci. Pana atunci ne duceam, de cate ori aveam nevoie, la batrani si ceream. De 
acum inainte nu mai avem de unde cere. Sa pornesti la o organizajie politica fara nici 
un ban. Era si o greutate si o cutezanja. In acest secol, in care materia este 
atotstapanitoare, in care nimeni nu porneste la ceva cat de mic fara sa se intrebe 
mai intai "caji bani are", Dumnezeu a vrut sa arate, ca, in lupta si biruinja legionara, 
materia n-a jucat nici un rol. 

Prin gestul nostru cutezator, ne desolidarizam de o mentalitate atotstapanitoare 
peste veac si peste lume. Ucidem in noi o lume, pentru a inalja o alta pana la cer. 
Domnia absoluta a matei-iei era rasturnata, pentru a fi inlocuita cu domnia spiritului, 
a valorilor morale. 



Nu negam si nu vom nega existenja, rostul, si necesitatea materiei in lume, dar 
negam si vom nega de-a pururi dreptul stapanirii ei absolute. Izbeam, asa dar, intr-o 
mentalitate in care vijelul de aur era socotit ca centru si injeles al viejii. Ne-am dat 
seama ca pe calea aceasta, a raporturilor rasturnate, dintre spirit si materie, am fi 
secatuit in noi orice curaj, orice putere, orice credinja si orice nadejde. Singura forja 
morala in inceputurile noastre nu am gasit-o decat numai in credinja nestramutata, 
ca plasandu-ne in armonia originara a viejii - subordonarea materiei spiritului - vom 
putea infringe adversitajile si vom putea birui in contra puterile satanice, coalizate in 
scopul de a ne nimici. 



RAJIUNEA 



O alta caracteristica a inceputului nostru, in afara de lipsa de bani, a fost lipsa de 
program. 

Noi nu am avut nici un program. §i acest fapt va naste desigur un mare semn de 
intrebare. Organizajie politica fara nici un program izvorat din rajiune, din capul unui 
om sau al mai multora? 

Dar nu ne-am legat impreuna cei ce cugetam la fel, ci acei ce simjeam la fel. Nu cei 
ce aveam acelasi fel de a gandi, ci acei ce aveam aceeasi construct^ sufleteasca. 

Era un semnal ca statuia unei alte zeije - Rajiunea - va fi sfaramata. Pe aceea pe 
care o ridicase lumea in contra lui Dumnezeu, noi, fara a o arunca si disprejui, vom 
pune-o acolo unde e locul ei, in slujba lui Dumnezeu si a rosturilor viejii. 

Daca nu aveam, asa dar, nici bani, nici programe, aveam in schimb pe Dumnezeu in 
suflete si el ne insufla puterea nebiruita a credinjei. 



IN CONTRA MI§ELIEI 



Aparijia noastra a fost salutata cu un uragan de ura si de ironii. Cele doua tabere ale 
Ligii au rupt raporturile cu noi. Studenjii de la Iasi ne-au parasit toji, iar atacurile 
"Cuzistilor", date pana acum impotriva "Statutarilor", se vorindrepta de acum si se 
vorinfige ca niste sageji in inimile noastre. 

Nu ne vor durea ranile sagejilor, ci vom ramane ingroziji de ceea ce vom descoperi in 
oameni. 

In scurt, vom fi rasplatiji si onoraji pentru tot ce facusem noi pana acum, cu cele mai 
grele ofense si vom primi peste obraz lovitura dupa lovitura. Nu vom simji numai 



ura, dar vom vedea in toata goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea 
sufleteasca. 

In curand vom deveni "exploatatori ai ideii najionale", in interesul persoanelor 
noastre. Nu credeam ca acei ce se bateau acum un an cu pumnii in piept, cerand 
rasplata pentru pretinsele lor suferinje, vor avea acum si acest curaj de a ne arunca 
in fasa ofensa de mai sus. In curand se va afla ca ne-am... "vandut jidanilor" si chiar 
se vor scrie articole pline de insulte si vor fi Jarani care vor crede si oameni care ne 
vor intoarce spatele. Pe nedrept. Insulte, pe care n-au indraznit niciodata sa ni le 
adreseze dusmanii, din teama, ni le aruncau acum prietenii, fara teama si fara sa le 
fie rusine. 

Daca este adevarat ca noi, care am trecut pe unde am trecut si ale caror trupuri au 
suferit ce au suferit, am fi in stare de asemenea infamie, de a ne vinde in grup la 
inamic, atunci nu ramane decat sa se puna dinamita acestui neam si sa fie aruncat in 
aer. Nu merita sa mai traiasca un neam care a nascut si a crescut la sanul sau 
asemenea copii. 

Dar daca nu-i adevarat, cei ce le inventeaza si le colporteaza sunt niste misei, care 
seaca increderea najiei in propriul ei viitor si destin. Pentru acestia nici o pedeapsa 
din partea Jarii nu este prea mare. 

Ce incredere sa mai aiba neamul acesta in biruinja si viitorul lui, daca in toiul luptei 
grele pe care o duce aude ca noi, copiii, pe care el ne-a ridicat in brajele lui, 
punandu-si in noi nadejdile cele mai sfinte, l-am vandut. 

Las acele zile numai in amintirea acelor ce le-au trait. Lor, camarazilor mei de atunci, 
martori ai acelor ceasuri, le-am spus: 

- Sa n-aveji teama de acesti pigmei, caci cine are asemenea suflet, nu poate 
niciodata birui. Pe acestia ii veji vedea odata cazand in genunchi la picioarele 
voastre. Sa nu-i iertaji. Pentru ca nu vor face-o din constiinja pacatului savarsit, ci 
dintr-o miselie. Iar acum de s-ar cobori peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, 
neclintiji pe pozijie, il vom invinge. 

Pana la acea data vazusem fiara din om. Acum am vazut miselul din om. Paziji-va pe 
voi si copiii de azi si de maine ai neamului romanesc si ai oricarui neam din lume, de 
aceasta racila ingrozitoare: miselia. 

Toata inteligenja, toata invajatura, toate talentele, toata educajia nu ne vor servi la 
nimic, daca vom fi misei. 

Invajaji pe copii vostri sa nu intrebuinjeze miselia nici in contra prietenului si nici in 
contra celui mai mare dusman al lor. Caci nu vor invinge, ci vor fi mai mult decat 
invinsi, vor fi striviji. Nici in contra miselului si a armelor lui miselesti sa nu 
intrebuinjeze miselia, pentru ca de vor invinge, nu va fi decat un schimb de 
persoane. Miselia va ramane neschimbata. Miselia invinsului va fi inlocuita cu miselia 
invingatorului. In esenja, aceeasi miselie va stapani peste lume. Intunericul miseliei 
din lume nu poate fi alungat prin alt intuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce 
sufletul viteazului, plin de caracter si onoare. 



Si totusi, prin acest baraj de lira si de miselie, au venit la noi, din prima zi, ca la un 
liman datator de nadejde: Hristache Solomon, omul acela de mare cuvant si de mare 
onoare, inginerul Clime , inginerul Blanaru, avocatul Mile Lefter , Andrei C. Ionescu , 
Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Costachescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie 
Antohie etc. 

Toji distinsi si vechi luptatori in Liga, imi faceau acum impresia unor naufragiaji, al 
caror vapor se scufundase in largul marii, iar ei soseau obosiji si turburaji pe mica 
noastra insula, unde vor gasi si liniste sufleteasca si incredere in ziua de maine. 

Generalul Macridescu ne-a spus: 

- Desi batran, voi merge cu voi si va voi ajuta, cu o singura condijie: sa nu mai 
intindeji mana acestor oameni, lipsiji de onoare, pentru ca aceasta m-ar degusta 
peste masura si mi-as pierde toate iluziile. 

Prof. Ion Gavanescul a inceput sa se intereseze de noi si de ceea ce faceam. 



PRIMELE INCEPUTURI DE VIAJA LEGIONARA 



Patru linii brazdeaza mica noastra viaja inijiala: 

1. Credinja in Dumnezeu. Toji credeam in Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. 
Cu cat eram mai incercuiji si mai singuri, cu atat preocuparile noastre se ridicau mai 
mult spre Dumnezeu si spre contactul cu morjii nostri si ai neamului. Aceasta ne 
dadea o tarie invincibila si o seninatate luminoasa in faja tuturor loviturilor. 

2. Increderea in misiunea noastra. Nimanuia nu i se putea servi nici eel mai mic 
argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de pujini, asa de tineri, asa de 
saraci, asa de uraji si de urmariji de toata lumea, incat toate argumentele scoase din 
starea de fapt pledau contra unor perspective de biruinja. Totusi mergeam inainte, 
datorita numai increderii in rosturile noastre, o incredere nelimitata in steaua noastra 
si a neamului. 

3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunosteam mai dinainte, avand mari legaturi 
sufletesti, aljii insa erau copii, studenji in primul sau al doilea an, pe care nu-i 
cunoscusem niciodata. Din cele dintai zile s-a stabilit intre noi toji o legatura de 
dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi familie si ne-am fi cunoscut de mici copii. 

Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea dinauntru 
trebuia sa fie de aceeasi intensitate si forja, cu presiunea noianului de ura din afara. 
Viaja noastra in acest cuib nu era o viaja oficiala si rece, cu distanja intre sef si 
soldat, cu teatru, cu declarajii retorice si ifose de sefie. Cuibul nostru era cald. 
Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca intr-o cazarma 



rece, ci ca in casa lui, ca in familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. 
Aici gasea o raza de dragoste, un ceas de liniste sufleteasca, un cuvant de 
incurajare, o mangaiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie. 

Din partea legionarului nu se cerea atat disciplina, in sens de cazarma, cat buna 
cuviinja, devotament si zel la lucru. 

4. Cantecul. Probabil, nepornind pe drumul rajiunii, cu alcatuire de programe, discujii 
contradictorii, argumentari filosofice, conferinje, singura posibilitate de manifestare a 
starii noastre launtrice, era cantecul. Cantam acele cantece in care simjamintele 
noastre isi gaseau muljumire. 

"Pe o stanca neagra", cantecul lui Stefan eel Mare, a carui melodie, se spune, ca s-a 
pastrat din timpul lui, din generate in generate. Se spune ca in sunetul acestei 
melodii intra Stefan triumfator in cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Cand il 
cantam, simjeam traind acele vremuri de marire si de glorie romaneasca, ne 
afundam in cinci sute de ani de istorie si traiam cateva clipe acolo in contact cu 
vechii soldaji si arcasi ai lui Stefan si insusi cu el. 

"Ca un glob de aur", cantecul lui Mihai Viteazu. Cantecul lui Avram Iancu; "Sa sune 
iarasi goarna", cantecul Scolii Militare de Infanterie de la 1917. "Sculaji soldaji", 
compus de Justin Iliesu si de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc. 



Pentru a putea sa canji, i£i trebuie o anumita stare sufleteasca. O armonie in sufletul 
tau. Cel ce merge sa fure pe cineva, acela nu poate canta. Nici eel ce merge sa faca 
o nedreptate. Nici eel al carui suflet e ros de patimi si de vrajmasie faja de 
camaradul sau. Si nici acela al carui suflet e sterp de credinja. 

De aceea, voi, legionari de azi sau de maine, de cate ori veji avea nevoie de a va 
orienta in spiritul legionar, sa va reintoarceji la aceste patru linii de inceput, care 
stau la baza viejii noastre. Iar cantecul va va fi un indreptar. De nu veji putea canta, 
sa stiji ca este o boala care va roade in adancul fiinjei voastre sufletesti sau ca 
vremea v-a turnat pacate peste sufletul curat; iar daca nu le veji putea vindeca, sa 
va daji de o parte si sa lasaji locul vostru, celor ce vor putea canta. 

Ducandu-ne viaja pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am inceput sa acjionam. 
Am fixat sefi, care primeau si dadeau ordine. 

N-am pornit prin cine stie ce mari acjiuni. In masura in care ni se puneau problemele 
in fat;a, noi le rezolvam. 

Cea dintai acjiune a fost aranjarea camerei din camin, in care era icoana Sfantului 
Arhanghel Mihail. Ne-am varuit-o singuri, am spalat pe jos. Legionarele au inceput sa 
coasa perdeluje. Apoi, legionarii au scris mai multe maxime stranse de mine. Acestea 
erau luate, fie din Sfanta Scriptura, fie din alte scrieri. Cu ele am impodobit perejii. 

lata o parte din ele: 

"Dumnezeu care ne poarta cu carui lui de biruinja". 



"Cel ce va birui... Eu voi fi Dumnezeul lui". 

"Cel ce n-are sabie sa-si vanda haina si sa-si cumpere". 

"Luptaji cu vitejie pentru credinja". 

"Feriji-va de poftele carnii, care omoara sufletul" 

"Fiji treji". 

"Nu alunga eroul din tine". 

"Fraji la bine... si la rau". 

"Cine stie sa moara, nu va fi rob niciodata". 

"Astept invierea Patriei mele si nimicirea cetelor de vanzatori" etc. 

In timp de o saptamana, sediul nostru era aranjat. 

O a doua masura a fost de alta natura: atitudinea noastra faja de atacurile din afara. 

Nu raspundeam. Era ceva greu pentru toji. Ni se sfasia fiinja noastra morala. Era 
insa timpul eroismului rabdarii. 

O alta masura: nimeni nu va cauta sa convinga pe cineva pentru a-l determina sa se 
faca legionar. Obisnuita tragere de maneca si pescuire de membri, nu mi-au placut 
niciodata. Sistemul este si a ramas contrar, pana in ziua de astazi, spiritului legionar. 
Noi ne vom fixa punctul de vedere si atat. Cine va voi, va veni. §i va intra, daca va fi 
primit. 

Dar cine venea? Veneau oameni de aceeasi esenja sufleteasca cu noi. Mulji? Foarte 
pujini. La Iasi, dupa un an eram cu doi sau trei, mai mulji decat in prima zi. Din Jara 
insa, erau mai mulji si se inscriau in masura in care se afla de existenja noastra. 

Toji acei care veneau la noi aveau doua linii distincte care le puteai vedea clar: 

1. O mare corectitudine sufleteasca. 

2. Lipsa de interes personal. La noi nu se putea castiga nimic. Nici o perspective! 
surazatoare nu se deschidea. Aici toji, nu aveau decat de dat: suflet, avere, viaja, 
capacitate de dragoste si incredere. 

Chiar daca se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea ramane printre 
noi. Nu-si gasea mediul prielnic aici. Iesea automat. Peste o luna, un an, doi sau trei, 
retragandu-se, dezertand sau tradand. 



PROGRAMUL NOSTRU 



Cuibul acesta de tineri era primul inceput de viaja legionara. Era prima piatra din 
temelie. Trebuia pusa pe pamant sanatos. 

De aceea nu am spus: 

- Sa mergem sa cucerim Romania! Plecaji prin sate si strigaji: 

- S-a facut o noua organizajie politica, inscrieji-va cu tojii intr-insa. 

N-am facut un nou program politic, pe langa celelalte zece existente in Romania, 
toate "perfecte" in constiinja autorilor si partizanilor lor, si nu am trimis pe legionari 
cu el sa-l fluture prin sate, chemand oamenii sa se alature acestuia pentru a salva 
£ara. 

Si din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate celelalte 
organizajii politice, plus cuzismul. Toji cred ca Jara moare din lipsa de programe 
bune. Si de aceea isi alcatuiesc cate un program perfect inchegat si pleaca cu el sa 
adune oameni. De aceea toata lumea intreaba: 

- Ce program ai? 

Jara aceasta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe. Aceasta este 
parerea noastra. Ca deci, nu programe trebuie sa cream, ci oameni, oameni noi. 
Pentru ca asa cum sunt astazi, oamenii crescuji de politicianism si infectaji de 
influenza iudaica, vor compromite cele mai stralucite programe. 

Acest fel de om, care traieste astazi in politica romaneasca l-am mai intalnit in 
istorie. Sub domnia lui au murit najiuni si s-au daramat state. 

Cel mai mare rau pe care ni l-au facut jidanii si politicianismul, cea mai mare 
primejdie najionala la care ne-au expus acestia, nu sta nici in acapararea bogajiilor 
solului si subsolului romanesc, nici chiarin tragica desfiinjare a clasei de mijloc 
romanesti, nici in numarul mare al lor in scoli, profesiuni libere etc., si nici chiarin 
influenja pe care o exercita asupra viejii noastre politice, desi fiecare in parte sunt 
primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie najionala sta in aceea de 
a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastra rasiala daco-romana, dand 
nastere acestui tip de om, creand aceasta cazatura, aceasta starpitura morala: 
politicianul care nu mai are nimic cu noblejea rasei noastre; care ne dezonoreaza si 
ne omoara. 

Daca acest tip de om va continua sa mai conduca aceasta tara, neamul romanesc va 
inchide ochii pentru totdeauna si Romania se va prabusi, cu toate stralucitele 
programe cu care "smecheria" degeneratului va sti sa unga ochii muljimilor 



nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidaneasca, acesta este eel 
mai ingrozitor! 

*** 

Toate popoarele cu care am venit in contact si ne-am luptat noi, Romanii, de la 
navalirea barbarilor si pana astazi, ne-au atacat pe linie materiala, fizica si politica, 
lasandu-ne intacta fiinja morala din care, mai devreme sau mai tarziu, a izbucnit 
biruinja noastra, sfaramarea jugului strain. Chiar daca s-au asezat in numar mare 
peste noi, chiar daca ne-au luat toate bogajiile, chiar daca ne-au stapanit politiceste. 

Este pentru prima data in istoria noastra, si de aceea ne simjim dezarmaji si cadem 
invinsi, cand Romanii se intalnesc cu un neam, care nu-i ataca cu sabia, ci cu armele 
proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeaza mai intai instinctul moral al 
neamurilor, imprastiind in mod sistematic toate bolile morale si distrugand astfel 
orice posibilitate de reacjiune. 

De aceea piatra unghiulara de la care porneste Legiunea este omul: nu programul 
politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. "Legiunea Arhanghelul 
Mihail" va fi, prin urmare, mai mult o scoala si o oaste decat un partid politic. 

Poporul roman, in aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, asa cum 
gresit se crede, ci de un mare educator si conducator, care sa biruiasca puterile 
raului si sa zdrobeasca tagma celor rai. Pentru aceasta insa, el va trebui sa biruiasca 
mai intai raul din el si din ai lui. 

Din aceasta scoala legionara va trebui sa iasa un om nou, un om cu calitaji de erou. 
Un urias in mijlocul istoriei noastre, care sa lupte si sa biruiasca impotriva tuturor 
dusmanilor Patriei, lupta sa si biruinja sa trebuind sa se prelungeasca si dincolo, 
asupra inamicilor nevazuji asupra puterilor raului. Tot ce-si poate imagina mintea 
noastra mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai inalt, 
mai drept, mai puternic, mai injelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce 
trebuie sa ne dea scoala legionara! Un om, in care sa fie dezvoltate, pana la 
maximum, toate posibilitajile de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu in 
sangele neamului nostru. 

Acest erou iesit din scoala legionara, va sti sa faca si programe, va sti sa rezolve si 
problema jidaneasca, va sti sa dea si o buna organizare statului, va sti sa convinga si 
pe ceilalji Romani; iar daca nu, va sti sa invinga, caci pentru aceasta este erou. 

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptajii; cu puterile lui Dumnezeu 
infipte in suflet, va duce neamul nostru pe caile maririi lui. 



Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate sa dea decat eel mult un nou 
guvern si o noua guvernare; o scoala legionara insa, poate sa dea Jarii acesteia un 
mare tip de roman. Poate sa iasa din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care sa franga 
in doua intreaga noastra istorie, si sa puna temeliile inceputului unei alte istorii 
romanesti, la care acest popor are dreptul, datorita suferinjelor si rabdarii lui 
milenare, precum si curajeniei si noblejei sale sufletesti, caci este, poate, singurul 



popor din lume, care, in toata istoria sa, n-a cunoscut pacatul robirii, incalcarii, sau 
nedreptajirii altor popoare. 

*** 

Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral in care sa se nasca si din care sa se 
hraneasca si sa creasca omul erou. 

Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin Tntarituri sufletesti cat mai inalte. 
Trebuie aparat de toate vanturile patimilor, care inmormanteaza najiunile si ucid 
indivizii. 

Dupa ce legionarul se va fi dezvoltat intr-un astfel de mediu, in cuib, in tabara de 
munca, in insaji organizajia si in familia legionara, va fi trimis in mijlocul lumii: sa 
traiasca, pentru a invaja sa fie corect; sa lupte, pentru a se invaja viteaz si tare; sa 
munceasca, pentru a se invaja muncitor, iubitor de toji cei ce muncesc; sa sufere, 
pentru a se ojeli; sa se jertfeasca, pentru a se deprinde cu depasirea propriei lui 
persoane, slujindu-si neamul. 

Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeasi natura. Va fi un exemplu. Va 
face alji legionari. §i lumea, in cautarea unor zile mai bune, il va urma. 

Cei nou veniji vor trebui sa traiasca in respectul acelorasi norme de viaja legionara. 

Toji la un loc, in aceeasi oaste, vor fi o forja, care va lupta si va birui. Aceasta va fi 
"Legiunea Arhanghelul Mihail". 



PRIVELI$TI DIN VIAJA PUBLICA ROMANEASCA 



In cele ce urmeaza infajisez in cateva linii aspectul general al viejii noastre publice in 
mijlocul si in contra careia se infiripa organizajia "Arhanghelul Mihail". 

Guvernul Averescu cazuse de vreo luna. La 7 iulie 1927 au venit liberalii. Au facut 
alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totusi el avea de infrant, prin 
orice mijloace, marele curent popular nascut in jurul Partidului najional-taranesc. 
Biata masa a poporului roman alerga de la partid la partid, de la promisiune la 
promisiune, legandu-si de fiecare, cu credinja ei seculara, cele mai curate nadejdi, 
dar intorcandu-se inselata si amarata, cu toate speranjele zdrobite, cand de la unul, 
cand de la altul. Aceasta, pana cand va injelege odata, ca a intrat in mana unor cete 
puse pe castig si pe prada. 

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan si national Jaranesc. Pe langa ele si 
altele mai mici. 



In fond, nu exista intre ele nici o deosebire. Numai formele si interesele personale le 
deosebeau. Acelasi lucru sub alte forme. Nu aveau nici macar justificarea unor pareri 
deosebite. 

Singurul lor mobil sufletesc adevarat era: religia interesului personal, pe deasupra 
oricaror dureri ale Jarii si a oricaror interese ale neamului. 

De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustator. Fuga dupa bani, dupa situajii 
personale, dupa avere si placeri, dupa prada, dadea un aspect de dusmanie 
neasemuita, acestor lupte. Partidele apareau ca adevarate cete organizate care se 
invrajbeau, se mancau si se luptau unele cu altele pentru prada. 

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depaseste interesul, egoismul 
si poftele personale, este blanda, cuviincioasa, nobila si fara dezlanjuire oarba de 
patimi. In ea poate fi pasiune, dar nu patima oarba si josnica. 

Aspectul de vrajmasie si de josnicie al acestor lupte putea fi o dovada suficienta, ca 
ele nu se dadeau in lumea unui ideal inalt si sfant si nici in aceea a principiilor, ci in 
adancul eel mai trist al celor mai nerusinate interese personale. 

Lumea politicienilor traieste in lux si in petreceri scandaloase, in imoralitatea cea mai 
dezgustatoare, pe spinarea unei Jari din ce in ce mai demoralizata. Cine sa se mai 
ocupe de nevoile ei? 

Politicienii acestia cu familiile si cu agenjii lor, au nevoie de bani. Bani pentru 
petrecere, bani pentru a-si intrejine clientela politica, bani pentru voturi, bani pentru 
cumpararea de constiinje omenesti. Rand pe rand, cetele lor se vor napusti si vor 
spolia Jara. Aceasta va insemna, in ultima analiza, guvernarea ei, opera de 
guvernare. Vor secatui bugetele statului, ale prefecturilor, primariilor. 

Se vorinfige ca niste capusi in consiliile de administrate ale tuturor intreprinderilor, 
de unde vor incasa tantieme, de zeci de milioane, fara nici o munca, din sudoarea si 
din sangele muncitorului istovit. 

Vor fi incadraji in consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte 
milioane si zeci de milioane, ca prej al vanzarii lor de neam. 

Vor da nastere la afaceri scandaloase care vor ingrozi lumea. Corupjia se va intinde 
in viaja publica a Jarii ca o plaga, de la eel mai umil slujbas si pana la ministri. Se vor 
vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea sa-i cumpere pe acesti monstri si prin ei 
Jara intreaga. 

De aceea, cand Jara stoarsa nu va mai putea sa le dea bani, vor ceda consorjiilor de 
bancheri straini, rand pe rand, bogajiile pamantului si cu ele si independent noastra 
najionala. 

O adevarata pletora de oameni de afaceri se va intinde ca o panza peste toata 
Romania, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga 
Jarii. 

Acesta este politicianismul. 



Jos, se vor intinde: mizeria, demoralizarea si deznadejdea. Vor muri copiii cu zecile 
de mii, seceraji de boli si de mizerii, slabindu-se astfel puterea de rezistenja a 
neamului in lupta pe care o duce singur in contra poporului jidanesc organizat si 
susjinut de politicianismul instrainat si de tot aparatul de stat. 

Cei cajiva oameni politici cinstiji, cateva zeci, poate chiar conducatori de partide, nu 
vor mai putea face nimic. Vor fi niste biete marionete in mana presei jidanesti, a 
bancherilor jidani sau straini si a propriilor lor politicieni. 

Aceasta batjocura, aceasta demoralizare, aceasta infecjie, va fi susjinuta, pas cu 
pas, de toata falanga jidaneasca, interesata la distrugerea noastra, pentru a ne lua 
locul in aceasta Jara si a ne fura bogajiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei 
romanesti, prin sute de fijuici imunde, printr-o literatura atee si imorala, prin 
cinematografe si teatre provocatoare la desfrau, prin band, Jidanii au devenit stapani 
in Jara noastra. 

Cine sa se opuna? Astazi cand ei sunt pregatitorii dezastrului si aparijia lor e 
semnalul morjii noastre najionale, cine sa le apara in faja? 



Miscarea najionala zacea acum la pamant. 

In alegerile acestea, Liga scazuse cu 70.000 voturi, neintrunind decat 50.000, sub 
2% pe Jara. Din 10 parlamentari, caji avea ieri, azi nu mai avea nici unul. 

Va trebui sa vina o zi, cand legionarul va sti sa stea faja cu acest monstru, si sa se 
incinga cu el la lupta pe viaja si pe moarte. Singur, el. 



GANDURI IN FAJA ACESTEI LUMI 



Numarul nostru mic, faja de forja uriasa a acestor puteri atotstapanitoare, ne facea 
sa ne punem adeseori intrebari ca acestea: 

Dar adica vom fi scosi in afara de lege? Daca aceste hidre isi vor da seama de ceea 
ce pregatim noi, ele ne vor ridica in cale toate obstacolele si vorincerca sa ne 
striveasca. 

Ochii lor stau ajintiji asupra noastra. Ei pot sa ne provoace. Am mai pornit odata 
tacuji si linistiji la Ungheni si am fost provocaji si dusi apoi pana in marginea 
prapastiei cu toate planurile noastre. 

Ce vom face daca ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage pentru 
ca sa ne putrezeasca oasele in inchisori si planurile noastre sa se sfarme? In faja 
acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a incoljit in minte gandul retragerii in 
munji. Acolo unde Romanul a primit lupta cu toate puhoaiele dusmane. Muntele e 



demult legat de noi, de viaja noastra. El ne cunoaste. Decat sa ni se usuce trupurile 
si sa ne sece sangele din vine, in Tnchisorile urate si triste, mai bine sa ne terminam 
viaja murind cu tojii in munji, pentru credinja noastra. 

Respingeam, asa dar, umilinja de a ne vedea din nou in lanjuri. 

Vom ataca de acolo, coborand, in toate viesparele jidanesti. Sus, vom apara viaja 
copacilor si munjii de pustiire. Jos, vom imprastia moarte si mila. 

Vortrimite sa ne prinda si sa ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar 
la urma, vom fi desigur, rapusi. Caci noi vom fi pujini, urmariji de batalioane si de 
regimente romanesti. Atunci vom primi moartea. Sangele nostril al tuturora va 
curge. 

Acest moment va fi eel mai mare discurs al nostru adresat neamului romanesc si eel 
din urma. 

** 

Am chemat pe Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici, si le-am 
impartasit aceste ganduri. Trebuia sa ne gandim si la zile bune si la zile rele. Trebuia 
sa avem solujii si sa fim pregatiji pentru toate. Nimic nu trebuia sa ne surprinda. 
Vom merge pe linia legilor Jarii, neprovocand, ocolind orice provocare, neraspunzand 
la nici o provocare. Cand insa nu vom mai putea suferi, sau cand piedici de netrecut 
ni se vor pune in cale, drumul nostru va trebui sa fie spre munte. Nu e bine sa 
incercam rascoale de mase, caci astazi ar fi macinate cu tunul si ar fi sa imprastiem 
numai nenorocire si jale. Trebuie, din contra, sa lucram singuri, in numar restrans si 
numai pe a noastra intreaga raspundere. 

Toji au cazut de acord. 

- Nu se poate - spuneau ei - ca sangele nostru, a douazeci de tineri, sa nu 
rascumpere pacatele neamului acestuia. Nu se poate ca aceasta jertfa a noastra sa 
nu fie injeleasa de Romani, sa nu le cutremure sufletul si constiinjele si sa nu fie un 
punct de pornire, un punct de inviere a lumii romanesti. 

Moartea noastra, in modul acesta, ar putea aduce acestui neam mai mult bine, decat 
toate sforjarile zadarnicite ale viejii noastre intregi. Dar nici politicienii, care ne vor 
omori, nu vor ramane nepedepsiji. 

Mai sunt aljii din randurile noastre care ne vor razbuna. Neputand invinge in viaja 
fiind, vom invinge murind. 

Am trait, asadar, cu gandul si cu hotararea morjii. Aveam solujia sigura a biruinjei 
pentru orice imprejurari. Ea ne dadea liniste, ea ne dadea tarie. Ea ne va face sa 
zambim in faja oricarui vrajmas si a oricaror incercari de distrugere. 



ETAPELE DE DEZVOLTARE A LEGIUNII 



La 24 iunie, ne nascusem. Cateva zile mai tarziu, ne-am facut sediu. Acum simt;eam 
nevoia unei foi. Pentru a ne largi mediul de influenza, pentru a ne formula in ea 
normele de viaja si pentru a ne dirija acjiunile. 

Ce nume sa-i dam? "Generajia noua". Nu mi-a placut. E o definite. Ne defineste pe 
noi fat;a de alta generate. Dar nu-i suficient. 

"Pamantul Stramosesc". Acesta sa fie. 

El ne infige in pamantul Jarii. In pamantul in care ne dorm stramosii. Pamantul care 
trebuie aparat. Acest titlu ne coboara in adanc, in lumi nedefinite. El va fi mai mult 
decat o definite, va fi o chemare permanenta. Chemarea la lupta. Apelul la vitejie. 
Rascolirea calitajilor razboinice ale rasei noastre. 

Pe langa cele aratate cu cateva pagini in urima, titlul acesta brazdeaza inca o linie in 
structura sufleteasca a legionarului: vitejia. Fara aceasta un om este incomplet. 
Pentru ca, daca ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, muncitor si n-ar avea 
calitaji vitejesti, cu ajutorul carora sa se lupte impotriva vrajmasilor nedrepji, 
necredinciosi, neiubitori si incorecji, ar muri inghijit de acestia. 

Iata-ne acum si cu granijele miscarii noastre fixate. Cu un capat infipt in pamantul 
tarii si cu celalalt in cer: Arhanghelul Mihail si Pamantul stramosesc. 

Dar o foaie costa bani si noi nu aveam. Ce facem? Sa scriem parintelui Moja, sa ne-o 
scoata pe credit in vechea tipografia "Libertajii" de la Orastie. Raspunsul ne-a sosit 
afirmativ. Parintele ne va scoate foaia, iar noi urmand s-o platim din abonamente si 
vanzare. 

La 1 august 1927, a aparut No.l din "Pamantul Stramosesc". In format de revista, cu 
aparijie bilunara, avand pe coperta, la mijloc icoana Sfantului Arhanghel Mihail. In 
partea stanga a icoanei erau scrise urmatoarele cuvinte ce se afla pe icoana Sfantului 
Arhanghel Mihail din Biserica Incoronarii de la Alba-Iulia: 

"Spre inimile cele necurate care vin intru preacurata casa a lui Dumnezeu, fara mila 
intind sabia mea". 

Iar in partea dreapta, o strofa din poezia lui Cosbuc: "Decebal catre Popor": 

"Din Zei de-am fi scoboratori, 

C-o moarte tot suntem datori 

Tot una e dac-ai murit 

Flacau sau mos ingarbovit 

Dar nu-i totuna Leu sa mori 



Ori cane inlanjuit!" 

Dedesubt, harta pamantului romanesc in care se arata, prin puncte innegrite, 
masura invaziei jidanesti. 



CONJINUTUL PRIMULUI NUMAR 



Cel dintai articol intitulat "Pamantul Stramosesc", se ocupa de situajia miscarii 
najionale dupa conflictul din Liga si cauta sa justifice linia noastra. El se termina cu 
indemnul: "Faja la dusman". E iscalit de: Corneliu Z. Codreanu, Ion Moja, Hie 
Garneaja, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici. 

Al doilea articol e iscalit de mine. Are titlul : "E ceasul vostru, veniji". E o continuare 
a gandurilor din primul articol. 

Al treilea, e iscalit de Ion Sava, un tanar luptator de talent, fost in multe lupte din 
miscarea studenjeasca, alaturat grupului nostril fara a fi devenit legionar. Titlul: 
"Rezultatul alegerilor". 

Urmeaza apoi cateva cuvinte pline de durere pentru Regele Ferdinand care se 
stinsese in acele zile. Deasupra fotografiei cernite e titlul: Regele nostru". 

Urmeaza articolul lui Moja: La icoana 

"De la Icoana si Altar am pornit, apoi am ratacit o bucata de vreme purtaji de 
valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal, cu toata curajenia impulsurilor 
noastre. Acum cu sufletul greu, razlejiji, sfartecaji, ne strangem la adapost, la 
singura caldura si alinare, tarie si reconfortare a noastra, readucatoare de puteri, la 
picioarele lui Isus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului, la Icoana. Noi nu facem si 
n-am facut politica, o singura zi in viaja noastra. Noi avem o religie, noi suntem robii 
unei credinje. In focul ei ne consumam si in intregime stapaniji de ea, o slujim pana 
la ultima putere. Pentru noi nu exista infrangere si dezarmare, caci forja, ale carei 
unelte vrem noi sa fim, e etern invincibila. 

Nu putem discuta deocamdata in amanunte cauzele prabusirii sistemului de pana 
acum. Sa fie spus doar atat, in aceste clipe de zamislire noua, sa fie clar si hotarat, 
spre a imprima caracterele noului sistem nascand: 

"Lumina din lumina " 



Articolul urmeaza vorbind de organizarea noua si termina cu manifestarea credinjei 
in biruinja. 



*** 



Dintr-un articol al lui Corneliu Georgescu, din Nr.2: 



APRINDEJI FACLIA CREDINJEI! 



"Se spune in istoriile vechi ca odinioara Zeii au lovit cu o grea incercare antica Elada, 
pentru pacatele ei. Dinspre pustiurile Asiei osti grele, insutit de tari s-au napustit ca 
vijelia, pe plaiurile Jarii, pustiindu-i campiile, daramandu-i orasele, stricandu-i 
altarele si faramandu-i ostirile viteze, dar prea mici la numar pentru ca sa se poata 
opune cu succes. Ne mai avand nici o impotrivire invingatorii Mezi, au patruns pana 
in inima Greciei, la Delfi, acolo unde era templul eel mai vestit al lui Apollon. 
Tremurau preojii templului de teama ca in curand dusmanii vor ajunge sa 
pangareasca altarul sfant. Singur preotul eel mare nu se temea si plin de incredere in 
puterea divina a spus catre tovarasii sai: "Nu aveji teama, zeul nu are nevoie de osti, 
ne apara singur!" 

"Si s-a pornit preotul eel mare impreuna cu toji ceilalji preoji pe ruga, si ruga lor a 
savarsit minuni. De cum s-au apropiat increzatoarele osti ale Persilor, de o 
azvarlitura de piatra de templu, muntele Parnasului s-a cutremurat si si-a rostogolit 
cu tunet grozav stancile-i uruitoare spre dusmani, strivindu-i. Trasnetele cazute din 
senin au venit sa implineasca ruina si din falnica oaste de adineaori, abia au mai 
ramas cajiva vestitori ai minunii ceresti. 

Luptatori! Aprindeji din nou in suflete faclia credinjei ca biruinja si izbanda va fi a 
noastra." 

*** 

Apoi o scrisoare a lui Radu Mironovici, catre un frate de la sat, pe care vazandu-l 
descurajat ii spune: 

"Sa fim amaraji, indureraji, avem dreptul, dar un singur drept n-avem, acela de a 
pierde curajul si de a lasa arma jos". 

Apoi ii explica dezbinarea din Liga si infiinjarea Legiunii, astfel: 

"Casa noastra, pe care am zidit-o toji cu truda si care ne da adapost, a ars.... 

Astazi au mai ramas niste ziduri negre si afumate, ca o dureroasa amintire a casujei 
batranesti. 

Ce voiesti tu sa facem acum? Sa ne rasculam impotriva lui Dumnezeu? Asta nu se 
poate, caci Domnul ne-a dat, Domnul ne-a luat, fie numele Domnului binecuvantat. 

Sa stam cu mainile in san ca sa pierim in mizerie, in frig, in ploi si in vant? Nu! Ci cu 
credinja in Dumnezeu sa pornim la lucru si incetul cu incetul, sa ne cladim o noua 
casa, care sa fie de doua ori mai frumoasa. lata "Legiunea" la care am pus o intaie 
piatra de temelie". 



Urmeaza articolul lui Garneaja: 



NEINJELEGEREA DINTRE FRAJI - BUCURIA DU$MANULUI 



"Cu inima plina de durere pun mana pe condei, sa impartasesc cu aljii chinul 
gandurilor de neliniste ce ne-a cuprins in faja framantarilor din ultimul timp... 

Cearta intre fraji, neinjelegerea intre conducatori, este astazi intr-o stare destul de 
accentuata ca s-o mai putem ascunde. Urmarile ei vor fi de natura sa descurajeze pe 
mulji, iar descurajarea celor ce-si pusesera cu o farama de suflet, atatea nadejdi in 
aceasta organizajie, este desigur un pas inapoi, un pas spre infrangere. 

Aceasta este asa de evident, deoarece nicaieri in istorie nu s-a vazut, ca dezbinarile 
sa duca la altceva decat la nenorocire, la dezastru. 

Pe drumul pe care ni l-am ales de acum 7 ani, vom sti sa mergem tot asa de 
hotaraji. Ciolanele desprinse cu asprimea zilelor de inchisoare si de mizerie, se vor 
simji foarte bine in transeele de lupta, pe pozijie, contra dusmanului. 

"Deci jidanii care se bucura azi, crezand ca a sosit ceasul stapanirii lor, sa afle ca in 
Jara aceasta exista un colj, unde, la orice ceas din zi si din noapte, o garda vegheaza 
cu faja la dusman. 

Numarul se termina cu cateva informajii si cu articolul inginerului Gheorghe Clime, 
fostul vice-presedinte al L.A.N.C. din Moldova: "VISURI, NADEJDI, REALITATE", din 
care extrag partea finala: 

"Ce ne trebuie spre ajungerea acestui Jel? 

"Armata luptatoare, condusa de comandant priceput, inconjurat de ajutoare 
devotate. In aceasta chestiune in ce ma priveste, desi cu mult mai in varsta, 

"urmez grupul de acjiune al tanarului Corneliu Z. 

"Codreanu, Ion I. Moja... 

"Desigur, trebuie contribujia multora, a tuturor ce astazi stau razlejiji in tabere 
demoralizate. 

"In aceasta privinja, daca exista cineva, in vreun colt; al Romaniei, care sa fi inceput 
inscrierea in vreo lista de subscripjie, autorizata sau nu, sa ma inscrie in vreo lista de 
subscripjie, autorizata sau nu, sa ma inscrie si pe mine cu ceea ce pot da: "viaja". 

"PAMANTUL STRAMO$ESC" No. 2 



A aparut la 115 August. In primul articol, intitulat "Legiunea Arhanghelului Mihail", 
incerc eu sa formulez, prin cateva cuvinte cele dintai norme etice de viaja legionara, 
pe care noi sa le respectam cu severitate, sa le afirmam si in jurul carora sa se 
adune toji cei ce le prejuiesc. Oricine va veni si oricine va creste in mijlocul nostru va 
trebui sa creasca in respectarea lor. 

Desprind din acest articol-statut ideile in ordinea in care le-am scris atunci. 

Prima idee: Curajenia sufleteasca. 

A doua : Dezinteresarea in lupta. 

A treia : Avantul. 

A patra (intr-o singura fraza): Credinja, munca, ordine, ierarhie, disciplina. 

In fraza urmatoare, a cincea idee: Legiunea va stimula energie si forja morala a 
neamului fara de care nu poate exista niciodata biruinja. 

A sasea: Dreptate, (Legiunea, scoala a dreptajii si a energiei care s-o introneze). 

A saptea: Fapta, nu vorba. - Fa! Nu vorbi! 

A opta: La capatul acestei scoli sta o Romanie noua si invierea mult asteptata a 
acestui neam romanesc, scopul tuturor sforjarilor, durerilor si jertfelor pe care le 
facem. 

Voiesc sa ma opresc asupra unora dintre ele. 



DEZINTERESAREA IN LUPTA 



Infrangerea interesului personal. Aceasta este o alta virtute fundamental^ a 
legionarului. Ea sta in opunere completa cu linia politicianului, al carui singur motor 
de acjiune si lupta este numai: interesul personal, cu toate derivatele lui degenerate 
(pofte de imbogajire, lux, desfrau sau trufie). 

De aceea, iubiji camarazi, de acum si pana cand va mai viaja legionara, sa stiji ca 
unde veji vedea aparand, fie in sufletul vreunui luptator, fie in propriul suflet, 
ranjetul acestui interes personal, acolo a incetat de a mai exista Legiunea. Acolo se 
termina legionarul si incepe sa-si arate coljii politicianul. 

Priviji in ochi pe eel ce vine si daca in ochii lui veji simji ca scanteiaza vreun mic 
interes personal (fie material, fie ambijie, fie patima, trufie), sa stiji ca acela nu 
poate deveni legionar. 



Nici imbracarea camasii verzi si nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva sa devina 
legionar. Nici chiar Tnjelegerea "rajionala" a miscarii legionare. Ci numai conformarea 
viejii cu normele de viaja legionara. Pentru ca Legiunea nu este numai un sistem 
logic, o inlanjuire de argumente, ci o "traire". Dupa cum cineva nu este crestin daca 
"cunoaste" si "injelege" Evanghelia, ci numai daca se conformeaza normelor de viaja 
afirmate de ea daca o "traieste". 



DISCIPLINA §1 DRAGOSTEA 



Toata istoria sociala a omeniri e plina de lupte, avand la baza cele doua mari principii 
care cauta sa-si faca loc unul, in paguba celuilalt: Principiul autoritajii si principiul 
libertajii. 

Autoritatea a cautat sa se extinda in dauna libertajii. Iar aceasta, la randul sau, a 
cautat sa limiteze cat mai mult puterea autoritajii. Aceste doua, faja in faja, nu pot 
insemna decat conflict. 

A orienta o miscare dupa unul sau celalalt din aceste doua principii, inseamna a 
continua linia istorica de turburari si razboire sociala. inseamna a continua pe de o 
parte, linia de tiranie, impilari si nedreptate, iar pe de alta, linia de razvratire sange 
si de permanent conflict. 

De aceea doresc ca sa atrag atenjiunea tuturor legionarilor si in special celor mai noi, 
pentru ca ei dintr-o neinjelegere, sa nu devieze de la linia miscarii. Am observat in 
multe cazuri ca imediat ce un legionar a capatat un grad, se pironeste cu toata fiinja 
lui in "autoritate", rupandu-se de tot ceea ce il lega de camarazi pana atunci si 
simjindu-se obligat sa se "impuna", facand uz de autoritarism. 

Miscarea legionara nu se intemeiaza exclusiv nici pe principiul autoritajii si nici pe 
acela al libertajii. Ea iji are temeliile infipte in principiul dragostei. In el isi au 
radacinile, atat autoritatea, cat si libertatea. 

Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici impilare, nici nedreptate, nici razvratire 
sangeroasa, nici razboire sociala. Ea nu poate insemna niciodata conflict. Exista si o 
concepjie ipocrita a principiul dragostei practicata de tirani si de jidani cari, 
necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei practicata de tirani si de 
jidani cari, necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei altora, pentru ca 
la adapostul acestuia sa poata urisiimpila nestingheriji. 

Dragostea aplicata insemneaza pace in suflete, in societate si in lume. 

Pacea nu mai apare ca o biata expresie a unui echilibru mecanic si rece intre cele 
doua principii: autoritate si libertate, condamnate la vesnica razboire, adica la 
imposibilitate de echilibru. 



Pacea nu ne va da o justijia, ci numai bunatatea si dragostea, pentru ca justijia e 
foarte greu sa se realizeze integral si chiar daca s-ar gasi un aparat de realizare 
perfecta a acesteia, este imperfect omul, care, neputand-o sesiza si aprecia, va fi un 
vesnic nemuljumit. 

Dragostea este cheia pacii pe care Mantuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor din 
lume. Pana la sfarsit, ele se vor convinge, dupa ce vor fi ratacit, cercetat si incercat 
totul, ca in afara de dragostea pe care Dumnezeu a sadit-o in sufletele oamenilor, ca 
o sinteza a tuturor insusirilor omenesti si trimijandu-ne-o prin insusi Mantuitorul Isus 
Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtujilor, nu exista nimic care sa ne poata da 
liniste si pace. 

Toate celelalte isi au radacina in dragoste: si credinja si munca si ordinea si 
disciplina. 

Ce minunat si ce injelept vorbeste Apostolul Pavel: 

"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si dragoste nu am, sunt o arama 
sunatoare sau un chimval zanganitor. §i chiar daca as avea darul prorociei si as 
cunoaste toate tainele si toata stiinja, chiar daca as avea toata credinja asa incat sa 
mut si munjii, daca dragoste nu am, nimica nu sunt. 

§i chiar de as imparji toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul 
sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. 

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu 
pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie. 

Nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau. 

Nu se bucura de nelegiuiri, ci se bucura de adevar. 

Acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. 

Dragostea nu va pieri niciodata. 

Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinja va avea sfarsit." (Corinteni 
1,13,1-8) 

De aici porneste miscarea noastra. Nu stiu cum sa va indemn mai mult ca sa cultivate 
dragostea si cei ce comandaji si cei ce staji sub comanda. Ea va va da posibilitaji 
nebanuite si nesfarsite de rezolvare a tuturor problemelor grele care vi se vor ivi. 
Acolo unde nu este dragoste, nu este viaja legionara. Priviji un moment aceasta 
viaja legionara si injelegeji ce ne leaga pe noi, pe toji, unul de altul, pe cei mari si pe 
cei mici, pe cei saraci si pe cei bogaji, pe cei batrani si pe cei tineri. 

Dragostea nu desfiinjeaza insa obligajia de a fi disciplinat, dupa cum nu desfiinjeaza 
obligajia de a munci sau pe aceea de a fi ordonat. 

Disciplina este o ingradire a noastra, fie pentru a ne conforma unor norme etice de 
viaja, fie pentru a ne conforma voinjei unui sef. 



In cazul intai o practicam pentru a ne urea pe inalt;imile viejii, in cazul al doilea, 
pentru a objine succesul in lupta: cu natura sau dusmanii. 

Pot fi o suta de oameni care se iubesc intre ei ca frajii. Dar in faja unei acjiuni, e 
posibil ca fiecare sa aiba cate o parere. O suta de pareri nu vor birui niciodata. 
Dragostea singura nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplina. Pentru a 
birui trebuie sa-si insuseasca toji o singura parere, aceea a celui mai experimentat 
dintre ei, a sefului. 

Disciplina este chezasia biruinjei, pentru ca ea asigura unitatea efortului. 

Sunt greutaji pe care numai un neam intreg unit, ascultand de o singura comanda, le 
poate birui. Cine este imbecilul, care intr-un asemenea caz, sa refuze de a se grupa 
cu toji ai lui la un loc, ascultand de aceeasi comanda, pentru motivul ca disciplina i- 
ar stirbi din personalitate? 

In asemenea cazuri cand neamul i£i este ameninjat si cand firea lucrurilor te 
indeamna sa-Ji schilodesti trupul, sa-Ji pierzi viaja, sa-Ji sfarmi familia, sa-Ji 
periclitezi viitorul copiilor, sa renunji la tot ce ai pe acest pamant, pentru a Ji-I salva, 
este eel pujin ridicol sa vorbesti despre "stirbirea personalitajii". 

Disciplina nu injoseste pentru ca te face biruitor. Si daca biruinjele nu se pot castiga 
decat cu jertfa, disciplina este cea mai mica dintre jertfele pe care un om poate sa le 
faca pentru victoria neamului sau. 

Daca disciplina este o renunjare, o jertfa, ea nu injoseste pe nimeni. Pentru ca orice 
jertfa inalja, nu coboara. 

Neamul acesta al nostru avand in calea sa uriase greutaji de trecut, fiecare Roman 
trebuie sa primeasca educajia disciplinei cu draga inima si cu constiinja ca astfel 
contribuie la biruinja de maine. 

Nu exista biruinja fara unitate. Si nu exista unitate fara disciplina. De acea neamul 
nostru va trebui sa condamne si sa considere ca acjiune vrajmasa orice abatere de la 
scoala disciplinei, ca pe ceva care-i pericliteaza biruinjele si viaja. 



LUPTA PENTRU MENJINEREA REVISTEI 



Lupta pentru asigurarea revistei este o a doua etapa in dezvoltarea miscarii 
legionare. Ne avand bani, sforjarile noastre au luat aspectul unei adevarate batalii. 
"Batalie" chiar i-a spus din primul moment. 

Am intrebuinjat doua sisteme: 

1. Concentrarea tuturor sforjarilor, in acelasi timp, asupra aceluiasi obiectiv. 



2. Stimularea luptatorilor in timpul bataliei, prin citarea lor si prin distincjii acordate. 
Acest sistem il veji intalni dea lungul intregii vieji legionare. 
El intruneste urmatoarele avantaje: 

a) Realizarea rapida a scopului urmarit. 

b) Educarea acjiunii unitare si a efortului disciplinat al tuturor luptatorilor. 

c) Trezirea constiinjei puterilor proprii. increderea in sine, increderea in puterile sale. 
Amintirea infrangerilor economice, in special a incercarilor nereusite, a aruncat 
poporul roman in resemnare, lipsa de curaj, neincredere. Va trebui sa-i trezim 
increderea in sine, prin inlocuirea amintirilor dureroase, cu o tradijie de biruinja in 
incercarile sale. 

Si in sfarsit, prin stimularea luptatorilor, vom putea objine o selecjionare a celor cu 
tragere de inima, cu dor de munca, o elita a luptatorilor. 

Am facut prin revista apel la toji prietenii nostri, ca in timpul de la 1 septembrie la 15 
Octombrie, sa porneasca la ofensiva, pentru a face toji impreuna un cat mai mare 
numar de abonamente. 

In urma apelului lansat, a inceput o adevarata munca de furnici. La ea au luat parte 
deopotriva: tineri, batran, Jarani si intelectuali. Unii au ajuns a face pana la 45 
abonamente (Constantin Ilinoiu). 

In numarul de la 1 Noiembrie 1927 s-a dat rezultatul acestei prime batalii. lata ce 
scriam atunci: 

"La 15 Octombrie, ora 6 seara, numarul celor abonaji a ajuns la 2.586. Legiunea 
muljumeste tuturor celor care s-au ostenit, lucrand pentru cea dintai biruinja a ei." 

in revista au fost trecuji toji acei care au luat parte la aceasta lupta. in primul rand 
s-au adus muljumiri parintelui Moja care ne-a facut o frumoasa propaganda prin 
"Libertatea". 

Dau si aici numele tuturor asa cum au fost publicate in "Pamantul Stramosesc". Unii 
din ei n-au devenit legionari, iar aljii nu mai sunt acum printre noi, murind in 
credinja legionara. 

Le dau aici numele pentru ca ei sunt credinciosii din primul moment. Sunt trecuji in 
ordinea in care s-au distins: 

Maica Pamfilia Ciolac (Varatec), Octav NeguJ (Focsani), Arhimandrit Atanasie 
Popescu (Balji), Ieromonah Ishie Antohi (NeamJ), Mihail Tanasache, Victor Silaghi, 
Ion Bordeianu, Radu Mironovici, Capitan V. Juchel (Ivesti), Constantin Ilinoiu (Iasi), 
N. Grosu (Botosani), Ion Minodora (Husi), Grigore Balaci (Movilija-Putna), Andrei C. 
Ionescu (Barlad), Spiru Peceli (Galaji), Inginer Mihai Itu (Bucuresti), InginerGh. 
Clime (Iasi), Ion T. Banea (Sibiu), Hie Garneaja (Iasi), Totu Nicolae (Iasi), Coman 
Alexandru (Gauri-Putna), Decebal Codreanu (Husi), Mihail Marinescu (Galaji), Traian 



Lelescu (Piatra NeamJ), Sebastian Erhan (Campulung-Bucovina), N. Tecau 
(America), Elena Petcu (Vaslui), Dr. Socrate Divitari (Tecuci), Ion Plesea (Orhei), P.I. 
Morariu (Suraia Putna), Nanu Gavril Raileanu (Orhei), Cotiga Traian (Focsani), Maria 
Mitea (Severin), I. Ciobanija (Belcesti), Carausu (Voinesti), Tinistei Neaga (Orhei), 
Zosim Bardas (Tarnava Mare), Ion Blanaru (Focsani), Iuliu Stanescu (Marsani - Dolj), 
Corneliu Georgescu (Poiana Sibiului), Fanica Anastasescu (Bucuresti), D. Ifrim (Iasi), 
I. Durac (P. NeamJ), Pacuraru Gh. (Bucuresti), Prof. Isac Mocanu (Turda), Marius 
Popp (Cluj), N. Voinea (Panciu), N.B. Munceleanu (Roman), Grigorie Berciu (Varna), 
Corneliu Cristescu Basa (Comanesti), Angela Plesoianu (Severin), Emil Eremeiu 
(Nasaud). 



Din care au luat parte la prima batalie legionara, acum dupa 8 ani, constatam 
urmatoarele: 

Patru ne-au parasit, neputand sa ne injeleaga; ne-au si atacat. 

Opt, dupa un an sau doi, n-au mai dat nici un semn de viaja. 

Douazecisidoi au capatat cele mai inalte grade, devenind comandanji legionari, 
comandanji ajutori sau senatori. 

Sapte au devenit legionari si oameni de credinja neclintita, infruntand toate 
prigoanele. 

Optsprezece ne-au ramas prieteni, ajutandu-ne pana astazi. 

*** 

In urma acestei batalii, "Pamantul Stramosesc" a fost asigurat pentru un an de zile. 



ALTE NUME CARE SE DESPRIND CITIND PRIMELE NUMERE ALE REVISTEI 



Vasile State, comerciant si C. Vasiliu, pensionar (Adjud), Gh. Oprea (San-Nicolaul 
Mare), Ion Schiopu (Prundul Bargaului), Avocat Budescu P. (Banat), Adolf Greiter, 
Misu Stefanescu, Iosif Dumitru (eel dintai abonat al "Pamantului Stramosesc"), Hie 
Berlinschi (Igesti-Bucovina), Dr. Elena Bratu, Mille Lefter (Galaji), Ion Demian 
(Turda), Dr. Popescu (Vasliu), Teodorescu Craciun, Augustin Igna, Ivanovici, Adam 
Branzei, Sofron Robota (Dorna), Bacuja Boghiceanu (husi), frajii Balan (Soveja, C. 
Gheorghiu Contar, Capitan Siancu, Gh. Postolache, Gheorghe Despa (Dorna), 
Luchian Cozan (Dorna), Dr. Crisan, inginer Camil Grossu, Chirulescu Victor, Iordache 
Nicoara , Ion si Alexandru Butnaru, Adriana si Teodora Ieseanu, Vasile Stan, profesor 
Razmerija, Craciunescu (Focsani), Ion Belgea, Gurija Stefaniu, Ghija Antonescu, 
Pantelimon Statache, Octav Pavelescu (Focsani), Gheorghe Potolea (Beresti), I. Gh. 
Teodosiu, Margareta Marcu, Gheorghe Marcu,(GalaJi), Dan Tarnovschi, Simion 



Tonea, inginer Stoicoiu, Colonel Paul Cambureanu, Amos Horajiu Pop (Ludos), §tefan 
Nicolau, Ileana Constantinescu, Elvira Ionescu, Marioara Cidimdeleon, Gh.Amancei, 
Coca Tiron, Iulius Igna, Aristotel Gheorghiu (Rm.-Sarat), D. Bunduc, Valer 
Danieleanu, Constantin Ursescu, Vasile Jampau, C. Mierla, Octav Danieleanu, §tefan 
Manzat, Colonel Blezu, Eufrosina Ciudin, Cuviosia SA Maica Zenaida Rachis, Gh. Liga, 
Ana Dragoi (Galaji), profesor Matei Coriolan. 



Am dat aceste nume intalnite mai des nu pentru a satisface curiozitatea cititorilor, ci 
pentru ca oamenii care ne-au facut bine si cu deosebire cei din ceasul intai, nu 
trebuiesc uitaji niciodata. 

Din acestia, unii au disparut, iar aljii s-au ridicat luptatori, infruntand toate 
prigoanele pana in ziua de astazi. 

Despre unii din ei poate nu voi avea ocazia sa vorbesc in cursul carjii si de aceea m- 
am grabit sa-i tree acum. 



CUM ERA PRIMITA ACJIUNEA NOASTRA 



Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonica-politicianista. Dar erau si 
oameni care ne primeau in casa lor ca pe o raza de nadejde. 

lata cateva scrisori de la cititori, publicate in primele numere din „Pamantul 
Stramosesc": 

„Nu voi cauta sa-mi aratin randuri interminabile bucuria, de aparijia revistei. O 
intampin insa cu vorba din batrani: Doamne ajuta-le\ Nici nu voi releva in aceste 
randuri faptele din urma, ci zic: La drum inainte, tot inainte, oamenii cei noi. 
Traiasca ceata Arhanghelului Mihail. Ceata celor rai prabu§easca-se in intunericul lui 
Belzebut. 

Arhanghelul Mihail va trebui sa loveasca fara sovaire si fara crujare. lata principiul 
acjiunii anunjate prin revista Pamantul Stramosesc. 

La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici Satana nici slujitorii ei. Dar nici sa-si 
inchipuie ca pot insela prin aparenja. Pentru tradatori mai mare pedeapsa decat 
pentru dusmani. 

Nici o ingaduinja, caci nimanui nu-i lipseste maturitatea de a judeca in ceasul 
hotarator. 

Inchei randurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai devreme izbanda. 
Izbanda cea mare. 



Colonel Blezu" 



„Soarele stralucitor al zvasticii n-a Tntarziat nici de aceasta data sa ne scoata din 
haos. Din lumina lui binefacatoare ne-a dat spre mantuire Legiunea Arhanghelului 
Mihail. De acum sufletul romanesc e Tncalzit iarasi de credinja ca miscarea aceasta 
sfanta nu va pieri. 

Ideea najionala ne va enema la datorie. 

Cei ce nu vor Tnjelege, vor cadea. Sunt alaturi de voi, 

M. I. Letter, avocat 

Presedintele L.A.N. C. Galap" 

*** 

„SunteJi speranja zilelor noastre de maine. Viitorul nostru si al copiilor nostri, Tl 
punem la picioarele D-voastra. 

Toji asteapta cu nerabdare o organizajie puternica si toji suntem dornici de lupta. 

Si cand ca spun aceasta nu ca spun numai ceea ce simt eu, dar ceea ce vad la aljii 
destul de numerosi. 

C. N. Paduraru 

contabil la sat, Ruptura - Roman" 



„Vad si simt cum incep sa renasca din nou inimile romanesti. Izbanda acum, nu am 
speranja ci cred ca va fi a noastra. 



Ion Banea, student, Vurpar - Sibiu" 



„Jin de a mea datorie de student crestin sa va aduc salutul meu si al prietenilor mei 
din Campia Jiului, pentru hotararea si energia ce dovediji in lupta inceputa. 

Iuliu Gh. Stanescu, student" 



„Noi romanii din comuna Vulcani, care suntem muncitori la Societatea Petrosani, 
purtam si astazi jugul in Romania Mare din partea funcjionarilor Societajii, pentru ca 
toji sunt straini. 

Eu, cu numele Augustin Igna, sufar de tuberculoza, boala de plamani si meserie am 
avut de miner, dar acum cu boala nu mai pot ca sa mai lucru sub pamant, ca nu-mi 
sufera aerul greu din mine. 

Am facut o cerere iscalita de medic ca sa-mi deie ceva de lucru mai usor, afara, nu 
in mina, caci inauntru ma prapadesc in cateva saptamani. Nu mi-au primit-o. Ma 
plang D-voastra, caci nu mai am cui. 

Igna Augustin" 

*** 

„OpriJi-mi revista de sub adresa: Axente Poenar, minier, Carteju de Sus (dar noi nu 
i-am oprit-o). 

Fiindca nu mai am ataxia bani s-o abonez pe eel pujin trei luni, iar ca s-o trimit 
indarat imi pare rau. 

Acum sa va explic pujin de ce nu am bani. E toamna aici. Toata lumea se bucura de 
ea fiindca vin produsele si recolta intregului an, dar noi amarajii de mineri, nu ne 
bucuram, caci vine iarna si ne lipsesc imbracamintele si incaljamintele; ne lipsesc si 
la biejii copilasi care trebuie manaji la scoala. Ce mai crujam de la amara paine 
trebuie sa dam pentru acestea. 

Axente Poenar, minier" 



„SCUMPI §1 DRAGI COPII AI NEAMULUI NOSTRU 

Desi eu merg spre apusul viejii, totusi imi rasare in suflet o raza noua de nadejde si 
reinviere a scumpei noastre Jari, vazand miscare sfanta si curata a D-vs. cu Legiunea 
Marelui Voievod Ceresc Arhanghelul Mihail. Ma intristez foarte ca nu voi trai sa vad 
inflorind neamul nostru si sa gust si eu roadele trudnice, udate cu sudori reci si 
sange poate, al celor sortiji de Dumnezeu martiri, care sunt si vor mai fi inca pentru 
implinirea marelui plan ce se plamadeste cu atatea amaraciuni. e destul de tarziu: 
molima se lajeste, mormantul ni se sapa, cioclii sunt gata sa ne astupe pe vecie; iar 
noi romanii, mari si mici, ne codim, ne tocmim si ne sfadim pentru ambijii, mariri 
goale si averi trecatoare. 

Eu tac ca sunt prost. Tu taci ca esti siret. El tace ca e inhamat in partid politic. Ei tac 
ca sunt la carma, si asa mereu tacem cu tojii; intunericul pierzarii ne cuprinde clipa 
cu clipa si faclia neamului nostru se stinge. 

Sunt un biet Jaran plugar, dar manuiesc condeiul ca si sapa ori coasa, voi da ajutorul 
meu cu banul, cu condeiul, cu vorba si fapta, rugandu-va a-mi da un locusor in 
revista noastra Pamantul Stramosesc. 



„Voi scrie sub titlu: noi, romanii, suntem pe pragul pieirii, sau nu? Si pentru ce? 

Si cine sunt vinovajii? 

Care e cauza acuzelor? 

Ce se face si ce trebuie facut? 

Ce trebuie sa stie si sa faca tot romanul? 

V. I. Onofrei, plugar 

Com. Tungujei, (Vaslui)" 

DINCOLO DE FORME 



De altfel, toata revista „Pamantul Stramosesc" e plina de astfel de scrisori: 
contribute a romanilor la crearea Legiunii, care este mai mult decat o organizajie cu 
membri, registre si sefi. Este o stare de spirit. O unitate de simjire si traire la care 
contribuim toji. Membri, sefi, numar, uniforme, program etc., constituie Legiunea 
care se vede. Cealalta insa, cea mai importanta, este Legiunea care nu se vede. 
Legiunea care se vede, lipsita de Legiunea care nu se vede, adica de acea stare de 
spirit, de viaja, nu inseamna nimic. Sunt forme goale fara conjinut. 

Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedra, Tnaljand bariera Tntre noi, 
„sefii", „invatatorii", care scriam la gazeta invajaturi si norme, si Tntre muljimea care 
nu are altceva de facut decat sa invefe invajaturile noastre si sa se conformeze lor. 
Pe de o parte noi, pe de alta parte, ea. Nu. 

A face Legiunea nu inseamna a-i face uniforma, nasturi etc. Nu inseamna a-i elabora 
sistemul de organizare. Nu inseamna nici macar a-i formula legislajia, normele de 
conducere, insirand logic textele pe hartie. Dupa cum a crea un om nu inseamna a-i 
face hainele, nici a-i fixa principiile de conduita si nici a-i stabili programul de 
acjiune. 

O miscare nu inseamna nici statut, nici program, nici doctrina. Acestea pot fi 
legislajia miscarii, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloacele de acjiune 
etc., dar nu insasi miscarea. 

Acestea sunt adevaruri pe care oamenii, chiar cei de stiinja, le confunda. 

A crea numai „statut", „program" etc., si a crede ca ai facut „miscare", este ca si 
cum voind sa faci un om, i-ai face numai hainele. 

A crea o miscare inseamna in primul rand, a crea, a da nastere unei stari de spirit, 
care nu-si are sediul in rajiune, ci in sufletul muljimii. 



Aceasta constituie esenpalul in miscare legionara. 

Aceasta stare de spirit nu am creat-o eu. Ea s-a nascut din intalnirea aportului 
nostru de simpre cu al celorlalji romani. Revista „Pamantul Stramosesc" a fost locul 
de intalnire, de infrapre a simt;irilor si, mai tarziu a gandurilor noastre, cu simjirile si 
cu gandurile acelor romani care simjeau la fel ca noi si judecau la fel. 

Asadar, Legiunea in adancul ei, in acea stare de spirit nevazuta, dar simjita de noi, 
n-am creat-o eu. 

Ea este rezultatul unei conlucrari. 

Ea s-a nascut din contopirea urimatoarelor elemente: 

1. Aportul nostru de simjire. 

2. Aportul de simjire al altor romani. 

3. Prezenja in constiinja tuturor a morjilor neamului. 

4. Indemnul pamantului patriei si 

5. Binecuvantarea lui Dumnezeu. 



N-as vrea sa se interpreteze vreodata gresit, spunandu-se: 

- Eu nu sunt legionar de acestia in uniforma, eu sunt legionarin spirit. 

Aceasta nu se poate. 

Pe acest fundament sufletesc se creaza doctrina, program, statut, uniforma, acjiune, 
toate deopotriva, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixeaza conjinutul 
spiritual al miscarii, dandu-i o forma unitara, il menjin in constiinja oamenilor si il 
poarta spre infaptuire si biruinja. 

Miscarea legionara inseamna toate la un loc. 



Uniformele aparute in toate miscarile contemporane: Fascism (camasa neagra), 
Najional-Socialism (camasa bruna) etc. nu s-au nascut din imaginajia sefilor. Ele s- 
au nascut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stari de spirit. Expresia unitapi 
de simpre. Ele sunt faja vazuta a unei realitaji nevazute. 



MISCARILE NAJIONALE SI DICTATURA 



De cate ori se vorbeste despre o miscare najionala, sistematic i se pune in sarcina 
faptul conducerii spre un regim de dictatura. 



Nu vreau sa fac in acest capitol critica dictaturii, ci voiesc sa arat ca miscarile din 
Europa: „Fascismul", „Nat;ional-Socialismul" si „Miscarea Legionara" etc. nu sunt nici 
dictaturi, dupa cum nu sunt nici democrat^. 

Cei care ne combat, strigand: „Jos dictatura fascista!", „LuptaJi impotriva dictaturii! 
Feriji-va de dictatura!", nu lovesc in noi. Impusca alaturi sau eel mult pot lovi in 
faimoasa „dictatura a proletariatului". 

Dictatura presupune: voinja unui singur om, impusa cu forja voinjei celorlalji oameni 
dintr-un stat. Deci doua voinje: a dictatorului sau a unui grup, de o parte si a 
poporului, de alta. 

Cand aceasta voinja se impune prin silnicie si cruzime, atunci dictatura este tiranie. 
Cand insa o najiune in entuziasm indescriptibil si in majoritate de 98%, najiune de 
60 de milioane sau de 40 de milioane de suflete, aproba, aplauda in delir masurile 
sefului, insemneaza ca intre voinja sefului si voinja poporului este un desavarsit 
acord. Mai mult, ele se suprapun asa de perfect, incat nici nu mai exista doua. Exista 
una singura: a natjiunii, a carei expresie este seful. 

Intre voinja najiunii si voinja sefului nu exista decat un singur raport: raport de 
exprimare. 

A susjine ca unanimitatea objinuta sub regimurile miscarilor najionale se datoreaza 
„terorii" si „sistemelor inchizitoriale" este cu totul neserios. Pentru ca popoarele in 
mijlocul carora s-au ridicat asemenea miscari sunt de o inalta constiinja 
cetajeneasca. Ele s-au luptat, au sangerat, au lasat mii de morji pentru libertate. 
Niciodata insa nu s-au plecat: nici in faja dusmanilor dinafara si nici in faja tiranului 
dinauntru. 

Pentru ce nu s-ar lupta si n-ar sangera si azi in faja terorii de acum? §i apoi cu forja, 
cu silnicia, cu teroarea, poji sa scoji voturi si chiar majoritaji; vei scoate plansete, vei 
scoate suspine, dar nu s-a pomenit si nici nu se va pomeni sa poji scoate entuziasm 
si delir. Nici la najia cea mai imbecila din lume. 

Miscarea najionala, neavand deci caracterul regimurilor dictatoriale, neintrebam: ce 
este atunci? 

Este democrajie? Nu este nici democrajie. Pentru ca seful nu este ales de muljime. 
Democrajia are la baza sistemul eligibilitajii. Aici nici un sef nu este ales prin vot. 
§eful este consimt;it. 

Daca nu-i dictatura si nici democrajie, atunci ce este? 

Este o forma noua de conducere a statelor. Neintalnita pana acum. Nu stiu ce 
denumire va capata, dar este o forma noua. 

Cred ca are la baza acea stare de spirit, acea stare de inalta constiint;a naponala, 
care, mai devreme sau mai tarziu, se intinde pana la periferiile organismului national. 

Este o stare de lumina interioara. Aceea ce odinioara era zacamant instinctiv al 
neamului, in aceste momente se reflecteaza in constiinje, creand o stare de unanima 



iluminajie, intalnita numai in marile experience religioase. Aceasta stare, pe drept s- 
ar putea numi o stare de ecumenicitate najionala. 

Un popor in intregimea lui ajunge la constiinja de sine, la constiinja rostului sau si a 
destinului sau in lume. In istorie n-am intalnit la popoare decat sclipiri de o secunda. 
Din acest punct de vedere azi ne gasim in faja unor fenomene najionale permanente. 

In acest caz seful nu mai este un „stapan", un „dictator" care face „ce vrea", care 
conduce dupa „bunul plac". 

El este expresia acelei stari de spirit nevazute. Simbolul acestei stari de constiinja. El 
nu mai face „ce vrea". El face „ce trebuie". Si este condus nu de interesele 
individuale, nici de cele colective, ci de interesele na(iunii eterne la a caror constiinja 
au ajuns popoarele. In cadrul acestor interese si numai in cadrul lorisi afla maximum 
de satisfacjie normala si interesele personale si cele colective. 



PRIMELE INCEPUTURI DE ORGANIZARE 



O noua etapa in dezvoltarea miscarii legionare o constituie organizarea. 

Orice miscare, daca voim sa nu ramana un haos trebuie turnata in forme de 
organizare. Intreg sistemul de organizare legionar se bazeaza pe ideea de „cuib". 
Adica, un grup, variind intre 3-13 oameni, sub comanda unui sef. La noi nu exista 
„membri", indivizi separaji. Exista numai cuib. Individul este incadrat in cuib. 
Organizajia legionara nu este formata dintr-un numar de membri, ci dintr-un numar 
de cuiburi. Sistemul n-a variat prea mult in esenja lui de la inceput si pana astazi. 
Totusi a avut si completari necesare, pentru ca o organizajie trebui sa Jina seama de 
realitaji. Este ca un copil care se dezvolta necontenit. Si trebuie necontenit sa i se 
ajusteze haina, in masura dezvoltarii. 

Gresit procedeaza acei care, imaginandu-si cum va trebui sa fie organizajia in faza ei 
ultima de dezvoltare, ii croiesc de la inceput o haina, pe care ea nu o va putea bine 
intrebuinja decat intr-u anumit stadiu de dezvoltare. Dupa cum gresit procedeaza 
acei care fac o haina mica la inceput si nemaijinand seama de dezvoltarea miscarii, o 
forjeaza sa se chinuiasca in forme care nu mai corespund. 

Nu voi insista prea mult aici asupra cuibului, deoarece am tratat pe larg problema in 
„Carticica Sefului de Cuib". 

Ce m-a condus insa sa aleg acest sistem? 

In primul rand, nevoia. 

E o mare deosebire intre momentul infiinjarii Ligii, cand am intrebuinjat un sistem si 
intre acela al infiinjarii Legiunii, cand am intrebuinjat alt sistem. 



In momentul infiint;arii Ligii exista un curent popular. El trebuia sa fie de urgenja 
captat. In momentul infiinjarii Legiunii nu exista nici un curent popular pentru noi. Ci 
numai oameni razleji, izolaji, raspandiji prin sate si orase. 

Eu nu puteam sa Tncep cu infiinjare de comitete judejene. Pentru ca nu aveam 
oameni. Nici nu puteam lua un om sa-l pun seful unui judej. Daca el nu are decat 
putere dea fi seful numai al unui satisor, va fi incapabil sa organizeze un judej. 

Seful unei miscari trebuie sa Jina seama cu cea mai mare stricteje de realitate. Or, 
singura mea realitate era „omul singur". Un biet Jaran sarac care plange intr-un sat, 
un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual dezradacinat. 

Si atunci, fiecaruia dintre acestia i-am dat posibilitatea de a aduna in jurul lui un 
grup, dupa puteri, al carui sef devenea. Cuibul cu seful lui. 

Nu-I numeam eu sef de cuib. Puterile lui Tl numeau, il ridicau: nu devenea sef daca 
„voiam" eu, ci daca el putea aduna, convinge si conduce un grup. Cu timpul am 
ajuns, spre deosebire de celelalte organizajii (nude adesea se fac sefi pe baza 
cadourilor) sa am un sir de mici comandanp, nu „facu£i", ci „nascut;i", zacand in ei 
calitaji de conducator. De aceea, un sef de cuib legionar este o realitate pe care te 
poji sprijini. Rejeaua acestor sefi de cuib formeaza scheletul intregii miscari 
legionare. Stalpul organizajiei legionare este seful de cuib. Cand se inmuljesc aceste 
cuiburi se grupeaza sub comanda: pe comune, plasi, judeje, provincii. 

Cum mi-am facut pe ceilalji sefi? Nu am numit: seful satului, plasii, judejului. Le-am 
spus: 

- Cuceriji, organizaji. §i cat veji putea organiza, peste atat se va intinde sefia 
voastra. 

Eu in consfinjeam in situajiile in care puterea, calitajile si aptitudinile lor Ti ridicau. 

Am pornit de la seful de cuib si incet am ajuns la seful de sat, plasa, oras, judej si 
abia la 1934, adica dupa sapte ani la seful de regiune. 

Sistemul cuibului mai prezinta urmatoarele avantaje: 

a. Face sa activeze; pune in funcpune intreg organismul unei miscari. In celelalte 
organizajii, unde exista comitete si membri, pe comune sau judeje, lucreaza numai 
cajiva din comitet. Restul: o mie, doua mii, zece mii stau. 

In sistemul cuibului, prim marea inipativa pe care o au sefii de cuiburi, in cadrul 
normelor prescrise si prin obligajia fiecarui cuib de a-si inscrie in trecutul sau o cat 
mai glorioasa pagina si cum nu exista nimeni in afara de cuib, toata lumea, absolut 
toata lumea munceste. 

b. Rezolva toate problemele. Sunt o serie nesfarsita de lucruri pe care un om e prea 
pujin a le putea face, iar o intreaga organizajie e prea mare pentru a se putea ocupa 
de ele. Exemplu: facerea unei mic fantani intr-un sat, repararea unui podej etc. Un 
om nu poate singur; o organizajie nu se poate ocupa de ele; cuibul insa, din sase, 
opt sau zece oameni este unitatea cea mai potrivita pentru a le putea executa. 



c. Este usor transformabil. Dintr-o unitate de lupta intr-o unitate d 
una de munca intr-una de lupta. 



e munca sau dintr- 



d. Creaza un mare numar de cadre. Oameni specializaji in arta conducerii. 

e. Localizeaza efectul unei defecpuni sau tradari. 

f. In sfarsit, este eel mai bun loc unde se poate face educapa. Pentru ca in cuib sunt 
oameni de aceeasi varsta, de acelasi sex, de aceeasi putere de injelegere, de aceeasi 
constitute sufleteasca. Aici sunt toji prieteni. Omul care n-ar putea sa-si 
destainuiasca necazurile, sufletul in faja unui copil (fie din jena, fie pentru a nu-l face 
partas prea de timpuriu al greutajilor si grijilor viejii) aici in cuib, intre prieteni, 
poate. Dupa cum poate primi o observajie sau chiar o pedeapsa. 

Cuibul este o mica familie legionara avand la baza dragostea. 

In „Carticica Sefului de Cuib", i-am fixat acestei familii sase legi dupa care trebuie sa 
se conduca (pag. 4, pet. 3) (Nu se conduce deci dupa voinja, bunul plac al sefului; 
aceasta ar fi dictatura. Ci dupa legi). 

1. LEGEA DISCIPLINED Fii disciplinat, legionar, caci numai asa vei invinge. 
Urmeaza-Ji seful si la bine si la greu. 

2. LEGEA MUNCH: Munceste, munceste in fiecare zi. Munceste cu drag. Rasplata 
muncii sa-Ji fie, nu castigul, ci muljumirea ca ai pus o caramida la inaljarea 
Legiunii si la inflorirea Romaniei. 

3. LEGEA TACERII: Vorbeste pujin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cand trebuie. 
Oratoria ta este oratoria faptei. Tu faptuieste. Lasa-i pe aljii sa vorbeasca. 

4. LEGEA EDUCAJIEI: Trebuie sa devii altul. Un erou. In cuib, fa-Ji toata scoala. 
Cunoaste bine Legiunea. 

5. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC: Ajuta-ti fratele cazut in nenorocire. Nu-l lasa. 

6. LEGEA ONOAREI: Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta si nu fi 
niciodata misel. Lasa pentru aljii caile infamiei. Decat sa invingi printr-o 
infamie, mai bine sa cazi luptand pe drumul onoarei. 



Dar accentuez inca o data, iubiji legionari, si va atrag luarea aminte asupra unui 
lucru esenjial: sedinja unui cuib este incompleta daca veji proceda rece: „Ce aji mai 
executat?", „Ce mai avem de executat?", „Sa facem cutare lucru", „La revedere". 

Lasaji loc liber sufletului. Lasaji-i un loc in cadrul sedinjei. Procedaji cu caldura. Daji 
posibilitatea sa-si descarce fiecare sufletul, greutajile, supararile, necazurile, pe care 
viaja i le-a pus in spate. Sa-si impartaseasca bucuriile. Sa fie cuibul vostru un loc de 
mangaiere si de impartasire de bucurii. O sedinja atunci a fost buna, cand omul se 
intoarce descarcat de poverile sufletului si incarcat de credinja in neamul sau. Daca 
in „Carticica Sefului de Cuib" n-am atras suficient atenjia asupra acestui lucru, 
completez acum. 

*** 



Tot in legatura cu activitatea de educate in cadrul cuibului, extrag din „Carticica 
§efului de Cuib", punctul 53: Rugaciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la 
stramosi: 

„Legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinja Legiunii 

Sa nu se uite ca no, poporul roman, stam ici pe acest pamant prin voia lui Dumnezeu 
si binecuvantarea Bisericii Creatine. In jurul altarelor bisericilor s-au adunat laolalta 
de mii de ori, in vremuri de bejenie si restriste intreaga suflare romaneasca de pe 
acest pamant, cu femei, copii si batrani, cu constiinja limpede a ultimului refugiu 
posibil. Si astazi stam gata sa ne adunam - poporul roman - in jurul altarelor ca in 
vremurile de mari primejdii, pentru ca ingenuncheaji sa capatam binecuvantarea lui 
Dumnezeu. 

Razboaiele s-au castigat de catre acei care au stiut sa atrag din vazduh, din ceruri, 
forjele misterioase ale lumii nevazute si sa-si asigure concursul acestor forje. Forjele 
acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele stramosilor nostri, care au fost 
si odata legaji de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apararea acestui 
pamant si care sunt si azi legaji de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, 
copiii, nepojii si stranepojii lor. Dar mai presus de sufletul mortilor sta Dumnezeu. 

Odata aceste forje atrase, ele vin in balanja ta, te apara, i£i dau curaj, voinja si toate 
elementele necesare victoriei si te fac sa invingi. Introduc panica si groaza in 
dusmani, le paralizeaza activitatea. In ultima analiza, biruinjele nu depind de 
pregatirea materiala, de forjele materiale ale beligeranjilor, ci de puterea lor de a-si 
asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explica - din istoria noastra - 
biruinjele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu desavarsire inferioare. 

Cum se poate asigura concursul acestor forte? 

1. Prin dreptatea si moralitatea acpunii tale si 

2. Prin apelul fervent, insistent la ele. Cheama-le, atrage-le cu puterea sufletului 
tau si ele vor veni. 

Puterea de atracjie este cu atat mai mare, cu cat apelul, rugaciunea se face in 
comun de cat mai mulji. 

De aceea, in sedinjele cuibului, care se Jin in toata Jara sambata seara, se vor face 
rugaciuni si se vorindemna toji legionarii ca a doua zi, duminica, sa mearga la 
biserica. 

Patronul nostru este Sfantul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuie s-o avem in casele 
noastre si in vremuri grele sa cerem ajutorul ui si el nu ne va lasa niciodata." 



Aceste cuiburi sunt grupate apoi in unitap, fie dupa criteriul varstei si sexului (frajii 
de cruce, tineri pana la 19 ani si frajiori de cruce, pana la 14 ani, cetajui, fete si 
doamne, viitori legionari, legionari), fie dupa criterii administrative (sat, oras, judej) 
cu sefii respectivi care indruma activitatea, asigurandu-i unitatea. Toate acestea sunt 
tratate in „Carticica §efului de Cuib". 



Acest sistem de cuib ar putea avea un dezavantaj. S-ar parea ca sfarma, macina 
unitatea. Aceasta se inlatura insa, prin dragoste si prin doza de mare disciplina care 
se toarna in educajia legionara. 



LEGAMANTUL PRIMILOR LEGIONARI 



Se apropia ziua de 8 noiembrie 1927, Sfinjii Arhangheli Mihail si Gavril. Acum urma 
sa depunem primul legamant. Am cautat si am gasit o forma care sa poata fi 
expresia fidela a caracterului miscarii noastre, a legaturii noastre cu pamantul, cu 
cerul si cu morjii. Am adunat cate o cantitate mica de Jarana din toate locurile 
glorioase, incepand de acum 2000 de ani, ale pamantului romanesc, am amestecat-o 
si am umplut apoi cu ea niste mici pungulije facute din piele si legate cu snur, pe 
care legionarii le vor primi cu ocazia legamantului si le vor purta la piept. 

lata descrierea acestei solemnitaji, extrasa din numarul 8, noiembrie 1927 al revistei 
„Pamantul Stramo§esc": 

„In dimineaja zilei de 8 noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toji legionarii 
din Ia§i §i cajiva care s-au ostenit a veni din alte parji. 

Nu mulfi la numar, dar puternici prin credinfa noastra neclintita in Dumnezeu §i in 
sprijinul Sau, puternici prin hotararea §i mcapat,anarea noastra de a sta neclintip in 
mijlocul oricarei vijelii, puternici prin dezlegarea noastra completa de tot ce este 
pamantesc, fapt ce se manifests prin dorinfa, placerea de a rupe in chip vitejesc cu 
pamantul, servind cauza neamului romanesc si cauza crucii. 

Aceasta era starea sufleteasca a celor care asteptau cu nerabdare ceasul 
legamantului, pentru ca sa formeze voiosi eel dintai val de asalt al Legiunii si oricine 
isi poate Tnchipui ca nu putea fi alta stare, atunci cand in mijlocul nostru, Tmbracaji in 
haine albe ca in ceasurile de urgie, se adunasera uniji: Ion I. Mo(a, Hie Garneat,a, 
Radu Mironovici si Corneliu Georgescu. Cei care, strabatand seria inchisorilor, au 
purtat pe umerii lor toata greutatea miscarii najionale de cinci ani incoace. 



Rugaciunea 



La ora 10 am plecat toji in costum national cu caciula, cu zvastica mare in dreptul 
inimii, in coloana de mars, in direcjia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o 
rugaciune pentru pomenirea sufletelor lui Stefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai 
Viteazul, Mircea, Ion Voda, Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu, Domnul Tudor, 
Regele Ferdinand si pentru pomenirea tuturor voievozilor si ostasilor care au cazut pe 
campul bataliei contra navalirilor vrajmase. 



Solemnitatea depunerii legamantului 



In mars, cantand imnul Legiunii, ne-am intors la camin. Acolo a avut loc pioasa 
solemnitate a legamantului celor dintai legionari. 



Pamantul stramo§esc 



Aceasta solemnitate a inceput prin amestecul Jaranii adusa de pe mormantul lui 
Mihai Viteazul de la Turda, cu Jarana din Moldova, de la Razboieni, unde Stefan eel 
Mare a avut cea mai grea batalie a sa si din toate locurile unde sangele stramosilor 
s-a amestecat in crunte batalii cu Jarana, sfinjind-o. Cand se desfacea pachetul cu 
tarana, inainte de a se turna pe masa, se citea scrisoarea din partea celui care a 
adus-o sau a trimis-o". 

Au depus legamantul urmatorii: 

Corneliu Zelea-Codreanu, Ion I. Mo£a, Hie Garneaja, Corneliu Georgescu, Radu 
Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat aceasta solemnitate, G. Clime, Mile 
Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, 
Pantelimon Statache, Ghija Antonescu, Emil Eremiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, 
Marius Pop, Misu Crisan, Popa, Butnaru, Budeiu, I. Tanasache, Stefan Budeci, Traian 
Cotiqa si Mihail Stelescu, elev de liceu. 



O NOUA BATALIE 



In numarul de la 1 decembrie 1927, am deschis o noua lupta pentru a se cumpara o 
camioneta cu care sa ne putem deplasa. Am intrebuinjat acelasi sistem al Tncordarii 
generale. Legionarii au inceput a face serbari, a organiza conferinje, coruri de 
Craciun, a contribui cu putjinul lor. 

S-a distins „FraJia de Cruce Vrancea" din Focsani care a adunat cu ocazia unei 
sarbatori date sub patronajul d-lui General Macridescu, suma de 50.000 lei. Atunci i- 
am schimbat numele din „Vrancea"in „Victoria", asa cum se numeste si azi. 

La 19 februarie 1928, adica in doua luni si jumatate, batalia a fost castigata. Am 
cumparat din Bucuresti o camioneta noua cu suma de lei 240.000, din care am 
achitat 100.000 lei, iar restul de 140.000 lei, urmand a-i achita in 12 rate lunare. 



Am plecat cu „Caprioara", cum o botezasera baiejii, din Bucuresti spre Iasi, cu Stefan 
Nicolau, care o conducea, Banea, Bordeianu si Mironovici. La Iasi a fost o adevarata 
bucurie. Legionarii si prietenii ne-au asteptat la intrarea in oras. 

Pentru achitarea ratelor am format un comitet de 100, ai carui membri sa contribuie 
cu cate 100 lei lunar, timp de un an. In timp de doua luni acest comitet a ajuns pana 
la 50 de membri solvabili, majoritatea oameni saraci, mici funcjionari, muncitori sau 
Jarani, care rupand din punga lor, lunar cate 100 lei, faceau un adevarat sacrificiu. 

Fetele din Cetajuia de la Iasi si cu deosebire „CetaJuia Iulia Hajdeu" din Galaji incep 
sa lucreze lucruri de mana si sa le vanda pentru a strange bani. 



PROBLEME DE ORDIN MATERIAL 



Miscarea, pentru micile ei nevoi, mergea bine din punct de vedere material. Din 
munca si contribujia oamenilor saraci se strangea aproape cat trebuia ca sa putem 
trai si acjiona. 

Absolut toate sumele incasate sunt trecute in revista „Pamantul Stramosesc". 

Revista e plina de cei ce dadeau cate 10 lei, 5 lei. Sunt rari acei care dadeau cate 50- 
60 lei. Iar bancherii nostri erau acei care puteau contribui cu cate 100 lei lunar, 
membrii comitetului de 100. lata sa luam la intamplare din acest comitet: 

Nr.16. Nicolae Voinea din Panciu (O familie de cinci copii care se hranesc dintr-un 
hectar de vie). 

Nr.17. D. Popescu (Sublocotenent pensionar). 

Nr.18. Ion Blanaru (fost student pana ieri, acum inginer cu 4.000 lei lunar). 

Nr.19. Ion Butnaru (funcjionar c. f. r.). 

Nr.20. Nistor M. Tilinca (vanzator la o cooperativa). 

Nr.21. Corneliu Georgescu (ajutor de la parinji). 

Nr.22. Radu Mironovici (ajutor de la paring). 

Nr.23. Ionescu M. Traian (inginer silvic). 



Din Tngradirile pe care si le puneau in cheltuielile pentru masa si haine, se strangea 
atat cat organizajia, Tntrebuinjand cu chibzuinja, sa poata trai si sa se dezvolte 
normal. 

Presa jidaneasca insa striga: Din ce bani isi cumpara acesti domni camionete? 
(Jidanul totdeauna de rea credinja, facuse din una mai multe) Cine finanjeaza 
aceasta miscare? O, Domnilor! N-a finanjat-o nimeni. Ci numai credinja fara margini 
a romanilor, in majoritate saraci lipiji pamantului. 

Nu numai ca nu eram finanjaji de capitalist, dar sfatuiesc pe oricine conduce o 
miscare bazata pe sanatate, sa refuze orice tentativa de finanjare, daca voieste sa 
nu-si omoare miscarea. Pentru ca o miscare este astfel constituita incat sa produca 
singura din credinja si jertfa membrilor ei, exact atat cat ii trebuie pentru ca sa poata 
trai si sa se poata dezvolta. 

Pentru o normala si sanatoasa dezvoltare, o miscare nu are drept sa consume decat 
atat cat poate produce ea si nu poate produce decat in masura capacitajii de credinja 
si deci de jertfa a membrilor ei. Nu produce suficient? Nu va sta deschisa calea 
finanjarii, ci aceea a intensificarii credinjei. E chiar un indiciu, a nu produce suficient, 
este o dovada a pujinatajii credinjei. Nu produce nimic? Organizajia e moarta sau se 
va prabusi in curand. Lipsita de credinja, ea va fi invinsa de cei ce o au. 

Un sef care admite finanjarea miscarii sale din afara organizajiei, este ca si omul 
care-si invaja organismul sa traiasca din medicamente. In masura in care 
administrezi unui organism medicamente, in aceeasi masura il condamni sa nu mai 
reactjioneze singur. 

§i mai mult, in momentul in care i-ai ridicat medicamentele, moare. E la discrejia 
farmacistului! Tot astfel o miscare este la discrejia celor care o finanjeaza. Acestia ar 
putea, la un moment dat sa inceteze finanjarea si miscarea neinvajata a trai prin 
sine, moare. 

O miscare, ca si un om de altfel, poate avea nevoie, uneori, de o cantitate mare de 
bani. Se poate imprumuta, pentru ca sa plateasca cu timpul. 

Deci, domnilor sefi de miscari (vorbesc pentru cei ce vor veni dupa noi), sa respingeji 
pe binevoitorii care se vor oferi sa va finanjeze miscarea, bineinjeles, daca vor mai fi 
in viitor de acestia. In Romania cred ca nu. Nici astazi aproape nu mai sunt. Toji acei 
ce au posibilitaji de finanjare si finanjeaza, sunt bancherii jidani, marii bogatasi 
jidani, marii cerealisti jidani, marii industriasi jidani, marii comercianji jidani. Ei 
finanjeaza partidele politice pentru a extermina pe romani in Jara lor. 

Sa finanjeze (acest cuvant suna a bancher, a prada, a nedreptate, a necuviinja) nu 
va mai fi nimeni. Nici romanii, si cu atat mai pujin jidanii. Pentru ca aceasta casta a 
bancherilor si a oamenilor de afaceri, a imbogajijilor prin lovituri, aceste pasari de 
prada care pandesc deasupra societajii omenesti, vor fi nimicite. Oameni cu dare de 
mana, oameni bogaji, pana la limita bunei cuviinje, vor fi. Ei nu vor avea posibilitaji 
de finanjare, ci vor putea numai sa ajute, din prinosul lor, o miscare. Aceasta 
obligate de a ajuta, de a-si ajuta neamul in grele momente, o au toji romanii si vor 
avea-o in veacul veacurilor. Ajutorul lor este si va fi bine primit totdeauna. 



Situajia mea insa, materiala si a camarazilor mei, era din ce in ce mai grea, mai 
apasatoare. 

Eu cazusem pe capul bietului meu socru, care si asa, abia putea intrejine, din mica 
sa leafa, pe cei cinci copii ai lui. Locuiam intr-o camera, iarin celelalte doua, sapte 
suflete. Injelegand Tnsa situajia in care ma gaseam, datorita marii lui iubiri pentru 
cauza romaneasca, nu mi-a spus niciodata nimic, desi vedeam ca pe zi ce merge, se 
incovoia tot mai mult sub povara greutajilor. 

Atunci ne-am sfatuit ca eu sa raman a ma ocupa de miscare, iar Moja si ceilalji trei 
camarazi vacaresteni sa faca avocatura, pentru a se putea Tntrejine pe ei si a ma 
ajuta si pe mine. 

In scurt timp vor Tncepe, dar se vor izbi de greutaji imense. Priveam in urma. Intraji 
acum 10 ani la Universitate, luptasem, rand pe rand, alaturi de toate senile de 
studenji. Si, rand pe rand, toji se aranjasera, isi creasera cate o mica situajie din 
care puteau trai, numai noi ramasesem singuri, ca niste nebuni rataciji in mijlocul 
valurilor lumii. 

Desi elemente de valoare, ei abia isi vor castiga o biata paine. Avocaji la Calea 
Ferata, la Primarie sau Stat, ei nu vor putea intra. Acolo sunt locuri numai pentru cei 
ce isi parasesc linia de lupta si tree in linia partidelor politice. Incurajare pentru lipsa 
de caracter. De la jidani, procese nu vor lua, pentru ca asa le va dicta onoarea lor. 
Romanii ii vor ocoli. Nu vor intra in birourile lor decat cei saraci. 

Era greu drumul. Ostracizaji in Jara noastra si pusi aproape in imposibilitate de a trai. 



VARA LUI 1928 



Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi, in primavara am inceput iar 
caramidaria de la Ungheni si gradinaria de al D-na Ghica. In aceste doua locuri 
munceam, facand caramizi sau gradinarit. Vroiam sa facem un alt camin, pentru ca 
in acesta nu eram siguri ca vom mai putea ramane, deoarece se intentase proces 
contra noastra, ca sa fim daji afara. 

In aceasta munca grea ne infrajeam tot mai mult, ne simjeam mai aproape de toji 
cei ce muncesc, din ce in ce mai departe de toji acei care traiesc din munca altora. 

Munca ne completa educajia noastra mai mult decat prelegerile unui profesor 
universitar. Acolo ne invajam sa invingem greutajile. Ne ojeleam voinja. Ne intaream 
trupurile si ne deprindeam cu viaja aspra si severa, in care nici o placere nu-si mai 
avea loc in afara de aceea a muljumirii sufletesti. Acolo a venit „FraJia de Cruce" de 
la Galaji cu Jocu, Savin, Costea si celelalte frajii. 



Radu Mironovici a invajat sa conduca bine camioneta si, ajutat de Eremeiu, facea 
curse ducand pasageri de la Iasi la Manastirea Varatic, Agapia si NeamJ. Totusi, din 
cauza verii, care totdeauna e mai saraca, am fost nevoit sa ma imprumut de la 
Banca „Albina" din Husi, ipotecand casa tatalui meu, cu suma de lei 110.000, pe care 
am imparjit-o, o parte la caramidarie, o parte la plata ratelor camionetei si o parte la 
publicajii legionare. Neputand-o achita nici pana astazi, ea s-a ridicat la suma de 
300.000 lei. 

Tot in acea vara, ne-am apucat si de comerj, ca sa putem castiga un ban pentru 
Legiune. 

Jidanii dejin comertul cu zarzavaturi aproape pe toate piejele targurilor din Moldova. 

Trei echipe de legionari (studenji) au fost insarcinate cu comertul cu zarzavat. Aceste 
echipe cumparau marfa de pe piaja Iasiului, incarcand 300-400 kg in camioneta si 
cadeau ca o pacoste asupra jidanilor, scazand prejurile la jumatate. 

*** 

La 1 august 1928 se implinea un an de la aparijia revistei noastre. lata ce scriam 
atunci pe pagina I-a: 

„La 1 august Pamantul Stramosesc implineste un an de aparijie regulata. 

Nu-i mult. Cateva zile in urma, intre 13-30 iulie, orasul Carcassonne (cetate) din 
Franja si-a sarbatorit 2000 de ani de existenja. Vom fi avand si noi vreo 2000 de ani 
in fat;a! Dartimpul eel mai greu este anul I, atunci cand trebuie sa desjelenesti, sa 
tragi intaia brazda. In aceste zile de inceput, multe greutaji au venit peste noi, dar 
revista noastra - uneori mai bogata, alteori mai saraca, totdeauna insa mare - a 
rezistat pe pozijii, invingandu-le. 

Cand, acum un an, plecand fara nici un ban, in eel mai critic moment al miscarii 
najionale, am pus pe coperta icoana Sfantului Arhanghel Mihail, am stiut ca revista 
noastra va birui." 



IN LUPTA CU MIZERIA 



Spre toamna, greutajile materiale personale au inceput sa ma incovoaie. Nu mai 
aveam ghete, nu aveam haine, nici eu nici sojia mea, care la purta pe cele de la 
1924. De la tatal meu nu mai puteam astepta nimic, deoarece mai avea in afara de 
mine inca sase copii, toji in scoli, iar luptele pe care le daduse il lasasera incarcat de 
datorii. Din leafa sa nu-i mai ramaneau decat cateva mii de lei, din care cu greu isi 
putea duce o familie numeroasa. 

Atunci mi-am incordat puterile si m-am hotarat sa ma apuc si eu de avocatura, cu 
gandul de a ma ocupa totodata si de miscare. Mi-am deschis birou de avocatura la 



Ungheni, unde am lucrat cu secretarul meu, Ernest Comanescu. De acolo am 
parvenit sa-mi realizez un mic, foarte mic castig, cu care sa-mi pot acoperi lipsurile si 
pujinele pretenjii ale viejii mele si ale sojiei. Trecusera acum sase ani de cand imi 
limitasem viaja la un strict necesar pentru existenja. 

De 6 ani nu mai intrasem la teatru, la cinematografe, la berarii, la baluri, la 
petreceri. Iar acum cand scriu sunt 14 ani de cand nu am mai fost la vreuna din ele. 
Nu-mi pare rau. Dar imi pare rau ca dupa o asemenea viaja de restrict^, s-au gasit 
suflete care sa ma atace pe temeiul ca as fi dus si due inca o viaja larga. 

In aceasta saracie de ani de zile, ca si in grelele incercari prin care m-a dus soarta, 
am avut un sprijin permanent in sojia mea, care m-a ingrijit cu credinja, s-a 
impartasit cu suferinje nenumarate, a dus lipsuri si a indurat uneori chiar foamea, 
pentru a ma ajuta sa lupt mai departe. Ii voi purta totdeauna recunostinja. 



PROFESORUL GAVANESCUL PRIMESTE SACUSORUL CU JARANA 



Este un suflet care ne urmareste de aproape. Pas cu pas. Se intereseaza de noi. 
Poate ne studiaza. Este vorba de impunatoarea figura a batranului profesor de 
Pedagogie de la Universitatea din Iasi: Ion Gavanescul. Profesor universitar din anul 
1880. Odata ne-a spus: tare as dori sa am si eu un sacusor cu Jarana! 

La 10 decembrie 1928, l-am invitat la noi acasa si acolo, in mijlocul grupului de 
legionari, i-am predat sacusorul cu Jarana ca dar din partea noastra. 

Batranul cu parul si sprancenele albe a facut ochii mari, ca intr-un moment de mare 
gravitate. 

§i dupa o clipa de tacere: 

- Domnilor, nu sunt vrednic sa primesc acest sfant talisman, decat in genunchi. 

II ia. Se aseaza incet in genunchi si se roaga. Dupa el ingenunchem si noi in jurul lui. 



In aceasta toamna a anului 1928, dupa asalturile indarjite ale naponal-t;arani§tilor, 
care au ameninjat cu „violent;a" si „revolutie", Partidul Liberal s-a prabusit. 

Najional-Jaranistii, dupa 8 ani de lupte, invingeau. Dar in curand vor fi o decepjie 
pentru toata Jara. Vorincepe sa fure, la fel ca si liberalii. Vor incepe sa faca „afaceri 
scandaloase", la fel ca si liberalii. Vorincepe a „teroriza" cu jandarmii si chiar 
impusca pe adversari sau pe cei ce-si vor manifesta nemuljumirile, la fel ca si 
liberalii. isi vor crea bancherii lor, la fel ca si liberalii. 



Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenita a finanjei international careia vor 
incepe sa-i cedeze, rand pe rand, contra unor Tmprumuturi pe ani, pe zeci de ani, 
bogajie dupa bogajie romaneasca. 



3-4 IANUARIE 1929 



Pentru aceste zile convocasem la Iasi o adunare. Prima adunare a sefilor de cuib. Au 
venit intre 40-50. Sedinjele s-au Jinut in casele Generalului Ion Tarnoschi, care, 
acum, Tntr-o emojionanta sedinja. plangand, a primit sacusorul cu Jarana in care era 
si sangele soldajilor si ofijerilor sai. 

- Tare as vrea sa-mi dea Dumnezeu zile ca sa vad si eu ceasul mantuirii romanesti. 
Dar nu cred sa pot ajunge pana atunci, ne spunea el. 

Au mai depus, cu acest prilej, legamantul, o serie de legionari, in frunte cu Spiru 
Peceli, invalid de razboi, Gheorghe Potolea, invalid in sarja de la Prunaru, Nicolae 
Voinea si aljii. 

Din discujiile pe care le-am avut si din rapoartele pe care le faceau fiecare din cei 
prezenji, reprezentand toate Jinuturile, ne-am putut convinge ca sistemul „cuibului", 
neintrebuinjat la noi pana atunci, poate prinde foarte bine. Desigur, ca sunt greutaji 
si neindemanari inerente oricarui inceput. Dar mi-a fost suficient ca intr-un an, fara 
alta scoala, ci numai prin indemnurile si lamuririle date prin revista, in toate regiunile 
ca si in toate straturile sociale, s-au infiinjat cuiburi razleje care funcjioneaza. Mi-am 
zis: 

- „Sistemul" a reusit la examen. El este rodnic. 

Pentru mine, sedinja de la 3-4 ianuarie a fost o verificare a propriilor mele masuri de 
organizare. Nu ne ramanea decat sa mergem cu statornicie pe aceasta cale. 

Am constatat cu acest prilej ca miscarea prinde cu deosebire in randurile tineretului. 
Ca sistemul de educate dinamic, educate odata cu acjiunea, este mult superior celui 
static. 

Vom continua deci, ca si pana acum, acest sistem, inca un an, fara a incerca sa luam 
contact cu masele. Fara a ne gandi la vreo acjiune electorala. 

Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii. Un for compus din batrani peste 50 de ani, 
intelectuali, Jaran sau muncitori, care au trait o viaja de mare corectitudine, au dat 
dovada de credinja in viitorul legionar si de injelepciune. Ei vor fi convocaji in 
momente grele, ori de cate ori se va simji nevoie de sfatul lor. Nu sunt alesi. Sunt 
indicaji de seful Legiunii si cooptaji de Senat. Este cea mai inalta treapta de onoare 
la care poate aspira un legionar. 



Au format Senatul: Hristache Solomon, General Doctor Macridescu, General Ion 
Tarnoschi, Spiru Peceli, Colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru. Tot aici in acest 
senat isi va avea locul sau, peste cateva luni, ilustrul profesor universitar Traian 
Braileanu, acela care mai tarziu, peste 5 ani, in revista sa „Insemnari Sociologice", 
va explica in cea mai inalta forma stiinjifica fenomenul legionar. 



SPRE MASELE POPULARE 



LA MOJI 



Mojii traiesc inca in munjii din mijlocul Ardealului. Vechi ca si munjii, ei isi due via£a 
de-a lungul secolelor avand intreaga lor istorie strabatura de doua fire de foe: 
saracia - sunt singurii romani si poate singurii oameni de pe pamant care n-au 
cunoscut in toata istoria lor o zi de bine si de belsug - si lupta pentru libertate. Toata 
viaja lor a fost o lupta pentru libertate. Ei ne-au dat pe Horia, Closca si Crisan si au 
susjinut revolujia de la 1784; ei ne-au dat pe Avram Iancu si au luptat si la 1848. In 
munjii lor, istoria cunoaste peste 40 de rascoale contra stapanirii unguresti; toate 
inecate pana la sfarsit in sangele lor. Dar darzenia nu le-a fost induplecata niciodata. 

In ultimul timp glasul de tribun al lui Amos Francu si acela al Capitanului Emil Siancu 
- ei insisi moji - rasuna in pustiu ca un strigat de alarma. 

In munji sunt mine de aur. Rand pe rand s-au imbogajit si se imbogajesc 
exploatatorii, dar ei au ramas mereu fara haine si fara paine: 

„MunJii nostri aur poarta, 

Noi cersim din poarta-n poarta". 

Stanca sura e goala. Pe ea nu creste nimic. Nici grau, nici porumb. Singura avujie e 
aurul din mana exploatatorilor si singura posibilitate de trai sta in lemnul din padure. 

O mie de ani a Jinut calvarul stapanirii straine. O mie de ani de rabdare cu gandul ca 
va veni odata Romania Mare, care-i va scapa, care se va ocupa, in sfarsit, de soarta 
lor si de soarta copiilor lor. Care va repara lunga si omoratoarea nedreptate, care va 
veni sa le rasplateasca rabdarea milenara si suferinja si luptele. 

Numai cei ce n-au mama nu stiu ce-i mangaierea. Numai cei ce n-au patrie nu 
cunosc nici mangaierea, nici rasplata. Patria plateste totdeauna pe copiii ei, pe cei ce 
au asteptat dreptatea ei si au crezut in ea, pe cei ce au luptat si suferit pentru dansa. 
Cum nu-i va rasplati si pe moji pentru nemasurata lor rabdare, suferinja si vitejie? 

Dar dupa razboi fiecare om si mai ales fiecare om politic s-a ocupat de „el", de 
persoana lui. De situajia lui materiala, electorala, politica. Asa ca pe moji i-a uitat. 



Cine se ocupa numai de „el", nu se mai poate ocupa si de „alt;ii". Si pe cine il 
impresoara grijile prezentului, nu se mai poate situa cu gandurile si simjirea in 
istorie, pentru ca, lucrand in numele patriei, sa aiba grija de a infaptui marile 
reparajii si rasplaji istorice pe care aceasta le datoreaza vitejilor ei. 

Si nu numai ca au fost uitaji, dar au fost lasaji prada tuturor samsarilor jidani care, 
in fuga dupa castig, s-au infiltrat in munjii lor, unde niciodata piciorul strainilor n-a 
putut sa-i incalce si le-au luat singura lor posibilitate de viaja. Si-au ridicat 
fierastraiele pana in creierii munjilor, doborandu-le padurea si lasandu-le numai 
stanca goala. 

„0, Iancule, de ce nu-nvii 

Sa-Ji vezi tu munjii tai pustii!" 

II cheama in cantecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, sa-si vada munjii goi si „codrii 
rasi" de cetele de „jidanasi". Sub stapanirea Romaniei Mari, in zilele mult asteptatei 
izbanzi a neamului. 

In adevar, ce tragedie infioratoare sa rezisti zece veacuri contra tuturor impilarilor si 
sa mor ide foame si de mizerie in Romania Mare, pe care tu ai asteptat-o timp de un 
mileniu! 

Pe ea ai asteptat-o. Ea Ji-a fost singurul sprijin moral ce te-a menjinut. Acum cade si 
aceasta speranja. N-a avut paine, dar a trait in nadejde. Romania Mare, pentru 
aceasta populate, nu a fost o inviorare si un triumf, o incoronare, dupa o mie de ani 
de suferinja, cu mari rasplaji din partea neamului intreg. Pentru acesta era nevoie de 
sufletul lui Stefan eel Mare, nu de sufletul de pigmeu al politicianului roman. Pentru 
ei, Romania Mare a fost o prabusire in deznadejdea morjii. 

Acesti politicieni pateaza obrazul najiei noastre. Caci un neam, pe deasupra oricaror 
interese, isi are obligajiile morale de indeplinit. Daca nu si le indeplineste, ramane 
patat. 

*** 

Induiosat de scrisoarea unui invajator din Bistra, de langa Campeni, m-am suit in 
tren sa merg la faja locului. Sa vad si eu ce e acolo. 

Purtat de un tren mic, urcam cu inima stransa pe vaile glorioase ale Munjilor 
Apuseni, pe unde jucase moartea in zeci de lupte si pe unde umbla duhurile lui Horia 
si Iancu. 

Intr-o gara ma apropii de un Jaran. Un mot;. Pe hainele lui erau eel pujin 20 de petice 
cusute. Expresie a unei saracii neasemuite. Avea de vanzare cercuri de lemn pentru 
vase, facute de el. Le vindea pentru un prej de nimic. Cu ochii afundaji in cap si cu 
obrajii supji. O figura blajina. Privirea ii era sfioasa si nefixata de vreun gand. Pentru 
cine cunoaste, citeste in acesti ochi durerea si descopera pe omul flamand. Omul 
chinuit de foame. 



In acesti ochi blajini care inspirau mila, nu era nici o preocupare. Nici un interes 
pentru viatja. 

- Cum o duceji pe aici? il intreb eu. 

- Bine! Bine, muljumesc. 

- Dar se face porumb, cartofi? 

- Da, se face. 

- Aveji de toate, hrana...? 

- Da, avem... avem... 

- Va sa zica, n-o duceji rau? 

- Nu!... Nu!... 

M-a masurat de cateva ori cu ochii, s-a aratat foarte pujin dispus la vorba, caci cine 
stie pe ce meleaguri de deznadejde ii zbura mintea si in noblejea mostenita a rasei, 
nu voia sa se planga in faja unui om strain. 

*** 

In sfarsit, am ajuns la Bistra. M-am dus la invajatorul din sat care-mi scrisese. am 
stat o zi. Am intrat prin casele sarace ale mojilor. O spuza de copii asteptau zgribuliji 
cate 2-3 saptamani, cate o luna si mai bine, pe parinjii lor plecaji cu calul si caruja 
sa le aduca cate un sac de malai, in schimbul cercurilor de lemn si ciuberelor pe care 
le lucreaza si pe care apoi le vand la sute de kilometri, in regiunile unde Dumnezeu a 
fost mai darnic. 

Intr-un an, mojul, cateva luni sta acasa si restul timpului dupa malai, pentru copiii 
sai. 

Imi spune invajatorul: 

- Nici in timpul stapanirii unguresti nu s-au putut aseza straini aici. Acum insa, iata 
s-a stabilit o cherestea a unei societaji jidanesti din Oradea, care a pus mana pe 
paduri si le taie. Toata viaja saraca si-o intrejineau mojii din munca lemnului, facand 
cercuri si ciubere. De acum, nici de acestea nu vor mai avea parte. Sunt condamnaji 
la moarte. 

De foame si de nevoi, se due si muncesc la jidani, taindu-si ei singuri copacii din 
padure, pentru 20 de lei pe zi. Atat ii ramane mojului din toata bogajia care se 
scurge la vale in trenuri lungi. Si cand se va termina lemnul din padure, se termina si 
cu noi. Dar este ceva si mai trist. Noi am trait sute de ani viaja de virtute. Jidanii ne- 
au adus cu ei pacatele desfraului. Sunt peste 30 de jidani la aceasta fabrica. Si 
sambata seara, cand fac plajile, opresc pe fetele si femeile mojilor, isi bat joe de ele 
si fac orgii pana dimineaja. Boli morale si fizice na macina stele alaturi de saracie si 
mizerie. 



Si nu poji zice nimic. Nu poji Tncerca nici o acjiune, deoarece acesti jidani sunt in 
raporturi de asa stransa prietenie cu toji politicienii, incat sunt stapani atotputernici. 
Autoritajile unt la discrejia lor, de la jandarmi si pana sus. 

Iar daca incerci sa spui ceva, esti acuzat imediat, „ca indemni la ura" , pe o parte de 
cetajeni in contra celorlalji cetajeni; „ca tulburi armonia sociala" si „buna infrafire" in 
care totdeauna au trait romanii cu „populapa pa§nica evreiasca". Ca nu suntem 
„cre§tini" , caci Iisus Hristos a zis: „sa iubesti pe aproapele tau" si chiar pe eel care 
face rau etc. 

O vorba daca spui, esti arestat ca „du§man al sigurant;ei statului" si ca ajajator la 
„razboi civil". Esti insultat si chiar batut. Sunt stapani pe autoritaji si trebuie sa taci si 
sa privesti la tot dezastrul neamului tau. Mei bine ne-ar lua Dumnezeu vederile, ca sa 
nu mai vedem cu ochii nostri si sa nu mai stim nimic. 

*** 

Mie mi se urea sangele in cap si iarimi trecea prin mine sa pun mana pe arma, sa 
ma ridic in munji si sa trag cu nemiluita in cetele de dusmani si de vanduji, daca 
autoritaji si legi in Romania Mare pot patrona asemenea crime in contra najiunii 
romane, a onoarei si a viitorului ei si daca aceste legi si autoritaji vandute i-au inchis 
orice speranja de dreptate si de mantuire romaneasca. 

M-am intors la Iasi cu sufletul chinuit , incarcat de povara pe care tot neamul acesta 
o poarta asupra lui. 

Ce grozava este instrainarea clasei conducatoare a unui popor, a clasei lui politice si 
culturale. 

Literajii si scriitorii isi gasesc subiect de tratat in toate nimicurile. Carji peste carji 
apar. Sunt pline vitrinele librariilor de ele. Ce va zice viitorul despre acestia, daca 
pentru o tragedie istorica precum aceea a mojilor, petrecuta sub ochii lor, ei n-au 
gasit nici un cuvant care sa fie in acelasi timp si un semnal de alarma pentru poporul 
amejit de toata literatura scandaloasa care-l adoarme si-i intuneca drumul viitorului 
si al viejii? 

Cum va trebui sa priveasca neamul pe acesti scriitori si literati, a caror misiune, ce 
mai sfanta, este tocmai aceea de a denunja primejdiile care-i ameninja fiinja fizica 
sau morala si de a-i lumina caile viitorului? Si cum va trebui sa fie privita aceasta 
clasa politica de „oratori" in parlament si pe la toate raspantiile drumurilor, 
dezertoare de la obligajiile ei elementare, d ea veghea asupra viejii si onoarei 
neamului? 



Coborand cu micul tren de la Bistra spre Turda, in aceeasi incapere a vagonului s-a 
urcat si directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care abia il mai Jineau hainele 
si care dadea impresia unei vieji traite in abundenja. Nu cred ca unul ca acesta, 
macar o singura data in viaja lui, sa fi cunoscut ce este foamea. 



In stasia urmatoare s-a mai urcat un tanar cam de seama mea. Din primele 
momente am injeles ca sunt cunoscuji si prieteni si se afla in foarte bune raporturi, 
si ca acel tanar e roman. 

Jidanul si-a turnat cafea cu lapte dintr-un terimos si a scos niste bucaji de cozonac 
dintr-un pachet. A Tnceput sa manance. Observam la el o pofta de lup. S-a repezit la 
mancare inainte de a-l invita pe cunoscutul sau. Imediat insa, l-a invitat. Acesta a 
primit o felie de cozonac si o ceasca de cafea cu lapte si a Tnceput a manca pujin cam 
sfios, aratandu-se recunoscator si respectuos faja de bogatasul jidan pentru „aten£ia" 
pe care i-o aratase. 

Era pe la cinci dimineaja. Inca nu se luminase bine. Vineri, inainte de Pasti. Vinerea 
Patimilor. Ma intrebam indurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tanar 
roman, care in aceasta zi, cand toata lumea crestina Jine post negru, mananca 
alaturi de jidan, alaturi de calaul romanilor, cozonac? 

Din discujiile intre aflu ca acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o pofta de vorba 
nemasurata. Tot timpul vorbea si glumea. 

La un moment dat, scoate un patefon, aseaza rand pe rand placile si-l pune sa cante. 
Tot ce-si poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau intr-un colt; de vagon. 
Ascult fara a spune nici un cuvant. Ma uit pe geam. Incepe sa se lumineze. Pe 
soseaua de alaturi coboara, tacuji si tristi, mojii, mergand fiecare pe langa capul 
calului sau. Se due la targ la Turda, cu cate un sac de mangal in caruja, la 60 de 
kilometri sa-l vanda si sa cumpere, nu haine noi, nu jucarii, ci cateva kilograme de 
malai, pentru ca sa duca de Pasti copiilor. Aceasta e toata bucuria pe care le-o pot 
face. 

*** 

Geme inima in mine de durere si de ingrijorare. Nu e de ajuns ca acesti jefuitori le 
iau painea. Le pangaresc, le palmuiesc, in aceasta Vineri a Patimilor, saracia si 
credinja. Tree cantand si batjocorind pe drumurile acestea de patimire milenara, pe 
care din respect pentru suferinja si durere omeneasca, nici un om din lume nu poate 
pasi decat in cea mai adanca tacere si buna cuviinja, descoperit in faja poporului 
flamand si rupt, care paseste rar, sub condamnarea soartei nemiloase. 

Cand s-a luminat de ziua, patru ochi si-au intalnit privirile. Ai mei si ai tanarului. Am 
injeles ca ma cunoscuse. Incurcat, nu-si mai gasea cumpatul. II recunoscusem si eu. 
Fusese student nationalist crestin la 1923. II vazusem in primele randuri ale unui 
grup studenjesc, manifestand si cantand: 

„Si vom strivi jidanii sub calcaie, 

Sau vom muri cu gloria etc." 

Mi-am zis plin de amaraciune: Daca toji tinerii care lupta, vor ajunge maine asa, 
atunci neamul acesta al nostru trebuie sa piara: prin cucerire jidaneasca, prin potop, 
prin cutremursau prin dinamita - nu intereseaza, dar trebuie sa piara. 



VARA LUI 1929 



Am petrecut-o in doua marsuri. Cu tinerii din fragile de cruce din Galaji si Focsani si 
cu legionarii. 

Voiam sa-i due pe drumurile de atatea ori batatorite de mine, sa traiesc cat mai mult 
cu ei, sa-i observ. sa-i studiez, sa vada si ei frumusejile Jarii acesteia. 

De data aceasta, ca si in toate marsurile pe care le voi face, voi cauta sa dezvolt in 
tinerii legionari, in primul rand, voinfa. Prin marsuri lungi, incarcaji de poveri, 
executate prin ploaie, vant, caldura tropicala sau noroaie si in cadenja si aliniere, cu 
ore intregi de interdicjie a vorbirii. Prin viafa aspra, dormind in padure si mancand 
simplu. Prin obligapa de a fi seven cu ei insisi, in toate privinjele, incepand de la 
Jinuta si gesturi. Prin crearea de obstacole pe care ei erau obligate a le invinge, 
escaladand stand, trecand ape. 

Urmaream sa fac din ei oameni de voin(a, care sa priveasca drept si sa se comporte 
cu barbajie faja de orice greutate. De aceea nu permiteam niciodata ocolirea unui 
obstacol, ci numai depasirea lui. 

In locul omului slab si invins, care se apleaca mereu la toate bataile de vant, om care 
covarseste, ca numar, in politica, ca si in celelalte ocupajii - trebuie sa cream 
neamului acesta un invingator. Neaplecat si neinduplecat. 

Prin instrucjia intrunita, voi cauta, in al doilea rand, sa dezvolt constiinja de corp, de 
unitate. Un dun al unitajii. Am observat ca instrucjia intrunita are o mare influenja 
asupra intelectului si psihicului unui om, punandu-i in ordine si in cadenja mintea 
dezordonata si simjirea anarhica. 

Prin aplicarea de pedepse, voi cauta sa dezvolt, in sfarsit, sim$ul responsabilita$ii. 
Curajul de a-si asuma fiecare raspunderea faptelor sale. Pentru ca nimic nu e mai 
dezgustator decat omul care minte si fuge de raspundere. 

Am pedepsit regulat, fara excepjie, pentru orice abatere. La Vatra Dornei am 
pedepsit un tanar, pentru ca a provocat un conflict intr-un pare. 

La Dorna Cozanesti s-a intamplat ceva mai grav, nu ca efect, ci ca dezvaluire de 
construcjie sufleteasca. Patru tineri s-au dus la o carciuma jidoveasca, au cerut 
sarmale, paine, vin si dupa ce au mancat bine, s-au sculat si, in loc de plata, unui 
dintre ei a scos revolverul, eroic si a ameninjat pe jidan ca il impusca daca spune 
ceva, sub cuvant ca sunt din grupul lui Corneliu Codreanu. 

L-am pedepsit. Tanarul, daca-l voi lasa asa, se va nenoroci el, nu jidanul caruia i-a 
furat o cutie de sardele. De altfel in lumea legionara pedeapsa nu poate da nastere la 
suparare. Pentru ca toji suntem supusi greselii. Pedeapsa inseamna in concepjia 
noastra, obligajia pe care o are omul e onoare de a repara greseala sa. Odata 
aceasta ispasita, omul este liber de povara ei, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. 



Aceasta pedeapsa, in cele mai multe cazuri, este o munca. Nu pentru ca munca ar 
avea un caracter de osanda, ci pentru ca da o posibilitate de a repare, printr-un 
bine, raul pe care l-ai facut. 

De aceea totdeauna legionarul va primi si va executa cu seninatate o pedeapsa. 



HOTARAREA DE A PASI IN MASE 
8 NOIEMBRIE 1929 



Trecusera mai bine de doi ani de cand Legiunea luase fiinja. Cuiburile se inmuljisera 
pe toata intinderea Jarii. Se simjea acum nevoia de a accentua, prin intrebuinjarea si 
stimularea acestor mici forte, miscarea inceputa. Singura cale legala care putea sa 
ne duca la masuri de stat pentru rezolvarea problemei jidanesti, era calea politica. Ea 
presupune contactul cu masele populare. Bun sau rau, acesta era drumul pe care 
legea ni-l punea la dispozijie si pe care, mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa 
pasim. Cu Lefter si cu Potolea am fixat prima intrunire publica legionara la Tg. 
Beresti din nordul judejului Covurlui, pentru data de 15 decembrie. Hotararea am 
luat-o inca de la 8 noiembrie, cand o noua serie de legionari, veniji din diferite parti 
ale Jarii cu ocazia sarbatoririi patronului Legiunii, Tsi depuneau juramantul. 

In acelasi timp l-am trimis pe Totu in judejul Turda, pentru ca, Tmpreuna cu Amos 
Horajiu Pop, sa intensifice si acolo propaganda legionara, pregatind o intrunire. 



15 DECEMBRIE 1929 



La 14 decembrie seara, eram in Beresti. La gara m-a asteptat Lefter, Potolea, Tanase 
Antohi si aljii. Targul era un adevarat viespar de jidanime; casa ingramadita langa 
casa, dugheana langa dugheana. Singura strada trece prin mijlocul targusorului. 
Noroiul pana la glezne. Pe margini, niste trotuare de scandura. Am fost gazduiji la 
Potolea. 

A doua zi dimineaja, ma intampina la usa maiorul de jandarmi si procurorul, veniji de 
la Galaji sa-mi puna in vedere ca nu pot sa Jin intrunirea. 

Le-am spus: 

- Ceea ce pretindeji dvs. nu e nici drept nici legal. In Jara aceasta toata lumea are 
dreptul sa Jina intruniri: nemji, unguri, turci, tatari, bulgari, jidani. Numai eu sa nu 
am acest drept? Masura Dvs. este samavolnica. Este in afara legii si nu ma voi 
supune. Voi tjine intrunirea cu orice prej. 



In sfarsit, dupa mai multa discujie, mi s-a aprobat sa Jin intrunirea, dar sa nu fac 
dezordini. 

Ce era sa fac? Ce dezordine? Sa sparg casele la oameni? Era prima mea intrunire 
publica. Nu aveam tot interesul ca ea sa decurga in cea mai perfecta ordine, pentru a 
nu-mi pierde dreptul de a le Jine pe celelalte? 

La ora fixata pentru intrunire, s-a adunat un numarfoarte mic de oameni. Abia vreo 
suta. De la ei am aflat ca lumea ar fi voit sa vina multa, dar a fost oprita de jandarmi 
prin sate. 

Toata intrunirea a durat cinci minute. Un minut a vorbit Lefter, unul Potolea si restul 
eu. Am spus: 

- Am venit sa Jin o intrunire. Dar autoritajile imi opresc oamenii cu forja. In contra 
tuturor ordinelor, voi Jine zece intruniri! Sa mi se aduca un cal si voi merge calare 
din sat in sat, prin toata plasa Horincii! 

Calul era de altfel singura posibilitate de locomojiune prin noroaiele acelea. Peste 
doua ore mi s-a adus un cal si am plecat. Dupa mine, pe jos, venea Lefter cu inca 
vreo patru legionari. Am ajuns in primul sat, la Meria. Acolo, in curtea bisericii, in 
cateva minute, lumea s-a adunat toata: barbaji, femei si copii. Le-am vorbit pujine 
cuvinte si nu am desfasurat nici un program politic: 

- Sa ne unim cu tojii, barbaji si femei, sa ne croim noua si neamului nostru alta 
soarta. Se apropie ceasul de inviere si mantuire romaneasca. Cel ce va crede, eel ce 
va lupta si suferi, va fi rasplatit si binecuvantat de neamul acesta. Vremuri noi bat la 
porjile noastre! O lume, cu sufletul sterp si uscat, moare si alta se naste: a acelora 
cu sufletul prin de credinja. In lumea aceasta noua, fiecare isi va avea locul sau, nu 
dupa scoala, nu dupa inteligenja, nu dupa stiinja, ci in primul rand dupa credinja sa 
si dupa caracterul sau. 

Am plecat mai departe. Dupa vreo patru kilometri, am ajuns in sat, la Slivna. Se 
inserase. Oamenii m-au asteptat insa, in drum, cu lumanarile aprinse. In capul 
satului mi-a iesit inainte un cuib de legionari in frunte cu Todosiu. Am vorbit si aici. 
Pe urma am plecat mai departe, spre satul Comanesti, condus de cuibul de legionari 
din Slivna. Pe drumuri pe care nu mai fusesem niciodata. 

Si aici, de asemenea, oamenii m-au asteptat cu felinare si lumanari, iar flacaii, 
cantand. 

Oamenii ma primeau cu bucurie, fara deosebire de partide politice. Nu ne 
cunoscusem, dar parca eram prieteni de cand lumea. Dusmaniile se topisera. Eram o 
singura apa, un singur suflet, un singur neam. 

A doua zi dimineaja, am plecat mai departe. De asta data, nu mai eram singur. Trei 
calareji ma intrebasera daca ma pot insoji si am pornit impreuna. In marginea 
satului vecin, Ganesti, Ne-am oprit la Dumitru Cristian. Om de vreo 40 de ani, cu o 
figura de haiduc si uitatura de sub sprancene. Nationalist si luptator din timpul 
miscarilor studenjesti, el si-a deshamat caii de la caruja, si-a pus seaua pe unul si a 



pornit cu noi. In curand numarul nostru s-a marit cu Dumitru si Vasile Popa, cu 
Hasan si Chiculija. 

Tot mergand din sat in sat, numarul calarejilor a ajuns la douazeci. Eram toji tineri 
intre 25 si 30 de ani. Numai cajiva aveau intre 35 si 40 de ani, iar eel mai batran era 
mos Chiculija din Cavadinesti, de vreo 45 de ani. Cand ne-am facut mai mulji, am 
simjit nevoia de un semn distinctiv, de o uniforma. Dar pentru ca nu aveam 
posibilitaji, ne-am pus cu tojii, la caciuli, pene de curcan. §i asa intram prin sate 
cantand. Trecand in cantec si in trapul cailor, pe coamele dealurilor de langa Prut, pe 
unde de atatea ori trecusera si luptasera stramosii nostri, se pare ca eram umbrele 
acelora care aparasera pe vremuri pamantul Moldovei. Viii de acum si morjii de 
atunci, eram acelasi suflet, aceeasi mare unitate, purtata de vanturi pe creste de 
dealuri: a romanismului. Vestea ca sosesc s-a intins din om in om, prin toate satele. 
Lumea ne astepta pretutindeni. Pe cine intalneam pe drum, ne intampina cu 
intre barea: 

- Domnisorule, cand veniji si pe la noi prin sat? Ieri v-a asteptat lumea pana 
noaptea tarziu. 

In sate, cand cantam sau vorbeam oamenilor, simjeam ca patrund in cele adancuri 
sufletesti nedefinite, acolo unde politicienii, cu programele lor de imprumut, nu 
putusera sa pogoare. Aici, in aceste adancuri, am infipt radacinile miscarii legionare. 
Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni. 

Joi, era zi de targ la Beresti. La ora 10 dimineaja, am aparut pe creasta de deasupra 
targului, 50 de calareji. De acolo, in coloana de mars, cantand, am coborat in targ. 
Lumea ne-a primit cu mare insuflejire. Din casele crestinilor ieseau romanii si ne 
turnau caldari cu apa in cale, dupa vechiul obicei, ca sa ne mearga in plin pe drumul 
nostru. Ne-am dus din nou in curtea lui Nicu Balan, unde ar fi trebuit sa aiba loc 
prima intrunire. acum eram peste trei mii de oameni. N-am Jinut intrunire. Am dat 
calarejilor, unora dintre ei, cate o amintire de la mine. 

Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, facuta in inchisoarea de la Vacaresti; lui 
mos Chirculija i-am dat o zvastica. Pe Lefter si Potolea i-am numit in Consiliul 
suprem al Legiunii, iar pe Nicu Balan, in statul major la Covurluiului. Pe Dumitru 
Cristian, seful legionarilor de pe valea Horincii. 

Valea aceasta a Hornicii, cu locurile si cu oamenii ei, mi-a ramas draga. Dupa 
Focsani, aici va fi al doilea stalp al miscarii legionare. 



IN ARDEAL, LA LUDO§UL DE MURE§ 



Vineri, inainte de Craciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre Ludos. Eram 
patru: Radu Mironovici, care conducea, Emil Eremeiu, un alt cunoscut si eu. Un ger 
grozav oprise trenurile pe drum. In noaptea aceea am indurat un frig ingrozitor. Desi 
umpluseram camioneta cu paie si intraseram pana la brau in ele. Am facut drumul 



Iasi - Piatra Neamt; - Valea Bistrijei. La ora 4 dimineaja, eram pe crestele Munjilor 
Carpaji. 

La 11 seara, in ajunul Craciunului, dupa mai mult de 24 de ore de mers, am ajuns la 
Ludosul de Mures. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua zi, ne-am dus la biserica, 
apoi am vizitat oraselul. E mai mare decat Tg Beresti si situat la vreo 40 km nord de 
Turda, capitala judejului. §i acesta e plin de jidanime, fara insa a ajunge procentul 
de la Beresti. §i aici Iuda, asezat la Targ, si-a intins panza ca un paianjen peste 
intreg Jinutul romanesc. In aceasta plasa vor fi prinsi biejii Jarani, vor fi invartiji si 
amejiji si apoi supji de tot avutul lor. 

In dimineaja zilei a doua de Craciun, am pornit. Intai camioneta cu 10 legionari, iar 
dupa ea, eu cu vreo 20 de calareji: Amos, Nichita, Colceriu, profesorul Matei si aljii, 
toji cu pene de curcan la caciuli. 

Pe sosea ne intalnea lumea si nestiind despre ce este vorba, ne privea cu 
nedumerire. Dar noi mergeam parca investiji cu cea mai puternica autoritate, caci 
simjeam ca venim in numele neamului romanesc, din porunca lui si pentru dansul. 

In Gheja, Gligoresti, in Gura Ariesului, oamenii s-au adunat tot asa de mulji ca si pe 
Valea Horincii. Nici lor nu le-am dus nici un program politic. Le-am spus numai ca 
venim din Moldova ca sa chemam la inviere sufletul necajit al romanilor; caci o mie 
de ani de robie, de nedreptate si de mormant ne-au fost de ajuns. Romania Mare s-a 
facut cu multa jertfa, dar parca stapanirea straina si vechea nedreptate se 
prelungesc inca si dincoace de infaptuirea acestei Romanii. Zece ani de guvernari 
romanesti n-au reusit sa ne vindece de ranile care ne dor si nici n-au reparat 
nedreptajile seculare. Ele ne-au dat o unitate de forma dar sufletul romanesc ni l-au 
frant in atatea bucaji, cate partide sunt. 

invierea neamului acesta clocoteste sub pamant si va izbucni in curand, luminand cu 
lumina ei intreg viitorul si intreg trecutul nostru intunecat. Cel ce va crede, va fi 
biruitor! 

Din nou simjeam cum ma coborin adancuri. 

Desi la sute de kilometri distanja, desi in regiuni desparjite de secole prin granije, si 
acolo am gasit acelasi suflet, exact acelasi ca pe Valea Horincii de langa Prut. Acelasi 
suflet al neamului, peste care am injeles ca n-a putut fi trasa niciodata vreun fel de 
frontiera. El a curs de la un capat la altul al neamului, de la Nistru pana la Tisa, fara 
ca sa-i pese de frontierele asezate de mana omeneasca, ca si apa care in adancuri 
curge pe sub pamant, fara ca sa Jina seama de gardurile pe care oamenii le-au facut 
la suprafaja. Acolo, in adanc, nu am gasit partide, nici vrajba, nici ciocniri de 
interese, nici „oarba neunire", nici luptele intre fraji, ci unitate §i armonie. 

A treia zi de Craciun am plecat din nou. Ne-am oprit la o biserica si am facut o 
rugaciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia si ai lui si pentru Iancu, ca sa stie si ei 
ca noi pasim astazi pe pamantul pe care trupurile lor au fost chinuite si sfartecate 
pentru neam. Era ziua Sfantului §tefan. Am aprins o lumanare pentru sufletul lui 
§tefan eel Mare, prin care neamul nostru s-a ridicat la cea mai mare inaljime a lui si 
pe care au il socot la inaljimea lui Napoleon, a lui Cezar si Alexandru Macedon. Pe 
oriunde vor merge pasii mei, prin orice lupte voi intra, daca deasupra mea voi simji 



umbra Sfantului Arhanghel Mihail si dedesubt umbrele celor 20 de morji dragi ai 
familiei si miscarii legionare, in dreapta simt sufletul lui Stefan eel Mare si spada sa. 



IN BASARANIA 



La 20 ianuarie, am trimis pe Totu, Cranganu, Eremeiu, inso£it;i de o echipa cu 
camioneta, in jud. Tecuci; iar eu, la 25 ianuarie 1930, eram din nou pe Valea 
Horincii, in mijlocul calarejilor. La 26 seara, dupa ce am trecut prin Rogojeni, intram 
in Oancea. In ambele sate suntem primiji cu dragoste si cu nadejdi de muljimea 
adunata. Suntem gazduiji in Oancea la familia Antachi. A doua zi, luni, targ la Cahul. 

Sa trecem in Basarabia. Aici jidanii sunt mulji si mai provocatori. Aici, ca si in 
celelalte targuri basarabene, jidanimea e comunista, dar nu pentru „iubirea de 
oameni", ci numai din ura pentru statul roman, pe care numai prin triumful 
comunismului l-ar putea vedea doborat la pamant si pus sub calcaiul totalei stapaniri 
jidanesti. Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de a stapani si 
exploata popoarele crestine in virtutea „poporului ales", care sta la baza religiei 
jidanesti. 

Seara, am facut niste cruci albe din panza, de 20 cm pe care le-am pus pe piepturile 
calarejilor. Mi s-a dat o cruce de lemn pe care o voi purta in mana. 

A doua zi, la ora 10 dimineaja, in fruntea a 30 de calareji, tree Prutul, mergand cu 
crucea in mana in contra puterii pagane care sugruma Basarabia crestina. Dupa 
patru kilometri intram in oras. Crestinii ies din case si vin dupa noi. Nu ne cunosc, 
dar ne vad cu cruci albe pe piept si cu pene la caciula. Trecem pe strazi cantand: 
„Scoala, scoala, mai romane". 

Ne oprim in piaja. Intr-o clipa se aduna in jurul nostru peste 7000 de Jarani. Nimeni 
dintre ei nu stie cine suntem si ce voim. Dartoji presimt ca venim spre mantuirea 
lor. 

Incep sa le vorbesc in aceeasi limba ca pe Valea Hornicii si in Turda. Dar dupa doua 
minute polijaiul Popov si autoritajile strabat pana la mine si ma opresc: 

- N-ai voie sa Jii intrunire in piaja publica... 

- Poporul roman are voie oriunde in casa lui. 
Autoritajile strigau sa nu vorbesc; oamenii, sa vorbesc. 

- Oameni buni - le spun eu - asa este; legile ne opresc sa Jinem adunari in piaja 
publica. Sa mergem la marginea orasului sau intr-o curte a cuiva. 

Fac semn calarejilor si pornim spre marginea orasului. Un cordon de sergenji opreste 
muljimea. Peste cateva minute imi apare in faja un detasament de soldaji cu 



baioneta la arma. In frunte un colonel, Colonelul Cornea. Scoate revolverul si mi-l 
pune in faja: 

- Stai, ca te-mpusc! 
Ma opresc. 

- Domnule colonel, de ce sa ma impusti, caci nu am facut nici un rau. Am si eu 
revolver, dar n-am venit sa ma bat cu nimeni si mai cu seama cu armata romana. 
Toate argumentarile mele au fost zadarnice. Am stat acolo timp de aproape o ora, 
suportand toate insultele si batjocurile posibile. As fi putut sa raspund la fel si sa ma 
lupt. Mi-a trebuit insa o rabdare de fier ca sa nu cad intr-o situate si mai trista, 
aceea de a ma lupta eu, nationalist roman, cu armata Jarii mele, in faja jidanilor 
comunisti. 

Colonelul a inceput sa traga cu sabia in noi si in cai, iar soldajii sa ne impunga cu 
baionetele. A venit prefectul. am descalecat si am plecat cu el la Prefectura. A fost un 
om civilizat. A venit si colonelul. 

I-am spus: 

- Eu am respect pentru gradul Dvs., de aceea nu v-am raspuns. Dar nu-i nimic. 
Lunea viitoare ne intalnim din nou in acelasi loc. 

Am plecat. Un sergent mi-a dat calul. Cristian si Chiculija ma asteptau, fara cai, la 
poarta. §i-au adus si ei caii, am incalecat si am pornit inapoi pe unde venisem, 
alungaji din urma de polijisti si intovarasiji de privirile batjocoritoare ale jidanilor. La 
marginea orasului, am gasit si pe ceilalji calareji amaraji si deprimaji de infrangerea 
avuta. Mai departe, cajiva Jarani s-au furisat din oras, sa ne intrebe cine suntem. 

- Mergeji si spuneji oamenilor ca lunea viitoare venim din nou. Toata crestinatatea 
din judej sa vina la Cahul. 

Suferisem o infrangere. Acum nu mai puteam canta, ne intorceam fara sa mai 
vorbim unul cu altul. Ajunsi la Oancea, am facut 10 afise de mana prin care anunjam 
ca luni, 10 februarie, vom veni din nou la Cahul. Acestea le-am trimis prin calareji in 
mai multe puncte ale judejului. Ne-am intors la Ganesti, acasa la Cristian, unde am 
ajuns pa la 12 noaptea, dupa un drum greu, prin intuneric de nu vedeam la doi pasi 
inainte, batuji in faja de lapovija, iar in spate de amintirea infrangerii. Am dormit la 
Cristian. A doua zi dimineaja, am plecat la Beresti. Acolo am scris un ordin catre 
legionarii din Valea Horincii, Galaji, Iasi, Bucuresti, Focsani si Turda, prin care le 
spuneam ca am fot infranji la Cahul si ca este, pentru noi toji, o problema de onoare 
de a ne reintoarce acolo si de a invinge. Ca sunt chemaji in numar cat mai mare. 
Locul de adunare, la Oancea, nude trebuie sa fie prezenji eel tarziu duminica seara, 2 
februarie. In acelasi timp, am anunjat si echipa Totu, Cranganu, Eremeiu, care se 
afla in judejul Tecuci. Am scris de asemenea o scrisoare tatalui meu pe care-l rugam 
sa vina sa ne ajute. Legionarii mi-au strans bani si am plecat la Bucuresti. Acolo im- 
am prezentat d-lui Ioanijescu, subsecretar de stat la Interne. 

I-am povestit cele intamplate la Cahul si i-am cerut permisiunea de a Jine o noua 
intrunire - cerere legala - luandu-mi angajamentul desfasurarii in cea mai perfecta 



ordine a acestei Tntruniri. Cu condijia de a nu fi provocate de autoritaji. Dupa mai 
multe lamuriri pe care mi le-a cerut, mi s-a aprobat intrunirea. Nu aveam nevoie de 
aprobare. Nu cere legea acest lucru. Dar eu am vrut sa ma pun la adapost de orice 
interpretare tendenjioasa. 

Duminica dimineaja am fost din nou la Oancea. Lefter s-a dus la Cahul, pentru a fixa 
cu autoritajile locul de adunare. 

In oras era o mare fierbere. Autoritajile primeau vesti ca Jaranii se indreapta cu miile 
din toate parjile judejului, pentru a veni la adunare la Cahul. 

In cursul zilei, au sosit doua camioane din Focsani, cu Hristache Solomon si Blanaru. 
Au sosit de la Turda: Moga si Nichita; de la Iasi: grupul de legionari cu Banea, Ifrim 
si parintele Isihie : din Galaji: Stelescu cu frajia, un delegat al studenjilor legionari 
din Bucuresti si Pralea cu cuiburile din Foltesti. apoi pe jos, cu caruje si calari, 
berestenii si legionarii din Valea Horincii. 

A sosit si tatal meu. Seara eram peste 300 de legionari care au fost incartiruiji in 
Oancea. Si inca mai soseau. 

Fiindu-mi teama ca nu cumva sa ni se desfaca podul de pontoane de peste Prut, 
facandu-ne astfel imposibila trecerea, am dispus ca in timpul nopjii, un grup de 30 
de legionari sa ocupe ambele capete ale podului. 

Luni dimineaja, la ora 8, am trimis inainte un grup de 50 de legionari sub comanda 
lui Potolea ca sa intre in oras pentru a face polijia adunarii. intre timp s-au facut 
intervenjii pentru a ne opri intrunirea. Era o imposibilitate. La ora 10 ne-am incolonat 
si am pornit: 

In linia I-a, calareji in numar de 100, cu drapel, toji cu pene la caciula. Mulji in 
camasi verzi. Fiecare avea pe piept o cruce alba facuta din panza. Aveam infajisarea 
unor cruciatji, care mergeau in numele crucii, in contra unor puteri pagane, sa scape 
pe romani. 

In linia a Il-a, veneau pedestrii in coloana de mars, cu drapelul lor, peste 10 la 
numar. 

In linia a Ill-a, urmau vreo 80 de caruje, incarcate cu cate 4-5 si 6 oameni, in 
majoritate locuitori din Oancea, de asemenea cu drapelul lor. 

Totul avea aspect de inceput de batalie. 

Cand am ajuns la marginea orasului, o mare de capete descoperite ne-au primit fara 
urale si fara muzici, intr-o impresionanta tacere de biserica. 

Am trecut calari prin mijlocul acestei Jaranimi. O parte plangea. 



Jaranimea aceasta din intreaga Basarabie, nici ea nu a simjit nimic in bine dupa 
unire. Caci iesind de sub stapanirea ruseasca, a intrat sub stapanirea jidanilor. A fost 
pur si simplu lasata prada jidanilor. 

De 12 ani este exploatata si supta de catre comunistii jidani, cum nici eel mai tiranic 
regim cunoscut in istorie n-a exploatat vreo societate omeneasca. 

Orasele si targurile sunt adevarate colonii de lipitori infipte in trupul istovit al 
taranimii. 

Si culme a nerusinarii, tocmai aceste lipitori s-au transformat in luptatori impotriva 
exploatarii poporului, in contra terorii care apasa poporul. Acestia sunt comunisti din 
Basarabia si din Romania. 

Si mai mult: aceste lipitori pline de sangele supt al romanilor intrejin, in presa lor in 
frunte cu „Adevarul" si „Dimineat;a" urmatorul limbaj: 

- Noi am trait si traim (lipitorile!) in cea mai buna frape si armonie cu poporul 

roman. 

- Numai niste dusmani ai poporului, dusmani ai (arii, niste extremist de dreapta, vor 
sa strice aceasta armonie. 



Erau pe locul intrunirii peste 20.000 de Jarani. Desigur, cea mai mare adunare de 
oameni pe care o vazuse de la inceputul fiinjei sale acest oras. Fara manifeste, fara 
ziare si fara propaganda. Intrunirea s-a Jinut intr-o mare solemnitate. De o parte, 
erau asezaji in linie calarejii: de alta parte, coloana legionarilor pedestri. 

Jaranimea a ascultat descoperita. Nici un cuvant, nici un gest n-a tulburat aceasta 
solemnitate. De asta data colonelul Cornea n-a mai aparut la intalnirea data. 

Am spus acestei Jaranimi basarabene, pe care o vedeam ca asteapta un cuvant de 
mangaiere si pe care n-o adunasem eu aici, in numarul acesta covarsitor, ci marile ei 
dureri: 

- Ca noi nu vom lasa-o uitata in robia jidaneasca in care zace astazi. Ca ea va deveni 
libera, stapana pe rodul muncii ei, stapana pe pamantul ei, stapana pe Jara ei. Ca 
zorile zilei celei noi a neamului se arata. Ca in lupta inceputa, ea sa dea numai 
credinfa - credinja pana la moarte - si va primi, in schimb, dreptate si marire. 

Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Banea, Ifrim, preot Isihie, Victor Moga, Tarziu, 
Hristache Solomon. La urma a vorbit timp de doua ore tatal meu, desavarsit ca limba 
populara, stil si adancime. 

Apoi am sfatuit Jaranimea sa se imprastie prin sate, in cea mai perfecta liniste si 
ordine, atragand atenjia ca noi am face eel mai mare serviciu jidanilor daca aceasta 
impunatoare adunare s-ar sfarsi printr-o cat de mica dezordine. 

Lumea voia sa ne duca cu ea. Din toate parjile ni se striga: 



- Dumnezeu sa va ajute! 

Urmariji de dragostea acestor Jarani, am plecat la Oancea, de unde ne-am desparjit. 
Din acest moment al adunarii de la Cahul, tatal meu a intrat in miscarea legionara. 

Lumea s-a imprastiat in cea mai perfecta ordine. triumful nostril era mare, mai ales 
prin linistea si ordinea in care se desfasurase si se terminase totul. Jidanii din Cahul 
avea insa nevoie cu orice pret; de scandal, de tulburare si dezordine. Pentru ca sa ne 
compromita acjiunea si sa poata determina masuri in contra ei din partea guvernului. 

Vazand insa ca oamenii se indrepta linistiji catre case, doi jidani, desigur pusi de 
rabin, au spart geamurile unui magazin, propriu lor magazin. Ar fi iesit de aici, in 
presa din Sarindar: „Dimineat;a" si „Adevarul": Man devastari la Cahul, Cat pierde 
(ara in fat;a strainatapi! etc., daca autoritajile si oamenii nostri ni i-ar fi surprins 
asupra faptului si n-arfi fost dusi la polijie. 

Am dat acest caz de mica importanja in sine, dar de o imensa importanja pentru cei 
care vor sa injeleaga si sa cunoasca sistemele de lupta diavolesti ale jidanilor. Ei sunt 
in stare sa dea foe unui oras intreg, pentru ca, aruncand propria lor fapta in spatele 
adversarului, sa compromita o acjiune, care altfel ar duce la rezolvarea completa a 
problemei jidanesti. 

Atrag deci atenjia legionarilor, sa nu se lase provocate, caci noi, numai prin cea mai 
perfecta ordine vom triumfa. Dezordinea nu inseamna conflictul nostru cu jidanii, ci 
insemneaza conflictul nostru cu statul. Or, jidanii de aici vor sa ne impinga in 
permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atrasi sau 
impinsi in lupta cu statul, vom fi macinaji; iar ei vor ramane mai departe ca niste 
privitori impartiali. 



La Iasi, ma astepta in poarta cainele meu Fragu, pe care-l aveam de la 1924, martor 
la toate incercarile si luptele prin care trecusem de atunci incoace. 

Aici mi-am rezolvat chestiunile curente de organizare, corespondent^ cu cuiburile, pe 
care mi le prezenta in regula Banea, seful corespondenjei legionare. Banea incepuse 
a prinde bine felul meu de a vedea, in timp de doi an de corespondent^, incat putea 
rezolva foarte multe chestiuni singur, in aceasta perioada in care veneam rar la Iasi. 



DIN NOU IN BASARABIA 



N-am putut ramane acasa decat o saptamana, deoarece Jaranii din Basarabia au 
trimis delegaji, scrisori si telegrame dupa mine. Ei s-au legat cu atata nadejde de 
miscare aceasta, cu atata sfinjenie, cum nu-si poate cineva imagina. 



in doua saptamani de la prima intrare in Cahul, vestea despre legionari s-a dus ca 
fulgerul prin toata masa crestina a Basarabiei de jos. Din sat in sat, pana la marginea 
Nistrului. Vestea unui inceput de mantuire din sclavia jidaneasca a aprins inimile 
biejilor Jarani. 

Isi legasera pana atunci nadejdea de Partidul Jaranesc, crezand ca ei, Jaranii, cand 
va veni la putere acest partid al lor, vor capata dreptate. Dupa 8 ani de chinuri, de 
lupte, de nadejdi in acest partid, au descoperit ceva ingrozitor pentru sufletul lor: ca 
au fost tradap, in§elap: ca in dosul numelui de partid Jaranesc se ascund interesele 
jidanimii. Partidul „La Jaranul roman cu perciunii de jupan". Asa in botezase 
profesorul Cuza. 

Te cuprindea jalea sa fi vazut aceasta strivire de credinja in inimile Jaranimii, in 
momentul in care, dupa 8 ani, a injeles ca buna ei credinja fusese inselata. 

Iata-ne deci din nou la Beresti si apoi cu masina pe malul Prutului, la Rogojeni, unde 
ma asteptau peste 200 de calareji sub conducerea lui Stefan Moraru si a lui Mos 
Cosa. Adunaji de prin toate satele din jur. 

- Sa mergem pana la Nistru, spuse unul. 

- Da! Vom merge, ii raspund. 

Acum imi incoljeste pentru prima oara gandul sa fac o expedite in stil mare 
cuprinzand toata Basarabia de sud, de la Tighina pana la Cetatea Alba. 

Intors la Iasi, ma munceste mereu acest gand: cum as putea face sa strabat 
Basarabia pana la Nistru? 

O singura problema e grea: cum as putea proceda ca sa nu ne opreasca autoritajile, 
sa nu ne batem cu statul, cu armata? 

Atunci ma gandesc sa lansez o noua organizajie najionala, pentru combaterea 
comunismului jidanesc, in care sa intre si „Legiunea Arhanghelul Mihail" si oricare 
alte organizajii de tineri, peste deosebire de partide. In modul acesta socoteam ca ne 
puteam strecura in Basarabia. 

Ce nume sa-i dam acestei organizajii? Discut cu legionarii in sala caminului. Unii 
spun: „Falanga anticomunista", aljii, alte denumiri. Cranganu spune: „GARDA DE 
FIER". 

- Acesta sa fie! 

Acum pregateam aceasta acjiune anticomunista, nu antimuncitoreasca. Pentru ca eu, 
cand zic comunisti, injeleg jidani. 

Pentru a objine autorizajia intrarii in Basarabia, inlaturand astfel conflictele cu 
autoritajile, peste cateva zile m-am prezentat in audienja la Dl. Vaida Voevod, pe 
atunci Ministru de Interne. De la Ionel Bratianu, era al doilea om politic de talie mare 
pe care-l vedeam. 



M-a rejinut trei ore. Am injeles ca era gresit informat si asupra noastra si asupra 
problemei jidanesti, pe care nu o cunostea in adevarata ei lumina. 

Pe noi ne credea niste tineri zvapaiaji, care vrem sa rezolvam problema jidaneasca 
prin spargeri de geamuri. I-am explicat atunci cum vedem noi problema jidaneasca. 
Cum ea este o problema de viaja si de moarte pentru romani. Cum numarul lor e 
coplesitor si inadmisibil; cum au desfiinjat clasa de mijloc, orasele romanesti. I-am 
spus proporjia dintre crestini si jidani la Balji, Chisinau, Cernauji, Iasi; pericolul pe 
care-l reprezinta in scoli, ameninjand cu instrainarea clasei conducatoare romanesti 
si cu falsificarea culturii noastre. 

I-am explicat si modul cum vedem noi rezolvarea. A injeles din primul moment 
despre ce este vorba. Dar, desi unui om de valoarea sa nu-i trebuie mult ca sa 
injeleaga esenja lucrurilor, totusi, eu cred ca el nu va putea niciodata complet, 
pentru ca as e in firea lucrurilor: ochii de la 1890 nu mai vad la fel u cei de la 1930. 
Sunt chemari, sunt Tndemnuri, sunt porunci mute, pe care numai tineretul le aude si 
le injelege pentru ca numai lui i se adreseaza. Fiecare generate cu ei in lume. De 
aceea, poate, nu avea suficienta incredere in noi. 

Am objinut aprobarea marsului in Basarabia, dupa ce bineinjeles, mi-am luat 
angajamentul ca se va pastra cea mai perfecta ordine. 

Peste cateva zile am facut un manifest catre tot tineretul Jarii. 



FRAMANTARI IN MARAMURES 



Intre timp incep mari framantari in Maramures. 

Un alt colj de Jara romaneasca, peste care moartea isi intinsese aripa. Acolo, 
jidanimea a cuprins satele. A pus stapanire pe pamanturi, pe munji, pe stanile din 
munji. Romanii, ajunsi in stare de sclavie, se retrag tot mai mult in faja navalirii 
iudaice si se sting incet, incet, lasand mosiile lor mostenite de la Dragos Voda in 
mainile navalitorilor. Nici un guvern nu se mai intereseaza de ei, nici o lege nu-i 
apara. 

*** 

La inceputul lui iunie 1930, la poarta casei mele de la Iasi, se opreste o caruja cu doi 
cai. Din ea se coboara doi preoji, un Jaran si un tanar. 

Ii primesc inauntru. Se recomanda preot ortodox Ion Dumitrescu, preot unit Andrei 
Berinde si Jaranul Nicoara. 

- Venim cu caruja din Maramures. De doua saptamani suntem pe drum: suntem 
amandoi preoji in Borsa, unul unit si altul ortodox. Nu mai putem de mila 



nenorocijilor de romani din Maramures. Am facut memorii peste memorii. Le-am 
adresat pe unde ne-a taiat capul: Parlament, Guvern, Ministri, Regenja. 

De nicaieri, nici un raspuns. Nu stim ce sa mai facem. Am venit cu caruja pana aici, 
al iasi, sa rugam studenjimea romana sa nu ne lase. Vorbim in numele a mii de 
Jarani din Maramures, care au ajuns la disperare. Suntem preojii lor. Nu putem 
inchide ochii la ceea ce vedem. Ne moare neamul. Si ni se fringe inima de mila. 

I-am gazduit cateva zile si le-am spus: 

- Singura solujie pe care o vad este sa-i organizam si sa incercam a le ridica 
moralul. Ei sa stie ca nu due singuri lupta; ca noi Ti sprijinim; ca luptam pentru ei si 
ca soarta lor depinde de biruinja noastra. 

In urma le-am trimis, pentru organizare, pe Totu si Eremeiu. Iar mai tarziu pe Savin 
si pe Dumitrescu-Zapada. Mii de Jarani din Borsa si din toate vaile se inrolau in 
organizajie. 

Jidanii si-ai dat seama de primejdia unei renasteri romanesti si au inceput a provoca. 
Vazand ca sistemul nu le reuseste, atunci au recurs la un mijloc infernal. Au dat foe 
Borsei, aruncand vina asupra romanilor. Ziarele jidanesti au inceput imediat sa Jipe. 
Sa ceara masuri energice contra romanilor, care vor sa faca pogromuri. 

Preojii amandoi au fost atacaji de jidani, batjocoriji, loviji si mai apoi alungaji mai 
mulji kilometri si batuji cu pietre. La urma au fost arestaji ca agitatori si inchisi 
amandoi in temnija din Sighetul Marmajiei. De asemenea au fost arestaji: Savin si 
Dumitrescu-Zapada si cateva zeci de Jarani fruntasi. Totu si Eremeiu au fost si 
arestaji la Dorna si inchisi in arestul de la Campulung. „Adevarul" si „DimineaJa" 
incep o adevarata canonada de minciuni si infamii puse in sarcina preojilor si a 
arestajilor. 

Toate protestele noastre: telegramele, memoriile etc., n-au nici un rezultat, din 
cauza Jipetelor, larmei si presiunilor jidanesti. 



MARSUL IN BASARABIA 
20 IULIE 1930 



In vederea marsului pe care urma sa-l facem, dau un „ordin de mars" pe care-l 
public in „Pamantul Stramosesc". 

Extrag din el: 

1. Mergem sa trecem Prutul in sunetul vechiului imn al unirii romanesti „Hai sa dam 
mana cu mana cei cu inima romana". 



Mergem sa facem o vizita satelor Tntre Prut si Nistru, sa le ducem cantecele noastre 
si sa legam frajie de legionari cu urmasii lui Stefan eel Mare si Sfant. 

2. Durata marsului, o luna. 

3. Formajie pe 7 coloane puternice, la interval de 20 km. 

4. Trecerea Prutului prin 7 puncte. Coloana din dreapta cu direcjia si obiectivul de 
atins: Cetatea Alba, coloana din stanga, direcjia si obiectivul: Tighina. 

5. Modul de inaintare, marsul pe jos de la Prut pana la Nistru. 

6. Data plecarii, 20 iulie, dimineaja. Trecerea Prutului la ora ce se va anunja. 



In momentul in care jidanimea a luat cunostinja de faptul ca noi voim sa intram in 
Basarabia pentru a trezi constiinja romanilor, presa jidaneasca a pornit in contra 
noastra un uragan de atacuri. Calomnii, minciuni, ajajari, s-au abatut fara incetare 
timp de o luna peste noi. 

Aceste atacuri s-au indreptat deopotriva si in contra d-lui Vaida. Jidanii cereau ca dl. 
Vaida sa fie imediat debarcat de la Ministerul de Interne, mai mult, „dat peste bord", 
pentru indrazneala de a fi aprobat ca noi, tinerii romani, sa intram in Basarabia 
pentru a duce un cuvant romanesc de bine, de mangaiere, de nadejde, parinjilor 
frajilor nostri de peste Prut. 



si 



Basarabia e data economiceste si politiceste in stapanirea absoluta a jidanilor. Orice 
incercare de dezrobire romaneasca, orice atingere a acestei negre stapaniri, este 
considerata ca o crima. Sub presiunea atacurilor si uneltirilor presei jidanesti, mar§ul 
in Basarabia a fost interzis, tocmai in ziua in care legionarii pornisera din toate parjile 
spre Prut. 

Am facut atunci urmatorul protest pe care l-am lansat in capitala: 



LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 

„GARDA DE FIER" 

UN APEL SI UN AVERTISMENT 

ROMANI DIN CAPITALA, 

„Marsul Garzii de Fier, care trebuia sa aiba loc in Basarabia a fost oprit. Inamicii unei 
Romanii sanatoase si puternice au triumfat. Jidanasii din Sarindar, de la Lupta, 
Adevarul, Diminea$a, acesti otravitori ai sufletului romanesc, de o luna de zile 



ameninfa, de o luna de zile insulta, de o luna de zile ne palmuiesc sufletele, aici la 
noi acasa. 

Din capusi infipte in sanul cestei najii, s-au transformat in monopolizatorii injelegerii 
intereselor superioare ale patriei si cenzuratorii nepoftiji ai tuturor actelor de 
guvernamant. 

La Turda au cerut guvernului sa opreasca demonstrate, sub motiv ca se aprinde 
Ardealul; la Cahul, ca se incepe revolujia in Basarabia; la Galap, ca se vor naste 
maceluri si pogromuri. 

Pretutindeni au ramas niste provocatori ordinari, Legiunea pastrand o ordine si o 
disciplina desavarsite. 

Astazi ne indreptam spre Nistru, pentru ca sa intoarcem Basarabia cu fat;a spre 
Bucuresti. 

Dar, acestor mercenari ai comunismului, nu el convine aceasta. 

Basarabia trebuie sa ramana prada bolsevismului si sa priveasca spre Moscova, 
pentru ca ei sa continue a teroriza cu provincia dintre Prut si Nistru intreaga politica 
a Romaniei. 

ROMANI 

Politicianismul venal si pervers, acest putregai care ne infecteaza viaja, ii 
secundeaza, din calcul meschin de interes electoral si dintr-un injositor spirit de 
servilism, in opera lor de dezmembrare a Jarii si instrainare a pamantului nostru 
stramosesc. Spirit si calcul care au dat Romania, de 50 de ani incoace, pe mana 
veneticilor de peste hotare. 

Priviiil... se misca astazi mucenicii din Maramures si Bucovina! Isi plang pe drumuri 
amarul de robie in care i-a aruncat ticalosia tuturor conducatorilor de (ara; nu pentru 
ca i-ar fi uitat, ci pentru ca i-au vandut. 

Nu vi se pare eel pujin straniu, ca nu s-a gasit un singur glas in aceasta tara, care sa 
vina cu un cuvant de mangaiere pentru ei? Si nu vi se pare eel putjin o nerusinare, a 
reduce toata chestiunea din Maramures la „instigatorii" Nicolae Totu si Eremeiu? Ei 
sunt vinovajii? Dar politicianismul care a inselat in fiecare zi, de 12 ani, nu este 
vinovat? Dar sutele de mii de venetici, jidani, care au venit peste capul lor ca 
lacustele, sa le ia pamantul ramas de la stramosi si sa-i robeasca, acestia nu sunt 
instigatori si provocatori? Dar domnii din Sarindar care necinstesc mandria noastra 
de stapanitori in Jara aceasta, acestia nu sunt provocatori? 

ROMANI, 

lata un exemplu tipic din care se poate vedea adevarata cauza a „dezordinilor" din 
Bucovina si Maramures. 

Universul din 17 iulie 1930 publica urmatoarea statistical la Cernaut,!: copii in varsta 
de scoala, curs primar: 12.277 din care romani (baieji si fete) 3.378 iar restul de 



8.825 straini. Ce dovada de coplesire a elementului romanesc din nordul Jarii mai 
doriji? Unde voiji sa fuga din faja acestei navale uriase si ucigatoare sufletul 
neamului romanesc? ii barfiji si ii loviji si-i ofensaji, ca s-ar ridica pentru paine si 
„situa£ie economica proasta", cand in realitate ei se inalja cutezator, sa apere fiinja 
romanismului la granija de nord. Pentru ce nu s-a gasit nici un barbat politic sa-i 
spuie Majestajii Sale adevarul: 

MARIA TA, 

Nenorocipi acestia nu cer paine. Cer dreptate! Cer eliberarea suflatului romanesc 
care trage sa moara, inabusit in Maramures si Bucovina. Cer masuri in contra sutelor 
de mii de jidani, ghiftuifi, rotunzi si albi va viermii, care-i sfideaza in fiecare zi In 
saracia lor, sub protectia tuturor autoritat,ilor romanesti. 

Desigur, stiu ei bine, domnilor ziaristi, ca nu prin manifestari violente vor putea 
rezolva o asemenea problema: dar ajunsi la limita de pe urma a rabdarii, ei vor sa 
impuna o conducere romaneasca Romaniei; sa forjeze legiferarea romaneasca: legi 
de protectee a elementului romanesc in Romania. 

DOMNILOR DIN SARINDAR, 

Poate voiji ca prin insultele neincetate cu care raniji sufletele romanesti, sa ma 
vedeji intr-o buna zi in fruntea sfinjilor rasculaji din Maramures? Sa stiji ca in clipa 
aceea v-a sunat ceasul si v-a sunat si scandura! 

In orice caz, daca legile vi se par insuficiente ca sa va poata domoli, eu va declar ca 
am destula putere pentru ca sa va pun la locul vostru si sa va fac sa injelegeji in ce 
Jara traiji. 

Daca nu va linistiji, voi chema in contra voastra tot ce este viu in Jara asta, hotarat 
sa lupt prin toate armele pe care mi le va pune la dispozijie mintea. 

ROMANI, 

O Romanie noua nu poate iesi din culisele partidelor, dupa cum Romania Mare n-a 
iesit din calculele politicienilor, ci de pe campiile de la Marasesti si din fundul vailor 
batute de grindina de ojel. 

O Romanie noua nu poate iesi decat din lupta. Din jertfa fiilor sai. 

De aceea, nu politicianismului ma adresez astazi. Ci Jie, soldat. Inal(a-te! Istoria te 
cheama din nou Asa cum esti. Cu mana rupta. Cu piciorul frant. Cu pieptul ciuruit. 
Lasaji-i pe neputinciosi si pe imbecili sa tremure. 

Voi, daji lupta cu barbajie. 

In curand, Garda de Fier va va chema la o mare intrunire in Bucuresti intru apararea 
maramuresenilor, copiii lui Dragos Voda si a bucovinenilor, fiii lui Stefan eel Mare si 
Sfant. 



Scrieji pe steagurile voastre: Strainii ne-au cople§it. Presa tnstrainata ne otrave§te. 
Politicianismul ne omoara. 

Sunaji din trambije alarma. Sunaji din toate puterile. 

In clipa cand du§manii ne cople§esc §i politicienii ne vand, romani, strigap cu 
infrigurare ca pe potecile munfilor, in ceasurile de furtuna: 

PATRIA! PATRIA! PATRIA! 

Corneliu Zelea Codreanu 

§eful Legiunii" 



ATENTATUL CONTRA MINISTRULUI ANGHELESCU 
IULIE 1930 



In seara zilei in care afisasem manifestul, ma gaseam la Centrul Studenjesc. 
Stateam de vorba cu cajiva studenji. Isi face aparijia si tanarul Beza. La un moment 
dat isi scoate insigna organizajiei „Vlad Jepes" si o arunca: 

- De astazi inainte, nu mai am nimic cu „Vlad Jepe§", imi dau demisia. 

Pe mine, gestul nu m-a impresionat. Intai, pentru ca Liga „Vlad Jepe§" mi s-a parut 
ceva neserios §i cu atat mai mult tineretul „Vlad Jepe§", despre a carui existenja m- 
am indoit chiar din primul moment. O demisie din acest tineret ma lasa complet rece. 

Dupa mai multe minute, tanarul intervine din nou in discujie, spunand ca ar voi sa 
devina legionar, daca eu n-a§ avea vreo obiecjiune. I-am dat un raspuns vag, care 
sa ocoleasca un refuz. Dogma legionara imi impune rezerva la orice noua cerere de 
intrare in Legiune si cu atat mai mult in cazul de faja. 

Cu cateva saptamani inainte, il mai vazusem pe Beza la un mic restaurant, unde ma 
intreba daca n-ar fi bune sa-l impuste pe Stere. Nu l-am luat in serios nici atunci. 

La plecare m-a invitat sa dorm la el. Am refuzat. M-am culcat la medicinisti. A doua 
zi pe la 12, aud strigand pe vanzatorii de gazete: „Atentatul contra ministrului 
Anghelescu". Cine? Beza. Cum? A tras cateva focuri fara sa-si atinga victima decat 
superficial. 

De ce? Nu stiam. Ma interesez. Aud: conflict intre macedoneni si Anghelescu pe tema 
„Legii Dobrogei noi", prin care se incalca interesele romanilor din Dobrogea. Pe 
Anghelescu nu l-am cunoscut niciodata, dupa cum nu-l cunosc si nu l-am vazut nici 
pana in ziua de astazi. Peste doua zile sunt chemat la instrucjie. In buzunarul lui 
Beza s-au gasit manifeste de ale „Garzii de Fier". Explic judecatorului de instrucjie si 



dau o declarajie. Nu am nici o cunostinja si nici o legatura. Nu cunosc nici macar 
mobilul care l-a Tndemnat. Mi se da drumul. Ma gandesc: cum poate cadea napasta 
pe om. Daca as fi primit invitajia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autor moral. 
Orice argument expus de mine intru aparare ar fi fost de necrezut. Mai ales ca faptul 
coincidea cu oprirea marsului in Basarabia. 

A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc in „DimineaJa" cu titlul pe jumatate de 
pagina: Corneliu Codreanu infiereaza fapta lui Beza. Raman uluit. Ma due la 
judecatorul de instrucjie si-i spun: 

• Domnule judecator, sunt foarte mirat ca a putut iesi, de aici, de la dvs., dintr- 
o instrucjie secreta, o informajie inexacta. Eu nu am Tnfierat fapta lui Beza. 
Nu am eu chemarea de a infiera fapta lui Beza! 

• Nu am dat nici o informajie. Sunt invenjie de ale presei. 

Dar pot sa fie eu calcat in picioare de presa jidaneasca? Chiar daca am cunoscut pe 
cineva numai cateva minute, chiar daca nu am avut nici un fel de legatura cu el, 
nimeni nu ma poate forja sa ca sa ma reped ca o canalie asupra lui , intr-un 
asemenea caz si sa-l infierez. Nu vreau. Poate s-o faca toata lumea, afara de mine, 
pentru ca nici nu stiu despre ce este vorba si pentru ca trecutul meu, in care am fost 
pus in aceeasi situajie de a trage, mi-a luat dreptul de a infiera pe aljii. Voi face un 
nou avertisment. 

In aceeasi zi am tiparit un manifest pe care l-am imprastiat in capitala: 



AL II-LEA AVERTISMENT 



„Deoarece presa a indraznit din nou sa mistifice adevarul, susjinand ca eu as fi 
„infierat" gestul lui Beza, Jin sa dau urmatoarele lamuriri: 

Daca Dl. Ministru Anghelescu o fi avand motive de a fi suparat, cred ca eel pujin tot 
atatea motive are si tanarul Beza, atat in faja justijie cat si in faja sufletului 
romanesc. 

Dec/area nu injeleg sa iau apararea celui dintai, infierand pe eel de-al doilea, ci ca 
voi apara pe tanarul Beza si cauza lui cu toata caldura sufletului meu si cu toata 
puterea. 

Iar voi, din Sarindar, inscrieji in rabojul rafuielilor apropiate al doilea avertisment. 

Corneliu Zelea Codreanu" 



In urma acestor doua avertismente raporturile mele cu Dl. Vaida s-au rupt. Dl. Vaida 
s-a suparat pe mine. Eu nu puteam insa proceda decat asa cum imi dicta constiinja. 



Chemat din nou la instrucjie, am fost arestat. Iata-ma, asadar, din nou in duba spre 
Vacaresti. In aceeasi duba mai erau inca sapte tineri cu care fac cunostinja: 
Papanace , Caranica, Pihu , Mamali, Anton Ciumetti, Ficata si Ghejea. Facusera un 
manifest de solidarizare cu Beza. Am pasit din nou pe sub aceleasi porji, ca si acum 
7 ani in urma, cu ceilalji 5 camarazi si printr-o intamplare am fost dus in aceeasi 
celula in care statusem atunci. A doua zi, am intrat in fabrica si am vazut icoana 
Sfantului Arhanghel Mihail, de la care am pornit acum 7 ani, cand eram copil. 

*** 

Aici, in inchisoare am cunoscut bine pe acesti tineri aromani, plecaji din Munjii 
Pindului. Cultura aleasa, o inalta sanatate morala, buni patriot^. Constructs de 
luptatori si de viteji. Oameni de jertfa. 

Aici am cunoscut indeaproape marea tragedie a macedo-romanilor, aceasta ramura 
romaneasca, ce de mii de ani, singura, izolata in munjii ei, isi apara, cu arma in 
mana, limba, najionalitatea si libertatea. 

Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumetti , pe care Dumnezeu l-a ales, pentru sufletul 
sau bun si curat ca roua, sa fie, prin tragica sa moarte si chinuire, eel mai mare 
martir al miscarii legionare, la Romaniei legionare. 

Aici gandurile si inimile noastre s-au infract pentru totdeauna. Vom lupta impreuna 
pentru neamul nostru intreg din Pind si pana dincolo de Nistru. Nici plangeri, nici 
petijii, nici intervenjii pe la toate guvernele, surde pentru romanii de peste hotare 
sau de aici, ci numai o najie romaneasca puternica si stapana va putea rezolva toate 
probleme romanesti de pretutindeni. Atunci, acesti romani, razlejiji in lumea larga, 
vor fi adusi in Jara. Caci este nevoie de sangele lor al tuturor aici, unde romanimea 
se lupta cu moartea. §i e bine sa se stie ca in aceasta lupta, au putut exista guverne 
care au deschis larg porjile Jarile pentru miile de jidani si care in acelasi timp, au 
interzis intrarea in Jara a romanilor de peste hotare. 



Toate fortele oculte erau in joe pentru ca, presand asupra justijiei, sa objina 
condamnarea mea. 

Noua mea arestare si incarcerare la Vacaresti a creat o stare de mare satisfacjie in 
randurile jidanimii. Sunt atacat si insultat in toate foile de orice jidanas obraznic. Ma 
ataca si foile romanesti din slujba partidelor, pentru ca sa placa jidanilor. 

*** 

Mise fixeaza termenul de judecata. Incep aceleasi pregatiri. Astept ca Nelu Ionescu, 
care ma apara in toate procesele incepand de la 1920, sa vina la Iasi. La rugaminjile 
studenjilor s-au mai inscris in apararea mea si dl. Mihail Mora. 

Procesul meu este, ca totdeauna, un asalt iudaic pentru a se objine o condamnare. O 
cat de mica condamnare, cer jidanii de la „Adevarul". Numai ca sa poata spune ca 
miscarea condusa de mine este anarhica, uzand de mijloace ilegale de acjiune. 



Misuna jidanii pe salile Ministerului de Justice cu tot felul de intervenjii. In faja lor 
magistratura romana sta dreapta si neinduplecata. Sunt achitat. 

Procurorul face insa apel. Sunt rejinut mai departe la Vacaresti. 

Presiunile si intervenjiile puterii iudaice se maresc. Sunt dus din nou la judecata. 
Procurorul Praporgescu, la judecarea apelului, pentru a face pe placul acestei puteri, 
m-a asezat in boxa cu escrocii, hojii de cai si pungasii de buzunare. Trei ore i-au 
judecat pe acestia, in care timp am fost obiectul privirilor ironice si sfidatoare a zeci 
de jidani. La urma abia s-al luat procesul meu. Am fost din nou aparat de d-nii Mihail 
Mora si Nelu Ionescu. Procesul s-a terminat cu o noua achitare. Dupa aproape o luna 
si jumatate de inchisoare, am fost eliberat. Am plecat acasa. 

*** 

Dupa acestea, cu Nelu Ionescu, Garneaja, Moja si Ibraileanu, am pornit cu 
camioneta la Sighetul Marmajiei sa ne interesam de soarta celor doi preoji care se 
aflau inchisi intr-o mizerie inspaimantatoare. Nu venea nimeni sa-i vada, sa le aduca 
de mancare. Preotul Dumitrescu avea sojia bolnava si doi copii mici. O casa, fara 
paine, fara bani, fara medicamente, din mila oamenilor. Soarta de preoji crestini, 
ridicaji intru apararea crucii, a bisericii si a neamului lor! La fel de trista era si soarta 
celorlalji 10 Jarani fruntasi arestaji. 

Afara, jidanimea triumfa. Se strangeau bani in Jara si strainatate. Guvernul dadea 
bani pentru „nenorociJii de jidani" de la Borsa, pentru ca sa-si faca case noi din 
piatra, cu etaj, in timp ce biejii Jarani romani mananca paine din faina de lemn 
amestecata cu rumegatura de ovaz. 

Eu, care am vazut atunci acest Maramures romanesc, gemand si zbatandu-se in 
ghearele morjii, nu pot decat sa indemn pe toji oamenii politici, pe toji membrii 
invajamantului, pe toji preojii, pe studenji, ca si pe elevii de scoala, ca si pe toji 
procurorii umanitajii, care vin sa ne cenzureze viaja politica: 

- Mergeji cu tojii si vizitaji Maramuresul. Puneji arbitru pe orice om din lumea 
intreaga, sa raspunda daca e admisibil ca in Jara Romaneasca, sa se petreaca cu 
romanii ce se petrece in Maramures. 

Dupa patru luni de zile, preojii au fost transportaji in inchisoarea din Satu Mare. 
Acolo s-a judecat procesul lor, in care mai erau implicate 50 de Jarani si taranci cu 
copii in braje, si 20 de jidani. Au pledat in procesul acesta profesorul Catuneanu, Ion 
Moja, un avocat din localitate si eu, pentru romani, si patru avocaji jidani pentru cei 
20 de acuzaji ai lor. Dupa opt zile cu tojii au fost achitaji, deoarece tot ce li se 
pusese in sarcina nu era adevarat. 



DIZOLVAREA LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL SI GARZII DE FIER 
11 IANUARIE 1931 



Intre timp, dl. Vaida, sub presiunea atacurilor jidanesti, a fost scos de la Ministerul 
de Interne si tot prin aceeasi presiune, inlocuit cu dl. Mihalache, care prin 
manifestable din ultimul timp lasa sa se intrevada ca nu se va sfii sa mtrebuint;eze 
fata de noi metode de „mana tare". Acest moment sosise. 

Tanarul Dumitrescu-Zapada, care fusese arestat la Signet, exasperat de minciunile, 
atacurile, injuriile presei jidanesti, fara sa Tntrebe pe nimeni, fara sa spuna un singur 
cuvant cuiva, ia un revolver pe care-l gaseste la intamplare, pleaca la Bucuresti, intra 
in cabinet la Socor si trage un foe de revolver in acesta. Revolverul era insa stricat. 
La al doilea glonte s-a defectat. 

Era in timpul sarbatorilor Craciunului, dupa un an de zile, in care timp nu statusem 
acasa nici o luna. Voiam sa fac sarbatorile in familie. Eram la Focsani, pregatindu-ma 
sa plec spre casa, cand citesc in ziare cele intamplate la Bucuresti. Am fost imediat 
chemat la judecatorul de instrucjie, Papadopol. S-a dovedit ca nu aveam nici un 
amestec in cele intamplate. Mi s-a dat drumul. Am plecat din nou la Focsani, unde 
din ordinul d-lui Mihalache si fara nici un motiv, am fost inconjurat de polijie, in casa 
la Hristache Solomon si timp de 8 zile n-am putut iesi afara. 

Domnul Mihalache dizolvase Garda de Fier si Legiunea, printr-un jurnal al Consiliului 
de ministri. S-au facut perchezijii la toate organizajiile, s-au ridicat scriptele, s-au 
sigilat sediile. Acasa la Iasi precum si la Husi mi s-au rascolit pana si pernele si 
saltelele. Pentru a cincea oara mi se ravasea casa, luandu-mi-se tot ce era in 
legatura cu miscarea, pana la cele mai mici insemnari pe care le aveam. Saci intregi, 
plini de acte, scrisori, hartii, au fost ridicate din casele noastre si duse la Bucuresti. 
Dar ce puteau sa gaseasca la noi ilegal sau compromijator? Noi lucram la lumina zilei 
si tot ce aveam de spus, spuneam in gura mare. Credinja noastra ne-o marturiseam 
tare in faja lumii intregi. 

De la Focsani, la 9 ianuarie, am fost dus de agenji la Bucuresti si acolo, dupa un 
interogator de 12 ore, arestat si trimis iar la Vacaresti. Au mai fost adusi a doua zi 
legionarii din judejele in care lucrasem eel mai mult: Lefter, de la Cahul; Banea, de 
la Iasi; Stelescu, de la Galaji; Amos Pop, din Turda; Totu si Danila. 

O noua lovitura aspra data in moalele capului, unei organizajii romanesti, care nu 
facuse nimic ilegal, ci numai incercase sa-si ridice fruntea in contra hidrei iudaice. O 
noua incercare a neamului acesta de a se ridica, prin tineretul sau, din robie, se 
prabusea sub loviturile unui roman, Ministru de Interne, in aplauzele unanime ale 
jidanimii din Jara si din strainatate. 

Si de aceasta data, furia pentru nimicirea noastra s-a pornit necrujatoare. Nici un 
mijloc n-a fost crujat pentru a ne distruge. Nici o infamie. Si nu eram vinovaji cu 
nimic. Patrundeau pana la noi foile jidanesti care ne atacau cu violenja, batandu-si 
joe de noi si de adevar; iar noi nu puteam face nimic. Nu puteam raspunde nimic. 

Cu brajele incrucisate intre patru pereji de inchisoare, priveam cum merg asupra 
noastra insulte si acuzajii peste acuzajii, care de care mai grozave. 



Pentru a arata masura infamiei presei jidovesti din acea vreme, este suficient ca din 
multiplele incercari facute cu intenjia de a ridica in contra-ne opinia publica si de a 
forja condamnarea noastra, s redau urmatorul fals ordinar savarsit de ziarul 
„Dimineat;a" si apoi reprodus si comentat de celelalte. 

Atrag atenjiunea ca niciodata n-am conceput, scris si iscalit un asemenea ordin. Nu- 
mi aparjine nici un cuvant. El este pe de-a-ntregul nascocit de jidanime. 

II reproduc in intregime astfel cum a aparut cu comentariile ziarului dimineaja: 



,UN DOCUMENT EDIFICATOR 



In legatura cu scopurile si mijloacele uzitate de organizajia Arhanghelul Mihail, 
suntem in masura sa publicam un document senzajional emanat de la legiunea din 
Iasi. 

Este vorba de o circulara trimisa la Campulung si Ludosul Mare de catre Legiunea 
Arhanghelul Mihail din capitala Moldovei: 



Legiunea Arhanghelul Mihail 

Sediul Iasi (Rapa Galbena) 

Caminul Cultural Crestin 

245/930 ad circulandum 

Copie 

Pentru raspunsuri adresaji 

Corneliu Zelea Codreanu 

Str. Florilor 20, Iasi 

- prin cifru - 

Catre 

Batalionul II Campulung 

Batalionul III Ludosul de Mures 



Avem onoare a va aduce la cunostinja urmatoarele: 

Luand in considerare ca autoritajile civile cat si cele militare au slabit in vigilenja lor 
prin faptul ca noi am intervenit pe langa unele personagii suspuse - atat la Ministerul 
Internelor, cat si din (e vorba de o alta autoritate inalta N.R.) - trebuie ca sa dublam 
fort;e mari de propaganda si instigajii abuzand de aceasta ocazie, care nu suntem 
siguri ca intr-o buna zi din nou se va intoarce contra noastra. Prin urmare fara nici o 
ezitare si pierdere de timp, veji face urmatoarele: 

1. Veji intocmi tablouri de companii si plutoane de toji legionarii care au depus 
juramantul. Aceste tablouri le veji inainta Legiunii pana la 1 noiembrie cor. 
care se vor centraliza apoi pe regiuni. 

2. Batalionul II. va convoca la Campulung pe principalii conducatori: Robota, 
Popescu, Serban, Despa, iar absolut in secret pe comisarul Nubert, Vatra 
Dornei si pe seful postului Poiana Stampii, Paduraru Gheorghe. Le veji 
comunica ca Legiunea a luat dispozijiuni in schimbarea planului de lucru. De 
acum se va lucra prin conspirajii absolut in secret, nu veji mai Jine intruniri 
publice si nici propaganda - veji lua contact mutual cu toji legionarii sefi de 
cuiburi - punandu-le in vedere sa menjina aceeasi stare de revolta intre 
Jaranime. 

Lovitura decisiva se va da in toamna aceasta cu ocazia schimbarii guvernului 
Mironescu. 

3. Bat. Ill, veji convoca pe dl. Profesor Matei, Moga Victor, Moga Tanase si 
comandantul plutonului din Grindeni - din Urea, veji chema doar pe 
comerciantul Moldovan. In secret se va chema serg.-instr. Jandarm 
Constantin, de la postul Ludos - comunicandu-le (ca la Bat. II). 

4. De 2 ori pe saptamana veji scoate tineretul legionar la exercijii pe teren - 
(islaz) sau alte locuri - pregatindu-l si explicandu-i marejul nostru scop, 
imbarbarandu-l. 

5. §eful marelui stat major pe langa Bat. Ill va termina cat mai repede posibil 
cu lucrarile ce a fost insarcinat verbal si cu ord. seer. nr. 7/1930 in cazul ca 
ecrazitul nu a fost indeajuns veji cere din nou persoanei cunoscute. 

6. Prin corespondent^ veji incunostiinja si pe d. dr. Iosif Ghizdaru de la 
Sighisoara despre cele de mai sus, trimijandu-i si un raport detaliat asupra 
activitajii de la Ludos - la Sighisoara va lua fiinja Bat. IV sub conducerea d-lui 
dr. Ghizdaru. 

7. Acest ordin il veji arde imediat dupa primire. 

Fiji prudenji, o armata de spioni jidani s-au pus in urmarirea acjiunii noastre - nu 
staji de vorba si nu primiji pe nimeni care nu are semnatura mea. 

Sus inimile, traiasca Legiunea si cu Dumnezeu inainte! 

Iasi. 7 octombrie 1930. 

Comand. Leg. 

(ss) Corneliu Zelea Codreanu 



§eful stat Major si secretar 
(ss) Garneaja 



Reiese clar din aceasta circulara ca legiunea Arhanghelul Mihail a pregatit acjiuni 
criminale apropiindu-si pentru aceasta pe unii dintre funcjionarii publici. 

Desi tardiv, autoritajile sunt deci datoare sa identifice pe absolut toji funcjionarii 
publici care s-au pus in serviciul criminalei acjiuni a legiunii Arhanghelul Mihail si sa 
aplice sancjiunile cele mai severe." 



Imi dadeam seama ca situajia era grea. Organizajia dizolvata, sediile sigilate, 
perchezijii prin toate parjile. 

Opinia publica zapacita complet in faja Jipetelor jidanilor si inmarmurita de acuzajiile 
pe care acestia ni le azvarleau, inclina sa creada de adevarate toate aceste odioase 
inscenari. 

Pe deasupra, in inchisoare, mizerie, frig, umezeala, lipsa de aer si de lumina, lipsa de 
asternut. Trebuia o mare intervenjie ca sa putem capata niste paie pentru a pune in 
saltele si niste rogojini pentru a acoperi igrasia de pe pereji. 

1931 incepuse in inchisoare sub ploaie de minciuni, de insulte si de lovituri ale 
jidanilor. 

I-am dus, si de randul acesta, pe noii camarazi care ma intovaraseau in noua mea 
incercare, sa vada icoana si toate locurile pline de amintiri pentru mine. 

Era desigur greu si pentru ei. Dar, raspunderea lor nu era decat pentru ei si cu mult 
mai mica. Jinta care trebuia sfaramata si nimicita eram eu. 

Simjeam cum din nou se aduna nori negri deasupra noastra, cum din nou si cu mai 
multa indarjire se pravaleste asupra noastra o lume dusmana, care vrea sa ne 
piarda. 

Singurul sprijin, in mijlocul acestor infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am gasit 
numai in Dumnezeu. Incepem sa postim, post negru, toate vinerile. Iarin fiecare 
noapte la ora 12, sa citim Acatistul Maicii Domnului. 

Afara, legionarii din capitala in frunte cu Andrei Ionescu, Ion Belqea , Iordache, Doru 
Belimace , Victor Chirulescu, Cotiga, Horia Sima , Nicolae Petrascu , Iancu Caranica, 
Virgil Raculescu, Sandu Valeriu, fac sforjari uriase pentru a lumina opinia publica 
derutata de presa Sarindarului. 



§i in acelasi timp devotatul si neclintitul Fanica Anastasescu - nelipsit de la toate 
incercarile prin care am trecut - cauta sa ne imbunatajeasca starea materiala din 
inchisoare. 

lata vina ce mi se punea in sarcina, prin: 

MANDATUL DE ARESTARE NR. 194 



„Avand in vedere actele de procedure! penala adresate contra lui Corneliu Zelea 
Codreanu, avocat din Iasi, in etate de 31 ani, prevenit ca a comis faptul ca a incercat 
a intreprinde o acpune impotriva formei de guvernamant statornicita prin Constitute 
si a incercat a face agitajiuni din care putea rezulta un pericol pentru siguran$a 
publica prin organizarea unei asociajiuni Legiunea Arhanghelul Mihail - Garda de 
Fier, avand ca scop intronarea unui regim dictatorial, ce urma sa fie impus la un 
moment voit de el, prin mijloace violente, in care sens partizanii erau pregatiji si 
indemnaji, prin instrucjie quasi-militara, ordine, directive si cuvantari, precum si prin 
publicajiuni, afise, embleme, discursuri in intrunirile organizate sau intrunirile 
publice. 

Avand in vedere ca acest fapt e prevazut de art. 11 aliniatul II din legea pentru 
reprimarea unor noi infracjiuni in contra linistii publice, cu inchisoare de la 6 luni, 
pana la 5 ani si cu amenda de la 10.000, la 100.000 lei si cu interdicjiune 
corecjionala. 

Considerand ca din cercetarile facute rezulta sarcini si indicii grave de culpabilitate, 
contra lui Corneliu Zelea Codreanu si ca pentru a impiedica pe numitul sa nu 
comunice cu informatorii si martorii ce urmeaza a fi audiaji, cum si in interesul 
siguran$ei publice, este in interesul instrucjiunii, ca numitul inculpat, pana la noi 
dispozijiuni, sa fie dejinut in casa de opreala; 

Ascultand si concluziunile D-lui Procuror Al. Procop Dumitrescu si dispozijiunile art. 
93 procedura penala; 

Pentru aceste motive: 

Mandam tuturor angajajilor forjei publice ca confirmandu-se legii sa aresteze si sa 
conduca la casa de arest de la Vacaresti, pe Corneliu Zelea Codreanu... 

Data in cabinetul nostru astazi 30 ianuarie 1931. 

Judecator de Instrucjie §tefan Mihaescu 

(Dosar nr.10-1931)" 



PROCESUL 



VINERI, 27 FEBRUARIE 1931 



Ploaia aceasta de acuzajii a durat neincetat 57 de zile, raspandindu-se zilnic, in 
milioane de foi, in sate si orase. Nici o posibilitate de raspuns. De nicaieri, nici o raza 
de nadejde. Nimeni n-are putinja sa ne ia apararea si sa denunje complotul jidanesc 
pentru condamnarea si ingroparea noastra si a miscarii. Privim cum autoritajile, 
procurorii, siguranja si acest domn, Mihalache, Ministru de Interne, care desi cu tojii 
stiau din cercetarile pe care le facusera ca nu suntem vinovaji cu nimic, ca nu s-a 
gasit nici un depozit de munijii, arme, dinamite etc., cu toate acestea se complaceau 
in aceasta situajie de infamie, lasand prada insultei si batjocoririi jidanesti niste 
oameni arestaji, care nu se puteau apara. 

Fiind in joe Siguranja Statului, ar fi avut elementara datorie sa linisteasca opinia 
publica, dand un comunicat, prin care sa fi spus ca nu este adevarat, ca Siguranja 
Statului ar fi descoperit depozite de munijii etc. si ca Jara ar fi fost in ajunul unui 
razboi civil. 

In mijlocul acestei situajii, ni se fixeaza procesul pentru vineri, 27 februarie. 

O parte din avocaji sunt de parere sa se amine procesul, din cauza atmosferei 
incarcate si sa punem martori, eel pujin din lumea organelor de siguranja, care sa fie 
forjate, sub juramant, sa declare adevarul. 

Refuzam propunerea. Ne judecam fara nici un martor. 

Prezideaza dl. Consilier Buicliu, ajutat de d-nii judecatori G. Solomonescu si I. Cotsin, 
Procuror, dl. Procop Dumitrescu. 

Ne apara profesorul Nolica Antonescu, d-nii Mihail Mora, Nelu Ionescu, Vasiliu-Cluj, 
Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu, Ibraileanu. 

Lumea si magistrajii asteapta sa vada aparand dovezile in contra noastra, bombele si 
depozitele de munijii, dinamite, ecrazite si arme. Nimic, absolut nimic. Intr-o 
jumatate de ora dupa interogatoriul nostru, toata aceasta farsa infama s-a prabusit. 
In sfarsit, am putut sa vorbim, inecaji de indignare, care 2 luni, ceas cu ceas, se 
concentrase in noi. Tot barajul acela de minciuni se frangea in faja adevarului. Toate 
lanjurile cu care ne legasera, cadeau. Am fost aparaji in mod stralucit de avocajii 
nostri. Procesul a continuat si a doua zi. Pronunjarea s-a amanat cateva zile. 

La termenul fixat, am fost dusi din nou la Tribunal, unde ni s-a citit sentinja de 
achitare cu unanimitate (sentinja penala nr. 800) 



lata in ce termeni a caracterizat sentinja de achitarea acjiunea pentru care „Legiune 
Arhanghelul Mihail" fusese tradusa in faja judecajii, dupa ce mai inainte fusese 
dizolvata: 



„Avand in vedere ca din cele aratate de Dl. prim-procuror se constata in fapt din 
dosar, ca in adevar se recrutau aderenji numai printre oameni hotaraji, barbaji, 
femei si copii, printre plugari, elevi; ca se vorbeste de cuiburi de legionari sau 
„vulturi albi" de pilda; ca e vorba de un stagiu, juramant sau legamant, de 5 legi 
fundamental, dintre care una e a secretului; ca legiunea este organizata militareste 
cu o uniforma, cu un centiron, cu o esarfa, cu programe de educate fizica si 
instrucjie militara, exercijii de semnalizare si cunoastere a alfabetului Morse etc. 

Nu se constata insa ca cei ce recrutau si cei recrutaji au intreprins vreo acjiune 
impotriva actualei forme de guvernamant statornicita prin Constitute si nici nu au 
intreprins vreo acjiune din care sa rezulte vreun pericol pentru Siguranja Statului. Ca 
simplul fapt al constituirii intr-o asemenea organizajie nu poate constitui o 
infracjiune, chiar daca in concepjia unora ea ar prezenta un pericol, cand, atata 
vreme cat organizarea n-a fost oculta, autoritatea administrative! arfi putut 
interveni, fie oprind-o, fie dizolvand-o. Chiar in ipoteza in care s-ar stabili ca 
organizajia a copiat modelul fascist ca forma de alcatuire, inca prin asta membrii ei 
nu pot fi considerate pasibili de pedeapsa pe care o prevede textul pentru care sunt 
trimisi in judecata fiindca, in starea statica, o organizajie, oricare ar fi forma ei, nu 
prezinta nici un pericol pentru Siguranja Statului, ea putand face obiectul 
preocuparilor unor masuri preventive a autoritatjilor administrative, nu insa a unor 
masuri represive care au intervenit numai atunci cand se trece la acjiune (afara de 
cazul cand legea nu prohiba direct forma de organizare). 

Ori nu se poate spune ca, din imprejurarea ca cajiva legionari au mers prin comune 
pentru a capata aderenji, indrumand poporul sa se organizeze, sa aiba incredere in 
miscarea legiunii etc., se poate scoate un indiciu ca ei intenjionau sa pericliteze 
Siguranja Statului - propaganda fiind un mijloc de formarea si reimprospatarea 
cadrelor unei organizajii politice cum era aceasta si nici ca injghebarea de asa-zise 
cuiburi, de catre elevii de liceu - formajiuni care nu faceau parte din organizajia 
propriu zisa - nu da nota pericolului pentru Siguranja Statului daca se are in vedere 
ca in programul organizajiei era trezirea constiinjei najionale cu precepte de educate 
fizica si morala care cadreaza cu un program scolar, atat timp cat lipsesc agitajiunile. 

Considerand ca nu se poate imputa inculpajilor ca urmareau prin acjiunea lor 
schimbarea actualei forme de guvernamant, pentru ca din dosar si e netagaduit si de 
reprezentantul Ministerului public, ca atat inculpatul Corneliu Z. Codreanu cat si 
ceilalji precum si toji componenjii organizajiei propovaduiau un brat; tare, in locul 
partidelor parazite, dar recunosteau autoritatea regelui, de care se vorbeste cu tot 
respectul cuvenit si ai caror colaboratori, spun foarte des in manifestarile lor, vor sa 
ajunga. 

Ori atata vreme cat era vorba de o colaborare cu capul statului, nu poate fi vorba de 
o rasturnare a formei de guvernamant la care guvernul n-ar fi consimjit. 



Avand in vedere ca pentru aceste considerajiuni acjiunea subversiva (care de altfel 
nu se dovedeste de nicaieri a fi o acjiune subversiva) de care sunt acuzaji inculpajii 
nu poate fi incadrata in dispoz. art. 11. 



Considerand ca marsul in Basarabia pus la cale de organizajie n-a avut loc, caci nici 
n-ar fi avut loc daca autoritajile n-ar fi consimjit; consimt;amant pe care de altfel 
inculpajii pretind ca l-au avut dar ca le-a fost retras mai tarziu. 

Ca in asemenea imprejurari e de prisos sa se mai rejina susjinerile inculpajilor ca ei 
aveau de scop, in prim rand o punere la incercare a rezistenjei legionarilor si in al 
doilea rand trezirea constiinjei najionale in populajia impregnate! de elemente 
straine. 

Avand in vedere ca s-a mai susjinut ca toate actele inculpajilor au a fi privite in 
lumina antecedentelor lor. 



Avand in vedere ca nici ca dat in dozarea punibilitajii unor infractori nu pot fi citate, 
actele inculpajilor Corneliu Zelea Codreanu, Danila etc. cat timp nu se stabileste 
existenja faptului pentru care sunt daji in judecata, fiindca, antecedentele 
intereseaza pentru proporjionarea pedepsei, nu pentru intervenirea ei. 

Ca astfel fiind, inculpajii nu sunt vinovaji de faptele ce lise imputa si prin urmare 
urmeaza a fi achitaji. 



Ne reintoarcem bucurosi la inchisoare. Acolo ne facem bagajele si asteptam sa 
plecam. Sa ne vina ordinul de punere in libertate. Asteptam, 8 seara, 9, 10 ,11, 
tresarim la fiecare pas care se aude prin curte. adormim cu bagajele facute. 

A doua zi asteptam iar. Abia a trei zi auzim ca procurorul a facut apel si ca, pana la 
noua judecata, vom ramane arestaji. 

In sfarsit, iarincep sa treaca zilele greu. 



Pentru vineri, 27 martie 1931, ni se fixeaza noul termen la Curtea de Apel. Zilele tree 
din ce in ce mai greu. In sfarsit, iata-ne din nou in duba spre Palatul de Justice. Ne 
judecam. Suntem la Curtea de Apel, Secjia a Il-a. Prezideaza dl. Ernest Ceaur Asian. 
Aceiasi aparatori isi fac datoria, combatand cu acelasi succes teza procurorului Gica 
Ionescu, care depaseste rechizitoriul sau, prin iesiri insultatoare si pline de ura. 

Pronunjarea se amana cateva zile. Inapoi la Vacaresti. Asteptam. Rechemaji, ni se 
comunica o noua achitare, cu unanimitate. Suntem eliberaji dupa 87 zile de 
inchisoare. Suntem gasiji nevinovaji. Oare cine va pedepsi pe insultatorii nostri? 
Oare cine ne va razbuna toate nedreptajile, loviturile si toate suferinjele indurate? 

Dar procurorul face recurs. Mai tarziu se judeca si acesta la Casajie. Suntem din nou 
achitaji, cu unanimitate. 



Iata-ne cu doua hotarari: una a d-lui Mihalache, prin care „Legiunea Arhanghelului 
Mihail" si „Garda de Fier" sunt dizolvate ca organizajii subversive si periculoase 
pentru existenja statului roman, alta a Tntregii justijii romanesti: Tribunal, Curte de 
Apel si Casajie, in unanimitate, dupa care, tinerii acestia n-au nici o vina, Legiunea si 
Garda nu sunt periculoase intru nimic, nici ordinii publice, nici Sigurantjei Statului. Cu 
toate acestea, sediile noastre raman sigilate pe mai departe. 

Jidanimea, care a fost din nou infranta, tace si pregateste din umbra alte minciuni, 
alte atacuri, alte infamii. 

Doamne! Doamne! Cum nu vede neamul acesta ca noi, copiii lui, suntem lasaji prada 
loviturilor dusmane care curg asupra noastra, una dupa alta! 

Doamne! Doamne! Oare cand se va trezi el si va injelege toata urgisirea si cabala 
indreptata contra lui, cu vrajmasie, pentru a-l adorimi si rapune! 



MISCAREA LEGIONARA IN PRIMELE ALEGERI 
IUNIE 1931 

In aprilie cade guvernul najional-jaranesc. Vine guvernul Iorga-Argetoianu. 

Legiunea fiind dizolvata, imi inscriu miscarea la comisia electorala centrala sub o 
noua denumire: „Gruparea Corneliu Z. Codreanu", alegandu-mi semn electoral: 



Noua denumire, se injelege, nu prinde in mase. Popor, presa, dusmani, guvern, tot 
„Garda de Fier" continua a-i zice. Sa luam parte la alegeri. Sa nu ni mai spuna ca de 
ce nu ne punem in rand cu lumea, de ce nu uzam de caile legale. 



La 1 iunie sunt alegerile. Cu mari sforjari materiale, cu imprumuturi, reusim sa ne 
punem candidaturi in judeje. 

Incepe propaganda. Cea mai legala si cea mai delicata. In judejele in care 
candideaza Ministrul de Razboi si Primul Ministru al tarii, noi nu candidam. Pentru 
acest motiv, din pujinul cat avem, rupem Focsanii si Radaujii. 

In schimb, asupra noastra se reped: guvern, autoritaji, batausi. Ni se opreste 
propaganda. La urma ni se mai fura si din voturi. Totusi, objinem, dupa o lupta grea, 
34.000 de voturi. Se prezinta pe linia intaia Cahulul cu aproape 5.000 de voturi, 
Turda cu 4.000, Covurluiul cu cele trei secjii: Beresti, Ganesti, Oancea cu aproape 
4.000, Ismail cu 6.000 etc. 

De al 15 decembrie 1929, de cand am plecat la prima intrunire la Beresti si pana 
acum, in iunie 1931, am dus-o intr-o lupta si inchisoare continua. Pe acasa nu stiu 
daca, adunand zi cu zi, am stat doua luni. 



LUPTA DE LA NEAMJ 
31 AUGUST 1931 



Dupa 20 de zile, aflu ca s-a declarat vacant un loc de parlamentar la jud. Neamt; si ca 
in curand vor fi alegeri. 

Studiez situajia si iau hotararea de a intra in lupta. 

Avusesem in acest judej, la alegerile trecute, 1.200 de voturi. Acum se prezentau in 
alegeri liberalii, najional-jaranistii in cartel cu averescanii, georgistii etc. 

Presa voia sa dea o semnificajie deosebita acestor alegeri, pentru ca lupta va fi 
incordata si rezultatul ei va fi succesiunea la guvern. 

Se observa concentrari de forje. Lumea incepe a face chiar pronosticuri. Unii dau 
victoria liberalilor, aljii najional-jaranistilor. In toiul luptei, unii vor face pariuri. Se 
injeleg de la sine, ca de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru nu se gandea nimeni 
sa puna pariuri. 

La 25 iulie, dau si eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleiji. Nu avem nici cu ce 
plati lista. Ne ajuta familia Iesanu pentru plata listei si tiparirea de manifeste. 

Pe la 30 iulie, sunt in Piatra Neamt; si astept sosirea echipelor. Vine fiecare cum 
poate. Pe jos, cu trenul, cu caruja. Acum incep sa intre mai in serios in lupta 
elementele crescute in frajii, care formeaza echipe sub comanda legionarilor mai 
vechi. 



Dupa harta, dau fiecarei echipe cate un sector. Numarul luptatorilor nostri se ridica la 
un total de 100. Ei pleaca pe jos, cu o credinja nesfarsita, desi nu cunosc pe nimeni 
si nu stiu nici ce vor manca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grija, iar 
nevoia ii va invaja. La Brosteni pleaca echipa Banica, profesor Matei, Cosma, la care 
se vor adauga campulungenii; la Rapciuni, echipa Jocu; la Bicaz, echipa Cranganu; la 
Tg. NeamJ, Victor Silaghi, Jorjoaia, Stelescu; la Baljatesti, Banea, Ventonic, Ifrim, 
Mihail David; la Roznov, Popovici; la Buhusi, Paduraru cu Romascanii, Hristache 
Solomon si inginerul Blanaru; la Cracaoani, Doru Belimace si Rajoiu; la Razboeni, 
Valeriu Stefanescu, familia Mihai Craciun si Stelian Teodorescu. Alaturi de acestia, 
prof. Ion Z. Codreanu tinea Tntruniri in diverse puncte ale judejului. 

Pe alocuri erau si cuiburi de legionari sub conducerea urmatorilor: Herghelegiu, 
Taraja, Platon, Loghin, David, Nuja, Mihai Bicleanu, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, 
Macovei etc. 

Echipele au inceput sa munceasca pe la oameni cu ziua pentru a capata de mancare. 
In scurt timp, ele au inceput sa fie iubite de Jarani. 

Najional-Jaranistii au venit cu masini multe. Numai din partea lor sosesc in judej si 
pleaca in propaganda sapte fosti ministri. De asemenea, de la liberali. 

Din toate categoriile sociale, preojii se poarta eel mai slab. In judejele unde se 
stramba crucile de pe biserici, in faja stapanirii politicianiste, atee si jidanite, intr-o 
lupta in care eram singurii care veneam in numele crucii, cu pieptul deschis in faja 
monstrului pagan, preojii din judej, cu o excepjie de vreo 3-4, au fost in contra 
noastra. 

In ultima saptamana, trebuia sa-mi organizez fortele in vederea bataliei finale. 
Aveam acum 6 secjii puternice si 10 slabe. 

in discujia pe care am avut-o cu sefii de echipe, acestia susjineau ca odata ce avem 
6 secjii puternice, putem sa ne ridicam echipele de acolo si sa le intarim pe cele 
slabe. Era o parere gresita care ne putea duce la pierderea bataliei. 

Am procedat exact contrar, concentrand forje in punctele mele puternice; iar la 
celelalte lasand numai mici echipe de hartuiala. Adversarii, toji s-au grupat gresit. Ei 
s-au concentrat in punctele tari ale mele. incat noi am dat batalia in punctele noastre 
cele mai tari, iar ei in punctele lor cele mai slabe. 

Au fost nimiciji. Eu am luat in aceste 6 puncte cate 1.000 de voturi de secjie, iar ei 
cate 200, maximum 300. in acelasi timp, secjiile lor tari, ramanand fara buna 
aparare, au fost injumatajite de echipele noastre. 

in ziua de votare, incepand de dimineaja, am strabatut cu o masina puternica, insojit 
de Totu, 15 secjii devotare din 16. 

Noaptea, la ora 12, s-a aflat rezultatul, intr-un mare entuziasm al maselor Jaranesti 
si al echipelor de legionari si intr-o nemaipomenita deprimare a politicienilor si a 
jidanilor. Garda: 11.300 voturi; liberalii: 7.000; najional-jaranistii cu averescanii: 
6.000; ceilalji, mult mai pujin. 



Si astfel, in prima lupta, in camp deschis cu fortele coalizate ale politicienilor, 
legionarii, desi intr-un numar redus si dispunand de mijloace incomparabil mai mici, 
izbutesc sa castige victoria, imprastiind panica in toji adversarii. 



DEMOCRAJIA IMPOTRIVA NEAMULUI 



IN PARLAMENT 



In urma acestei alegeri, am intrat in Parlament. Singur, in mijlocul unei lumi 
dusmanoase. Fara experienja acestei vieji parlamentar, fara talentul oratoriei 
democratice, care cuprinde multa fraza goala, dar pompoasa, stralucitoare, gesturi 
pregatite in oglinda si o buna doza de obraznicie. Insusiri cu care poji strabate, te 
poji ridica, dar pe care Dumnezeu n-a vrut sa mi le dea si mie. Probabil, pentru a-mi 
taia orice tentajie care m-ar fi indemnat sa ma inalj prin ele. 

Nu am depasit niciodata, tot timpul cat am stat in Parlament, legile bunei cuviinje si 
a respectului pentru cei mai batrani, fie chiar cei mai mari adversari ai mei. N-am 
batjocorit, n-am luat parte la injuraturi, n-am ras de nimeni si n-am ofensat pe 
cineva. Asa ca nu m-am putut integra viejii de acolo. Am ramas un izolat, nu numai 
datorita faptului ca eram singur faja de ceilalji, ci un izolat faja de viaja aceea. 

Intr-o seara tarziu, cand sedinja era pe sfarsite si bancile aproape goale, mi s-a dat 
cuvantul. 

Am cautat sa arat ca Jara aceasta este cotropita de jidanime. Ca acolo unde este 
cotropirea cea mai mare, acolo este si cea mai inspaimantatoare mizerie omeneasca: 
Maramuresul. Ca inceputul existenjei jidanilor pe pamantul nostru, coincide cu 
inceputul morjii romanilor. Ca in masura in care numarul lor va creste, noi vom muri. 
Ca, in sfarsit, conducatorii najiei romanesti, oamenii veacului democrajiei si ai 
partidelor, in aceasta lupta si-au tradat neamul lor, punandu-se in slujba marii 
finance najionale sau internajionale jidanesti. 

Arat ca in portofoliul Bancii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire si de 
corupere, sunt trecuji o buna parte din oamenii politici, oameni pe care aceasta 
banca ii Jmprumutase" cu bani: dl. Brandsch, subsecretar de stat 111.000 lei; Banca 
Jaraneasca a d-lui Davilla 4.677.000; dl. Iunian 407.000 lei; dl. Madgearu 401.000 
lei; dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. Raducanu 3.450.000; Banca Raducanu 10.000.000 
lei; dl. Pangal (seful masoneriei de rit scojian) 3.800.000 lei; dl. Titulescu 
19.000.000 lei. Toji fruntasi ai viejii publice romanesti. 

In afara de acestia mai sunt si aljii. Sunt mulji. Sunt top, dar n-am putut pune mana 
pe lista. 

Fiind intrerupt de unul din ei: 



- Sunt bani imprumutat;i. O sa plateasca. 
Raspund: 

- Or plati sau nu, nu stiu, dar eu va spun un singur lucru: exista obligatjia pe care o 
are cineva cand imprumuta bani de la o asemenea finanja, de a o satisface cand este 
la guvern, de a o satisface cand este in opozijie si, in orice caz, de a nu lovi in ea 
cand trebuie sa fie lovita. 

Citesc apoi o lista din care arat, fara posibilitate de replica, cum de la razboi si pana 
acum statul roman a fost defraudat cu cca. 50 miliarde lei, sub conducerea 
democrajiei, a prea cinstitei si prea perfectei forme de guvernare a „poporului" prin 
el insusi. Conducerea „democraJiei" avand la baza ideea „controlului" permanent al 
poporului in care poporul, marele controlor, este pradat, in timp de 15 ani de 
guvernare cu fabuloasa suma de 50 miliarde lei. 

Fac apoi observajiuni critice asupra democrajiei. 

La urma formulez 7 cereri: 

1 . cer introducere pedepsei cu moartea pentru manipulatorii fraudulosi ai banului 
public. 

Ma intrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie: 

- D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtator al ideii crestine. I£i aduc aminte 
ca susjinerea acestei idei este anticrestina. 

Raspund: 

- Domnule Profesor, cand este chestiunea sa aleg intre moartea Jarii mele si aceea a 
talharului, eu prefer moartea talharului. Cred ca sunt mai bun crestin daca nu voi 
permite talharului sa-mi duca Jara le pieire. 

2. Cerem revizuirea §i confiscarea averilor celor care §i-au furat fara. 

1 . Cerem tragerea la raspundere penala a tuturor oamenilor politici care se vor 
dovedi ca au lucrat in contra (arii, fie sprijinind afaceri incorecte, fie in alt 
mod. 

2. Cerem impiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din 
consiliile de administrate ale diferitelor band sau intreprinderi. 

3. Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemilosi care au venit pe pamantul 
acesta sa exploateze bogapile solului si munca brat,elor noastre. 

4. Cerem declararea teritoriului Romaniei ca proprietatea inalienabila si 
imprescriptibila a neamului romanesc. 

5. Cerem trimiterea la munca a tuturor agenplor electoral! si stabilirea unui 
comandament unic, caruia sa i se supuna, intr-u singur gand, toata suflarea 
romaneasca. 



Acestea sunt cele dintai incercari de formulare publica a catorva masuri politice pe 
care el socoteam mai urgente. 

Ele nu sunt rodul unei cugetari indelungate, a unei framantari ideologice, ci rezultatul 
unor ganduri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul romanesc, acum, 
imediat. 

Peste 6 luni au aparut cateva miscari destul de populare, avand in program numai 
cele trei puncte inijiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea 
oamenilor politici de a intra in consilii - ceea ce inseamna ca le-au mai observat si 
aljii ca necesare. 



CATEVA OBSERVASIUNIASUPRA DEMOCRAJIEI 



Voiesc ca in paginile ce urmeaza sa fac cateva insemnari trase din experienja zilnica 
in asa fel incat sa poata fi injelese de orice legionar tanar sau muncitor. 

Traim in hainele, in formele democrajiei. Sunt oare bune? Inca nu stim. Un lucru insa 
il vedem. II stim precis. Ca o parte din najiunile cele mai mari si mai civilizate din 
Europa au aruncat aceste haine si s-au imbracat in altele noi. Oare sa le fi aruncat de 
bune? Alte najiuni fac toate sfortarile sa le arunce si sa le schimbe si ele. De ce? Sa fi 
innebunit oare toate najiunile? Si sa fi ramas numai politicienii romani cei mai 
injelepji oameni din lume? Pare ca nu-mi vine sa cred. 

Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sa le schimbe, desigur ca vor fi avand fiecare 
motivele lor. 

Dar de ce sa ne ocupam noi de motivele altora? Sa ne ocupam mai bine de motivele 
care ne-ar face pe noi, romanii, sa ne schimbam aceste haine ale democrajiei. 

Daca nu avem motive, daca pentru noi sunt bune, atunci noi le pastram, chiar daca 
toata Europa le-ar arunca. 

lata insa ca nici pentru noi nu sunt bune, pentru ca: 

1. Democra$ia sfarma unitatea neamului romanesc, imprastiindu-l in partide, 
invrajbindu-l si expunandu-l dezbinat in faja blocului unit al puterii iudaice, intr-un 
moment greu al istoriei sale. 

Numai acest argument este atat de grav pentru existenja noastra, incat ar fi un 
suficient motiv ca aceasta democrajie sa fie schimbata, cu orice ne-ar putea garanta 
unitatea, deci viaja. Caci dezbinarea noastra inseamna moartea. 

2. Democrapa transforms milioanele de jidani in cetat;eni romani. 



Facandu-i egali cu romanii. Dandu-le aceleasi drepturi in stat. Egalitate? Pe ce baza? 
Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sangele nostru. 
De unde egalitate cu eel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul, 
noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi romanii, avem raspunderea istorica 
intreaga a existenjei Romaniei Mari. Ei n-au nici una. Ce raspundere pot avea jidanii 
in fat;a istoriei pentru disparijia statului roman? 

Prin urmare: nici egalitate in munca, jertfa si lupta la crearea statului si nici egalitate 
de raspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupa o veche maxima, egalitate 
inseamna a trata inegal lucrurile inegale. Pe ca baza cer jidanii tratament egal, 
drepturi politice egale cu ale romanilor? 

3. Democra$ia este incapabila de continuitate in efort. 

Pentru ca imparjita in partide care guverneaza, cate un an, doi sau trei, este 
incapabila de a concepe si realiza un plan de lunga durata. Un partid anuleaza 
planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si cladit de unul azi, se darama in ziua 
urmatore de altul. 

Intr-o Jara in care este nevoie de construcjie, al carei moment istoric este insasi 
construct^, acest dezavantaj al democrajiei este o primejdie. Ca intr-o gospodarie in 
care s-ar schimba in fiecare an stapanii, venind fiecare cu alte planuri, stricand ce au 
facut unii si apucandu-se de alte lucruri care si ele sa fie stricate de cei ce vor veni 
maine. 

4. Democraiia pune in imposibilitate pe omul politic de a-§i face datoria catre neam. 

Omul politic de cea mai mare bunavoinja devine in democrajie sclavul partizanilor 
sai, intrucat, ori le satisface poftele personale, ori acestia ii distrug gruparea. Omul 
politic traieste sub tirania si permanenta ameninjare a agentului electoral. 

El e pus in situajia de a alege: ori desfiinjarea muncii sale de o viaja, ori satisfacerea 
partizanilor. §i atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sau, ci 
din buzunarul Jarii. Creaza posturi, funcjii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse in 
sarcina bugetului Jarii, care apasa tot mai mult pe spinarea, din ce in ce mai istovita, 
a poporului. 

5. Democrafia este incapabila de autoritate. Pentru ca ii lipseste puterea sancjiunii. 
Un partid nu ia masuri in contra partizanilor lui, traind din afaceri scandaloase de 
milioane, din hojie si prada, de frica sa nu-i piarda. Nici impotriva adversarilor, de 
frica acestora sa nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini. 

6. Democrafia este in slujba marii finance. Din cauza sistemului costisitor si a 
concurenjei dintre diferite grupari, democrajia cere sa fie alimentata cu bani mulji. 
Ca o consecinja fireasca ajunge sluga marii finance internajionale jidanesti care o 
subjuga, platind-o. 

In modul acesta soarta unui neam este data pe mana unei caste de bancheri. 



ELECJIUNE, SELECJIUNE §1 EREDITATE 



Poporul nu se conduce dupa voint;a lui: democrajia. Nici dupa voinja unei persoane: 
dictatura. Ci dupa /eg/'. Nu e vorba de legile facute de oameni. 

Sunt norme, legi naturale de viat;a si norme, legi naturale de moarte. Legile viepi §i 
legile morpi. O najiune merge la viaja sau la moarte dupa cum respecta pe una sau 
pe alta din aceste legi. 



Ramane un lucru de stabilit. Cine, din mijlocul unei najiuni, poate injelege sau intui 
aceste norme? Poporul? Muljimea? Cred ca i se cere prea mult. Muljime nu injelege 
nici alte legi mai marunte. Nu numai ca nu le poate prinde ea din vazduh, dar trebuie 
sa i se explice multa vreme, sa i se repete in mod insistent, sa fie chiar pedepsita, 
pentru a le putea injelege. 

lata cateva legi imediat necesare viejii ei, pe care le injelege cu greu: ca in caz de 
boala infecjioasa, trebuie izolarea bolnavului si dezinfecjie generala; ca in casa e 
nevoie sa intre soarele, deci trebuie ferestre mari; ca vitele, daca sunt ingrijite si 
hranite mai bine, dau mai mult pentru hrana omului etc. 

Daca muljimea nu poate injelege sau injelege cu greu cateva legi imediat necesare 
viejii ei, cum isi poate imagina cineva ca muljimea, care in democrajie trebuie sa se 
conduca pe ea, va putea injelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele 
mai fine si mai imperceptibile norme de conducere omeneasca, norme care o 
depasesc pe ea, viaja ei, necesitajile viejii ei, care nu i se aplica direct ei, ci care se 
aplica unei entitaji superioare ei: napunea? 

Daca pentru a face cineva paine trebuie sa fie specializat, daca pentru a face ghete, 
pentru a face pluguri, pentru a face agricultura, pentru a conduce un tramvai, trebuie 
specializare; pentru cea mai grea conducere, aceea a unei najiuni, nu trebuie o 
specializare? Nu trebuiesc anumite insusiri? 

Concluzia: un popor nu se conduce prin el insusi, ci prin elita lui. Adica prin acea 
categorie de oameni nascuji din sanul sau cu anumite aptitudini si specialitaji. 

Dupa cum albinele isi cresc „regina", tot astfel un popor trebuie sa-si creasca elita 
lui. 

La fel muljimea, in nevoile ei, apeleaza la elita ei, la injelepjii satului. 



Cine alege aceasta elita? Muljimea? 

Pentru orice „idei" sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta oameni. Se 
pot castiga voturi. De aceea, nu depinde de injelegerea de catre popor a acelor 



„idei", „legi" sau „oameni", ci de cu totul altceva: de maiestria oamenilor in a capta 
bunavoinja mult;imii. 

Muljimea e cea mai capricioasa si cea mai nestabila in pareri. De la razboi incoace 
aceeasi muljime a fost rand pe rand: averescana, liberala, najionalista, najional- 
Jaranista, iorghista etc. Ridicand in slava pe fiecare, ca dupa un an sa-l scuipe, 
recunoscandu-si prin aceasta propria greseala, ratacire si incapacitate. Criteriul ei de 
alegere este: „Sa mai incercam si pe aljii". Deci alegerea se face nu dupa studiere si 
cunoastere, ci la noroc si la intamplare. 

Doua idei contrarii. Una cuprinde adevarul si cealalta minciuna. Se cauta adevarul. 
Adevarul nu poate fi decat unul. Se pune la vot. Una intruneste 10.000 de voturi, 
alta 10.050. Este oare posibil ca 50 de voturi in plus sau in minus sa determine 
adevarul sau sa-l nege? Adevarul nu depinde nici de majoritate, nici de minoritate, el 
isi are legile sale si triumfa, dupa cum s-a vazut, impotriva tuturor majoritajilor, 
chiar zdrobitoare. 

Gasirea adevarului nu poate fi incredinjata majoritajilor, dupa cum in geometrie 
teoria lui Pitagora nu are a fi pusa la votul muljimii, pentru ca aceasta sa-i hotarasca 
adevarul sau sa i-l nege. Si dupa cum chimistul, care voieste sa objina amoniac, nu 
are a se adresa muljimii pentru a decide prin votul ei cantitajile de azot si de 
hidrogen. Si dupa cum un agronom, care a studiat ani de zile agricultura si legile ei, 
nu are a se prezenta dupa aceea la vot in faja unei muljimi spre a se convinge, prin 
rezultatul votului, de valoarea lor. 



Poate poporul sa-si aleaga elita? 

De ce nu-si aleg atunci soldajii pe eel mai bun general? 

Pentru ca sa poata alege, acest juriu colectiv, artrebui sa cunoasca bine: 

a. Legile strategie, tacticii, organizarii etc. 

b. Intrucat persoana X se conformeaza prin aptitudini si stiinja acestor legi. 

Fara aceste cunostinje nu poate nimeni sa aleaga. 

Muljimea, daca voieste sa-si aleaga elita, este neaparat necesar sa cunoasca legile 
de conducere ale organismului national si intru cat candidate se conformeaza prin 
aptitudini si stiinja acestor legi. 

Muljimea insa nu poate cunoaste nici aceste legi si nici oamenii. lata de ce credem ca 
o elita nu poate fi aleasa de muljime. 

A incerca alegerea acestei elite, este ca si cum am avea pretenjia de a determina, 
prin vot si majoritaji, poetjii din sanul unei najii, scriitorii, mecanicii, aviatorii sau 
atlejii. 

Democrajia, asadar bazata pe principiul elecjiunii, alegandu-si ea elita, savarseste o 
fundamental^ eroare din care decurge intreaga stare de nenorocire, turburare si 



mizerie a satelor. Ne gasim la un punct capital. Deoarece de la aceasta eroare de 
concepjia democratica pleaca, am putea spune, toate celelalte erori. 

Muljimile fiind chemate sa-si leaga elita, acestea nu numai ca nu sunt in stare sa-si 
descopere si sa-si aleaga elita, dar mai mult, aleg afara de mici exceppi, tot ce este 
mai rau in sanul unei nap'uni. 

Deci nu numai ca democrajia inlatura elita naponala, dar o inlocuieste cu ce este mai 
rau in mijlocul najiei. Democrajia va alege: pe oameni fara nici un fel de scrupul, 
deci fara morala. Pe cei care vor plati mai bine, deci pe cei cu mai multa putere de 
corupjie. Pe scamatori, sarlatani, demagogi, care vor iesi mai bine la concursul de 
scamatorie, sarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor 
strecura si cajiva oameni de treaba, oameni politici chiar, de buna credinja. Vor fi 
sclavii celor dintai. 

Adevarata elita a unei najii va fi infranta, inlaturata, pentru ca ea va refuza sa 
concureze pe aceste teme. Ea se va retrage si va sta ascunsa. 

De aici, consecinje funeste pentru stat. 

Cand un stat este condus de o asa zisa „elita", formata din tot ce are el mai rau, mai 
nesanatos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva sa se mai intrebe de ce statul se 
ruineaza? 

lata cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, corupjie, desfrau, in toata tara, jaf si 
prada in averea statului, exploatare pana la sange a poporului, saracie si mizerie in 
casele acestuia, lipsa simjului de implinire a datoriilorin toate funcjiile, dezordine si 
dezorganizare in stat, navala strainilor cu bani din toate parjile, ca la magazinele 
cazute in faliment, care-si desfac marfurile pe nimic. Jara se vinde la licitajie: „Care 
da mai mult?" Pana in cele din urma, aici ne va duce democrajia. 

In Romania, de la razboi incoace in special, democrajia ne-a creat, prin acest sistem 
de alegeri, o „elita najionala" de romano-jidani, avand la baza: nu vitejie, nici iubire 
de tara, nici jertfa, ci vanzarea de tara, satisfacerea interesului personal, mita, 
traficul de influenja, imbogajirea prin exploatare si furt, hojia, lasitatea, adica 
doborarea adversarului prin intriga. 

Aceasta „elita najionala" daca va continua sa ne conduca va duce la desfiint;area 
statului national roman. 

Deci, in ultima analiza, problema care se pune astazi poporului roman si de care 
depind toate celelalte, este inlocuirea acestei elite cu o elita naponala, avand la 
baza: virtutea, iubirea si jertfa pentru tara, dreptatea si dragostea pentru popor, 
cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea. 

** 

Cine sa faca aceasta inlocuire? Cine sa fixeze noua elita la locul ei? Raspund: oricine 
in afara de muljime. Admit oricare alt sistem in afara „democraJiei", care vad ca ma 
omoara sigur pe mine, poporul roman. 



Noua elita romaneasca si orice elita din lume trebuie sa aiba la baza principiul 
selecpunii sociale. Adica in mod natural se selecjioneaza din corpul najiunii, adica din 
marea masa sanatoasa a Jaranimii si muncitorimii, permanent legata de pamant si 
de tara, o categorie de oameni cu anumite insusiri, pe care apoi si le cultiva. Ea 
devine elita najionala. Aceasta trebuie sa conduca o najiune. 



Cand poate fi sau cand trebuie consultata o mulpme? In fata marilor hotarari care o 
angajeaza. Pentru a-si spune cuvantul, daca poate, daca nu poate, daca e pregatita 
sufleteste sau nu. I se arata cararea si i se cere sa raspunda daca se simte in stare 
sa mearga pe ea. Este consultata asupra sorjii sale. Aceasta inseamna consultarea 
poporului. Nu inseamna alegerea elitei de catre popor. 



Dar repet intrebarea: cine fixeaza pe fiecare a locul sau, in cadru elitei si cine 
cantareste pe fiecare? Cine constata selecpunea §i da consacrare membrilor elitei 
noi? Raspund: elita precedents. 

Aceasta nu alege, nu numeste ci consacra pe fiecare la locul pe care s-a ridicat 
singur prin capacitatea si valoarea lui morala. Consacrarea o face seful elitei, 
consultandu-si elita. 

Deci o elita naponala, trebuie sa aiba grija de a-si lasa o elita mo§tenitoare. O elita 
inlocuitoare. Dar nu bazata pe principiul ereditajii, ci numai pe principiul selecjiunii 
sociale aplicat cu cea mai mare stricteje. 

Principiul ereditatyi nu este suficient in sine. 

Dupa principiul selectiunii sociale, primenita necontenit cu elemente din adancurile 
najiei, o elita se pastreaza totdeauna viguroasa. 

Greseala istorica a fost in aceea ca acolo unde s-a creat o elita bazata pe principiul 
selectiunii, aceasta a parasit de a doua zi principiul care i-a dat nastere, inlocuindu-l 
cu principiul ereditat,ii si consacrand sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din 
nastere. 

Ca o protestare impotriva acestei greseli, pentru inlaturarea unei elite degenerate si 
pentru abolirea privilegiilor din nastere, s-a nascut democrajia. 

Parasirea principiului selectiunii a dus la o elita falsa si degenerata, iar aceasta a dus 
la ratacirea democratiei. 



Principiul selectiunii inlatura deopotriva si principiul electiunii si principiul ereditatii. 
Ele nu pot sta impreuna. Intre ele este un conflict, pentru ca din doua una: ori exista 
un anumit principiu al selectiunii si atunci nu are ce cauta parerea si votul multimii, 
ori alegem noi oamenii si atunci nu mai functioneaza selectiunea. 



De asemenea, daca ne servim de selecjiunea sociala, nu are ce cauta ereditatea. 
Aceste doua principii nu pot merge impreuna decat daca mostenitorul corespunde 
legilor selecjiunii. 



Dar daca o nafiune nu are o adevarata elita, prima care s-o poata fixa pe a doua? 
Raspund printr-o singura fraza, care cuprinde un adevar indiscutabil: 

In cazul acesta elita se naste din razboi cu elita degenerata sau falsa. Tot pe 
principiul selecp'unii. 



Asadar, in rezumat, rolul unei elite este: 

a. De a conduce o najiune dupa legile viejii unui neam. 

b. De a-si lasa o elita mostenitoare bazata nu pe principiul ereditajii, ci pe acela 
al selecjiunii, caci ea cunoa§te legile viejii §i poate judeca intru cat persoanele 
se conformeaza prin aptitudini si stiinja acestor legi. 

Ca un gradinar care isi va conduce gradina sa si va avea grija ca inainte de a muri 
sa-si lase mostenitor, inlocuitor. Caci el este singurul care poate sa spuna cine dintre 
toji cei cu care lucrat este eel mai bun pentru a-i lua locul si continua opera sa. 

Pe ce trebuie sa se intemeieze o elita: 

a. Curajenia sufleteasca. 

b. Capacitatea de munca si de creajie. 

c. Vitejia. 

d. Viaja aspra si razboire permanenta cu greutajile asezate in calea neamului. 

e. Saracie, adica renunjarea voluntara de a acumula averi. 

f. Credinja in Dumnezeu. 

g. Dragostea. 



Am fost intrebat daca activitatea noastra de pana acum se afla pe linia Bisericii 
Crestine. Raspund: 

Facem o mare deosebire intre linia pe care mergem noi si linia Bisericii Crestine. Linia 
Bisericii este cu mii de metri deasupra noastra. Ea atinge perfecjiunea si sublimul. Nu 
putem cobori aceasta linie pentru a explica faptele noastre. 

Noi, prin acjiunea noastra, prin toate faptele si gandurile noastre, tindem catre 
aceasta linie, ne ridicam spre ea, atat cat ne permite greutatea pacatelor carnii si 
condamnarea la care am fost sortiji prin pacatul originar. Ramane de vazut cat am 
putut, prin sforjarile noastre pamantesti, a ne inalja catre aceasta linie. 



INDIVID, COLECTIVITATE NAJIONALA, NAJIUNE 



„Drepturile omului" nu sunt marginite numai de drepturile altui om, ci si de alte 
drepturi. Pentru ca exista trei entitaji distincte: 

1. Individul. 

2. Colectivitatea najionala actuala, adica totalitatea indivizilor din aceeasi najie, 
traind intr-un stat, la un moment dat. 

3. Najiunea, acea entitate istorica traind peste veacuri cu radacinile infipte in 
negura vremii si cu un viitor infinit. 

O noua mare eroare a democrajiei bazata pe „drepturile omului" este aceea de a nu 
recunoaste si a nu se interesa decat de una din aceste trei entitaji: individul. Pe a 
doua o neglijeaza sau isi bate joe de ea, iar pe a treia o neaga. 

Toate trei isi au drepturile si datoriile lor. Dreptul de a trai. §i datoria de a nu 
periclita dreptul la viaja al celorlalte doua. 

Democrajia nu se ocupa decat de asigurarea dreptului individului. De aceea asistam 
in democrajie la o rasturnare formidabila. Individul crede ca poate sa impieteze cu 
drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivitat;ii intregi, pe care poate sa o 
incalce si sa o jupoaie. De aceea asistam, in democrajie, la acest tablou sfasietor, la 
aceasta anarhie, in care individul nu voieste sa recunoasca nimic deasupra 
interesului sau personal. 

La randul ei, colectivitatea najionala are o tendinja permanenta de a sacrifica viitorul 
- drepturile najiunii - pentru interesele ei prezente. 

De aceea asistam la nemiloasa exploatare sau chiar instrainare a padurilor, a 
minelor, a petrolului, uitand ca in urma noastra sunt sute de generajii romanesti, 
copiii copiilor nostri, care asteapta sa traiasca si ei, ducand mai departe viaja 
neamului. 

Aceasta rasturnare, aceasta rupere de raporturi careia democrajia i-a dat nastere, 
constituie o adevarata anarhie, o desfiinjare a ordinii naturale si este una din cauzele 
principale a starii de tulburare a societajii de astazi. 

Armonia nu se poate restabili decat prin reintronarea ordinii naturale. Individul 
trebuie subordonat entitajii superioare, colectivitatea najionala, iar aceasta trebuie 
subordonata najiunii. „Drepturile omului" nu mai sunt nemarginite, ele sunt 
marginite de drepturile colectivitajii najionale, iar drepturile acesteia sunt marginite 
de drepturile najiunii. 

*** 

In sfarsit, s-ar parea ca in democrajie eel pujin individul, incarcat de atatea drepturi, 
traieste minunat. In realitate insa - si aici sta tragedia finala a democrajiei - 
individul nu are nici un drept, caci ne intrebam: unde este libertatea intrunirilor, 
unde este libertatea scrisului, unde este libertatea constiinjei. El traieste sub teroare, 



tare de asediu, cenzura, cu mii de arestaji si cu oameni ucisi pentru credinja lor, ce 
pa vremea celor mai tirani conducatori de popoare. 

Unde este „dreptul mult;imii suverane" de a decide soarta sa, cand Tntrunirile sunt 
interzise, iar de la vot zeci de mii e oameni sunt opriji, maltrataji, ameninjaji cu 
moartea, omoraji. 

Veji zice: da, dar acestia vor sa schimbe constitute, sa restranga libertajile, sa 
introneze alta forma de stat! 

Intreb: poate susjine democrajia ca un popor nu e liber si nu-si poate decide singur 
soarta sa de a-si schimba constitute, de a-si schimba forma statului, cum vrea el, de 
a trai in libertajile mari sau mici pe care le vrea el? 

Aici e tragedia finala. 

In realitate, in democrajie omul nu are nici un drept. El insa nu si le-a pierdut nici in 
folosul colectivitajii najionale, nici in acela al najiunii, ci in folosul unei caste politico- 
financiare de bancheri si agenji electorali. 

In sfarsit, ultima binefacere pentru individ. Democrajia masonica, printr-o perfidie 
neasemuita se transforma in apostol al pacii pe pamant. Darin acelasi timp proclama 
razboiul dintre oameni si Dumnezeu. 

„Pace intre oameni" si razboire contra lui Dumnezeu. 

Perfidia consta in aceea ca intrebuinjeaza cuvintele Mantuitorului: „Pace intre 
oameni", transformandu-se apoi in apostol al „pacii", iar pe El condamnandu-L 
siaratandu-L ca vrajmas al omenirii. §i in fine, perfidia consta in aceea ca 
prefacandu-se a voi sa apere viaja oamenilor, in realitate nu-i due decat la pierderea 
viejii. Prefacandu-se ca vor sa-i apere de moartea prin razboi, nu fac altceva decat 
ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte vesnica. 



NEAMUL 



Cand zicem neamul romanesc, injelegem nu numai pe toji romanii traind pe acelasi 
teritoriu, avand acelasi trecut si acelasi viitor, acelasi port, aceeasi limba, aceleasi 
interese prezente. 

Cand zicem neamul romanesc, injelegem: toji romanii vii si morji, care au trait de la 
inceputul istoriei pe acest pamant si care vor mai trai s i in viitor. 

Neamul cuprinde: 

1. Toji romanii aflatori, in prezent, in viaja. 

2. Toate sufletele morjilor si mormintele stramosilor. 



3. Toji cei ce se vor naste romani. 

Un popor ajunge la constiinja de sine cand ajunge la constiinja acestui intreg, nu 
numai la acea a intereselor sale. 

Neamul are: 

1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea si sangele. 

2. Un patrimoniu material: pamantul Jarii si bogajiile lui. 

3. Un patrimoniu spiritual, care cuprinde: 

a. Conceppa lui despre Dumnezeu, lume si viaja. Aceasta concepjie formeaza un 
domeniu, o proprietate spirituala. Frontierele acestui domeniu sunt fixate de 
marginile stralucirii concepjiei lui. Exista o Jara a spiritului national, Jara 
viziunilor lui, obtjinute prin revelajie si prin proprie sforjare. 

b. Onoarea lui ce straluceste in masura in care neamul s-a putut conforma, in 
existenja sa istorica, normelor izvorate din concepjia lui despre Dumnezeu, 
lume si viaja. 

c. Cultura lui: rodul viejii lui, nascut din propriile sforjari in domeniul gandirii si 
artei. Aceasta cultura nu este internajionala. Ea este expresia geniului 
national, a sangelui. Cultura este internajionala ca stralucire, dar najionala ca 
origine. Facea cineva o frumoasa comparajie: si painea si graul pot fi 
internajionale ca articole de consumajie, dar vor purta pretutindeni pecetea 
pamantului in care s-au nascut. 

Toate aceste trei patrimonii isi au important^ lor. Pe toate un neam trebuie sa si le 
apere. Dar cea mai mare insemnatate o are patrimoniul sau spiritual, pentru ca 
numai el poarta pecetea eternitajii, numai el strabate peste toate veacurile. 

Grecii antici nu traiesc prin fizicul lor, oricat de atletic - din el n-a mai ramas decat 
cenusa - si nici prin bogajiile materiale, daca le-ar fi avut, ci prin cultura lor. 

Un neam traieste in vesnicie prin concepjia, onoare si cultura lui. De aceea 
conducatorilor najiilor trebuie sa judece si sa acjioneze nu numai dupa interesele 
fizice sau materiale ale neamului, ci Jinand seama de linia lui de onoare istorica, de 
interesele eterne. Prin urmare, nu paine cu orice prej, ci onoare cu orice prej. 



JELUL FINAL AL NEAMULUI 



Este viaja? 

Daca este viaja, atunci nu intereseaza mijloacele pe care neamurile le intrebuinjeaza 
spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele. 



Se pune deci problema: dupa ce se conduc najiile in raport cu alte najiuni? Dupa 
animalul din ele? Dupa tigrul din ele? Dupa legea pestilor din mare sau a fiarelor din 
padure? 

Jelul final nu este viaja. Ci Invierea. invierea neamurilor in numele Mantuitorului 
Iisus Hristos. Creajia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, 
pentru a objine aceasta inviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sadit in 
neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme cand toate neamurile 
pamantului von invia, cu toji morjii si cu toji regii si imparajii lor. Avand fiecare 
neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „invierea din 
morji", este Jelul eel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalja un neam. 

Neamul este deci o entitate care isi prelungeste viaja si dincolo de pamant. 
Neamurile sunt realitaji si in lumea cealalta, nu numai pe lumea aceasta. 

Sfantul loan, povestind ceea ce vede dincolo de pamanturi, spune: 

„Cetatea n-are trebuinja nici de soare, nici de luna ca s-o lumineze; caci o lumineaza 
slava lui Dumnezeu si luminatorul ei este mielul. 

Neamurile vor umbla in lumina ei si imparajii pamantului isi vor aduce slava si 
cinstea lor in ea. 

(Apocalips, 21, 23-34)" 

§i in alta parte: 

„Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi numele tau? Caci numai Tu esti 
sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecajii 
Tale au fost aratate. 

(Apocalips, 15, 4)" 

Noua, romanilor, neamului nostru, ca orisicarui neam din lume, Dumnezeu ne-a sadit 
o misiune. Dumnezeu ne-a hotarat un destin istoric. 

Cea dintai lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe linia 
acestui destin, implinindu-si misiunea incredinjata. 

Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misiune., oricat de grea si de lunga 
i-a fost calea Golgotei lui. 

§i acum ni se ridica in faja obstacole inalte ca munjii. 

Fi-vom noi, oare, generajia debila si lasa, care sa lasam din mainile noastre, sub 
presiunea ameninjarilor, linia destinului romanesc si sa parasim misiunea noastra ca 
neam in lume? 



MONARHIA §1 LEGILE MONARHIEI 

In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se afla monarhia. 

Resping republica. 

In istorie s-au vazut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rai. Unii s-au bucurat de 
onoruri si dragostea popoarelor pana la sfarsitul viejii, altora li s-a taiat capul. N-au 
fost, deci, toji monarhii buni. Monarhia insa, a fost totdeauna buna. Nu trebuie sa se 
confunde omul cu institujia, tragandu-se concluzii false. 

Pot fi preojii rai, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia ca trebuie sa 
desfiinjam Biserica si sa ucidem pe Dumnezeu cu pietre. 

Sunt, desigur, si monarhi slabi sau rai, dar nu putem renunja la monarhie. 

in agricultura avem un an bun si un an rau, sau unul bun si doi rai; cu toate acestea, 
lumii nu i-a trecut inca prin gand sa se lase de agricultura. 



Un monarh face ce vrea? Atunci, cand e mare si cand e mic? Cand e bun si cand e 
rau? 

Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci cand face ce vrea si e mare, 
atunci cand face ce trebuie. 

Exista o linie e viejii neamului. Un monarh e mare si bun, atunci cand se menjine pe 
aceasta linie. E mic sau rau, in masura in care se indeparteaza de aceasta linie a 
viejii neamului sau i se opune. lata legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti 
un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor 
unui grup, linia intereselor straine (dinauntru sau din afara hotarelor). 

El trebuie sa le inlature pe toate si sa urmeze linia neamului. 

Stefan eel Mare, de o jumatate de mie de ani, straluceste in istorie si romanii nu-l 
mai uita, pentru ca s-a confundat perfect cu linia de viaja a neamului. 

Regele Ferdinand, impotriva oricaror legaturi si interese, s-a plasat pe linia neamului, 
a indurat cu el, a facut jertfa alaturi de el, a izbandit cu el. Prin aceasta, el este mare 
si nemuritor. 



LUPTA DE LATUTOVA 
17 APRILIE 1932 



Dupa alegerile de la NeamJ nu trecusera decat patru luni si tanara oaste legionara a 
intrat intr-o noua lupta. La inceputul lui ianuarie 1932 s-a declarat vacant un loc de 
deputat la Tutova. Am studiat situajia. Aici, al alegerile generale, avusesem numai 
500 de voturi. Judejul era slab; dar era bine incadrat de Covurlui, Cahul si Tecuci, 
incat puteam sa fac usor deplasari de legionari. 

Mi s-a parut ca am putea objine victoria. M-am gandit la important^ si rasunetul pe 
care le-ar avea o noua biruinja. Doua victorii consecutive a celei mai tinere 
organizajii impotriva tuturor partidelor politice i-arfi marit considerabil prestigiul in 
ochii Jarii. Am luat hotararea sa candideze tatal meu, fiindu-mi eel mai necesarin 
miscare, atat in Parlament cat si in afara, pentru organizare si propaganda. Alegerile 
s-au fixat pentru 17 martie. 

La 9 ianuarie am lansat un manifest in intreg judejul. La 10 ianuarie a sosit tatal meu 
cu o prima echipa. Au venit apoi echipele din Iasi, Tecuci, Beresti si Cahul. 

In primele trei saptamani, rapiditatea si eroismul micilor for£e legionare au 
determinat un curent de simpatie pentru noi in intreg judejul. Pe o iarna grea, cu 
zapezi mari, cu ger, partidele nu se puteau deplasa. Ele asteptau o vreme mai buna. 
In acest timp insa, peste dealuri, prin zapada pana la brau, prin viscol, legionarii 
strabateau din sat in sat. 

Pe la inceputul lui februarie, lupta a inceput sa devina grea. in faja noastra se ridica 
coalijia liberala-Jaranista-lupista-cuzista cu o inversunare pe care noi nu o mai 
cunoscusem pana atunci. Guvernul a trecut la masuri de adevarata teroare. Presa 
jidoveasca ne ataca cu vehemenja. 

Simjeam nevoia de a mai intari forjele. Am trimis ultimele rezerve de la Iasi sub 
comanda lui Totu. Altele nu mai aveam decat la Bucuresti. Cu acestea insa, se punea 
o problema grea pentru noi, aceea a transportului. N-aveam bani. Am chemat atunci 
legionarii si le-am propus o masura eroica: sa porneasca pe jos de la Bucuresti la 
Barlad, o distanja de aproape 300 km, explicandu-le ca cest mars va insemna pentru 
victorie mai mult decat 100.000 de manifeste. El va constitui, sigur, un mare discurs 
eroic, adresat de legionari romanilor din Tutova. 

Legionarii au primit propunerea cu entuziasm. Peste o saptamana o echipa de circa 
douazecisicinci, sub comanda lui Stelescu, ajutat de Caratanase si Doru Belimace, a 
plecat pe jos de la Bucuresti la Tutova. Dupa un mars greu de 10 zile, prin viscol, au 
ajuns la Barlad, primiji cu insuflejire de intreaga populate. Dar prigoana s-a intejit 
pana la ultima incordare posibila. A fost adus in judej colonelul de jandarmi Ignat, cu 
forja mari, avand ordinul din partea ministrului de interne, dl. Argetoianu, ca 
legionarii sa fie scosi pe targa din intreg judejul. Mici echipe era imposibil sa mai 
poata inainta. Am facut atunci doua echipe puternice, sub comanda lui Victor Silaghi 
si Stelescu, care, susjinandu-se una pe alta, sa poata inainta pe linia Puesti- 
Dragomiresti, insojind pe tatal meu. O alta echipa mai mica am trimis-o in direcjia 
Bacani. Aceste doua direcjii mai ramasesera nebatute. Ele constituiau jumatatea de 
nord-este a judejului. Sudul, cealalta jumatate, fusese bine lucrata de tatal meu, de 
dl. D. Popescu, seful judejean, de Victor Silaghi, de Teodor Jilea si Ion Antoniu, cu 
primele echipe. 



Cele doua echipe din nord au inaintat, luptand pe un mare viscol, peste 40 km, 
avand si cajiva raniji, pe Jocu si aljii. In nordul judejului ele au fost intampinate de 
mari forje de jandarmi. Echipele s-au baricadat atunci in podul unei case pustii, unde 
au rezistat fara foe, hrana si apa timp de 48 de ore. In cele din urma s-au putut 
retrage, dupa un mars greu de o noapte, pe care l-au executat in condijiuni cu 
adevarat eroice si numai datorita incapajanarii lui Victor Silaghi, care a imbarbatat 
legionarii zdrobiji de oboseala, de frig si de foame, indemnandu-i sa mearga pana la 
ultima rezistenja posibila. Acest copil orfan, fiul preotului roman Silaghi din Careii 
Mari, ucis de unguri la 1918 in condijiuni tragice, a luptat cu adevarata vitejie. 

La sfarsit, echipele acestea au fost inconjurate de forje mari si aduse in Barlad. Tatal 
meu a fost arestat si inchis in arestul unui regiment. 

Echipa a treia a fost decimata complet in lupta de la Bacani. Aici, inainte de a intra in 
sat, pe inserate, a fost atacata de un mare numar de jandarmi. Seful echipei, 
legionarul Popescu Lascar, lovit in cap cu arma, a cazut primul in nesimjire intr-un 
lac de sange. Ceilalji legionari au refuzat sa se retraga. au atacat cu piepturile goale, 
fara nimic in mana, incercand sa intre in sat. Rand pe rand, au cazut toji in 
nesimjire. Ultimul a atacat singur. A cazut in genunchi sub lovituri, s-a inaljat, a 
atacat din nou. S-a prabusit alaturi de camarazii lui. Intreaga echipa a cazut in 
nesimjire intr-un lac de sange. De acolo au fost taraji prin zapada de jandarmi 
distanja de doi kilometri, pana la postul din sat. La ora 1 noaptea, un calarej a adus 
vestea in Barlad a celor intamplate seara la Bacani. Echipa de ieseni, sub conducerea 
lui Totu, care sosise la 12 noaptea la Barlad, a pornit imediat pe jos, in ajutorul 
camarazilor raniji. Dupa o lupta de la ora 3 jumatate la 5 dimineaja, in care timp 
jandarmii au tras toate cartusele pe care le aveau, legionarii au ocupat postul de 
jandarmi, gasind inauntru inca in nesimjire, trantiji la pamant, pe legionarii cazuji in 
lupta de Bacani. Ei i-au ridicat si transportat la spitalul din Barlad. 

*** 

Lucrurile n-au ramas insa aici. Jidanimea a pornit o uriasa campanie de presa, 
atacandu-ne cu un cinism si o nedreptate revoltatoare. Un val de minciuni, insulte, 
calomnii s-a abatut asupra noastra. Toate gruparile politice se coalizasera spre a ne 
scoate din lupta. 



A DOUA DIZOLVARE A GARZII 
MARTIE 1932 



Izbiji de jandarmi, atacaji de presa jidoveasca, peste capul nostru cade o noua 
dizolvare a Garzii, hotarare data printr-o simpla decizie ministeriala. 

Desi ne gaseam in cadrul celei mai perfecte legalitaji, guvernul Iorga-Argetoianu, 
calcand Constitujia si legile, ne dizolva in mod arbitrar. Sediile din nou au fost 
ocupate si sigilate. Tipografia de la Iasi inchisa. Atacaji de presa, suntem pusi in 
imposibilitate de a ne apara, toate publicajiile noastre fiind suspendate. In Parlament 



incerc sa vorbesc, dar sunt impiedicat de zgomotele majoritajii, care nu-mi permite 
sa ma apar. 

Candidatura totusi n-au putut-o opri. 

Echipa de la Bucuresti a fost evacuata. Rand pe rand si celelalte. Echipa iesenilor, in 
numar de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dusa la gara pentru aceeasi operate de 
evacuare, rupe cordoanele si ocupa sala de asteptare, unde se baricadeaza si rezista 
24 de ore, pana cand este atacata cu gaze. Pana la sfarsit insa, este suita in tren si 
evacuata. 

In oras nu mai raman decat Ibraileanu, Nuju, Esanu si tatal meu arestat. Prigoana 
incepe asupra satelor. Jarani, invajatori si preoji, sunt arestaji si batuji; casele lor 
calcate. alegerile se amana cu o luna, pentru 17 aprilie. 

Tatal meu este eliberat. Intervin in lupta, prezentandu-se in oras, batranii, in frunte 
cu Hristache Solomon, Cornel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, Pr. Isihie, Peceli, Potolea 
etc. Ii impart pe la diferite secjiuni. Se strecoara noaptea, fiecare la postul sau. 
Echipele din judejele vecine patrund din nou in Tutova prin diferite puncte. Echipa 
Gh. Costea trece Barladul, prin apa pana la gat, toate intrarile fiind pazite. Ea se 
prezinta uda la secjiile de votare. 

In dimineaja de 17 aprilie incepe votarea. Continua ziua si noaptea. La 18 aprilie, ora 
5 dimineaja, se anunja victoria legionara: 5.600 voturi; liberalii: 5.200; Jaranistii: 
4.000; celelalte grupari: sub 2.000; cuzistii: 500 voturi. 

Aceasta a doua biruinja legionara, in contra coalijiei tuturor politicienilor romani, 
objinuta prin indarjirea si voinja de fier a legionarilor, prin eroismul si sangele lor, 
infruntand obstacole, insulte, lovituri si prigoniri, a starnit un entuziasm de nedescris 
in toata Jara. 



NOI ALEGERI GENERALE 
IULIE 1932 



Tatal meu a fost validat in ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastra n-a 
durat decat o saptamana, deoarece guvernul Iorga a cazut. S-a constituit un guvern 
najional-jaranist in frunte cu dl. Vaida. 

Intram intr-o noua lupta, sleiji de puteri fiziceste si materialiceste. Suntem in iunie 
1932. De la 15 decembrie 1929, suntem intr-o lupta permanenta: decembrie 1929 - 
aprilie 1930, campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, pregatire 
asi interzicerea marsului in Basarabia. Sunt inchis pana in toamna. in octombrie si 
noiembrie suntem in Maramures. lama lui 1931 ne gaseste in inchisoare. Primavara 
lui 1931, lupta in alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile de la NeamJ. lama lui 
1932, alegerile de la Tutova. Iar acum intram din nou in alegeri generale. 



Cu toate aceste lupte, am continuat organizarea si in restul Jarii. Anul trecut 
avusesem liste in 17 judeje, acum aveam in 36. 

Toate partidele incep aceleasi certuri pline de intrigi pentru fixarea candidaturilor. Ele 
au Jinut o saptamana. Eu fixez singur, intr-o singura noapte, toate candidaturile in 
36 de judeje. Intre legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer sa fie pusi ultimii pe 
lista. 

Problema grea este insa problema materiala. O mare parte din judeje isi susjin 
singure cheltuielile, din contribute legionarilor. Altele insa nu pot. Imi trebuiesc 
50.000 lei numai pentru taxe. Umblu naucit pana in ultima zi. Incerc la unul, la altul 
- nimic. 

Ma due la dl. Nichifor Crainic , directorul „Calendarului", crezand ca poate are el. Nici 
el nu avea. Cu foaia sa, aparuta de cinci luni, ne susjine lupta, urmarind pas cu pas 
vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. In sfarsit, imprumut 
prin Pihu si Caranica , care, alergand pe la toji macedonenii, gasesc suma necesara. 
Cateva judeje le susjin Focsanii cu Hristache Solomon. 

Campania incepe. O noua prigoana se abate asupra noastra. Raspandiji pe un front 
mare, suntem pujini si atacaji pretutindeni cu violenja. La Tighina sunt raniji 
legionarii Savin si Popescu. La Barlad, zeci de invajatori si preoji sunt taraji in beciuri 
si maltrataji din ordinul D-lui Georgescu-Barlad. La Vaslui, micile echipe sunt ranite. 
La podul Iloaiei si in intreg judejul Iasi, la fel. 

La Focsani, batranul Hristache Solomon, cu inginerul Blanaru si alji zece sunt atacaji 
din ordinul avocatului Neagu, de bandele inarmate ale najional-jaranistilor, in 
comuna Vulturul. Cad legionarii la pamant, raniji de ciomege si de cujite. Ramane in 
picioare singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul caruia nu se atinsese 
nimeni pana atunci. Se apara cu indarjire, dar pana la urma, cade in mijlocul 
drumului, rapus de lovituri. Acolo jos, este batut cu ciomegele in cap de fiarele 
acestea care faceau necontenit caz, pe atunci ca si acum, de legalitate, mijloace 
civilizate, libertate etc. 

Garda objine 70.000 de voturi, dublandu-si numarul faja de anul trecut. Se prezinta 
eel mai bine judejele Cahul si NeamJ, Covurlui si Tutova unde candidase tatal meu. 
Apoi vin: Campulung cu Moja, Turda, Focsani, Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci 
locuri. Urmeaza optarile. Eu raman la Cahul, pentru a intra in Parlament Nuju Esanu. 
Hotarasc ca tatal meu sa ramana la Barlad, pentru a lasa sa intre in Parlament, 
Stelescu , care are numai 25 de ani si e student. Voiam sa dau tineretului o incurajare 
si un imbold. 

Increderea si dragostea pe care i le-am aratat nu mi-au fost insa rasplatite. 



PENTRU A DOUA OARA IN PARLAMENT 



Tot timpul, in Parlament, am luptat contra guvernului si a masurilor sale pe care eu 
le-am socotit contra intereselor neamului romanesc, cum am luptat de altfel si 
impotriva celorlalte guverne, care s-au perindat la carina statului. De la toate aceste 
guverne, Jara aceasta nu avea nimic de asteptat. Nimic din viitorul sanatos al acestui 
neam nu se faurea acolo. Toate masurile si legile nu erau decat niste paleative, care 
sa lungeasca de azi pe maine existenja amara si trista a Jarii. 

Cand la Grivija au fost impuscaji muncitorii romani, din ordinul Ministerului de 
Interne, scarbit pana in adancul inimii de atitudinea comunizanjilor din Partidul 
Najional-Jaranesc, care aplaudau masura guvernului, m-am ridicat la tribuna si am 
simjit de a mea datorie sa vorbesc dupa cum urmeaza: 

„E rau ca nenorocijii de muncitori au iesit in strada, dar e mai rau si de ei si de 
neamul nostru, daca in faja nedreptajii strigatoare la cer, n-ar iesi, ci si-ar pleca 
capul resemnaji in jug, lasand £ara pe mana unor politicieni exploatatori. 



Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: D-le presedinte, d-lor deputaji, in numele gruparii din 
care fac parte cer ca, alaturi de ancheta pe care este normal sa o faca autoritajile in 
drept, sa se faca si o ancheta parlamentara, compusa din reprezentanji ai diferitelor 
grupari politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentru ca ma indoiesc de 
exactitatea afirmajiunilor facute de d-l Ministru de Interne; ma indoiesc pentru un 
motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci cand studenjimea romana, najionalista 
si crestina, mergea sa depuna o cruce la mormantul eroului necunoscut, Siguranja 
Statului a dat informajia, intr-o foaie din capitala, ca acea acjiune a fost pusa la cale 
si subvenjionata de Moscova. 

Daca tot asa de verosimila este si informajia pe care d-voastra o aveji in afacerea de 
la Grivija, atunci injeleg foarte bine , cata dreptate aveji ca sa luaji masuri de 
asemenea natura, ca cele pe care le-asi luat ieri si azi. (Aplauze pe bancile „Garzii de 
Fier" si ale Partidului Jaranesc Dr. Lupu) 

In al doilea rand, Jin sa afirm ca mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt; din aceasta 
Jara, nu ne este frica de comunism sau de bolsevism. Noua ne este frica de altceva, 
de faptul ca oamenii de la aceste ateliere nu au ce manca; le este foame. (Aplauze 
pe bancile „Garzii de Fier" si ale Partidului Jaranesc Dr. Lupu) 

Unii din acei muncitori au 1.000 lei pe luna si au 5, 6, 7 copii. 

Dl. Dr. N. Lupu: Asa este. 

Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Avand cinci, sase, sapte copii, aceasta leafa nu le 
ajunge nici macar pentru painea de toate zilele. 

Mie, in al doilea rand, mi-e frica si de altceva: de setea de dreptate. 

Dl. Dr. N. Lupu: Foarte bine. 



Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Atunci, d-voastra va trebui sa satisfaceji acestea 
doua: foamea si setea de dreptate, (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier" si ale 
Partidului Jaranesc Dr. Lupu) si va fi ordine deplina in aceasta Jara." 

(Sedinja de joi, 16 februarie 1933, 

M.O. 41 din 23 februarie 1933) 

Una din greutajile care apasa activitajile parlamentarului este aceea a miilor de 
cereri de intervenjie pe la ministere. Era o adevarata condamnare a noastra de catre 
muljimea alegatorilor. Pentru ca, pe de o parte, ne pierdeam intregul nostru timp, 
umbland toata ziua pentru rezolvarea acestor petijii. Este periculos pentru viaja unei 
organizajii acest sistem, pentru ca iji paralizeaza intreaga activitate. Pierzi lupta 
intreaga, trebuie sa renunji la soarta unei najii pentru ca sa-Ji servesti partizanii. De 
la un timp, am observat ca printre cei ce veneau cu astfel de cereri nu era insa nici 
un legionar. toji erau, fie milogi de meserie, fie adversari trimisi anume pentru a ne 
paraliza. Pe de alta parte, acest sistem ne punea in situajia penibila de a merge si a 
ne ruga la oamenii in contra carora luptam. De aceea, personal am refuzat sa fac 
acest serviciu de intervenjie. Tot timpul cat am stat in Parlament, n-am cerut nici 
unui ministru nimic. 

O alta categorie o formau aceia care veneau sa ne ceara bani. Din sutele, caji se 
perindau in fiecare zi, nici unul nu era legionar. Unii erau intr-adevar bolnavi sau 
cazuji in vreo nenorocire, aljii insa isi facusera din acest sistem o adevarata meserie. 

In sfarsit, gruparea noastra era o mica organizajie in devenire, in mars, in lupta 
permanenta. Aceasta ne cerea, in special mie, necontenita atenjie asupra tuturor 
miscarilor adversarului; pretindea descoperirea si pararea planurilor dusmane, 
cucerirea si organizarea de noi pozijii, cu alte cuvinte, o supraveghere permanenta, 
de zi si noapte, a campului de lupta din intreaga Jara. Inainte de toate venea insa 
supravegherea educajiei legionare pentru a nu ne vedea transformaji pe nesimjite, 
intr-o categorie politica de infecjie morala, din care sa nu mai putem iesi si in care 
spiritul legionar sa moara. 

Parlamentul imi rapea timpul necesar conducerii. 



CUM SE PREZENTA ORGANIZAJIA LEGIONARA IN 1932-1933 



In toamna lui 1932 si iarna lui 1933, legionarii au fost lasaji in refacere. Trei ani si 
jumatate de lupte trecusera. Acesti tineri isi meritau acum odihna. 

De aproape doi ani ma stabilisem la Bucuresti. La Iasi, ramasese in locul meu Banea, 
ajutat de Totu, Cranganu, Tasca, Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studenjesti, 
tipografie, camin etc. Grupul studenjesc legionar se marise. Cuprindea acum ai mult 
de jumatate din numarul studenjilor luptatori. La Cluj, era un inceput sanatos de 
organizare cu Banica Dobre, la Cernauji de asemenea, cu Laurie, se dezvolta bine un 
inceput de viaja legionara, sub indrumarea spirituala a profesorului Traian Braileanu, 



in jurul caruia se Strang prof. Toppa si aljii. In intreaga Bucovina, curentul si 
organizajia legionara cresteau sub buna si priceputa comanda a vechiului si 
distinsului nationalist Vasile Iasinschi. La Chisinau lucrau Tudorache si Sergiu 
Florescu; la Oradea Mare, Iosif Bozantan. 

Tinrii crescuji in Fragile de Cruce, se ridicau la Universitate, gata formaji. 

La Bucuresti aparuse un ziar nationalist de mare curaj si linie superioara, 
„Calendarul", sub direcjia d-lui Nichifor Crainic si cu colaborarea unui manunchi de 
intelectuali, in frunte cu profesorul Dragos Protopopescu. Aceasta foaie taia, cu 
barbajie, drum nou si larg in lumea intelectualitajii romanesti, pe linia crestina si 
nationalists. In special articolele D-lui Crainic erau adevarate lovituri de tun care 
faceau ravagii in lumea antiromaneasca. 

In miscarea studenjeasca a capitalei, legionarii aveau primul loc. La Presedinjia 
centrului era Traina Cotiga cu un comitat legionar. 

In mijlocul tinerilor intelectuali din capitala se simjea un reviriment. in constiinja lor 
incep sa se puna marile probleme de viaja ale acestui neam. Un grup talentat, strans 
in jurul tinerei reviste „Axa", avand in frunte pe Polihroniade , Vojen, Constant, intra 
in randurile legionare. Si alji tineri eminent^ ca prof. Vasile Cristescu , Vasile Marin , 
prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil Ionescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov, 
pictorii Basarab si Zlotescu, toji de mare talent si plini de suflet, lucreaza pe linia 
ideologica legionara. 

Macedonenii se apropie tot mai mult de noi printr-un tineret sanatos, curat ca 
lacrima si viteaz. Ne gandim totusi, ca nu e bine ca masa macedonenilor din 
Cadrilater sa fie incadrata in Garda, deoarece, abia venita de peste hotare, am 
expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar insa se inroleaza in intregime. 

in fruntea tineretului macedonean se gaseau trei elemente de o aleasa cultura: 
Papanace, Caranica si Sterie Cuimetti. 

Cu cei doi dintai ma sfatuiam deseori, avand amandoi o admirabila judecata, pusa in 
valoare de o curajenie si sinceritate ireprosabila, de o mare dragoste si vitejie. 

Nu cred, ca de la 1931, sa fi fost o singura zi in care sa nu ma fi intalnit cu ei. in 
acest timp de prigonire, ceasuri intregi discutam impreuna; lovitura dupa lovitura, 
nedreptate dupa nedreptate, miselie dupa miselie. Fiecare veste despre o noua 
schingiuire legionara, era un cujit implantat in inimile noastre. Durerea pentru toji 
legionarii maltrataji ne chinuia sufletele si mai ales, imposibilitatea de a intrezari un 
mijloc de a capta dreptatea. 

Sterie Ciumetti traieste zi si noapte cu mine. E un tanar de o mare corectitudine si de 
o credinja de caine. El devine casierul central al Garzii. Toate zilele - cate le va mai 
avea - nu se va gandi decat la Garda, nu se va framanta si nu va acjiona decat 
pentru Garda, nu va trai viaja lui decat pentru ea. 

in diferite puncte ale Jarii apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, Parintele 
Ionescu Duminica, Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineji, 
duhovnicul studenjimii, vechi luptator, Capitanul Ciulei la Bacau, Aristotel Gheorghiu 



de asemenea vechi, cu comanda la Ramnicu Sarat; la Braila, Ion Iliescu, Seitan la 
Constanja, Preotul Doara si Victor Barbulescu la Valcea, profesorii Vinjan, Ghenadie 
si Duma la Timisoara. Si vechii legionari: profesorii Nicolae Petrascu, Horia Sima, 
avocatul Iosif Costea, Colhon si aljii, care au acum posturi de comanda in diferite 
parti ale Jarii. 

Bucurestii se impart in sectoare si incepe organizarea. La Verde si Albastru sunt doua 
elemente de valoare: Nicolae Constantinescu si Doru Belimace. Doua caractere tari: 
doua minji. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinsi studenji a Facultajii de Litere. 
Nicolae Constantinescu cu o aleasa cultura economica, student al Academiei 
Comerciale. Ambii in curand se vor dovedi a avea impunatoare calitaji de credinja si 
vitejie legionara. 

Tot acum se infiinjeaza eel dintai grad legionar, prin urmatorul ordin de zi din 10 
decembrie 1932: 

A) Se infiinjeaza eel dintai grad superior in ierarhia legionara purtand denumirea de 
Comandant legionar. 

Avand in vedere jertfa, munca, eroismul, credinja, capacitatea si vechimea se 
inainteaza in grad urmatorii legionari in ordinea alfabetului: 

Banea Ion, doctorand in Medicina; Belgea Ion; Blanaru Ion, inginer; Dumitrescu Ion, 
preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae, 
student; Traian Cotiga, student; Tanase Antohi, meserias. 

B) Toji legionarii, seria 1927 si 1928, cu legamantul depus, ramasi in cadrele active 
ale Legiunii, se inainteaza in gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Corneliu 
Zelea Codreanu 

Ceilalji mai in varsta au fost inaintaji in Senatul Legiunii si in Consiliul Superior 
Legionar. 



OFENSIVA CALOMNIILOR 



,MISCARE ANARHICA SI TERORISTA" 



Miscarea legionara creste vazand cu ochii in special in randul tineretului din scoli si 
universitaji si in randurile Jaranilor din toate provinciile romanesti. Se dezvolta mai 
greu la orase, unde elementul romanesc este sau funcjionar la stat, in imposibilitate 
de a se manifesta, sau robit economiceste de jidani. 

Aceeasi prigoana surda, pe care am cunoscut-o de cand am deschis lupta in 1922, ne 
urmareste crescand, pe noi, pe toji luptatorii si familiile noastre. Daca esti tanar cu 



studii, nu vei capata niciodata funcjiune la stat de cat cu prejul vanzarii constiint;ei si 
credinjei tale. Sute de tineri cauta sa fie ademeniji cu bani, promisiuni, onoruri, 
funcjiuni. Statul a ajuns o scoala a tradarii, sunt ucisi oamenii de caracter, iar 
tradarea este rasplatita din belsug. Daca esti comerciant roman, singurin mijlocul 
jidovimii si crezi in Legiune, incepand de la sergentul de strada si pana la primar si 
prefect, toji i£i sunt dusmani. Te urmaresc zi si noapte. I£i pun impozite mari ca 
jidovilor; contravenjiile vor curge una dupa alta, lovitura dupa lovitura, pana te vor 
nimici. 

Daca esti Jaran, te vor duce, cu mainile legate, din post in post, pe jos, zeci de 
kilometri, batandu-te in fiecare zi, la fiecare secjie de jandarmi. Te vor Jine nemancat 
cate 4-5 zile, se vor uita pretutindeni ca niste fiare la tine si fiecare isi va trage peste 
obraji cate o palma. Daca esti muncitor, te vor da afara ca pe o carpa, din orice 
fabrica, din orice intreprindere. 

Pentru ca in Jara aceasta, un om cu credinjele noastre trebuie sa moara de foame, el 
si toji copiii lui. Suntem cu tojii consideraji ca niste dusmani ai neamului si ai Jarii. 

Noi nea-m incadrat insa in cea mai perfecta ordine si legalitate. Pentru ca sa nu ni se 
poata spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi: 
„Nu va putem distruge pentru ca nu aji calcat legile? Nu-i nimic, le calcam noi si va 
distrugem! Nu vreji sa fiji ilegali, suntem noi ilegali". Incat in modul acesta am intrat 
intr-un sistem cu adevarat talmudic: pe de o parte, acuzaji prin presa si prin toate 
oficinele politice, de „ilegalitate", iar pe de alta parte, stand in cadru perfect al legii, 
suntem macinaji de cele mai odioase si ilegale sisteme, de catre toji reprezentanjii 
guvernelor si ai statului, aflaji in cea mai flagranta ilegalitate. 

Taraji in faja tribunalelor, hotarari dupa hotarari judecatoresti in toata Jara confirma 
linia de legalitate si ordine a miscarii. Nici o hotarare in contra noastra. Totusi, 
argumentul lor de baza, al politicienilor si al presei jidovesti, ramane invariabil: 
„miscare de dezordine", de „anarhie", de „incalcare a legilor", „terorista". 

Presa jidoveasca ajaja mereu pe politicieni in contra noastra, pentru ca acestia sa se 
repeada sa ne sfartece, sa ne desfiinjeze. 



,IN SLUJBA STRANILOR" 



De un timp, nemaistiind ce sa ne puna in sarcina, presa jidaneasca ne acuza ca luam 
bani de la Mussolini. Ca facem pe nationalistic dar ca in realitate scopul nostru este 
de a stoarce de bani pe oricine intalnim in cale. Acum l-am gasit pe Mussolini si il 
stoarcem pe el. 

Rand pe rand, aflam uimiji ca: 

„Suntem in slujba ungurilor care se desteapta"; 



„Suntem in slujba Moscovei"; 



„Primim bani de la jidani" 



Pana si aceasta acuzare ridicola nu ne-a fost crujata. lata din ziarul jidanesc 
„Politica", din 10 august 1934, un pasaj semnificativ dintr-u articol intitulat: „Max 
Auschnitt si Garda de Fier": 

„§i la noi deci, fenomenul s-a verificat intocmai si este lucru stiut de toata lumea, ca 
cea mai insemnata miscare a fascismului romanesc, Garda de Fier, a fost creata si 
susjinuta de marii capitalisti. §i aici vine senzajia de loc senzajionala: jidanul Max 
Auschnitt a sprijinit si finanjat direct Garda de Fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi 
oameni destul de seriosi si cu raspundere, dl. ministru Victor Iamandi si cunoscutul 
publicist Scarlat Calimachi. 

Dupa explicable de mai sus, faptul apare ca foarte normal. 

Cine nu stie ca si Hitler a fost finanjat de marii capitalisti evrei din Germania?" 



,SUNTEM IN SOLDA HITLERI§TILOR" 



In ultima vreme, in Germania, a invins Adolf Hitler, in lupta cu hidra iudeo-masonica 
din toata lumea. Poporul german, cu o extraordinara hotarare si unitate, se lupta si 
pune la pamant puterea iudaica. 

Minciuna dupa minciuna, intrebuinjeaza jidovii in presa lor, cautand sa zapaceasca 
minjile oamenilor: 1. Adolf Hitler e un zugrav, un prost, un incapabil. Cine se ia dupa 
el intr-o Jara civilizata ca Germania!? 

Dar Adolf Hitler paseste inainte. 

2. Adolf Hitler nu va invinge pentru ca s vor opune comunistii germani. 
Dar Adolf Hitler se apropie de putere. 

3. Hitlerismul s-a rupt in doua, in trei. Mari nemuljumiri in sanul partidului etc. 
Dar lui Adolf Hitler nu-i pasa. 

4. Adolf Hitler a innebunit. A plecat in munji etc. 



Dar Adolf Hitler e sanatos si se apropie tot mai mult de biruinja. 

5. Daca va invinge, de a doua zi e revolujie in Germania. Comunismul va izbucni in 
revolta generala si Hitler va cadea. 

Dar Hitler vine la putere si revolujia visata de jidani nu are loc. El merge din 
majoritaji in unanimitaji neintalnite in istorie. 

6. Toate Jarile vor boicota economiceste Germania si hitlerismul va cadea. 
Dar Adolf Hitler paseste biruitor inainte. 

7. „Dictatura", „teroare hitlerista" in toata Germania. Votul e smuls prin teroare. 
Dar poporul german merge din entuziasm in entuziasm. 

8. Hitler vine sa ne ia Ardealul. Iar noi, toji na£ionalistii romani, care vrem sa scapam 
de pacostea jidaneasca, suntem, nici mai mult nici mai pujin, „hitleristi", adica vrem 
sa dam Ardealul nemjilor. 

Noi insa raspundem: presupunem ca Hitler vrea sa ne faca razboi si sa ne ia 
Ardealul. Noi, romanii, tocmai pentru ca sa ne putem apara Ardealul contra nemjilor, 
trebuie sa scapam de jidani. Sa rezolvam si noi problema jidoveasca. Sa ne intarim 
pozijia neamului nostru stors de jidovime, supt de vlaga si pus in imposibilitate de a 
se apara. Cu jidovimea care ne otraveste sufleteste si ne suge sangele, nu vom avea 
nici arme, nici suflet, nici carne pe noi. 

9. In sfarsit, noi „primim bani", suntem stipendiaji, suntem „in solda" hitleristilor. 

Raspundem: A. C. Cuza lupta impotriva jidanilor de la 1890, iar noi de la 1919, 
1920, 1921, 1922, cand nici nu auzisem de Adolf Hitler. Serpi veninosi! 



FABRICA DE BANCNOTE FALSE DE LA RASINARI 



N-a trecut mut si o noua campanie jidano-politicianista se porneste impotriva 
noastra. 

Nevoindu-se muljimii cu banii de la Mussolini si Hitler, de la Moscova si de la Max 
Auschnitt, adversarii nostri ne-au gasit o noua sursa financiara in fabrica de bancnote 
false de la Rasinari. Senzajionala descoperire a umplut coloanele ziarelor 
politicianiste si jidanesti. 

Dam mai jos, din presa vremii, cateva pasaje menite sa ilustreze sistemul de perfidii 
prin care se incerca anularea noastra in constiinja najiei. 

Ziarul „Patria" din 22 iulie publica: 



GARDA DE FIER §1 FABRICA DE FALSIFICAT BANI DE LA RASINARI 
- SURSA FONDURILOR DE PROPAGANDA - 



„Cluj 21. - La Rasinari, comuna situata in apropierea Sibiului s-a facut o senzajionala 
descoperire, de natura a prezenta o intreaga organizajie politica in cea mai urata 
lumina si impotriva careia, guvernul, care are acum in mana cele mai zdrobitoare 
dovezi, va trebui sa procedeze cu toata strasnicia. 

O fabrica de bani falsi a Garzii de Fier 

Anume in comuna Rasinari s-a descoperit una din multele fabrici de falsificat 
monede. Din cercetarile intreprinse s-a constatat insa, spre stupoarea tuturor ca de 
asta data nu este vorba de o simpla banda de tigani sau de descreieraji, care 
infrunta rigorile legii in nadejdea unei grabnice imbogajiri, ci de insasi Garda de Fier, 
organizajia politica a D-lui Corneliu Zelea Codreanu care, in ultimul timp s-a dedat la 
cea mai desanjata campanie impotriva guvernului si in general a tuturor partidelor 
politice din Romania. 

Garda de Fier si propaganda la sate 

Pentru cei care cunosc insa activitatea mai de aproape a Garzii de Fier, cu cetele de 
gardisti care cutreierau Jara de la un capat la altul, lucrul pare foarte natural. Caci in 
asemenea imprejurari trebuiesc in primul rand bani. Ori se stie ca propagandistii 
Garzii de Fier dispuneau in ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau 
deplasarea lor la sate precum si scoaterea de ziare si inarmarea membrilor ei 
devotaji cu toate cele necesare pentru completarea sistemului a la Hitler. 

Cum s-a descoperit falsificarea 

Ministerul de Interne era de mult informat ca unii din fruntasii ardeleni ai Garzii de 
Fier si in special cei de la Brasov si Sibiu, dispun de mari fonduri pe care le repartizau 
apoi organizajiilor din intreaga Jara. Exista la inceput banuiala ca banii sunt furnizaji 
de cine stie ce organizajii similare din strainatate insa in urma supravegherilor s-a 
constatat ca aceasta este o banuiala neintemeiata. Descoperirea fabricii de bani de la 
Rasinari a pus insa organele polijienesti pe o noua cale, iar rezultatul cercetarilor a 
fost dintre cele mai surprinzatoare. 

Sibiul subvenfioneaza intreaga organizape 

Imediat autoritajile din capitala au delegat pe dl. judecator de instrucjie I. Stanescu 
din capitala sa faca cuvenitele cercetari. D-sa insojit de D. Prim Procurer Radu Pascu 
si procurer Mardarie au plecat la Sibiu, facand o prima descindere la locuinja d-lui 
avocat Bidianu, seful organizajiei gardiste, unde au descoperit un senzajional 
material compromijator din care reiese ca fabrica de bani de la Rasinari servea 
exclusiv scopurilor politice si subversive ale Garzii de Fier. Printre corespondent^ 



confiscate! s-au descoperit scrisori ale diferitelor organizajii si in special ale 
organizajiei de la Iasi in care domnul Banea cerea o suma mai mare de bani, pentru 
a cumpara o camioneta si a intensifica propaganda in Moldova. 

Organele polijienesti au operat o serie de arestari si au ridicat intreg materialul 
compromitator dimpreuna cu aparatele care serveau la falsificarea banilor. 

Cercetarile continua cu multa asiduitate si se cauta a stabili ce legatura era intre 
fabrica si organizajiile gardiste si mai ales cantitate de fonduri repartizare acestora. 

Valoarea morala a Garzii de Fier 

Faptul ca organizajia Garzii de Fier care reusise sa-si creeze nuclee in intreaga £ara a 
fost atat de rusinos prinsa cu maja in sac a facut o impresie profunda in intreaga 
Jara si o adevarata consternare in faja partizanilor politici. Se stie ca agitata la Jara 
se facea in numele dreptajii, a cinstei, a onoarei, respectului faja de legile Jarii etc., 
tot atatea lucruri care se dovedesc ca la Garda de Fier, erau numai vorbe goale si ca 
de fapt ea urmarea doar puterea, fara sa fie cu nici un scrupul faja de mijloacele 
intrebuinjate in lupta. 

Faja de aceste descoperiri guvernul pare dispus sa opereze cu toata strasnicia. Astfel 
Domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a declarat intr-un cere intim, ca fat;a de 
gravitatea faptelor comise de unii membrii, Garzile de Fier vor trebui sa fie neaparat 
desf Ungate. " 



In „Chemarea Romanilor", din 6 august 1933: 



DRAGOSTE DE BANI SI FALSIFICAREA DE BANI 



„Gazetele au vestit in zilele trecute cum ca trepadusi ai Garzii de Fier au fost prinsi 
de autoritaji falsificand bani. Stim ca acest soi de oameni au inceput in vremea din 
urma sa umble prin toate satele noastre fagaduind tot felul de lucruri poporului si 
cerand pedeapsa cu moartea pentru raufacatori. Suntem tineri care am asteptat o 
buna bucata de vreme sa ne putem lamuri asupra rosturilor si scopurilor pe care le 
urmaresc. Propovaduind cu aprindere, dragoste de tara, buna oranduire a ei si 
starpire a strainilor, am crezut un timp ca ei sunt de buna credinja. Cand am auzit 
din gazete ca s-au apucat sa lucreze in paguba tarii, falsificand bani, nu putem decat 
sa vedem ca ne-am inselat si am ajuns sa-i cunoastem. Ei fac parte din ceata 
jefuitorilor de meserie ai Jarii si pentru greaua incalcare a legii pe care au facut-o, 
noi n-am sfatui guvernul decat sa-i judece dupa felul cum cer ei judecarea unor 
astfel de fapte: pedeapsa cu moartea. La furci cu falsificatorii de bani!" 



In „Dreptatea", din 22 iulie 1933, oficiosul Partidului Najional-Jaranesc: 



GARDA DE FALSIFICATORI 



„Daca trebuia o proba definitiva pentru clasarea indivizilor care alcatuiesc asa zisa 
aripa nationalists de dreapta a politicii noastre, iata o avem in urmatorul caz al 
falsificatorilor de bani de la Rasinari. 

In tot locul si totdeauna partidele extremei drepte, extrema dreapta care in fond se 
compune din bande de huligani si batausi, au uzat de cele mai abominabile, mai 
injositoare, mai incalificabile procedee in opera propagandists a muljimilor naive. 

Pentru ca in „concept;ia" (sic) si „doctrina" (sic) dreptei scopul, care se reduce la 
insfacarea puterii, scuza murdaria mijloacelor. 

Nu poate exista nobleje in procedee, in tactica, in metoda si in comportare, acolo 
unde nu exista nobleje in ideal, in scop, in obiectivele urmarite. Cine-ar putea afirma 
ca ascunde o farama de nobleje in, hai sa zicem, idealul extremismului de dreapta? 
Cultul forjei brutale in disprejul birjeresc al elementarelor drepturi, nu va constitui 
niciodata un ideal si o superioritate! Altul este idealul ale carei raze incalzesc sufletul 
omenirii: un ideal de justice, de pace si munca constructive!, pentru ridicare tot mai 
sus pe scara intelectuala a colectivitajilor najionale si prin aceasta a omenirii intregi. 

Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, imbrajisat de cele mai inferioare 
exemplare omenesti cu infumurate ganduri de puteri dictatorial. Extremismul de 
dreapta inlocuieste inteligenja cu forja pumnului (care nu distinge pe un intelectual 
de-un borfas de rand), dreptatea cu arbitrariul, nobilul ideal al pacii si conlucrarii 
dintre stat si popoare cu dogma obtuza a urii dintre najiuni. 

Extremismul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual. 

Daca a reusit sa prinda cajiva oameni, aceasta a facut-o in numele unei credinje 
odios exploatate: credinja najionalista. 

Asa a procedat asociajia de conspiratori zisa Garda de Fier. Ea pretinde ca activeaza 
in numele najionalismului. 

In numele najionalismului? Aceasta ipocrizie trebuie demascata in faja opiniei 
publice. Najionalismul pentru a fi servit nu are nevoie de organizajii oculte, de 
asociajii secrete si mai ales n-are nevoie de metode ca cele practicate de Garda de 
Fier. Najionalismul este o credinja care se apara la lumina zilei, deschis, cinstit, 
sincer. 

in nici un caz nu servesti najionalismul prin ordine secrete catre... cuiburi (?!?), catre 
„batalioane" invizibile si „celule" oculte. §i mai ales prin falsificare de bani ca niste 
infractori de rand. 



Garcia de Fier nu este decat o mana de aventurieri, grupaji clandestin pentru 
cucerirea puterii de stat prin cea mai desant;ata si mincinoasa demagogie. Asta, in 
numele ideii najionaliste. 

In numele ideii najionaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor acestui pamant nu 
admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda de Fier. Nu admite falsificare de 
bani. 

Descoperirea bandei de la Rasinari pune in adevarata ei lumina Garda de Fier. 

Lumea se intreaba: de unde au oamenii acestia bani? Ataxia bani pentru 
propaganda? Pentru organizare si pentru cumpararea de constiinje? Pentru calatorii, 
pentru intrejinere, pentru masini? De unde? 

Descoperirea de la Rasinari indica sursa: falsificare de bani! 

Asa lucreaza Garda de Fier. Pionierii Garzii de Fier sunt indivizi care cad sub legile 
codului penal. Vor sa faca partid politic prin falsificare de bani. 

Ce autoritate morala mai au pentru a cere aprobarea maselor? §i inca in numele ideii 
najionaliste. 

Garda de Fier este o garda de falsificatori. §i o garda de falsificatori nu poate vorbi in 
numele nat;ionalismului!" 



§i in sfarsit, pentru a nu prelungi peste masura citarea, dam din „Patria", sambata, 
22 iulie, 1933: 



,GARDI§TII" §1 FALSIFICATORII 



„Descoperirea de la Rasinari a avut o latura cu adevarat senzajionala. Ea trece peste 
faptul divers, bagatelizat si cotidian, punand intr-o amploare si o cruditate 
sangeroasa toata descompunerea, disolujia si elasticitate morala a celor care pretind 
ca regenereaza masele prea credule, in cautare de un nou crez. §i spunem: cu 
adevarat senzajionala pentru ca daca ziarele ne-au obisnuit, ultimul timp, sa aflam 
ca in diverse coljuri ale Jarii apar mici monetarii clandestine, niciodata patronii 
ingeniosi si pujin cavaleri ai acestei institute inflationists certate cu codul, nu s-au 
dovedit a fi incadraji intr-o mai rasarita situajie sociala. La Rasinari eroii nu mai sunt 
Jigani in goana dupa cojcarie, nici simpli certaji ai justijiei porniji dupa usoara si 
meschina lovitura, nici unul din acei eroi care injeleg estetic gustul unei aventuri 
fructuoase in riscuri grele. Ci este vorba de seful - nota(i bine - seful Garzii de Fier 
din Sibiu. Citam dupa un ziar obiectiv si care nu de purine ori a luat sub 
dezinteresata-i protectee miscarea prozelijilor codrenisti: 



„Autoritat;ile din Sibiu, perchezijionand casa d-lui avocat Bidian, seful organizajiei 
Garzii de Fier din oras, au descoperit un material senzajional din care reiese ca 
fabrica de monede false de la Rasinari era creata pentru a susjine Garzile de Fier. 
Intre alte documente s-a gasit o scrisoare a presedintelui organizajiei din Sibiu. d. 
Banea, care de la Iasi, cere bani pentru o camioneta si pentru a intensifica 
propaganda pentru Garzile de Fier." 

Este clar, nu? O monetarie pentru susjinerea unui partid ce se proclama regenerator 
al politicii si al moravurilor! Dupa cunoscutele ipostaze de agitatori fara scrupule, de 
scandalagii si batausi, inca una tot atat de pujin onorabila, dar poate si mai 
culpabila: de falsificatori. Cine ar putea pretinde ca este aici un semn curios si grav al 
vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar gasi ca pentru un gardist fie el chiar si 
de fier - este exagerat sa se faca falsificator. Oricum ar fi cazul de la Rasinari, este 
extrem de grav. El arunca si o vie lumina asupra resurselor cu care acesti aventurieri 
se pozeaza cand in batausi, cand in martiri, isi intrejin o agitata si ambulatorie 
existenja. Chiar in ceste coloane intrebam uimiji si curiosi de unde au domnii acestia 
bani? Sa o marturisim sincer, nu asteptam ca raspunsul sa vie atat de prompt, atat 
de infiorator, si tocmai de la... Rasinari!" Dr. 

Trei saptamani a durat aceasta odioasa campanie. 

In zadar au umblat disperaji pe la ziare, ca sa objina vreo dezminjire, cei trei 
legionari de elita: Caranica, Sterie Ciumetti si Papanace, care de la 1931, datorita 
calitajilor lor de clara judecata si de mare sinceritate, traiau zilnic cu mine, 
impartasindu-se de aceeasi chinuitoare grija si ajutandu-mi, pas cu pas, la greaua 
sarcina a conducerii unei organizajii, pe campul de lupta. 

Zadarnice sforjari, pentru ca toate aceste infamii care se aruncau contra noastra 
erau comandate. 

Ele nu vor avea decat un singur efect: de a acumula in suflet nedreptate peste 
nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitura peste lovitura, durere peste durere. 

Tineretul acesta le-a rabdat toate, a inabusit toate in sufletul sau. Acum insa, dupa 
atajia ani, daca as voi sa dau un sfat lumii, as striga: Ferip-va de cei ce rabda! 



ECHIPA MORJII 



Darin faja obstacolelor, loviturilor, uneltirilor, prigoanelor, care ne asaltau de 
pretutindeni, noi, avand sentimentul acesta grozav al singuratajii, al nici unui ajutor 
la care sa putem alerga, opuneam: hotararea morpi. 

„Echipa morpi" este expresia acestor stari de suflet ale tineretului legionar din 
intreaga Jara. Ea insemneaza hotararea acestui tineret de a primim moartea. 
Hotararea lui de a merge inainte, trecand prin moarte. 



La Tnceputul lui mai 1933, se formeaza o echipa din: preotul Ion Dumitrescu, Nicolae 
Constantinescu, Sterie Ciumetti, Petru Jocu, Constantin Savin, Bulhac, Constantin 
Popescu, Rusu Cristofor, Adochijei, Iovin, Traian Clime, Iosif Bozantan, Gogu 
Serafim, Isac Mihai, profesor Papuc, Radoiu... 

Inainte de a pleca sa strabata o jumatate din tara, ei isi iau denumirea de „Echipa 
morjii". De la Iasi a sosit Caprioara. Vor merge cu ea. Au de parcurs: Bucuresti - 
Pitesti - Ramnicu Valcea - Targu Jiu - Turnu Severin - Oravija - Resi£a. 

Pana aici vor fi insojiji si de preotul Duminica Ionescu. Apoi Timisoara - Arad si 
inapoi la Bucuresti. In faja lor sta cea mai mare expedite legionara. Pleaca cu 3.000 
de lei in buzunar pentru benzina si incolo cu ce le va mai da Dumnezeu si oamenii 
din cale. Merg cu legile Jarii in mana. Vor pastra legalitatea, dar se vor apara in 
contra masurilor ilegale. 

La Tg. Jiu, la Turnu Severin, la Bozovici sunt urmariji si atacaji de polijie si jandarmi. 
Ei se aseaza in genunchi in faja revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind rojile 
masinii. 

La Oravija sunt asteptaji cu mitraliere la marginea orasului si arestaji. Dupa o zi, 
procurorul Popovici le da drumul, negasindu-le nici o vina. Pentru ca ei nu fac nimic, 
nu vorbesc nimic, nu Jin intruniri. Merg si canta. Atat. 

Lumea insa injelege. Ii primeste cu flori. Le da mancare si benzina pentru masina. Pe 
unde tree ei ramane o dara de entuziasm. 

La Resija le ies eu inainte. 

Aici trebuia sa Jinem intrunire publica. Eram in drepturile noastre. Parlamentar, care 
avusesem lista in judejul Caras, unde objinusem 2.000 de voturi, veneam si luam 
contact cu alegatorii nostri, pentru a le face dare de seama asupra activitajii noastre 
in Parlament. E legal. E perfect legal. Dar faja de noi, legile nu mai exista. 

Nici in vreme de razboi, Resija n-a vazut atata armata. Ea este adusa din orasele 
vecine, ocupa oraselul si-l inconjoara de jur imprejur. 

Imi dau seama ca guvernul imi intindea o cursa. 

El ar fi voit ca eu sa incerc o iesire necugetata; sa-mi pierd calmul pentru a prilejui 
un motiv de reprimare: 

- lata pentru ce oprim pe acesti domni. lata pentru ce trebuie desfiinjaji. Pe unde 
tree, rascoala populajia in contra masurilor noastre de ordine, in contra armatei, a 
autoritajilor. Vor sa faca revolujie. 

O asemenea greseala din partea noastra ar fi fost exploatata si de guvern si de presa 
jidaneasca. De aceea nu le-am dat acest prilej. Si inecand in mine toata revolta, am 
ocolit orice ciocnire. Izbanda lor ar fi fost tocmai in aceasta ciocnire. Am preferat sa 
renunt; la intrunire. 



Echipa a plecat mai departe, a trecut prin Timis-Torontal si a intrat in judejul Arad. 
Aici, in satul Chier, jandarmii impreuna cu jidanii au rasculat pe Jarani, strigand ca au 
trecut bandele rosii din Ungaria. 

Jaranii, inarmaji cu furci, cu topoare si ciomege, s-au napustit asupra legionarilor. 
Acestia n-au mai avut timp sa explice cine sunt. Loviturile i-au umplut de sange. Lui 
Ciumetti i s-a rupt mana dreapta, cazand in marginea drumului in nesimjire. Alaturi 
de el zacea Adochijei. Toji au fost raniji. Apoi au fost arestaji, transportaji la Arad si 
introdusi in celule separate, in arestul din acest oras. 

Daji in judecata pentru rebeliune, procesul a avut loc peste 10 zile. 

Au pledat avocajii din Arad, Moja, Vasile Marin, eu. Au fost achitaji cu tojii. 

Populajia romaneasca a Aradului le-a facut o calda manifestajie de simpatie. 

In urma acestui fapt, am luat hotararea sa-i insojesc. 

O parte au plecat cu masina, iar eu, insojit de patru dintre ei si de Jaranul Frajila, am 
plecat pe jos, strabatand toate satele, pana in munji, la mormantul lui Avram Iancu, 
o distanja de 140 km. Jaranii m-au primit pretutindeni cu bucurie. 

De la Jebea, ne-am desparjit. Ei si-au continuat drumul in Hunedoara, iar eu am 
plecat la Teius. 



LA TEIUS 



Aici, tatal meu urma sa Jina o conferinja. 

Am ajuns seara si l-am gasit plin de sange, in casa unui Jaran. Un mare numar de 
jandarmi se introdusese in sala, lovind lumea cu paturile de arma. Pe tatal meu l-au 
lovit in cap. 

Legalitate! O, Legalitate! 

Un parlamentar roman, cu imunitaji si drepturi garantate merge sa Jina o conferinfa 
si reprezentanjii forjei publice patrund in sala si-i sfarma capul cu paturile de arma. 
Jarani, invajatori si preoji sunt cu tojii indignaji. Am hotarat atunci ca in acelasi loc, 
peste doua saptamani, sa Jinem o adunare de protestare. 

Aici au sosit in ajunul intrunirii „Echipa morjii" cu camioneta, legionari din Cluj si din 
Bucuresti, dar intrunirea nu s-a putut tjine. 



Un regiment de infanterie si un batalion de jandarmi au inconjurat Teiusul, oprind 
intrarea Jaranilor. 

Acelasi lucru ca si la Resija. Am cautat sa ocolesc conflictul, dispunand ca tatal meu 
si legionarii prezenji sa paraseasca localitatea unde am ramas singur. Caci prezenja 
unui numar oricat de mic putea da nastere la conflict, pe cand prezenja unui singur 
om in fat;a atator forje nu putea fi prilej de rascoala. §i nici o glorie pentru cei mullji 
daca s-ar fi napustit asupra lui. 

Totusi, Jaranii din Mihalt; si jur au incercat sa treaca cu forja podul ocupat de armata. 

- Podul acesta, noi, Jaranii din Mihalt; l-am cucerit in lupte grele din mana ungurilor 
care il ocupasera. Astazi nu admitem ca jandarmii romani sa ne opreasca trecerea pe 
el, spuneau acesti viteji si indaratnici Jarani din Mihalt;. 

S-a incins o lupta care a durat peste doua ore. S-au tras salve de focuri. Un Jaran a 
fost ucis, iar din „Echipa morjii", Jocu, Constantinescu si Adochijei au fost pentru a 
doua oara grav ranitji. 

In cursul zilei au fost adusi in Teius intreaga „Echipa a morjii" si alji studenji intr-un 
numar total de 50. Li s-a spus ca vor fi evacuaji, dar ca neavand bilete de tren 
trebuie sa mearga la Alba Iulia pentru a le lua de acolo. 

Aici insa, in loc de bilete, s-au trezit cu tojii, fara mandate de arestare, introdusi in 
vestita temnija a lui Horea si incarceraji. 

Toate protestele lor au fost inutile. In zadar au demonstrat ca dejinerea lor este in 
afara de orice lege; ca nici un dejinut nu poate fi introdus in inchisoare fara mandat 
de arestare; ca autoritatea care i-a introdus acolo calca legile in picioare. La ora 2 
noaptea au spart poarta inchisorii, s-au incolonat si au plecat toji acasa la procuror. 
I-au raportat cele petrecute. Acolo, in curte, au ramas pana dimineaja, cand, 
impreuna cu procurorul, s-au intors la arest. De asta data, li s-au lansat mandate de 
arestare, „pentru ca au forjat poarta inchisorii". 

A urmat procesul in care au fost achitaji, deoarece fara mandat de arestare ei se 
aflau dejinuji prin calcare legii. 

Ei s-au conformat dispozijiilor legale, anunjand procurorul. 

Inca o data s-a dovedit in faja justice ca provocatorii la dezordine nu sunt legionarii, 
ci insasi autoritajile, care in loc sa apere legile, le calca cu un suveran disprej. 

„Echipa morjii", dupa doua luni de zile, s-a reintors la Bucuresti. Luptele ei, suferinja 
la care a fost supusa, nedreptajile, procesele, ranile ei, au rascolit sufletul intregului 
Ardeal. 

Acum, in acest moment, putem spune ca miscare legionara s-a intins in toata tara, 
cu toata opunerea autoritajilor, cu toata prigonirea. 



De acum ne vom opri. Vom incepe sa adancim educajia legionara, prin viaja in 
tabere de munca. Pe cine va putea supara aceasta tacuta activitate, mai ales ca ea 
depasea cadrul politic? 



DIGUL DE LA VISANI 
10 IULIE 1933 



Inca din timpul iernii, farmacistul Aristotel Gheorghiu, seful legionar al Ramnicului 
Sarat, mi-a inaintat un raport in care imi descria situajia din satul Visani, unde 
Buzaul se revarsa in fiecare an, nimicind ogoarele biejilor oameni pe o intindere de 
cateva mii de hectare. Si imi spunea ca ei ne roaga, satul intreg, sa-i ajutam. Sa 
ridicam un dig de aparare. Am aprobat. Am luat toate masurile necesare. Am trimis 
ingineri specialist. Ne-am facut planuri. Am dat ordin ca legionarii din intreaga 
regiune sa se prezinte in ziua de 10 iunie 1933 la Visani, cand urma sa se deschida 
tabara de munca. lata ordinul pe care l-am dat cu acea ocazie: 



CATRE TOJI SEFII DE CUIBURI SI DE UNITAJI LEGIONARE DIN JARA 



CAMARAZI: 



„Niciodata nu s-a pus problema luminii mai mult decat in clipa in care omul si-a 
pierdut vederea. 

Tot astfel, in lume, problema construc(iei se pune mai puternic in clipa in care 
omenirea are constiinja clara ca totul in jurul ei se ruineaza. 

Cand toate se indreapta incet catre paragina, sufletul omenesc se indreapta in sens 
contrar, porneste la contraatac, care se manifesta prin setea formidabila de a cladi 
din temelie, de a ?nalt;a prin munca, de a construi. 

In Europa nu s-a pus niciodata aceasta problema a construcjiei ca astazi, cand epoca 
razboiului ne-a lasat o ruina si cand epoca de dupa razboi ne lasa mai multe ruine, in 
fiecare zi cate o ruina. 

La noi in tara, dupa 15 ani de discursuri pe la raspantii, discursuri umflate dar sterile, 
de pe urma carora n-au ramas decat ruine, sufletul nostru fuge de vorbe si cauta 
direcjie faptei. 



Voim si noi sa construim: de la un pod nipt pana la o sosea si pana la captarea unei 
caderi de apa si transformarea ei in forja motrica, de la construct^ unei gospodarii 
Jaranesti noi, pana al aceea a unui sat romanesc nou, a unui oras, a unui stat 
romanesc nou. 

Aceasta este chemarea istorica a generajiei noastre: pe ruinele de astazi sa cladim o 
Jara noua, o £ara mandra. 

In Jara de astazi, poporul roman nu-si poate implini misiunea lui in lume: creator de 
cultura si civilizajie proprie in rasaritul Europei. 

LEGIONARI 

Aceste adevaruri m-au indemnat sa va chem in mijlocul tarii, pe malul Buzaului, 
pentru a inalja cu propriile voastre braje acel dig urias, care sa va poarte numele de- 
a lungul deceniilor. V-am chemat pentru ca sa spuneji romanilor ca voi sunteji aceia 
care veji inalja Romania cea noua. 

Romania cea noua nu poate iesi: nici de la jocul carjilor din cluburi, nici din cafenele, 
nici din cabareturi si nici din calcaiele roase pe strazile oraselor in plimbari si 
desfatari ale diferijilor Don Juani. 

Ea va iesi din eroismul muncii noastre. 

LAMURIRI §1 INDICAJII 

1. Digul se va inalja in apropierea satului Visani (sudul judejului Ramnicu Sarat), 
la 6 km nord de stajia Faurei, linia Buzau-Braila. 

2. Locul intalnirii: satul Visani. Toate echipele se opresc in acest sat unde vor 
intra sub comanda locala. 

3. Data sosiri in satul Visani: 8 si 9 iulie 1933. 

4. Lucrarea se va face in doua etape de cate 30 zile. 

Prima etapa: 

10 iulie - 10 august 1933. 

A doua etapa: 

10 august - 10 septembrie 1933. 

Ambele echipe vor avea efectivul de cate 500. 

Comanda generala o va avea Comandantul legionar din Judejul Ramnicu Sarat, 
Aristotel Gheorghiu, care se va ocupa cu: 

- aprovizionarea 

- incartiruirea 



- uneltele de lucru 

- si cu toate chestiunile ce privesc lucrarea in mare. 

Sub comanda lui vorfi: 1. Seful santierului, legionar pe care-l voi fixa personal la 
inceperea lucrului, 2. Seftv/ cartiruirei si aprovizionarii si 3. Comandantul legionar al 
echipei. 

impreuna vor stabili toate serviciile (aprovizionare etc.) de care se va simji nevoia. 

Prima echipa va fi formata din: Braila, Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani, Tecuci, 
capitala, Ploiesti, Ialomit;a, Dambovifa, Muscel, Arges, Vlasca, Oltenia. 

Basarabia se va prezenta in ziua de 15 iulie, adica cu 5 zile intarziere. Basarabenii 
vor pleca pe jos din Chisinau, strabatand Gradiste, Comrat, Congaz, Cahul, Colibasi, 
Reni, Galaji. La acest grup se vor afilia legionarii din Cahul, Tighina, Isamil si Cetatea 
Alba. 

F. d. C. din toata Jara vor sosi cu prima echipa. 

A doua echipa: restul t,arii. 

Legionarii vor cauta sa aiba asupra lor: haine de lucru, schimburi de rezerva, un 
harlej, o patura. 

Marsul celorlalte echipe se va face pe jos sau cu trenul, beneficiind de 75% reducere 
ca excursionisti in grup. 

Cinci legionari braileni de isprava vor sosi cu cinci zile inainte, adica in ziua de 5 iulie 
pentru aranjarea situajiei si a primirii legionarilor. Ei vorfi numiji de catre 
Comandantul legionar brailean Ion Iliescu si vor lua contact imediat cu comandantul 
legionar din Ramnicu Sarat, Aristotel Gheorghiu. 

Cartierul General unde urmeaza a se anunja plecarile si sosirile: Aristotel Gheorghiu, 
farmacist, Ramnicu Sarat. 

RECOMAND: 

a) ordine deplina pe tot parcursul drumului. Daca veji fi provocate, va este interzis a 
raspunde. Trebuieste scopul atins: ajungerea la destinajie. 

Doresc ca toate localitajile prin care veji trece, sate sau orase, sa ramana 
impresionate de disciplina, corectitudinea, atitudinea plina de demnitate si buna 
cuviin(a, in toate ocaziile, a legionarilor. 

Comandanjii echipelor au intreaga raspundere. 

b) In satul Visani si jur, va atrag atenjiunea ca va trebui sa aveji o purtare 
exemplara din toate punctele de vedere: prietenoasa cu oamenii si mai ales eroica in 
direcjia rabdarii si a muncii. 



c) In cazul cand elemente dubioase se vor strecura printre legionari, la prima 
incercare de a iesi din fagasul eel drept, cor fi trimisi acasa si mi se va raporta mie 
personal. 

De altfel, fiecare sef este raspunzator de oamenii lui. 

d) Eu voi sosi dupa intrunirea de la Suceava, luni dimineaja, in ziua de 10 iulie. 

In zorii zilei, inainte de inceperea lucrului, veji face slujba religioasa cu toji preojii din 
jur. 

CAMARAZI 

Sunteji in ajun de a inscrie o noua pagina in istoria bataliilor legionare. 

Jara va va privi din nou ca pe niste eroi, asa cum v-a mai privit de atata ori, asa 
acum v-a privit de atatea ori. 

Indreptaji-va deci, cu inima plina de avant spre campul unde va asteapta o munca 
grea, dar prin care voi veji face o noua jertfa, deci un nou pas catre victoria noastra, 
catre Romania Legionara. 

Va astept deci, pe toji, pe noul nostru camp de lupta". 

Bucuresti, 23/VI. 1933 

Corneliu Zelea Codreanu 

§eful Legiunii 

** 

La 10 iulie, peste 200 de tineri legionari s-au adunat la Visani, venind pe jos de la 
Galaji, Focsani, Bucuresti, Buzau, Tecuci, Iasi, Braile, sub comanda lui Stelian 
Teodorescu, Nicolae Constantinescu, Pavaluja, Doru Belimace, Stoenescu si Bruma. 

Dar, in loc de a fi primiji cu bucurie, in loc de a li se da ceva de mancare si un loc de 
odihna, asa obosiji si flamanzi cum au sosit, au fost inconjuraji de mai multe 
companii de jandarmi, atacaji cu o brutalitate de fiara salbatica si culcaji la pamant 
sub lovituri. 

Jandarmi erau in asa fel instruiji de ofijeri, din ordinul Ministerului de Interne, unde 
Dl. Armand Calinescu, dupa propriile sale declarajii, avea un rol precumpanitor in 
masurile de oprimare si de schingiuire a noastra, incat loveau in acesti copii cu ura 
cu care ar fi lovit in cei mai mari dusmani ai neamului romanesc. 

Printre cei raniji si umiliji pana la ultima limita de umilire au fost legionarii: Stelian 
Teodorescu, Bruma, Doru Belimace, preot Ion Dumitrescu, Stoenescu, Pavaluja, iar 
Nicolae Constantincescu a fost pentru a patra oara grav ranit in interval de doua luni. 



Vestea acestei nemaipomenite cruzimi impotriva unortineri care mergeau sa faca un 
bine si a tuturor ofenselor la care fusesera expusi, s-a Tntins ca un giulgiu negru 
peste inimile strivite si pine de ingrijorare ale tineretului intreg, care pentru credinja 
si dragostea lui de neam se simjea vandut strainului dusman de catre politicienii Jarii 
sale. Am Tnjeles atunci ca toate caile ne sunt inchise si ca de acum trebuie sa ne 
pregatim de moarte. 

O stare de apasare generala in care simjeam ca se rup toate resorturile rabdarii si 
stapanirii de sine. Mi-am dat seama ca totul crapa in jurul meu si ca daca, pe 
deasupra acestora ar mai veni o singura palma, ea ar duce la nenorociri ireparabile. 
Imi venea sa strig din adancul sufletului: Nu mai putem rabda! 

In aceasta atmosfera apasatoare, m-am adresat Primului Ministru cu urmatoarea 
scrisoare publicata in ziarul „Calendarul" din 20 iulie 1933: 



PRIGOANA IMPOTRIVA „GARZII DE FIER" 

SCRISOAREA DOMNULUI DEPUTAT CORNELIU Z. CODREANU CATRE D. PRIM 
MINISTRU AL. VAIDA 



„D. Corneliu Zelea Codreanu a trimis d-lui Al. Vaida urmatoarea scrisoare: 

Domnule Prim Ministru 

In urma incidentelor de la Visani, de o gravitate care-mi sangereaza inima, m-am 
hotarat sa va scriu randurile ce urmeaza. 

Nu ma determina la aceasta nici impulsivitate momentana si nici dorinja dea a-mi 
vedea publicata scrisoare prin ziare pentru ca sa aplaude prietenii sau pentru ca sa- 
mi indeplinesc usor, dupa cum se obisnuieste, obligajiunea formala de protest 
impotriva infamiei petrecute la Ramnicu Sarat. 

Ma indeamna sa va adresez scrisoarea, constiint;a framantata ca aceasta cale pe care 
ne-asi introdus cu atata usurinja pentru orice om de onoare, este calea nenorocirilor 
fatale, nenorociri care nu mai pot fi evitate astazi. 

Domnule Prim Ministru. 

Martirajul nostru de zece ani trecuji, in propria noastra Jara pentru credinjele noastre 
romanesti si crestine, nu vi-l voi putea aici descrie in cateva randuri. 

Va voi spune numai ca de zece ani au obosit guvernele Romaniei Mari, lovindu-ne. A 
fost guvernarea liberala si ne-a strivit sub lovituri. A venit d. Goga si ne-a strivit si el 
in 1926. A venit d. Mihalache si si-a facut si el o glorie pe langa stapani straini de a 
ne lovi barbar, de a ne extermina. A venit guvernul Iorga-Argetoianu care din nou a 



lovit in noi pana cand a obosit. In sfarsit, a£i venit D-voastra, continuand cu 
loviturile. 

Dintre toji acestia, nimeni nu s-a intrebat, Domnule Prim Ministru, daca mai putem 
suporta nesfarsitele chinui-i fizice si morale care de multe ori tindeau sa depaseasca 
puterile noastre de rezistentja. 

In tot acest timp le-am suportat pe toate cu multa tarie. Suntem plini de rani, dar 
niciodata nu ne-am plecat capul. 

Le-am suportat, pentru ca oricat de grele ne-arfi fost chinurile, ni se respecta 
sentimentul demnitajii omenesti din noi si onoarea noastra. In ultimul timp insa, sub 
guvernarea D-voastra, persecujiile si chinurile noastre au intrat in faza cea mai grea. 

Cele ce s-au intamplat la Teius, cand tatal meu a fost lovit si umplut de sange si cele 
ce s-au intamplat mai ales la Visani sunt incomparabil mai grave decat toate 
suferinjele noastre de pana azi. Ele ataca insasi onoarea noastra. 

Nu va voi face un expozeu prea larg. 

Domnia Voastra va reamintiji desigur ca acum doua luni, cand am venit sa va intreb 
cu ce am gresit noi pentru ca sa meritam prigoana care abia incepea, mi-aji spus: 

- Pentru ce nu incepeji ceva constructiv? 

- Domnule Prim Ministru, v-am raspuns, am luat hotararea ca sa fac un dig pe malul 
Buzaului. Aveji ceva de obiectat? 

- Nu. Foarte bine. Foarte frumos. 

Am introdus petijie cu o luna de zile inainte la Ministerul Lucrarilor Publice; am vorbit 
cu cei mai distinsi ingineri cunoscatori in materie si la 10 iulie trebuia sa inceapa 
lucrul. 

Nu era numai o recreate tinereasca"; era chemare tinerejii noastre in slujba marilor 
nevoi de fapta sanatoasa. Era o educate a o mie de tineri in direcjia constructive!. 

Era un indemn pentru alte zeci de mii de tineri. 

Era o scoala pentru marile mase populare care stau ani intregi cu podurile rupte, cu 
drumurile stricate, asteptand sa vie statul ca sa el faca, atunci cand numai intr-o 
singura zi munca lor comuna le-ar putea repara. 

Era un indemn pentru toata Jara si un indreptar pentru acei care isi pot imagina ca o 
Romanie puternica ar putea iesi din mila altora si nu din munca noastra a tuturora. 

In vederea lucrului am trimis inainte cu cateva zile trei tineri distinsi la Visani ca sa 
se ocupe de incartiruire si aprovizionare. Dar ei au fost ridicaji in ziua de 8 iulie, 
transportaji la Ramnicu Sarat, iar apoi legaji cu lanjuri de maini, unul de altul, si 
trimisi acasa ca cei din urma borfasi, in aceasta situajie de batjocorire provocatoare 
a demnitajii lor de oameni. 



Alji doi tineri studenji de la Universitatea din Bucuresti gasiji in orasul Ramnicu 
Sarat, unde venisera cu atata dor de munca, au fost prinsi, dusi la police, insultaji in 
mod trivial, palmuiji de polijaiul orasului si de doi comisari - frajii Ionescu - apoi 
legaji cu mainile la spate si condusi in aceasta situajie la gara, prin mijlocul orasului 
si apoi cu trenul acasa. 

In sfarsit, in ziua de luni, 10 iulie, au sosit in Visani 200 de tineri, studenji in 
majoritate. 

Acolo, in loc de brajele deschise pentru nunele lor intenjii, s-au pomenit cu prefectul 
judejului, procurorul, colonelul dejandarmi Ignat, generalul Cepleanu, locotenent de 
jandarmi Fotea, mai multe sute de jandarmi cu armele intinse, o companie de 
infanterie cu mitralierele aranjate pentru tragere si cu somajiunea de a parasi 
imediat localitatea pe un ton de insultatoare agresivitate cu nimic justificata. 

In fat;a acestei situajii si a tuturor ameninjarilor, cei 200 de tineri s-au culcat la 
pamant, in noroiul care era de doua palme, in cea mai umila pozijie si au inceput sa 
cante: „Cu noi este Dumnezeu". 

La un moment dat, jandarmii au primit ordin sa sara asupra lor. Au sarit mai multe 
sute si i-au calcat in picioare, strivindu-le piepturile si capetele cu bocancii, tinerii 
indurand intr-o tacere de martiri tot acest calvar, fara nici o impotrivire. 

in fruntea celor care loveau era procurorul Rachieru, colonelul Ignat, care, cu mana 
lui, a smuls parul din capul studentului Bruma si locotenentul Fotea, care a lovit cu 
pumnii in obrajii nevinovatji ai biejilor copii. 

La urma, s-au adus franghii si toji cei 200 au fost legaji cu mainile la spate in mod 
barbar si Jinuji in aceasta situajie, in ploaie, o jumatate de zi. 

intre timp a sosit preotul Dumitrescu, pe care procurorul l-a intampinat cu vorbele: 
Ce-i cu tine, ma? 

- Sunt preot. Am venit sa fac slujba de inceperea lucrului. 

- Nu esti preot, esti magar, ii raspunde procurorul. Legaji-I imediat cu mainile la 
spate. 

Preotul a fost si el legat cu mainile la spate si apoi, impreuna cu toji ceilalji, in 
aceasta situajie de umilinja, au fost transportaji la Ramnicu Sarat si inchisi la 
Legiunea de Jandarmi, unde au fost din nou insultaji si chinuiji oribil de procuror, 
jandarmi si polijisti. 

Unii au fost scosi lesinaji din camerele acelea de chin sau din pivnijele in care erau 
aruncaji si apoi batuji cu rancile. 

Dupa patru zile de chinuri, au fost pusi in libertate, negasindu-li-se nici o vina. 

Aljii, prinsi pe drum inspre Visani, au fost inchisi la Buzau si Braila, de unde au fost 
trimisi, de asemenea cu mainile legate, acasa. Mai sunt 15 care pana astazi, 



sambata, n-au sosit inca. Vin pe jos de la Buzau la Bucuresti, din post in post, de 
patru zile, nemancaji, insultaji si palmuiji. 

Domnule Prim Ministru 

Aceasta nu este o intamplare izolata, ci ordinul guvernului s-a intins in toate parjile. 

De doua saptamani, fara nici o vina - si dovada neclintita de aceasta sunt toate 
hotararile justijiei - suntem loviji si insultaji la fiecare pas: la Bucuresti, la Arad, la 
Teius, la Piatra Neamt; si la Suceava. 

Domnule Prim Ministru 

Va atrag atenjiunea in modul eel mai cuviincios, ca noi, care cunoastem istoria si 
care stim jertfele facute de fiecare popor atunci cand dorea sa-si rascumpere o 
soarta mai buna, noi, tineretul de azi al Romaniei nu refuzam aceasta jertfa. 

Nu suntem lasii care sa fugim de jertfe cuvenita unei alte Romanii. 

Dar, iarasi va atrag atenjiunea, ca eu am facut acestor tineri scoala sentimentului 
demnitafii omenesti, scoala onoarei. 

Noi stim sa murim dupa cum va vom dovedi. Putem fi inchisi. Ne pot putrezi oasele 
in fundul inchisorilor. Putem fi impuscaji, dar nu putem fi palmuiji, nu putem fi 
injuraji si nu putem fi legaji cu mainile la spate. 

Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru - in trista dar mandra noastra istorie 
romaneasca - sa fi primit vreodata a fi dezonoraji. 

Sunt pline campurile noastre de morji, dar nu de lasi. 

Azi suntem oameni liberi, cu constiinja clara a drepturilor noastre. Sclavi nu suntem 
si nici n-am fost. 

Moartea o primim, dar umilinja nu. 

Fiji sigur, Domnule Prim Ministru, ca aceste zile pline de umilinja si de nedemnitate 
nu le putem trai. 

Dupa zece ani de chinuri fiji, Va rog, incredinjat, ca avem suficienta forja morala sa 
gasim o iesire onorabila din viaja pe care nu o putem suporta fara onoare si fara 
demnitate. 

Primiji, Va rog, sentimentele mele." 

Corneliu Zelea Codreanu 

Totusi, chinurile acestui tineret nu se vor sfarsi. Ni se intuneca zarile inaintea ochilor. 
Alte chinuri, mai mari, ni se pregatesc. Inca nu se terminase bine schingiuirea de la 
Visani, cand am auzit ca I. G. Duca, seful Partidului Liberal, a plecat la Paris. Citim 



cutremuraji in ziarele pariziene, declarable facute de acesta: „Garda de Fier" este in 
solda hitleristilor, guvernul Vaida e slab pentru ca nu ne distruge si ca el, I. G. Duca 
si cu partidul sau isi iau angajamentul de a ne pregati moartea, de a ne extermina. 
In tara, „Viitorul", oficiosul partidului, se va napusti asupra noastra, pe baza acelorasi 
argumente: „miscare anarhica", „miscare subversiva", „miscare in solda hitleristilor" 
si in contra guvernului Vaida, pe care il va acuza de „slabiciune", de „tolerant;a", faja 
de miscarea noastra, de „cochetarie" cu miscarea noastra: „anarhica" si „vanduta 
hitleristilor". 

Zilele acestea vom cobori ca neam pe scara celei mai mari umiliri romanesti. Doi 
barbaji de stat romani, I. G. Duca si N. Titulescu vor aranja cu faja politica a 
trustului bancherilor jidani de la Paris, interesaji pe de o parte la exploatarea 
nemiloasa a bogajiilor Jarii si, pe de alta parte, in a asigura o cat mai fericita situajie 
coreligionarilor lor din Romania, venirea la putere a Partidului Liberal. 

Aceasta, cu condijia formala cu angajamentul de exterminare prin orice mijloace a 
miscarii legionare. Bancherilor straini nu le convine o najie romaneasca legionara, 
tanara, puternica, mandra si care sa-i scuipe afara din Jara cu toate capitalurile lor 
de prada. 

§i astfel, ca o implinire a suferinjelor de peste zece ani, ni se pregateste, fara a fi cu 
nimic vinovatji, cununa morpi. 

*** 

Sa-mi fie permis ca la capatul acestui sir de lupte sa-mi indrept gandul catre mama 
mea, al carei suflet m-a urmarit an cu an si ceas cu ceas, tremurand la fiecare 
lovitura pe care o primeam si tresarind la fiecare primejdie in care soarta ma arunca. 

Perchezitjii peste perchezijii, cu procurori si comisari brutali si necuviinciosi i-au 
tulburat in fiecare an linistea casei, de pe deasupra careia a disparut de mult orice 
raza de bucurie si de liniste. Rasplata din partea unui neam, injosit de politicienii sai, 
pentru o mama care, in cea mai amara privajiune si-a crescut sapte copii in 
dragostea de Jara. 

Fie aceste cateva cuvinte un omagiu pentru toate mamele ai caror copii au luptat, au 
suferit sau au cazut pentru neamul romanesc. 



CAMARAZI, 



Cu aceste ultime povestiri, care mcheie volumul de fata, tineret;ea mea si a multora 
dintre voi s-a terminat. Pe cararile ei, de acum, nu vom mai trece niciodata. 



Daca acesti 14 ani ai tinerepi noastre n-au fost prea plini de petreceri si bucurii, o 
mare mulpjmire imi lumineaza acum constiinpa: o Romanie legionara si-a infipt, ca 
un pom, radacinile in carnea inimii noastre. Ea creste din dureri si din jertfa si ochii 
nostri plini de nesap o privesc inflorind; luminand zarile si veacurile cu stralucirea si 
marepa ei. Aceasta marepe rasplateste din belsug nu numai micile noastre jertfe, 
dar orice chin omenesc, fie el cat de ingrozitor. 



DRAG I CAMARAZI, 



Voua celor ce ap fost lovip, hulip sau martirizap, va pot aduce vestea, care doresc sa 
treaca dincolo de valoarea subreda a unei fraze oratorice ocazionale: in curand vom 
birui. 

In fapa coloanelor noastre vor cadea top asupritorii nostri. Sa iertap pe cei ce v-au 
lovit din porniri personate. Pe cei ce v-au chinuit pentru credinpa voastra in neamul 
romanesc, nu-i vep ierta. Sa nu confundap dreptul si datoria crestina de a ierta pe 
cei ce v-au facut voua rau, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au 
tradat si pe cei ce si-au asumat raspunderea de a i se impotrivi. Sa nu uitap ca 
sabiile pe care le-ap incins sunt ale neamului. In numele lui le purtap. In numele lui, 
deci, vep pedepsi cu ele: neiertatori si necrupatori. 

Astfel si numai astfel vep pregati un viitor sanatos acestei napi. 

Carmen Sylva, 5 aprilie 1936. 



AI doilea volum va cuprinde: continuarea istoricului mi§carii legionare, prigoana, 
procesul, tradarea - precum §i considerajiuni asupra problemelor sociale §i statale in 
Romania §i asupra omului nou: legionarul. 



DESTINUL SCRIERILOR LEGIONARE 



In „Carticica §efului de Cuib", tiparita din nou in toamna anului 1940, am semnat un 
„Cuvant Inainte", in care spuneam ca cei ramasi in viaja nu ne vom abate de la 
invajatura Capitanului. Ca semn neindoielnic al nezdruncinatei noastre hotarari de a 



nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit ca formula 
salutului „Traiasca Legiunea si Capitanul" se pastreaza neatinsa. 

Prin aceasta enunjare voiam sa spun legionarilor ca Corneliu Zelea Codreanu nu pate 
fi indepartat din preocuparile noastre zilnice, venerandu-l numai ca figura istorica, 
cum se intampla cu toji marii barbaji care au savarsit fapte de seama in viaja unui 
neam. Capitanul nu e o realitate a trecutului; el isi afirma prezenja constanta in 
acjiunile noastre. El ne inspira in fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne 
admonesteaza cand facem lucruri neconforme cu concepjia lui si el ne bucura si ne 
aproba cand acjionam in stilul lui. Cu Capitanul intrejinem un permanent dialog. El 
interpreteaza mai bine ca noi insine vrerea najiunii. In fond, el conduce miscarea sau 
daca miscarea s-ar conduce altminteri de cum gandeste el, nu mai e miscare. El este 
si energia care improspateaza permanent energiile noastre slabite de lupte, 
privatum, deceptjii si inchisori. 

Capitanul n-a murit si nu poate muri! Desi el nu mai e cu trupul intre noi, nu e mai 
pujin viu intre noi. E o chestiune pe care oamenii straini de universul nostru legionar 
nu o pricep. Capitanul e viu in mijlocul nostru nu in sens speculativ si teoretic, nu 
pentru a intrebuinja un anumit fel de a vorbi in raport cu cei disparuji, nu ca 
imagine, simbol sau expresie, ci viu pe plan sufletesc in sens concret, viu ca forja 
spirituala care ne domina si ne copleseste, ne smulge din apatie si ne antreneaza in 
lupta. 

Capitanul nu are nevoie de un „cult" pentru a-i intrejine amintirea; el isi intrejine 
cultul din propria lui energie si, pe deasupra, ne mai da si noua puteri ca sa putem 
rezista tuturor suferinjelor si prigoanelor. Cand suntem obosiji, el ne invioreaza, 
cand suntem chinuiji, el ne mangaie si cand suntem incoljiji de dusman, el ne da 
putere sa rezistam. El a creat un exemplu de demnitate omeneasca, de justa 
interpretare a relajiilor dintre individ, neam si Dumnezeu, care se actualizeaza cu o 
putere elementara in propriile noastre suflete. El e steaua polara care calauzeste 
lumea noastra. El e aluatul pe care trebuie sa-l punem in fiecare framantatura de a 
noastra, daca vrem ca acjiunile ce le savarsim sa dea roade legionare. Capitanul nu e 
omul care a trait intre anii 1899 si 1938, nu e un capitol inchis de istorie, ci o 
realitate „hic et nun", care isi manifesta prezenja activa in Legiune. El e izvorul de 
lumina care pune in miscare moleculele sufletului nostru pentru a reconstrui zi de zi 
organismul legionar in suferinja din cauza loviturilor si prigoanelor. Asa se explica de 
ce si scrierile legionare, fie ale Capitanului, fie acelora care i-au interpretat cu 
fidelitate gandurile, au fost persecutate si arse pe rug la rand cu trupurile martirilor 
nostri. Cuvintele Capitanului au inspirat tot atata groaza dusmanului ca si luptatorul 
viu, prin marea lor putere de convingere si propagare. Scrierile legionare sunt o 
dinamita spirituala, pentru ca se conjuga permanent cu aceasta miraculoasa 
prezenja a Capitanului in mijlocul neamului nostru. Cine citeste un rand de-al 
Capitanului simte cum i se incalzeste sufletul si cum se transfigureaza sub influenja 
cuvintelor lui rascolitoare. De aceea ura tuturor regimurilor s-a manifestat cu egala 
inversunare si impotriva oricarui semn care ar putea perpetua imaginea lumii 
legionare intre noile generajii. Cu o consecvenja feroce au confiscat si distrus carjile 
legionare, marjisoarele, camasile verzi si orice marturie ramasa de la martirii nostri. 
Nici parastasele nu mai erau ingaduite, nici botezurile cu numele de Corneliu, 
considerandu-se subversive. O perfecta continuitate leaga regimul antonescian de 
regimul carlist si regimul comunist de primele doua, in privinja felului cum au tratat 
opera scriitorilor legionari. 



Ne aducem aminte cei care am trecut prin prigoana carlista ce soarta au avut carjile 
legionare. A poseda un rand de la Capitan echivala cu un atentat contra Siguranjei 
Statului si era aspru pedepsit. Carjile confiscate in timpul descinderilor au fost 
prefacute in cenusa. Statul Infamiei si al Crimei, patronat de Regele Carol si pazit de 
aparatul polijienesc al lui Armand Calinescu, vedea in orice pagina lasata de la un 
legionar un inamic de temut, capabil sa aprinda din nou in suflete flacara credinjei 
legionare, pe care ei o voiau inmormantata pentru totdeauna sub lespedea de la 
Jilava. 

Dar n-a fost asa! Dupa doborarea regimului carlist, cartea legionara a iesit 
triumfatoare la lumina. Scrierile legionare au fost imprimate in totalitatea lor in cele 
cinci luni de libertate de care s-a bucurat poporul roman sub regimul najional- 
legionar. O avalansa de lucrari legionare au inundat atunci toate satele si orasele 
Romaniei. Din nou slova de foe a Capitanului a patruns pana in cele mai indepartate 
catune ale Jarii; asigurand unitatea si continuitatea intre generajia creatoare a 
miscarii si tineretul care in acel scurt rastimp s-a incadrat cu zecile de mii in Legiune. 
Citite cu infrigurare si durere, intr-o perioada in care intreaga najiune vibra de elan, 
aceste carji au constituit hrana spirituals a neamului nostru in grelele incercari ce au 
urmat. Presimjind parca scurtul ragaz de libertate de care ne vom bucura, Petrascu, 
secretarul general al miscarii si Vasile Posteuca, seful serviciului de propaganda, intr- 
un ritm halucinant au multiplicat si raspandit toate lucrarile mari si mici, ramase de 
la Capitan si de la ceilalji condeieri ai Legiunii. 

Aceasta epoca de libertate najionala pentru poporul roman intr-adevar nu a dainuit 
mult. Dusmanii stateau la panda si, profitand de orgoliul bolnavicios al Generalului, 
s-au reconstituit in spatele lui si l-au impins la nelegitimul act a atentatului contra 
Statului National Legionar. Odata cu incarcerarea a mii de legionari si asupra 
scrierilor legionare s-a abatut o noua prigoana. Literatura legionara a fost decretata 
subversiva si urmarita cu sete de organele regimului. Din nou, posesiunea unei carji 
legionare expunea la grave pedepse pe posesorul ei. Din nou, numele Capitanului nu 
mai era ingaduit sa apara in publicajii, decat pentru a fi insultat. Generalul 
Antonescu, obsedat de sangele nevinovat ce l-a varsat in ianuarie, vedea in orice 
manifestare legionara o ameninjare pentru regimul sau tiranic. 

Furai distructiva a lui Antonescu nu s-a marginit la Jara. Cum o parte din capeteniile 
legionare se refugiasera in strainatate, era de presupus ca vor incerca sa publice 
texte legionare in aceste Jari. Pentru a impiedica imprimarea si difuzarea de carji 
legionare in Europa, Antonescu a intervenit la guvernul german, solicitandu-l ca in 
toate Jarile in care isi exercita dominajia sau numai influenja. sa interzica publicarea 
lor cu ajutorul cenzurii sau prin mijloace diplomatice. 

Mussert, seful Partidului Najional-Socialist Olandez, citise cartea Capitanului in edijia 
germana, si parandu-i-se de mare interes, a dat dispozijie sa fie tradusa in olandeza 
si publicata. Cand cartea trebuia sa ia drumul tipografiei, un ordin de la Berlin 
interzice publicarea ei. 

In Spania, Radu Ghenea tradusese cartea Capitanului si gasise si o editura sa o 
publice. Aflandu-se la Bucuresti, Antonescu face presiuni la Madrid, atat prin 
reprezentantul sau, cat si via Berlin, prin ambasada germana, ca sa se suspende 
tiparirea cart;ii, iar daca a aparut intre timp, sa fie confiscata. Guvernul spaniol a avut 
demnitatea sa nu se supuna acestor presiuni. 



Dl. Mihail Sturdza, in timpul surghiunului sau din Danemarca, a scris o carte asupra 
responsabilitajilor razboiului, „La Bete sans Norn", destinata in mare parte publicului 
francez. Cea mai mare parte a acestor carji a fost confiscate! de polijia germana 
inainte de a ajunge la Paris, pentru a face pe placul lui Antonescu. 

In comunitatea legionara de la Rostock, foarte pujine lucrari au putut fi reproduse. 
Am stat permanent sub teama unei reacjii a Gestapo-ului, care putea fi alarmat de la 
Bucuresti. La Rostock s-au multiplicat „Carticica Sefului de Cuib", „Insemnarile de la 
Jilava", o brosura despre Grigore Pihu, scrisa de Papanace, iar Nicolae Petrascu a 
scris „Din Viaja Legionara". S-au scos apoi trei numere din revista „Axa", condusa de 
Paul Costin Deleanu. Aceasta e tot ce s-a putut publica in patru ani de surghiun in 
Germania. Foarte pujin in raport cu marile posibilitaji de le-ar fi avut acest grup 
puternic de peste 400 legionari. 

Dupa 23 august 1944, ni s-a restituit in Germania libertatea de ane afirma pe plan 
publicistic. Profesorul Sixt, care conducea secjiunea culturala din Ministerul de 
Externe, ne oferise toate mijloacele ca sa tiparim carji, dar numeroasele probleme 
care ne asaltau la Viena, frontul, refugiajii, armata najionala si apoi retragerea in 
interiorul Austriei, ne-au impiedicat sa dam drumul la vechile lucrari, asa cum am fi 
dorit, si la altele noi care se gaseau in cartoane. De abia am putut scoate numere din 
„Cuvantul" si am multiplicat strictul necesar pentru organizajie, „Carticica Sefului de 
Cuib" si „Cartea de Cantece". 

In cursul anilor de nesiguranja care au urmatindata dupa razboi, s-au pierdut multe 
carji legionare din pujinele care mai ramasesera in posesiunea camarazilor, si, in 
afara de aceasta, s-au pierdut manuscrise prejioase, ca de pilda doua volume de 
amintiri ale lui Corneliu Georgescu, un manuscris al meu cu povestirea prigoanei din 
1938 si multe caiete cu insemnari aparjinand altor legionari. 

in Jara s-au repetat scenele de vandalism, dupa invazia armatei bolsevice. Carjile 
care mai scapasera din rejeaua perchezijiilor antonesciene au fost confiscate de 
polijia noului regim si arse. Represiunea vestigiilor de viaja legionara a mers atat de 
departe sub comunisti, incat numai pronunjarea numelui de legionar intr-un cere de 
cunoscuji expunea pe imprudent la pedepse foarte grave. Obsesia lui Carol, obsesia 
lui Antonescu, a devenit acum obsesia comunistilor. in timp ce in gazetele, revistele 
si lucrarile istorice oficiale ale partidului, numele Capitanului si toate evenimentele 
relajionate cu miscarea sunt supuse celor mai grosolane deformari, nu se ingaduie 
nici cea mai nevinovata manifestare legionara, nici aceea de a afirma in public 
numele organizajiei. 

Facand o paranteza necesara, constatam ca comportamentul comunistilor, de cand 
sunt la putere, contrasteaza violent cu ceea ce se intampla in Romania vechiului 
regim referitor la scrierilor lor. Comunistii erau prigoniji, partidul lor interzis, foile lor 
de propaganda confiscate, dar nu s-a pomenit sa se extinda prigoana la lucrarile lor 
doctrinare clasice. Gaseai pe Marx in orice biblioteca, filosofia lui era dezbatuta de la 
catedra, iar in librarii puteai sa-Ji procuri o muljime de opere care priveau revolujia 
din octombrie si tot ce a urmat dupa aceea. Nu ideile comuniste erau interzise in 
Romania, ci organizajia care voia sa le dea circulate revolujionara si politica. Sub 
regimul actual nu e ingaduita sa se manifeste nici o idee care ar contrazice sistemul 
de gandire marxist si, chiar mai pujin decat atat, care nu ar deriva din structura lui. 
De ce acesta discriminare? Daca sistemul comunist reprezinta un progres in istoria 



omenirii, ce mai au ei cu niste oameni care au murit demult, dar ale caror scrieri sunt 
indispensabil sa fie cunoscute de cercetatorii acelui trecut? 

In Europa occidental^, nesupusa dominajiei comuniste, legionarii gasesc o alta 
situajie. Pentru intaia oara se bucura de libertatea de a-si manifesta gandurile si de a 
publica scrierile lor. Trebuie sa aducem acest omagiu occidentului democratic, 
recunoscand ca libertatea de constiinja si de expresie in aceste Jari e o realitate 
constitutive! a viejii publice. Sub presupusa protectoare a Garzii de Fier, Germania 
najional-socialista, carjile noastre nu au putut sa apara in nici o Jara europeana afara 
de Spania. 

Miscare foloseste acest climat de libertate pentru a re imp rim a carjile legionare, 
aflatoare doarin cateva exemplare si ameninjate sa dispara. Incepand cu anul 1951 
se formeaza la Salzburg o echipa de tipografi legionari care se pun pe treaba cu elan 
si in decurs de trei ani savarsesc minunea de a reproduce aproape toate textele 
legionare clasice. Primul gand pentru realizarea acestei lucrari memorabile ii aparjine 
lui Traian Golea. Rasfoind printre hartiile aflate in locuinja din Ignatz Harrerstrasse 
75 din Salzburg, unde in afara de el mai impartaseau acelasi acoperis si alji legionari, 
a dat peste niste pagini batute la masina in copie si prinse cu o capsa. Uitandu-se 
mai bine, a vazut ca aceste pagini formau o brosura, „Din Lumea Legionara", a lui 
Victor Puiu Garcineanu. Infajisarea brosurii era jalnica. Atunci si-a dat seama de 
dezastrul carjilor legionare si de iminenta primejdie ca si pujinele exemplare ce se 
mai gasesc in strainatate sa dispara sau sa se perpetueze sub aceasta forma 
lamentabila. Un sentiment de mila, unit cu o adanca venerajie pentru scriitorii martiri 
ai Legiunii, l-a determinat sa se apuce sa studieze chestiunea reproducers in masa a 
carjilor legionare. A vorbit cu Traian Borobaru, care nu numai ca a fost entuziasmat 
de idee, dar i-a si oferit mijloacele materiale ale Legiunii, pentru a grabi ritmul de 
scoatere a carjilor. Mii de pagini sunt batute la masini si apoi trase la multiplicator in 
casa din Ignatz Harrerstrasse 75. Carjile legionare vad din nou lumina zilei si patrund 
din nou in circuitul culturii najionale. §i din punct de vedere financiar, intreprinderea 
a fost un succes, caci incasarile realizate din vanzarea carjilorin exil au depasit 
cheltuielile. Aceasta isprava prodigioasa poarta numele de „ColecJia Omul Nou", 
voind sa se arate si prin numele ei ca echipa de la Salzburg, cand a dat aceasta 
batalie de insemnatate decisiva pentru perpetuarea patrimoniului spiritual si cultural 
al miscarii, a fost insuflejita de viziunea „omului nou". 

Se cuvine cu acest prilej sa pomenim si pe acei camarazi care au colaborat la aceasta 
lucrare, muncind cu drag ori de cate ori aveau un moment liber, noaptea, duminicile 
si sarbatorile. In primul rand e Spiridon Neaja, care a si luat conducerea 
intreprinderii in anul 1952, dupa ce Golea a parasit orasul Salzburg; apoi Vasile 
Simian, care s-a specializat in multiplicatul la masina, Sandu Marin, Victor Voina si 
Mos Calniceanu, care dupa ce munceau toata ziua in ateliere, veneau seara si ii 
ajutau pana noaptea tarziu. Chiar de la inceput, de cand Golea a inceput acjiunea, a 
fost prezent si legionarul Vasile Creju din Banatul sarbesc. Nu trebuie uitat nici 
ajutorul lui Pitt Moraru, Traian Puiu si al lui Dr. loan Fleseriu. 

La a XXX-a comemorare a morjii Capitanului, Colecjia „Omul Nou" ofera legionarilor 
si tuturor romanilor lucrarea de capetenie a intemeietorului miscarii, Corneliu Zelea 
Codreanu, „Pentru Legionari", in reproducerea fidela a edijiei prime, aparute la Sibiu 
in anul 1936. S-a reimprimat vechea lucrare din dorinja de a nu pierde textul 
princeps, care a devenit o raritate si e ameninjat sa dispara. E o noua vrednicie a 



aceleiasi echipe de legionari care si-au facut o datorie de constiint;a din salvarea 
patrimoniului cultural al miscarii. 

Fie ca aceasta fapta inaljatoare sa devina pilda rodnica pentru toji legionarii, pentru 
ca, ori de cate ori du§manii vor cauta sa distruga scrierile Tnaintasilor nostri, ei, cu 
munca si sacrificiile lor, sa refaca pierderile suferite, asigurand perpetuarea in lume a 
carjii legionare-martire. 

Horia Sima